Top

Prelungirea valabilităţii autorizaţiei de construire. Condiţie de admisibilitate

Nu se poate dispune prelungirea valabilităţii unei autorizaţii de construire atunci când constructorul nu respectă regimul de înălţime dispus prin aceasta şi fără ca, în prealabil, să fi urmat procedurile legale de autorizare a modificărilor.

Decizia nr. 196/C.A. din 30 mai 2007

Tribunalul a admis în parte acţiunea în contencios administrativ introdusă de reclamantul S.C. „R.” S.R.L: în contradictoriu cu Primarul municipiului Iaşi şi a dispus obligarea pârâtului emitent al autorizaţiei de construire nr. 118/18.12.2000 la prelungirea duratei de validitate a acestui act administrativ cu 22 de luni.

Pentru a se pronunţa astfel, a reţinut instanţa de fond că reclamantul este beneficiarul autorizaţiei de construcţie nr. 118/18.02.2000 emisă de Primarul municipiului Iaşi având ca obiect construire sediu de firmă, spaţii comerciale, obiecte medicale şi organizare de şantier pe teren proprietate din Iaşi, str. B. nr. 2.

În baza acestei autorizaţii reclamantul a început executarea lucrărilor de construcţie la data de 25.02.2000 conform procesului-verbal de trasare a acestora, autorizaţia fiind acordată pe 48 luni, prima sistare a lucrărilor intervenind la numai 2 luni şi 10 zile prin somaţia nr. 50.964/05.05.2000 emisă de Primăria Iaşi.

Lucrările s-au reluat la data de 15.07.2002 şi au fost oprite prin procesul-verbal de contravenţie nr. 001528/06.08.2002 contestat de S.C. „R.” S.R.L. şi anulat prin sentinţa civilă nr. 5894/26.05.2003 pronunţată de Judecătoria Iaşi, devenită irevocabilă la data de 14.04.2004, dată la care au fost reluate lucrările.

Prin procesul-verbal de contravenţie nr. 37/06.06.2005 întocmit de delegatul Primăriei Iaşi a sancţionat S.C. „R.” S.R.L. Iaşi pentru nerespectarea autorizaţiei de construcţie, dar şi acest act constatator a fost anulat.

Sistarea lucrărilor s-a dispus şi prin sentinţa civilă nr. 3512/26.04.2005 pe calea ordonanţei preşedinţiale iniţiată şa cererea reclamantei S.C. „I.” S.R.L. care îşi dispută lucrările cu S.C. „R.” S.R.L., concesiunea asupra unei părţi din terenul în discuţie, limitele proprietăţii, valabilitatea autorizaţiei de construcţie ş.a.

Prin urmare, atât atitudinea şicanatoare a pârâtului confirmată prin anularea proceselor-verbale de contravenţie, cât şi a raporturilor litigioase cu S.C. „I.” S.R.L. au avut ca rezultat sistările repetate a lucrărilor de construcţie executate de reclamant în baza autorizaţiei nr. 118/2000 a cărei validitate deşi pusă în discuţia diverselor autorităţi, nu a fost anulată pe cale judecătorească până la soluţionarea fondului prezentei cauze.

În această situaţie se concluzionează corect în Raportul de expertiză tehnică în construcţii că sistările repetate şi neîntemeiate ale lucrărilor au determinat o întârziere considerabilă a acestora, iar pentru finalizarea construcţiei ar mai fi necesare aproximativ 20-22 luni.

Curtea a admis recursul ca fiind întemeiat reţinând că autorizaţia de construire nr. 118/18.12.2000 a fost emisă de Primarul municipiului Iaşi societăţii intimate pentru „construire sediu firmă, spaţii comerciale, cabinete medivale şi organizare şantier pe teren proprietate” pentru o durată de valabilitate de 12 luni, durata execuţiei neputând depăşi 36 luni, la 01.04.2003 aceasta fiind prelungită cu încă 1 an (până la data de 01.04.2004), în condiţiile art. 7 alin. 7 din Legea nr. 50/1991, în care se prevedea posibilitatea prelungirii valabilităţii autorizaţiei de construire „cu cel puţin 15 zile înainte de expirarea valabilităţii acesteia”, prelungire ce poate fi acordată „o singură dată şi pentru o perioadă nu mai mare de 12 luni”.

Prin acţiunea de faţă, introdusă la data de 25.07.2005, reclamanta solicită „constatarea prelungirii de drept a autorizaţiei de construire nr. 118/2000”, în temeiul art. 58 din Ordinul 1943/2001, în vigoare la data sesizării instanţei, din moment ce art. 3 din Ordinul nr. 1430/2005 prevede expres că Ordinul nr. 1943/2001 îşi încetează valabilitatea la data publicării în Monitorul Oficial a noilor Norme metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, aprobate prin Ordinul nr. 1430/2005 ce a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 825/13.09.2005, aşa încât susţinerile recurentei privind acest aspect se vădesc a fi eronate.

Alin. 3 al art. 58 din Ordinul nr. 1943/2001 prevede expres că: „În situaţia în care suspendarea autorizaţiei de construire/desfiinţare nu a fost întemeiată, titularul acesteia este îndreptăţit să primească valoarea prejudiciului adus şi a daunelor-interese”. În această situaţie, durata de execuţie ori valabilitatea autorizaţiei de construire/desfiinţare se prelungeşte, de drept, cu perioada în care aceasta a fost suspendată”.

În condiţiile în care autorizaţia de construire nr. 118/18.12.2000 expirase de drept la data de 18.12.2004, cu adresa înregistrată la nr. 38.377/27.05.2005, reclamanta solicită pârâtei prelungirea acesteia, conform art. 58 din Ordinul nr. 1943/2001, invocând împrejurarea că lucrările începute în baza acesteia au fost în mod repetat şi ilegal sistate, urmare controalelor efectuate de prepuşii Primăriei municipiului Iaşi şi ai Inspectoratului Teritorial de Construcţii Iaşi, fără însă a fi dispusă vreodată suspendarea autorizaţiei de construire nr. 118/2000, condiţie prevăzută în Ordinul nr. 1943/2001 pentru prelungirea de drept a acestuia în caz de nelegalitate a măsurii constatată de instanţele judecătoreşti.

În fapt, de la momentul expirării duratei autorizaţiei de construire nr. 118/2000 şi până în prezent însă, este de notorietate împrejurarea că intimata S.C. „R.” S.R.L. Iaşi a continuat lucrările, chiar peste regimul de înălţime prevăzut în autorizaţie, astfel cum rezultă şi din planşele fotografice aflate la dosar fond, aflându-se la această dată la nivelul 10, fără îndeplinirea în prealabil a procedurilor legale de autorizare a acestei modificări.

Prin întâmpinare, intimata recunoaşte de altfel expres, că nu a respectat proiectul autorizat, construind o fundaţie „dimensionată şi realizată pentru o clădire de 11 nivele, calculate să reziste la scara 9 de regim seismic”, în condiţiile în care fusese autorizat în decembrie 2000 pentru un imobil de D+P+4E (pentru a se respecta regimul arhitectural al zonei) şi că în intervalul 2005-2006 a efectuat demersuri pentru eliberarea Certificatului de urbanism pentru acest regim de înălţime, materializat prin certificatul nr. 190/17.10.2006 în care se prevede însă expres că acesta „nu ţine loc de autorizaţie de construire/desfiinţare şi nu conferă dreptul de a executa lucrări de construcţii”.

Rezultă aşadar, că soluţia tribunalului de obligare a Primarului municipiului Iaşi de a prelungi autorizaţia de construire nr. 118/2000 nu numai că nu se încadrează în condiţiile de prelungire a unei autorizaţii de construire, astfel cum sunt prevăzute în art. 7 alin. 7 din Legea nr. 50/1991, şi celor de prelungire de drept conform art. 58 alin. 3 din Ordinul nr. 1943/2001, din moment ce doar lucrările la imobilul din str. B. nr. 2 au fost sistate temporar, pe diferite perioade de timp, în cursul duratei de valabilitate a autorizaţiei nr. 118/2000, nu şi autorizaţia de construire propriu-zisă, condiţie avută în vedere de text, dar o atare prelungire nici nu-i mai poate fi emisă reclamantei-intimate, la această dată construcţia în litigiu nemaifiind oricum conformă acestei autorizaţii sub regimul înălţimii.

Etichete: