Top

Indeplinirea condiţiilor de admisibilitate

Prin sentinţa civ. nr. 2003 din 23.09.2010 a Judecătoriei Paşcani dată în dosarul 3982/866/2009 s-au dispus următoarele: „Admite acţiunea formulată de reclamantul A.C. în contradictoriu cu pârâţii U.D. şi U.V..

Obliga pârâţii să lase în libera posesie spaţiul comercial situat în Paşcani, str. …, la care se referă procesul verbal de predare bunuri imobile – evacuare încheiat la data de 13 octombrie 2009 în dosarul de executare nr. 102/2008 al Biroului Executorului Judecătoresc C.V..

Obligă pe pârât să plătească reclamantului suma de 2888,30 cu titlu de cheltuielii de judecată.”

Pentru a se dispune astfel, s-au reţinut următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Paşcani la data de 26.10.2009 sub nr. 3982/866/2009, având ca obiect „acţiune posesorie specială”, reclamantul A.C. a chemat în judecată pe pârâţii U.D. şi U.V. solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâţilor să-i lase liniştita posesie spaţiului comercial situat în municipiul Paşcani, str. ….

S-au solicitat cheltuieli de judecată.

In motivarea, în fapt, a cererii, reclamantul arată că chestiunea apartenenţei dreptului de proprietate la patrimoniul său a fost tranşată cu autoritate de lucru judecat prin sentinţa civilă nr. 1730 din 30 aprilie 2002 dată de Judecătoria Paşcani, irevocabilă, prin care s-a admis acţiunea în revendicare promovată de către adjudecatarul A.C. împotriva pârâţilor S.C. …, U.D. şi U.V.. Hotărârea pronunţată în acţiunea în revendicare a fost adusă la îndeplinire de către executorul judecătoresc C.V., astfel că acesta la data de 30 iunie 2008 a declarat evacuaţi din imobil pe U.D. şi U.V., iar la data de 13 octombrie 2009 1-a pus în posesia efectivă a imobilului. Pârâţii au formulat contestaţie la executare ce a format obiectul dosarului nr.1701/866/2008 al Judecătoriei Paşcani şi care a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 1644 din 23 iulie 2008, irevocabilă.

Precizează reclamantul că în dimineaţa zilei de 14 octombrie 2009 pârâţii, prin violenţă, i-au smuls cheia de la uşa spaţiului comercial, după care au reintrat în stăpânirea spaţiului şi au schimbat yala scoţându-1, astfel, din posesia imobilului cu privire la care s-a desfăşurat executarea silită şi fusese pus în posesie de către executorul judecătoresc. In urma violenţelor exercitate, i-au fost provocate leziuni ce au fost constatate medico-legal prin certificatul nr. 12195 din 15 octombrie 2009, emis de către IML laşi. In condiţiile în care în data de 13 octombrie 2009 a intrat în posesia legitimă a spaţiului prin actul de executare silită efectuat de către executorul judecătoresc, iar la data de 14 octombrie am fost deposedat prin violenţă, astfel acţiunea este întemeiată şi se impune evacuarea pârâţilor din imobilul în litigiu şi repunerea sa în posesie.

In drept au fost invocate disp. art. 674 c.pr.civ.

Pârâţii au formulat întâmpinare prin care arătată că ei au dobândit dreptul de proprietate cu privire la spaţiul comercial în baza unui contract de vânzare -cumpărare, fiind cumpărători de bună credinţă şi apăraţi în exerciţiul drepturilor lor în faţa oricăror persoane, inclusiv a terţilor subdobânditori. Pentru spaţiul public din faţa magazinului spaţiului comercial ei deţin contract de concesiune în curs de executare, în baza acestuia şi autorizaţiilor de construcţie, închizând spaţiul public concesionat prin lucrări de zidire, montare de uşi, ferestre, lucrări asupra cărora sunt proprietari pe deplin.

Mai arată pârâţii că executarea silită invocată realizată prin biroul executorului judecătoresc a fost concretizată printr-un proces-verbal de executare, în care consemnează în mod fals că s-a procedat în mod efectiv la executare, deoarece ei, proprietarii, nu au fost prezenţi la executare, nu au fost înştiinţaţi, nu au părăsit nici un moment spaţiul comercial, nici un moment nu au pierdut posesia şi folosinţa spaţiului iar reclamantul nu a intrat în stăpânirea lui, astfel că nu a stăpânit şi nici nu a posedat acest spaţiu. împrejurarea reclamată de către A.C., în sensul că ar fi fost violentat de către ei este o simplă fabulaţie a acestuia, în scopul de a-şi preconstitui probe în vederea promovării unei astfel de acţiuni. S-au întâlnit cu reclamantul la spaţiul în cauză pe data de 14 octombrie 2009, acesta a provocat scandal, U.V. fiind îmbrâncită, motiv pentru care s-a prezentat la medicul de familie, apoi la Spitalul CFR Paşcani, pentru acordarea primului ajutor.

In dovedirea cererii reclamantul a înţeles să se folosească de proba cu înscrisuri, de proba cu interogatoriu şi de proba testimonială, probe încuviinţate şi administrate în proces.

In contradovadă pârâţii au înţeles şi ei să se folosească de proba cu înscrisuri, de proba cu interogatoriu şi de proba testimonială, probe ce au fost, de asemenea, încuviinţate şi administrate în proces.

Analizând probele administrate în cauză, prin prisma normelor legale în materie, instanţa constată întemeiată cererea promovată de reclamantă pentru considerentele ce succed:

In fapt, instanţa retine că între părţi a exista un litigiu de la un spaţiu comercial situat în Paşcani, str. …, litigiu ce a fost soluţionat irevocabil în favoarea reclamantului A.C. prin sentinţa civilă nr. 1730/30.04.2002 dată de Judecătoria Paşcani prin care a fost admisă acţiunea în revendicare promovată de reclamant iar pârâţii au fost obligată să-i lase în deplină proprietate şi liniştită posesie spaţiul comercial respectiv, dispunându-se totodată şi evacuarea pârâţilor din spaţiu.

Cum rezultă din procesul verbal de predare bunuri imobile – evacuare încheiat la data de 13 octombrie 2009 întocmit în dosarul de executare nr. 102/2008 al Biroului Executorului Judecătoresc şi declaraţia martorului O. E. la data de 13 octombrie 2009 reclamantul a fost pus în posesia spaţiului comercial situat în Paşcani, str. … iar pârâţii au fost evacuaţi.

A doua zi, respectiv la data de 14 octombrie 2009 în timp ce reclamantul încuia uşa la spaţiu pârâţii i-au smuls cheile din mână prin violenţă, deposedându-1 astfel de spaţiu.

De precizat că în accepţiunea disp. art. 674, al. 2 c.pr.civ se deosebeşte de violenţa în înţelesul disp. art. 180 c.pen., având un sens mult mai larg, fiind calificate drept acte de violenţă chiar şi simpla spargere a unei încuietori sau înlocuirea unei încuietori sau smulgerea cheilor cum s-a întâmplat în cazul de fată.

Articolul 674 C.proc.civ. prevede condiţiile de admisibilitate ale acţiunii posesorii, şi anume să nu fi trecut un an de la tulburare sau deposedare, înainte de această dată reclamantul a posedat cel puţin un an, iar posesiunea sa întruneşte condiţiile cerute de art. 1846 si 1847 C.civ. în cazul în care deposedarea sau tulburarea s-a făcut prin violenţă, reclamantul este scutit de a face dovada cerută la punctele 2 şi 3 din acest articol, singura condiţii cerută fiind aceea să nu fi trecut un an de la deposedare.

întrucât acţiunea a fost introdusă la instanţă de către reclamant la data de 26.10.2009, instanţa constată că aceasta a fost promovată în termenul legal de prescripţie de 1 an.

Prin urmare, fiind îndeplinite cerinţele impuse prin art. 674, al. 2 C.proc.civ., reclamantul fiind tulburat în posesie prin violenţă prin faptul pârâţilor, instanţa va admite acţiunea şi va obliga pârâţii să lase în libera posesie reclamantului spaţiul comercial.

Etichete: