Top

Reabilitare judecătorească. Condamnări succesive, calcul termen, lipsa condiţiilor de formă

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, petentul M.V.T. a solicitat să se dispună reabilitarea judecătorească cu privire la condamnările la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.3301/14.10.1997 a Judecătoriei Iaşi, rămasă definitivă prin decizia penală nr.270/26.03.1998 a Tribunalului Iaşi şi, respectiv, de 10 (zece) luni închisoare, aplicată sentinţa penală nr.3133/29.06.2004, pronunţată de Judecătoria Iaşi, rămasă definitivă prin decizia penală nr.809/14.09.2004 a Tribunalului Iaşi.
În motivarea cererii, petentul a arătat că în privinţa sentinţei penale nr.3301/14.10.1997 a beneficiat de graţiere parţială, astfel că din pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare aplicată a rămas de executat doar 2 ani şi 6 luni. Pentru executarea acestui rest de pedeapsă a fost încarcerat în penitenciar în perioada 26.11.1997 – 21.05.1999, după care a fost liberat condiţionat, dând dovadă de comportament civilizat. În consecinţă, precizează petentul, termenul de reabilitare calculat potrivit dispoziţiilor art.136 C. pen. este împlinit, restul de pedeapsă 2 ani şi 6 luni închisoare fiind executat în perioada 26.11.1997 – 25.02.2000.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art.135 alin.(1) lit.a) şi art.136 C. pen. .
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr.3301/14.10.1997 a Judecătoriei Iaşi, rămasă definitivă prin decizia penală nr.270/26.03.1998 a Tribunalului Iaşi, petentul M.V.T.a fost condamnat la pedepsele de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută şi pedepsită de art.178 alin.(2) C. pen., cu aplicarea art.13 C. pen., şi de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută şi pedepsită de art.184 alin.(1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art.13 C. pen., ambele cu aplicarea dispoziţiilor art.33 lit.a) C. pen. .
În temeiul dispoziţiilor art.8 raportat la art.1 şi art.2 din Legea nr.137/1997 privind graţierea unor pedepse, instanţa a constatat că pedeapsa de 1 (un) an şi 6 (şase) luni închisoare este graţiată în întregime, iar pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare cu ½, urmând ca inculpatul să execute restul de pedeapsă negraţiată de 2 ani şi 6 (şase) luni închisoare.
Pentru executarea restului de pedeapsă negraţiată de 2 ani şi 6 (şase) luni închisoare, Judecătoria Iaşi a emis mandatul de executare nr.4397/1997, iar prin Penitenciarul Iaşi a confirmat încarcerarea condamnatului, perioada de executat fiind 26.11.1997-25.05.2000.
Prin sentinţa penală nr.4174/16.12.1997, pronunţată de Judecătoria Iaşi, condamnatul a beneficiat de întreruperea executării pedepsei, conform prevederilor art.455 C. pr. pen. raportat la art.453 alin.(1) lit.c) C. pr. pen., până la data de 30.03.1998.
După expirarea perioadei de întrerupere a executării pedepsei, Penitenciarul Iaşi a confirmat reîncarcerarea condamnatului, perioada de executat fiind 26.11.1997-22.08.2000.
La data de 21.05.1999, condamnatul a fost liberat condiţionat conform sentinţei penale nr.2015/14.05.1999 a Judecătoriei Iaşi, rămânând un rest de pedeapsă de executat de 459 de zile.
Prin sentinţa penală nr.3133/29.06.2004 a Judecătoriei Iaşi, rămasă definitivă prin decizia penală nr.809/14.09.2004 a Tribunalului Iaşi, petentul Mihai V. Toader a fost condamnat la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de distrugere, prevăzută şi pedepsită de art.217 alin.(1) C. pen. .
În baza dispoziţiilor art.81 C. pen., instanţa a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 10 (zece) luni închisoare, pe o perioadă de 2 (doi) ani şi 10 (zece) luni, constituind termen de încercare pentru condamnat.
Instanţa a constat că petentul condamnat Mihai V. Toader a mai formulat o cerere de reabilitare, înregistrată pe rolul Judecătoriei Iaşi sub nr.805/245/2008, cererea respectivă fiind respinsă prin sentinţa penală nr.858/21.03.2008, pronunţată de Judecătoria Iaşi, menţinută şi rămasă definitivă prin decizia penală nr.429/12.06.2008 a Tribunalului Iaşi, pentru neîndeplinirea condiţiei referitoare la împlinirea termenului de reabilitare.
Petentul M.V.T. a suferit 2 (două) condamnări succesive, dintre care una la pedeapsa închisorii mai mare de 1 an, şi anume, pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută şi pedepsită de art.178 alin.(2) C. pen., cu aplicarea art.13 C. pen., aplicată prin sentinţa penală nr.3301/14.10.1997 a Judecătoriei Iaşi, rămasă definitivă prin decizia penală nr.270/26.03.1998 a Tribunalului Iaşi
Potrivit dispoziţiilor art.135 alin.(1) lit.a) C. pen., condamnatul poate fi reabilitat, la cerere, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an până la 5 ani, după trecerea unui termen de 4 ani, la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunţate, termenul de reabilitare judecătorească calculându-se în funcţie de pedeapsa cea mai grea, care va curge de la data când s-a împlinit durata celei din urmă pedepse.
Având în vedere actele şi lucrările dosarului, instanţa a constat că în cauză nu este îndeplinită condiţia referitoare la împlinirea termenului de reabilitare judecătorească, prevăzut la art.135 alin.(1) lit.a) C. pen. şi, în consecinţă, cererea petentului urmează a fi respinsă, în condiţiile în care, termenul de reabilitare în cauza de faţă se va calcula prin raportare la pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.3301/14.10.1997, iar nu în funcţie de pedeapsa redusă ca urmare a graţierii parţiale, termenul fiind aşadar de 4 (patru) ani la care se adaugă jumătate din pedeapsa de 5 (cinci) ani închisoare, adică 6 (şase) ani şi 6 (şase) luni, conform prevederilor art.135 alin.(1) lit.a) C. pen. .
În ceea ce priveşte momentul de la care începe să curgă termenul de reabilitare, instanţa constată că ultima condamnare a petentului a fost aplicată prin sentinţa penală nr.3133/29.06.2004 a Judecătoriei Iaşi, rămasă definitivă prin decizia penală nr.809/14.09.2004 a Tribunalului Iaşi, prin care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 10 (zece) luni închisoare, instanţa dispunând suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 2 (doi) ani şi 10 (zece) luni.
Faţă de dispoziţiile legale care reglementează suspendarea condiţionată şi reabilitarea, instanţa constată că în cazul în care ultima condamnare a fost pronunţată cu suspendarea executării pedepsei, termenul de reabilitare va începe să curgă de la data împlinirii termenului de încercare.
Având în vedere că în cauza de faţă, termenul de încercare de 2 (doi) ani şi 10 (zece) luni s-a împlinit la data de 14.07.2007, iar durata termenului de reabilitare este de 6 (şase) ani şi 6 (şase) luni, instanţa a reţinut că termenul de reabilitare pentru petentul M.V.T. urmează să se împlinească la data de 14.01.2014.
Faţă de aceste considerente şi având în vedere dispoziţiile art.497 alin.(1) lit.a) C. pr. pen. potrivit cărora cererea de reabilitare se respinge pentru lipsa condiţiilor de formă, când a fost introdusă înainte de termenul legal, instanţa a respins cererea de reabilitare.

Etichete: