Top

Împrejurări speciale cu consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea unde lucrează, care să justifice întreruperea executării pedepsei.

FOND: Prin sentinţa penală nr.186/D/1.06.2010 pronunţată de Tribunalul Bacău în temeiul art.455 Cod procedură penală, raportat la art.453 lit.”c” Cod procedură penală, s-a respins ca nefondată cererea de întrerupere pedeapsă, formulată de condamnatul B.B.I..

Pentru a pronunţa această soluţie, prima instanţă a reţinut faptul că prin sentinţa penală nr.177/2007 a Tribunalului Galaţi s-a dispus condamnarea inculpatului B.B.I. la pedeapsa 10 ani închisoare pentru o faptă de înşelăciune, acesta aflându-se în executarea pedepsei în Penitenciarul Bacău în baza mandatului nr. 207/ 2010.

În cauză, s-a dispus efectuarea unei anchete sociale la locuinţa familiei condamnatului din Bacău, din care să rezulte problemele familiale ale familiei condamnatului, dacă prezenţa sa acasă este necesară, astfel ca executarea pedepsei ar avea consecinţe grave pentru familie.

Ancheta socială efectuată în cauză a conchis că soţia petentului locuieşte într-un apartament cu patru camere, împreună cu mama petentului care este pensionară, fără venit lunar, este bolnavă, cu mai multe afecţiuni. S-a precizat în anchetă că, soţia petentului are în întreţinere doi copii, că sunt probleme deosebite cu societatea la care a fost administrator petentul şi faţă de aceste aspecte se impune întreruperea executării pedepsei.

Textul art.453 lit.”c” Cod procedură penală, arată că se poate dispune întreruperea executării pedepsei, când din cauza unor împrejurări speciale, executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru familie sau unitate. Prima instanţă a considerat că în cauză, situaţia familiei condamnatului nu are caracter de împrejurare specială, chiar dacă aceştia au o situaţie familială deosebită, de natura celei prevăzute de art.453 alin.1 lit.”c” Cod procedură penală şi nu ar putea fi ameliorată prin întreruperea executării pedepsei.

Tribunalul a reţinut că din ancheta socială nu au rezultat împrejurări speciale care să conducă la întreruperea executării pedepsei, iar prezenţa petentului în cadrul familiei nu ar duce la îmbunătăţirea stării de sănătate a mamei,a soţiei şi nici la rezolvarea problemelor societăţii comerciale.

RECURS: Împotriva hotărârii pronunţate de tribunalul a declarat recurs condamnatul care a solicitat admiterea cererii sale deoarece, este singurul întreţinător de familie, este căsătorit, are doi copii unul în vârstă de 2 ani şi 8 luni şi unul de 4 zile şi de asemenea, tot el are grijă de mama sa în vârstă de 59 de ani care abia şi-a depus dosarul de pensionare şi care prezintă afecţiuni ale inimii, afecţiuni ce s-au agravat ca urmare a pronunţării hotărârii de condamnare a petentului.

De asemenea, a precizat că are calitatea de unic asociat şi administrator al S.C.L. S.R.L., această societate fiind singura sursă de venituri a familiei, având în derulare contracte comerciale cu diferiţi parteneri, obligaţii fiscale şi alte obligaţii de plată care devin scadente, iar începerea executării pedepsei i-a creat dificultăţi în rezolvarea problemei preluării societăţii în vederea continuării activităţii şi onorării obligaţiilor asumate.

Curtea analizând motivele de recurs prin prisma probatoriului administrat în cauză, constată că acestea sunt întemeiate.

Prin sentinţa penală nr. 177/30.03.2007 a Tribunalului Galaţi, s-a aplicat condamnatului B.B. pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, prev. de art.215 al.1,2,5 cu art.41 al.2 c. penal şi de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art.323 c. penal.

Prin decizia penală nr.164/a/18.12.2008 a Curţii de Apel Galaţi, s-a admis apelul declarat de condamnat, s-a dispus schimbarea calificării juridice a faptelor şi pentru săvârşirea infracţiunii de determinării cu rea credinţă a rambursării de TVA, prev. de art.36 din Legea nr.345/2002 s-a aplicat pedeapsa de 5 ani închisoare şi în baza art.1 din Legea nr.543/2002 s-a dispus graţierea condiţionată a acesteia. Pentru săvârşirea infracţiunii de asociere pentru săvârşirea de infracţiuni, prev. de art.323 c.penal s-a redus pedeapsa la 2 ani şi 6 luni şi s-a dispus suspendarea sub supraveghere a acesteia.

Ulterior prin decizia penală nr.1033/18.03.2010 a I.C.C.J. s-a admis recursul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galaţi şi s-a casat în parte decizia pronunţată în apel şi s-a dispus condamnarea petentului pentru infracţiunile reţinute de Tribunalul Galaţi la aceleaşi pedepse aplicate ca prima dată.

La data de 8 aprilie 2010 a avut loc arestarea petentului pentru executarea pedepselor aplicate prin decizia I.C.C.J.

Conform prevederilor art. art.455 cu referire la art.453 al.1 lit.c c.pr.pen. întreruperea executării unei pedepse poate fi solicitată atunci când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.

Petentul este căsătorit şi din căsătoria sa au rezultat 2 copii: K.M., şi Ş.I, născut la data de 1.04.2010. În întreţinerea petentului, în afara de soţie şi copii este şi mama sa B.A.I., care nu are venituri şi suferă de o serie de afecţiuni medicale. Din actele depuse, rezultă că singurele venituri ale familiei sunt cele realizate prin S.C.”L.”S.R.L., societate care în prezent, după arestarea petentului are dificultăţi financiare.

În raport de aspectele reţinute mai sus, Curtea consideră că în cauză sunt îndeplinite prevederile art.453 al.1 lit. c c.pr.pen. Petiţionarul, în raport de soluţia pronunţată în apel nu s-a gândit că se poate reveni la prima hotărâre şi din acest motiv nu a avut timpul necesar pentru a lua măsurile necesare pentru a asigura în mod corespunzător întreţinerea familiei sale. Din aceste punct de vedere, Curtea nu îşi poate însuşi hotărârea Tribunalului Bacău, care deşi a reţinut că „familia petentului are o situaţie familială deosebită, de natura celei prevăzute de art.453 alin.1 lit.c Cod procedură penală” a considerat că prin prezenţa petentului nu s-ar rezolva probleme familiei sale.

Curtea consideră că legiuitorul nu a prevăzut numai formal posibilitatea de întrerupere a executării pedepsei, pe considerentul motivelor prevăzute de art.453 lit.c c.pr.pen. mai ales că petentul a formulat cererea imediat ce a fost arestat. Fără a se intenţiona a se face o regulă din aplicarea prevederilor art.453, 455 c.pr.pen. Curtea consideră că atunci când sunt îndeplinite cerinţele textelor de lege şi situaţia personală şi familială o impune, se poate dispune întreruperea executării pedepsei.

În condiţiile în care se stabilesc şi anumite obligaţii în sarcina condamnatului, sub condiţia revocării întreruperii în caz de neexecutare a acestora, şi a comunicării acestora către diferite organe şi instituţii, prevăzute de art.454 al.11 şi art.457 c.pr.pen., Curtea consideră nu îşi are loc temerea că, condamnatul se va sustrage de executarea pedepsei.

Faţă de cele mai sus arătate, Curtea în baza art.38515 pct.2 lit. d c.pr.pen. a admis recursul declarat de condamnatul B.B.I. împotriva Sentinţei penale nr.186/D/1.06.2010 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. 2347/110/2010 pe care a casat-o, a reţinut cauza spre rejudecare şi pe fond,în baza art.455 cu art.453 lit.c c.pr.pen. a admis cererea de întrerupere a executării pedepsei de 10 ani închisoare aplicată condamnatului B.B. prin sentinţa penală nr.177/30.03.2007 a Tribunalului Galaţi, aşa cum a fost modificată prin decizia penală nr.1033/18.03.2010 a I.C.C.J. şi a dispus întreruperea executării acestei pedepse pentru o perioadă de 3 luni, începând cu data punerii în libertate.

Opinia separată

Contrar opiniei majoritare, consider că în cauza dedusă judecăţii, în conformitate cu dispoziţiile art.385/15 pct.1 litera b Cod procedură penală, recursul condamnatului trebuia respins ca nefondat.

Din dosar rezultă că petentul B.B.I., deţinut în Penitenciarul Bacău, a solicitat Tribunalului Bacău, întreruperea executării pedepsei închisorii de 10 ani, invocând motivul prevăzut la litera c din art.453 Cod pr. penală, respectiv existenţa unor împrejurări speciale , de natură a avea consecinţe grave pentru familie şi unitatea la care lucrează.

Sub acest aspect, ca motivare pentru admiterea recursului s-au reţinut prin opinia majoritară, următoarele împrejurări:

– petentul este căsătorit, iar din căsătoria sa au rezultat doi copii, născuţi la data de 11 iulie 2007,respectiv o1 aprilie 2010;

– în întreţinerea petentului, în afară de soţie şi cei doi copii, se află şi mama petentului, care nu are venituri şi suferă de o serie de afecţiuni medicale;

– singurele venituri ale familiei sunt cele realizate prin S.C.”L” S.R.L., societate, care în prezent, după arestarea petentului are dificultăţi financiare.

S-a mai argumentat că petiţionarul, în raport de soluţia pronunţată în apel , nu s-a gândit că se poate reveni la prima hotărâre şi din acest motiv, nu a avut timpul necesar pentru a lua măsurile ce se impuneau pentru a asigura în mod corespunzător întreţinerea familiei sale.

Totodată, s-a considerat că legiuitorul nu a prevăzut numai formal posibilitatea întreruperii executării pedepsei, pe considerentul motivelor prevăzute de art.453 lit. c Cod pr. penală şi că atunci când sunt îndeplinite cerinţele textelor de lege şi situaţia personală şi familială o impune, se poate dispune întreruperea executării pedepsei.

Pornind de la această ultimă apreciere a opiniei majoritare, consider că în cauză nu sunt îndeplinite cerinţele textelor de lege susmenţionate, iar situaţia personală şi familială a condamnatului, nu impun întreruperea executării pedepselor, fapt ce va fi demonstrat în continuare, dar pe baza probelor existente la dosar, fără a face aprecieri generale, nesusţinute cu acte doveditoare.

Pentru început însă, pentru a înlătura susţinerea petentului că nu s-a aşteptat ca soluţia din apel să se schimbe, dispunându-se condamnarea sa în calea de atac a recursului, fiind imediat încarcerat şi pus în imposibilitatea de a asigura familiei sale condiţii de trai corespunzătoare, se impun următoarele precizări:

Petentul a fost condamnat prin sentinţa penală nr.177 din 30 martie 2007 de către Tribunalul Galaţi, la o pedeapsă rezultantă de 11 ani închisoare ,ca modalitate de executare, prin privare de libertate. Ulterior, prin decizia penală nr.164/A din 18 decembrie 2008, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi,s-a admis apelul inculpatului şi prin schimbarea încadrării juridice, acesta a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată, sub supraveghere. Decizia susmenţionată, a fost casată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, prin decizia penală nr.1033 din 18 martie 2010, urmare admiterii recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, revenindu-se la condamnarea iniţială de 10 ani închisoare( fără sporul de 1 an), pronunţată de prima instanţă.

Faptul că în cauză a existat şi recursul parchetului,că deja în anul 2007 a mai fost pronunţată o pedeapsă de 10 ani împotriva sa, sunt argumente suficiente, care să dovedească faptul că bănuiala condamnatului că nu i se poate schimba soluţia din apel,este fără nici un suport legal.

Din cele de mai sus, rezultă că soluţia definitivă a fost pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 18 martie 2010, iar petentul a fost încarcerat la data de o8 aprilie 2010, perioadă în care acesta a avut posibilitatea să-şi rezolve problemele urgente pe care le-a reclamat că le-ar avea atât în familie cât şi la firma sa.

Pe fond, referitor la motivele arătate în opinia majoritară pentru admiterea recursului, respectiv a cererii de întreruperea executării pedepsei, se impun următoarele precizări:

Este adevărat că petentul s-a căsătorit, în anul 2007, iar din căsătoria sa cu numita B.O.(fostă C.O.E.), au rezultat doi copii,dar ambii cunoşteau faptul că au în curs de soluţionare un dosar penal, întocmit cu mult înainte de data susmenţionată, dar şi-au asumat riscul consecinţei unei condamnări.

S-a mai invocat şi argumentul că petentul, are în întreţinere, pe lângă soţie şi cei doi copii şi pe mama sa, care nu are venituri şi are „o serie de afecţiuni medicale”.Cu privire la acest aspect, nu există nici în dosarul de fond şi nici în dosarul Curţii de Apel Bacău, vre-o dovadă, în acest sens. Astfel, nu este depus la dosar vre-un act din care să rezulte că mama petentului nu are locuinţă proprie, că nu realizează nici un fel de venituri şi că stare sănătăţii sale este precară încât să aibă nevoie să fie îngrijită. Singura referire la aspectul susmenţionat se găseşte în ancheta socială, fila 2, fiind redată de fapt o discuţie avută cu mama petentului, care a relatat că are vârsta de 59 de ani, că este văduvă şi bolnavă.

Cât priveşte societatea comercială a petentului, care după arestarea sa ar avea dificultăţi financiare, din actele dosarului, rezultă următoarele:

În anul 2009, petentul, împreună cu soţia sa, se asociază în societatea comercială „L S.R.L.(înfiinţată din anul 1991), ambii având, potrivit actului constitutiv şi calitatea de administratori. Dintr-o copie a unui stat de plată, rezultă că societatea respectivă are un număr de 11 salariaţi.

Există la dosarul de fond, depuse de către petent, o serie de acte, respectiv o somaţie de la Porsche Leasing, o somaţie de la ANAF şi una de la E-on, toate trei emise către societate, dar care vizează datorii cu mult anterioare datei încarcerării petentului şi care puteau fi achitate în condiţiile în care societatea a făcut un credit în luna februarie 2010.

Pentru dovedirea dificultăţilor financiare la societate, petentul, prin apărător ar fi trebuit să depună acte contabile, respectiv bilanţul contabil pentru anul 2010, din care să rezulte, balanţa de venituri şi cheltuieli, respectiv profitul acesteia.

Dar, chiar în condiţiile în care societatea susmenţionată ar avea dificultăţi financiare, instanţa de judecată are obligaţia de a analiza dacă există alternative legale de rezolvare a situaţiei, înainte de a proceda la întreruperea executării pedepsei. Ori, în cauza dedusă judecăţii, această alternativă există, întrucât aşa cum rezultă din actul constitutiv al societăţii, soţia petentului este administrator cu drepturi depline, fiind îndrituită să ia toate măsură ce impun, pentru menţinerea în funcţiune a acesteia.

Deşi legiuitorul nu defineşte sintagmele ”împrejurări speciale” şi „consecinţe grave”,lăsând în sarcina instanţelor de judecată aprecierea îndeplinirii condiţiilor ,consider că la baza luării deciziei de a se întrerupe executarea unei pedepse privative de libertate de 10 ani, după o încarcerare de numai trei luni de zile, trebuie să existe un temei serios, care să justifice eliberarea temporară din penitenciar.

În concluzie, întrucât motivele invocate de petent, nu constituie „împrejurări speciale” cu consecinţe grave asupra familiei şi societăţii comerciale „L” S.R.L., prin prisma argumentelor succinte prezentate mai sus, s-a apreciat ca temeinică şi legală hotărârea instanţei de fond şi s-a considerat că recursul petentului trebuia respins ca nefondat.

Etichete: