Top

20. Legea nr. 64/1995. Antrenarea răspunderii personale a administratorului debitoarei. Neîndeplinirea condiţiilor prevăzute de art. 124.

Acţiunea creditoarei A.F.P. Iaşi a fost admisă în contradictor cu pârâta S.E. în temeiul art. 129 lit. c şi f din legea nr. 64/1995, reţinându-se că a dispus, în interes personal, continuarea unei activităţi care ducea în mod vădit societatea la încetarea de plăţi şi respectiv a folosit mijloace ruinătoare pentru a procura societăţii fonduri, în scopul întârzierii de plăţi.

Anterior, prin sentinţa civilă nr. 779/5.06.2000. Tribunalul Iaşi a respins acţiunea în angajarea răspunderii personale a administratorului S.E., introdusă de creditoarea Banca Dacia Felix S.A. Cluj-Napoca, pentru activitatea desfăşurată de aceasta, anterior deschiderii procedurii prevăzute de legea nr. 64/1995 – activitate supusă controlului şi în prezenta cauză – motiv că lichidatorul nu întocmise nici un raport cu privire la împrejurările care au condus la încetarea plăţilor de către S.C. „UNIXER” SRL nefiind aşadar stabilită culpa administra-torului pentru sumele cuvenite creditorilor care nu au fost acoperite de vânzarea bunurilor firmei.

Ulterior, urmare derulării în continuare a producerii falimentului S.C. „UNIXER” SRL, lichidatorul S.C. „EXPERT CONT GRUP ” SRL a depus în dosarul nr. 19/1999 raportul final privind închiderea procedurii, cu propunerea de aplicare a art. 117 din legea nr. 64/1995, fără a identifica vreun motiv de antrenare a răspunderii personale a administratorului – recurent.

Cât priveşte procesul-verbal încheiat de creditoarea A.F.P. Iaşi la 7.10.1997 – deci cu aproximativ 1 an şi jumătate anterior cererii de deschidere a procedurii de reorganizare şi faliment de către creditoarea Banca Dacia Felix – invocat de creditoarea A.F.P. Iaşi în susţinerea prezentei cereri de antrenare a răspunderii personale a recurentei, Curtea de Apel constată că prin acest act s-a reţinut în sarcina S.C. „UNIXER” SRL doar faptul că aceasta ar fi încălcat dispoziţiile O.G. 3/1992 privind plata TVA, aşa încât i-au fost aplicate majorării de întârziere şi că la momentul controlului societatea înregistra „o pierdere de 236 553 458 lei acumulată de la începutul activităţii”, ce „se datorează cheltuielilor cu dobânzile la creditele contractate în 1993 şi 1994”, deci cu 3-4 ani anterior, precum şi „înregistrării de cheltuieli din diferenţă de curs valutar, pentru perioada 1993 – semestrul I 1997”.

Rezultă aşadar că nici prin acest act de control nu au fost evidenţiate „folosirea de mijloace ruinătoare de către recurentă pentru procurarea de fonduri care să determine întârzierea de plăţi”, creditele fiind contractate la aproximativ 2 ani de la înregistrarea firmei, când nu se punea problema încetării activităţii, ci a amplificării ei, obiectiv neatins însă din cauza cotei ridicate a dobânzilor practicate în perioada respectivă (65%) şi nici a existenţei vreunui „interes personal” al recurentei în continuarea activităţii, în condiţiile în care elementul de culpă a administratorului debitoarei trebuie dovedit, constituind o condiţie indispensabilă pentru operarea răspunderii personale prevăzute de art. 124 din Legea nr. 64/1995.

Curtea de Apel Iaşi, prin decizia comercială nr. 51/21.01.2004 a admis recursul promovat de S.E., administrator al S.C. „UNIXER” SRL, cu consecinţa modificării în tot a sentinţei civile nr. 1939/E/2003 a Tribunalului Iaşi, în sensul respingerii cererii creditoarei A.F.P. Iaşi pentru angajarea răspunderii personale a pârâtei pentru pasivul neacoperit prin vânzarea bunurilor debitoarei.

Decizia comercială nr. 51/26.01.2004

Etichete: