Materie civilă – sancţiuni judiciare

Potrivit prevederilor art.14, alin.4 din Lg.369/2004, instanţa sesizată cu cererea de executare silită poate obliga pe cel care refuză înapoierea copilului să plătească în favoarea statului o amendă civilă de la 50 lei la 100 lei, stabilită pe zi de întârziere până la executarea obligaţiei prevăzută în titlul executoriu.

Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei reclamantul M.J. a chemat în judecată pe pârâtul A.V. pentru a fi obligat acesta, în favoarea statului la plata unei amenzi civile de 100 lei pe zi/întârziere începând cu data de 5 mai 2010 şi până la executarea obligaţiei prevăzută în titlul executoriu.

În motivarea cererii reclamantul arată faptul că prin decizia civilă s-a dispus obligarea pârâtului A.V. să înapoieze minora A.I.E. la reşedinţa obişnuită din Belgia, în termen de două luni de la data pronunţării hotărârii, sub sancţiunea unei amenzi civile de 500 lei în favoarea statului român.

Pârâtul nu a executat obligaţia de bună-voie astfel încât s-a recurs la executarea silită.

Cu toate că s-a stabilit ca la data de 5 mai 2010 debitorul A.V. să se prezinte cu minora la sediul BEJ – M.B. pentru a fi încredinţată mamei, A.I., acesta nu s-a mai prezentat. Executorul judecătoresc s-a deplasat la domiciliul debitorului unde nu s-a putut finaliza executarea.

De fiecare dată când se încearca punerea în executare a deciziei civile debitorul A.V. se opune cu rea-credinţă la executare.

Invocă reclamantul prevederile art.14, alin. 4 din Legea 369/2004.

În dovedire, reclamantul a depus procesul-verbal din 5 mai 2010 încheiat de BEJ- M.B., adresa nr. 33056/29.03.2010 procesul- verbal din 25.09.2009 încheiat de BEJ M.B., nota de informare nr. 51011/2008 din 29.04.2010, decizia civilă, decizia civilă pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

În drept au fost invocate prevederile Legii 100/1992 şi Legii 369/2004.

Pârâtul, A.V. legal citat, a depus întâmpinare, solicitând respingerea acţiunii.

Arată pârâtul că nu există rea-credinţă din partea sa în ceea ce priveşte executarea deciziei civile din 5 mai 2010.

Aşa după cu rezultă din procesele verbale întocmite de executorul judecătoresc, până la data de 5 mai 2010, s-au îndeplinit acte de executare a titlului executoriu cu respectarea drepturilor minorei care urma să fie înapoiată în Belgia, în sensul că s-a solicitat D.G.A.S.P.C consilierea minorei în vederea stabilirii unei relaţii afective cu mama sa. Invocă pârâtul procesele verbale încheiate în data de 25 septembrie 2009, respectiv 22 martie 2010.

Arată pârâtul că a fost contactat telefonic de către executorul judecătoresc în data de 3 mai 2010 şi i s-a pus în vedere să se prezinte la 5 mai 2010 la sediul biroului său. El nu a putut lipsi de la serviciu însă a mers la D.G.A.S.P.C. şi le-a cerut să fie prezenţi în momentul în care BEJ – M.B. pune în executare titlul executoriu.

Nici pârâtul şi nici DGASPC nu au primit o adresă sau somaţie de înştiinţare a executării hotărârii.

Executorul Judecătoresc s-a deplasat şi acasă la părinţii pârâtului.

Arată pârâtul că mama minorei nu a făcut nici cel mai mic gest pentru a-şi apropia minora într-un mod firesc, fără executorul judecătoresc, fără poliţişti şi fără ameninţări.

Niciodată pârâtul nu i-a interzis minorei să ia legătura cu mama sa şi niciodată nu a refuzat să meargă la BEJ – M.B. atunci când interesele, drepturile şi emoţiile fetiţei sale au fost protejate.

În data de 5 mai 2010 executorul judecătoresc a vrut să execute hotărârea judecătorească fără respectarea prevederilor legale şi fără ca interesele minorei să fie ocrotite.

În dovedire, pârâtul a depus rapoartele de consiliere psihologică a minorei A.I.E. din 11.05.2010 şi 21.05.2010 şi examenul psihologic din 5 mai 2010 (nr.5199).

Instanţa a admis şi administrat proba cu acte.

BEJ – M.B. a înaintat instanţei copii certificate din dosarul de executare 337/2009.

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În fapt, prin decizia civilă pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, pârâtul A.V. a fost obligat să înapoieze minora A.I.E., la reşedinţa ei obişnuită din Belgia, în termen de două luni de la data pronunţării hotărârii, sub sancţiunea unei amenzi civile de 500 lei în favoarea statului.

Pârâtul A.V. nu a executat de bună-voie obligaţia stabilită de instanţă astfel că s-a recurs la executarea silită, formându-se în acest sens un dosar la BEJ – M.B.

La data de 25 septembrie 2009 cu ocazia punerii în executare a titlului executoriu părţile au hotărât ca minora să locuiască împreună cu ambii părinţi, pentru o săptămână, la domiciliul comun al acestora. S-a încercat astfel să i se dea posibilitatea mamei să stabilească relaţii părinteşti fireşti cu minora, date fiind rezultatele evaluărilor psihologice depuse la dosarul de executare. Înţelegerea părţilor a fost consemnată în procesul-verbal întocmit la 25.09.2009 de către BEJ M.B.( pag. 8).

La data de 18.03.2010 reclamantul M.J. a solicitat prin adresa să i se comunice stadiul executării silite a deciziei civile.

BEJ – M.B. a emis la data de 22.03.2010 o adresă prin care informează reclamantul că mama minorei nu a mai insistat în predarea acesteia şi că a fost contactat telefonic comunicându-i-se că aceasta va reveni în ţară în luna aprilie 2010, cu intenţia de a-i fi predată minora.

Adresele 3802/11.03.2010 şi cea emisă la 12.03.2010 infirmă susţinerile pârâtului A.V. cu privire la perimarea executării începută în dosarul BEJ – M.B.. În perioada 25 septembrie 2009- 25.05.2010 au fost efectuate acte de executare.

Conform înscrisurilor depuse de BEJ – M.B. la pag. 50-56 dosar la data de 3.05.2010 pârâtul A.V. a fost contactat telefonic şi s-a convenit ca pe data de 4.05.2010 acesta să fie prezent la BEJ la orele 16:30. Pârâtul nu s-a prezentat motiv pentru care a fost din nou contactat telefonic şi s-a stabilit data de 5.05.2010, ora 9:00, apoi ora 12:30. Pârâtul trebuia să se prezinte cu minora la sediul BEJ.

Întrucât la ora 12,30 pârâtul nu s-a prezentat la BEJ executorul s-a deplasat la domiciliul minorei unde a fost găsită bunica, care a transmis faptul că pârâtul este la Direcţia pentru Protecţia Copilului.

Executorul judecătoresc s-a deplasat şi la Direcţia pentru Protecţia Copilului.

În aceeaşi dată, 5.05.2010, BEJ a întocmit cele 2 procese verbale aflate la pag. 54-56 dosar.

În drept, potrivit prevederilor art. 14, alin. 4 din Legea 369/2004 instanţa sesizată cu cererea de executare silită poate obliga pe cel care refuză înapoierea copilului să plătească în favoarea statului o amendă civilă de la 50 lei la 100 lei, stabilită pe zi de întârziere, până la executarea obligaţiei prevăzută în titlul executor.

Instanţa reţine că pârâtul A.V. a refuzat înapoierea copilului. Acesta a fost înştiinţat de către BEJ în legătură cu intenţia mamei de a-i fi înapoiată minora A.I.E. şi cu toate acestea nu s-a prezentat în data de 5.05.2010, la orele 12,30 împreună cu minora la sediul biroului executorului judecătoresc.

În cauză , fiind incidente dispoziţiile art. 14 alin. 4 din Legea 369/2004 instanţa va admite cererea reclamantului şi va obliga pârâtul să plătească în favoarea statului o amendă civilă de 50 lei pe zi întârziere începând cu data de 5 mai 2010 şi până la executarea obligaţiei prevăzută în titlul executoriu – decizia civilă pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.

La stabilirea cuantumului amenzii instanţa a avut în vedere veniturile modice pe care le realizează pârâtul lunar ( 700 lei ).

Tags: Materie civilă – sancţiuni judiciare