Top

Art. 278 ind 1 C.pr.pen.- plângere ordonanţă procuror – admitere

Prin Ordonanţa Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ a amenzii în sumă de 500 lei petentului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 220 alin.l Cod penal.

S-a reţinut în Ordonanţa atacată că petentul A.B a ocupat fară drept suprafaţa de teren de 50 m2 aparţinând numitului XY, însă, având în vedere modul şi împrejurările concrete ale comiterii faptei, s-a apreciat că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ fîind suficientă pentru atingerea scopului procesului penal.

Astfel, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a petentului şi aplicarea acestuia a sancţiunii administrative a amenzii în sumă de 500 lei.

Soluţia a fost menţinută de Prim-Procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Vaslui.

Pentru a pronunţa această soluţie, Parchetul de pe lângă Judecătoria Vaslui a reţinut că din expertiza topografică, efectuată în cursul soluţionării unui dosar civil, rezultă că petentul A.B deţine suprafaţa de 1050 mp in loc de 1000 m2 cât flgurează în titlul de proprietate, iar numitul XY define suprafaţa de 1500 m2, mai puţin decât figurează în titlul de proprietate – 1550 m2.

Cu ocazia urmăririi penale efectuate în cauză s-a procedat doar la luarea unei declaraţii învinuitului AB cu privire la plângerea formulată de numitul XY, flind ataşată copia Sentinţei civile a Judecătoriei Vaslui şi a Deciziei civile a Tribunalului Vaslui, precum şi raportul de expertiză topometrică efectuată în dosarul în care s-au pronunţat sentinţele sus-menţionate. Se află la dosarul cauzei şi copii ale titlurilor de proprietate aparţinând părţilor.

Instanţa apreciază că simplul fapt că din raportul de expertiză efectuat în dosarul civil, care pentru cauza de faţă reprezintă o probă extrajudiciară, rezultă că petentul define cu 50 m2 mai mult decât are înscris în titlul de proprietate, iar numitul XY cu 50 m2 mai puţin, nu este suficient pentru a crea convingerea săvârşirii de către petent a infracţiunii prevăzute de art. 220 alin.l Cod penal.

în cauză, faţă de susţinerile părtilor şi în raport de egalitatea drepturilor pe care acestea le au în cadrul procesului penal, se impunea efectuarea unei cercetări la fata locului, iar în măsura în care nici aceasta n-ar fi fost de natură să lămurească pe deplin situaţia, era necesară efectuarea unei expertize topografice în cauză, cu obiectivele stabilite chiar de organul de urmărire penală raportat situaţiei ce trebuia efectiv lămurită şi anume, dacă petentul ocupă într-adevăr cu 50 m2 mai mult decât are înscris în titlul de proprietate şi dacă acest teren aparţine într-adevăr părţii vătămate XY.

Acest lucru era necesar cu atât mai mult cu cât organele de urmărire penală au înlăturat schiţele dispuse de petent şi întocmite de personal al OCPI Vaslui ca nefiind întocmite de experţi autorizaţi de Ministerul Justiţiei.

De asemenea, organele de urmărire penală ar fi trebuit să nu se limiteze doar la ascultarea punctelor de vedere ale părţilor, ci ar fi trebuit să completeze urmărirea penală efectuată cu declaraţiile martorilor M.C. şi M. N, care, după cum rezultă din conţinutul Sentinţei civile a Judecătoriei Vaslui cunoşteau despre fapta care face obiectul cauzei şi care, coroborate cu celelalte probe, ar fi fost de natură să lămurească pe deplin situaţia.

Urmărirea penală nu se poate limita doar la cele dispuse printr-o sentinţă civilă care deşi se bucură de autoritate, in prezenta cauză, care are ca obiect tulburare a de posesie, nu poate conduce prin ea însăşi la darea unei soluţii.

De asemenea, din materialul probator existent in faza de urmărire penală, ca şi din motivarea din Ordonanţa atacată nu rezultă cu certitudine data comiterii faptei.

Astfel, partea vătămată XY arată în plângerea formulată că petentul i-ar ocupa suprafaţa de teren încă din anul 1997, în timp ce prin Ordonanţa atacată procurorul constată, tară a exista vreo probă în sprijinul acestei date, că petentul a ocupat în cursul anului 2006 suprafaţa respectivă.

în consecinţă, şi acest aspect – foarte important raportat infracţiunii de tulburare de posesie reţinută în sarcina petentului – trebuia foarte clar lămurit.

Un alt aspect care va fi reţinut în prezenta cauză este cel referitor la faptul că, deşi partea vătămată a precizat că terenul i-ar fi fost ocupat prin mutarea de către petent a gardului despărţitor- fapt care s-ar circumscrie încadrării juridice prevăzute de art. 220 alin.2 Cod penal, Parchetul a reţinut în Ordonanţa atacată comiterea de către petent a infracţiunii prevăzute de art. 220 alin.l Cod penal, fară a motiva în vreun fel acest lucru.

Faţă de aceste considerente, instanţa constată necesitatea completării urmăririi penale cu efectuarea unei cercetări la faţa locului şi, în măsura în care se va impune, eventual efectuarea unei expertize, ascultarea martorilor mai sus indicaţi şi lămurirea datei comiterii faptei şi a încadrării juridice a acesteia, motiv pentru care va admite plângerea formulată şi va dispune trimiterea cauzei procurorului.

Etichete: