Greşita reţinere a procesului verbal „de scara” ca temei pentru perceperea penalităţilor de întârziere, în condiţiile în care prevederile art. 25.al.1 din H.G.400/2003 se referă la Hotărârea Adunării Generale a Asociaţiei de proprietari

Secţia civilă. Decizia civilă. 1201/RC din 09.10.2009

Prin sentinţa civilă nr. 531 din data de 06.02.2009 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ a fost admisă in parte acţiunea, astfel cum a fost precizată de către reclamanta Asociaţia de Proprietari nr. _, cu sediul in Piatra Neamţ, jud. Neamţ, in contradictoriu cu pârâta Fundaţia Umanitară A., cu sediul in Piatra Neamţ, jud. Neamţ.

A fost obligată pârâta Fundaţia Umanitară A. să plătească reclamantei suma de 1630,9 lei, reprezentând penalităţi pentru perioada octombrie 2003 – august 2006.

A fost respinsă cererea formulată de către pârâtă, de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 450 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa sentinţa, instanţa de fond a reţinut următoarele considerente:

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecătoriei Piatra Neamţ la data de 27.09.2006, sub nr. dosar 638/279/2006 (8616/2006), reclamanta Asociaţia de Proprietari nr. — a chemat în judecată pe pârâta Fundaţia Umanitară A., solicitând instanţei de judecată să pronunţe o hotărâre prin care să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 4420,22 lei reprezentând cheltuieli de întreţinere pentru perioada decembrie 2004-august 2006 şi penalităţile stabilite în baza facturilor fiscale emise de către SC AQUA CALOR SA Piatra Neamţ.

În motivarea cererii a arătat că pârâta este proprietara apartamentului nr. ___, care aparţine de Asociaţia de Proprietari nr. —-, imobil ce este locuit de către B.D, reprezentant al paratei, care in perioada octombrie 2003- iunie 2004 nu a achitat cheltuielile de întreţinere, astfel cum rezultă din fişa imobilului.

A mai arătat că asociaţia a calculat restanţele şi penalităţile în baza facturilor fiscale emise de SC AQUA CALOR SA, iar pârâta refuză să achite aceste sume restante.

În drept, a invocat prevederile art. 31 din Legea 114/1996, cu modificările ulterioare si pe cele ale H.G. 400/2003.

Totodată a solicitat obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

A anexat cererii copii de pe contractul de donaţie autentificat la data de 02.10.2003, fişa proprietarului, proces verbal din 18.05.2005, facturi fiscale.

Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a arătat că reclamanta trebuie să-şi precizeze cererea întrucât pentru o parte din datorii s-a judecat deja intr-un litigiu anterior, în dosarul 4086/2005 al Judecătoriei Piatra Neamţ.

A mai aratat că reclamanta nu a precizat cuantumul penalităţilor care se cuvin fiecărui proprietar, fără echivoc, şi nu a precizat nici istoricul acestora. De asemenea, parata a precizat că administratorul asociaţiei a consemnat pe versoul chitanţei o restanţă care de fapt aparţine fostului proprietar al apartamentului, H.V., în cuantum de 16.925.022 lei vechi.

În drept, a invocat prevederile art. 115 Cod Procedura Civila si cele ale H.G. 400/2003. De asemenea, a solicitat judecarea cauzei in lipsa reprezentantului, în conformitate cu dispoziţiile art. 242 Cod procedură civilă.

Parata a depus precizări în care a arătat că reclamanta şi-a formulat pretenţiile pentru perioada decembrie 2004-august 2006, iar în aliniatul 2 al aceleiaşi cereri se refera la intervalul octombrie 2003-iunie 2006. Totodată, a arătat ca reclamanta poate pretinde restantele doar pentru perioada iunie 2004-august 2006, întrucât anterior acestei date creanţa a fost cesionată către SC AQUA CALOR SA, astfel cum rezultă din notificarea nr. 3556/21.04.2004.

A ataşat precizărilor copii de pe sentinţa civilă nr. 389/2006, de pe decizia civilă nr. 698/RC/2006 şi de pe notificarea nr. 3556/21.04.2004.

La termenul de judecata din 29.11.2006 s-a înmânat reprezentantului pârâtei copia acţiunii precizate, depusă de către reclamantă şi s-a emis adresa pentru ataşarea dosarului nr. 4086/2005 al Judecătoriei Piatra Neamţ.

Faţă de cererea precizată, pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând ca aceasta creanţă nu este certă, lichida şi exigibilă.

Reclamanta şi-a restrâns pretenţiile, arătând că pârâta, Fundaţia Umanitară A. Piatra Neamţ, a achitat suma de 3000 de lei, astfel cum rezultă din Fişa Locatarului depusă la termenul din 16.01.2008. Astfel, pretenţiile au fost restrânse la suma de 3291,65 lei, din care 1651,54 lei reprezintă cheltuieli de întreţinere pentru perioada decembrie 2005-august 2006, iar suma de 1637,21 lei reprezintă penalităţi de întârziere.

Reclamanta a depus la dosar listele de plată pentru perioada decembrie 2005-august 2006 şi fişa calcul penalităţi pentru perioada decembrie 2005- decembrie 2007.

Pârâta a depus note scrise prin care a arătat că apartamentul a fost preluat cu datoriile ce aparţineau familiei H.V., că nu datorează suma de 1727,23 lei, solicitând instanţei de judecată respingerea acţiunii ca inadmisibilă.

Instanţa a încuviinţat pentru părţi proba cu înscrisuri, interogatoriu si expertiza tehnică contabilă.

La dosar s-a ataşat raportul de expertiza tehnică contabilă (filele 156-165) şi răspunsul la obiecţiunile formulate la acest raport (filele 230-233).

Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa de fond retine următoarele:

Prin contractul autentificat la Birou Notar Public Ioniţă Ana, la data de 02.10.2003, numitul P. N. a donat Fundaţiei Umanitare A. imobilul cu suprafaţa de 80,84 mp, situat in Aleea Ulmilor, bloc 37, scara B, parter, donaţie ce a fost acceptata de către reprezentantul fundaţiei.

Din raportul de expertiza tehnica contabila efectuat in cauza pe baza înscrisurilor depuse de către parţi, instanţa retine că pârâta datorează reclamantei suma de 1630,9 lei reprezentând penalităţi de întârziere aferente perioadei octombrie 2003-august 2006.

La calcularea penalităţilor s-a ţinut cont de prevederile Hotărârii nr. 588/2007 şi a Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea si funcţionarea asociaţiilor de proprietari. Potrivit art. 49 penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere şi se aplică numai după o perioada de 30 de zile care depăşeşte termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor sa depăşească suma datorată.

De asemenea, instanţa de fond reţine că au fost calculate restanţele aferente perioadei septembrie 2006-iulie 2008, sume ce nu fac obiectul prezentei cauze, lucrarea de expertiza contabilă având ca obiectiv stabilirea restanţelor pentru perioada octombrie 2003-august 2006.

Totodată, s-a stabilit ca înregistrările privind consumul de apă si factorul termic au fost corecte, aşa cum au fost declarate de Fundaţia A. si facturate corespunzător de firma autorizată cu citirea repartitoarelor de căldură.

Faţă de aceste considerente, instanţa a admis în parte acţiunea, astfel cum a fost precizată, şi a obligat pârâta Fundaţia Umanitară A. să plătească reclamantei suma de 1630,9 lei, reprezentând penalităţi pentru perioada octombrie 2003 – august 2006.

În tem. art. 274 Cod Procedura Civila, a respins cererea formulata de către parata de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata, ca neîntemeiata.

În temeiul aceleiaşi dispoziţii legale, reţinând culpa procesuală a pârâtei, a obligat-o pe aceasta la plata sumei de 450 lei, către reclamanta, cu titlul de cheltuieli de judecata.

Împotriva sentinţei civile nr. 531 din data de 06.02.2009 pronunţată de Judecătoria Piatra Neamţ au declarat recurs ambele părţi.

1. Prin recursul declarat, reclamanta Asociaţia de Proprietari nr. —, cu sediul in Piatra Neamţ, Aleea Ulmilor, bloc. 37, jud. Neamţ, a solicitat modificarea sentinţei recurate, în sensul obligării, în solidar, a pârâţilor Fundaţia Umanitară A. şi B.D. la plata sumei de 6911,49 lei, la care se adaugă cheltuielile de judecată în sumă de 592,22 lei.

În motivarea recursului, reclamanta invocă următoarele împrejurări de fapt şi de drept:

În considerentele sentinţei atacate, s-a reţinut că prin cererea iniţială a solicitat ca pârâţii să fie obligaţi, în solidar, la plata sumei de 4424,27 lei cu titlu de cheltuieli de întreţinere şi penalităţi în cotă de 0,2% calculate la restanţele pe fiecare lună, însă potrivit dispoziţiilor art. 132 alin. 2 pct. 2 Cod procedură civilă, şi-a majorat debitul prin aducerea la zi a acestuia, pentru perioada septembrie 2006-31 iulie 2008, cerere aprobată de către instanţă, care a stabilit obligaţia achitării onorariului pentru expert în sumă de 300 lei. În urma acestor majorări debitul s-a ridicat la suma de 6911,49 lei, din care 3181,69 lei reprezintă cheltuieli de întreţinere şi 2099,71 lei reprezintă penalităţi, sumă la care se adaugă 1630,9 lei reprezentând penalităţi pentru perioada până la 1 septembrie 2006, aşa cum a stabilit expertul prin lucrarea întocmită.

Arată recurenta că trebuia stabilită obligaţia solidară a pârâţilor şi nu numai a Fundaţiei privind achitarea sumelor menţionate. Arată că instanţa a exonerat fără temei pârâtul de la plata debitelor, deşi acesta locuieşte împreună cu familia în imobil, luând la cunoştinţă lunar obligaţiile sale de plată, pe care nu le-a contestat în termenul legal de 15 zile de la data afişării.

Menţionează faptul că pârâtul B. D., care locuieşte în apartament, a solicitat la termenul din data de 22.05.2008 aducerea la zi a debitului pe care îl datorează, incluzând şi perioada septembrie 2006 – 31 iulie 2008, solicitare aprobată de către instanţă, dispunând efectuarea verificărilor prin expertiză. În aceste condiţii, susţine recurenta, eronat s-a menţionat în sentinţă că debitul aferent perioadei septembrie 2006 – 31 iulie 2008 nu face obiectul cauzei.

Mai arată recurenta că expertul, prin cele două lucrări efectuate, la calcularea obligaţiilor a avut în vedere sumele achitate în perioada iulie 2004 – decembrie 2007, care se ridică la o sumă totală de 4214,02 lei, conform anexei 3 din primul raport, rămânând de plată pentru perioada octombrie 2003 – august 2006 suma de 1630,09 lei.

La cererea instanţei, a depus la dosar listele de plată pentru fiecare lună, care au fost discutate cu pârâtul B. D., care a fost la prima expertiză, când s-a constatat de către expert că sumele din listele de plată sunt corecte, iar Asociaţia nu a inclus la plată alte sume aparţinând altor persoane, aşa cum s-a susţinut pe parcursul procesului.

2. Prin recursul declarat, pârâta Fundaţia Umanitară A., cu sediul in Piatra Neamţ, prin reprezentant legal, B. D., a solicitat casarea sentinţei instanţei de fond şi trimiterea cauzei pentru rejudecare la aceeaşi instanţă.

În motivarea recursului, pârâta invocă următoarele împrejurări de fapt şi de drept:

Sentinţa atacată a fost pronunţată cu încălcarea principiilor rolului activ al judecătorului şi cel al disponibilităţii, consacrate prin dispoziţiile art. 129 alin. 5 şi 6 Cod procedură civilă, motive de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6 şi 9 Cod procedură civilă.

Instanţa nu a analizat apărarea formulată în cuprinsul întâmpinării (fila 56 şi 75 dosar), potrivit căreia debitul de 3.291,65 lei nu este datorat de Fundaţie.

În susţinerea acestei apărări au fot depuse următoarele înscrisuri:

– procesul verbal din data de 14.05.2003 întocmit de executorul judecătoresc Cotoi Cornel (fila 208), în care se consemnează faptul că are loc predarea apartamentului dobândit prin adjudecare de către numitul P.N., cu precizarea că obligaţia de plată a datoriilor de întreţinere către Asociaţia de proprietari revine fostului proprietar H. V.;

– adresa nr. 45/08.10.2003 (fila 210) eliberată de Fundaţie, prin care s-a solicitat Asociaţiei de proprietari luarea în evidenţă a Fundaţiei Umanitare A., în calitate de proprietar al apartamentului în care îşi desfăşoară activitatea;

– adeverinţa din data de 05.11.2003 emisă de Asociaţia de proprietari nr. —, care atestă că acea dată exista u debit în cuantum de 1.570,4868 lei (15.704.868 lei vechi).

Arată recurenta că toate înscrisurile menţionate dovedesc faptul că, la data preluării apartamentului de către aceasta, 08.10.2003, Asociaţia de proprietari avea o creanţă constând în restanţe la întreţinere provenind de la foştii proprietari, H. V. şi P. N..

Această situaţie este probată inclusiv de chitanţele de plată a cheltuielilor de întreţinere emise în perioada ianuarie – decembrie 2005, filele 22 – 24 dosar, în care se menţionează pe verso cuantumul debitului acumulat anterior datei de preluare a apartamentului de către Fundaţia Umanitară A..

Având în vedere că restanţele de plată a cheltuielilor de întreţinere nu sunt datorate de Fundaţie, cererea de obligare la plata penalităţilor de întârziere aferente acestui debit nu este întemeiată.

Referitor la încălcarea principiului disponibilităţii, recurenta arată că reclamanta şi-a restrâns pretenţiile solicitând obligarea pârâtei la plata sumei totale de 3.291,65 lei, din care 1.651,54 lei reprezintă cheltuieli de întreţinere pentru perioada decembrie 2005 – august 2006, iar suma se 1.637,21 lei reprezintă penalităţi de întârziere pentru perioada decembrie 2005 – decembrie 2007. Cu toate acestea, instanţa a admis în parte acţiunea precizată şi a dispus obligarea Fundaţiei la plata sumei de 1630,9 lei reprezentând penalităţi de întârziere pentru perioada octombrie 2003 – august 2006, adică pentru altă perioadă decât cea solicitată de reclamantă prin precizările depuse la fila 103.

Având în vedere că pentru stabilirea corectă a situaţiei de fapt este necesară administrarea de probe noi, modificarea hotărârii nefiind posibilă, recurenta solicită casarea sentinţei şi trimiterea cauzei pentru rejudecare.

Prin întâmpinările formulate, părţile s-au opus în mod reciproc recursurilor formulate în cauză.

1. Analizând recursul declarat de Asociaţia de Proprietari nr. ….., cu sediul in Piatra Neamţ, în raport de criticile formulate şi sub toate aspectele în condiţiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Referitor la necesitatea obligării solidare a pârâţilor Fundaţia Umanitară A. şi B. D. la plata debitelor solicitate în cauză, instanţa constată că în cauză nu poate fi reţinută o obligaţie solidară, în condiţiile în care calitatea de proprietar al imobilului cu privire la care se calculează lunar cheltuielile de întreţinere aparţine pârâtei Fundaţia Umanitară A., pârâtul având doar calitate de reprezentant al acestei persoane juridice; nu are relevanţă într-o astfel de cauză persoana care locuieşte efectiv în imobil, în condiţiile în care nu există nici o convenţie între proprietar, în speţă Fundaţia, şi B. D., prin care aceasta din urmă să-şi asume obligaţia achitării acestor cheltuieli.

Aşadar, este nefondată critica formulată de recurenta, Asociaţia de Proprietari nr. …., sub acest aspect.

În ce priveşte pretinsa precizare la acţiune, în sensul calculării la zi a debitului, tribunalul constată că, prin obiectul iniţial al cererii s-a solicitat obligarea pârâtei, Fundaţia Umanitară A., la plata sumei de 4420,22 lei cheltuielilor de întreţinere pentru perioada dec. 2004 – august 2006 la care se adaugă penalităţi de întârziere.

Prin precizarea formulată la fila 41 reclamanta solicită obligarea solidară a Fundaţiei şi a lui B. D. la plata sumei de 5515.28 lei din care 3260.82 lei cheltuieli de întreţinere şi 2264.46 lei penalităţi de întârziere pentru perioada oct. 2003 – oct. 2006.

La fila 94 dosar există o altă precizare la acţiune prin care solicită obligarea pârâţilor la plata sumei de 3291.65, din care 1654.44 lei cheltuieli de întreţinere şi 1637.65 lei penalităţi de întârziere pentru perioada dec. 2005 – aug. 2006, calcului fiind făcut la zi până în 31 dec. 2007; de asemenea, la fila 103 există o altă precizare.

În niciuna dintre precizări, reclamanta nu solicită, în mod expres, astfel cum prevede legea, obligarea pârâtei la plata debitului, calculat la zi, ci face referire doar la o solicitare a pârâţilor.

Singura menţiune existentă la dosarul cauzei sub acest aspect, constă în referirea pe care o face pârâta prin obiecţiunile formulate la raportul de expertiză, însă fără a formula, cum este procedural, cerere reconvenţională. Această susţinere a pârâtei a constituit strategia apărării sale procesuale, care s-a şi dovedit întemeiată şi nu poate avea în nici un fel efectul modificării acţiunii principale declanşată de cealaltă parte.

În aceste condiţii, în mod corect instanţa de fond a analizat acţiunea reclamantei numai cu referire la perioada precizată în mod expres de reclamantă pentru calcularea debitului.

Referitor la debitul datorat de pârâtă recurentei, Tribunalul a reţinut că:

La data de 26.09.2006 a fost formulată acţiunea prin care reclamanta a solicitat cheltuielile de întreţinere pentru perioada oct. 2003- august 2006 .La acea dată reclamanta a arătat că suma datorată era de 4420,23 lei.

Pe parcursul judecăţii pârâta a făcut mai multe plăţi, pe care nici reclamanta-intimată nu le-a contestat.

Din expertiza datată 23.05.2008( f.156) rezultă că pentru perioada oct.2003 – aug.2006 creanţa cumulată era în sumă totală de 3153,72 lei iar penalităţile de întârziere totalizau 1630.9 lei.

Numai că în tabelul referitor la calculul penalităţilor a fost început din luna octombrie 2003, fără ca reclamanta să aibă temei pentru perceperea daunelor de întârziere.

Astfel în temeiul art. 25 al.1 din H.G.400/2003 acestea se calculează doar pe baza Hotărârii Adunării generale înscrisă într-un proces verbal şi în nici un caz pe baza unui simplu proces verbal al Scării, care este într-adevăr anterior, dar care nu se încadrează în exigenţele actului normativ invocat.

Aşadar, Hotărârea adunării generale, cu efect de penalizare al debitului principal este procesul verbal din 18.05.2005, fapt reţinut cu autoritate de lucru judecat şi în considerentele sent.civ.nr.389/27.01.2006 a Judecătoriei Piatra Neamţ ( f.227 verso din dosarul de fond ).

Prin excluderea penalităţilor calculate anterior lunii mai 2005 ( Hot.Ad. Gen. fiind din 18.05.2005 ),respectiv 882,85 lei din totalul de 1630,90 se obţine un cuantum al penalităţilor de 748,05 lei.

După înlăturarea penalităţilor calculate fără temei, de 882,85 lei, la data expertizei, debitele de întreţinere pentru perioada de referinţă ale pârâtei inclusiv penalităţile erau de 3901 lei.

Cum prin acelaşi raport de expertiză se reţine o plată totală de 4214,2 lei apare o contradicţie clară între conţinutul desfăşurat al expertizei şi concluziile acesteia în sensul că ar mai fi de plată încă 1630,9 lei .

Înlăturând aceste penalităţi, instanţa constată că şi calculul efectuat prin completarea expertizei contabile ( f.230 fond), datată 5.12.2008 este neconform cu listele de plată, suma totală de 6572,3 lei fiind lipsită de orice demonstraţie probatorie.

Odată reţinut ca pârâta datora suma de 3901 lei, raportat la Situaţia plăţilor efectuate de către reclamant ( Anexa nr. 3 – f.163 dosar fond ), tribunalul constată că s-a achitat într-adevăr debitul real datorat ,ultima plată fiind efectuată cu chitanţa 526/2.12.2007 pentru 686,85 lei restul de 313,15 lei reportându-se pentru perioada ulterioară celei dedusă judecăţii.

Pentru aceste considerente, în fapt şi în drept, tribunalul a constat că sentinţa a fost pronunţată prin aplicarea greşită a legii, respectiv a prevederilor H.G. 400/2003, ceea ce determină modificarea în condiţiile a art. 304 pct.9 Cod procedură civilă, prin admiterea recursului pârâtei Fundaţia Umanitară A..

Întrucât din probele administrate a rezultat că debitul este mai mic decât cel achitat efectiv de recurenta pârâtă, per a contrario, rezultă că recursul reclamantei care a pretins sume mai mari, se va înlătura ca nefondat.

Văzând şi dispoziţiile accesorii referitoare la plata cheltuielilor de judecată, respectiv art. 274 Cod procedură civilă.

Tags: Greşita reţinere a procesului verbal

Publicat de: pe 3 July, 2011 Categorie: Jurisprudenta  Subscrie