Top

Coproprietate

Prin sentinta civila nr. 7733/28.11.2007, pronuntata de Judecatoria Bacau Œn dosarul nr. 214/180/2006, s-a respins, ca nefondata, cererea formulata de reclamanta G.A. Œn contradictoriu cu pƒrƒtii D.C. si D.G.. S-a admis de asemenea cererea de interventie Œn interes propriu formulata de intervenienta B.C. si s-a constatat nul contractul de vƒnzare-cumparare autentificat sub nr. 2509/2002 al B.E.J. S.S.U., s-a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a pƒrƒtei B.C. raportat la cererea reconventionala, s-a respins ca nefondata cererea reconventionala formulata de reclamantii D. Œn contradictoriu cu pƒrƒta-intervenienta B.C., s-a admis Œn parte cererea reconventionala formulata de pƒrƒtii-reclamanti D. Œn contradictoriu cu reclamanta pƒrƒta G.A. si a fost obligat reclamantul pƒrƒt G.A. sa plateasca reclamantilor D. suma de 12.000 lei reprezentƒnd pret al imobilului, sume ce urmeaza a fi actualizata Œn functie de indicele de inflatie la data platii. S-a respins totodata cererea reconventionala formulata de reclamantul pƒrƒt Œn contradictoriu cu pƒrƒtii D. pentru instituirea unui drept de retinere asupra imobilului.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca: prin sentinta civila nr. 8620/14.10.1997 s-a desfacut casatoria Œncheiata Œntre reclamantii-pƒrƒti si intervenienta Œn interes propriu, ca la 24.07.2002 s-a Œncheiat contractul de vƒnzare-cumparare Œncheiat Œntre reclamantii-pƒrƒti si pƒrƒtii-reclamantii, contract autentificat sub nr. 2509/2002 Œn ceea ce priveste imobilul casa, anexe si teren situat Œn comuna L.C.; ca prin decizia nr. 203/20.12.2004 a Tribunalului Bacau s-a dispus iesirea din indiviziune a reclamantilor pƒrƒti si a intervenientei Œn interes propriu, imobilul ce a facut obiectul contractului 2509/2002 fiind atribuit Œn lotul intervenientei; ca Œnscrisul autentic face dovada deplina pƒna la Œnscrierea Œn fals Œn ceea ce priveste constatarile notarului la Œncheierea contractului autentic nr.2509/2002, respectiv contractul face dovada luarii consimtamƒntului reclamantului-pƒrƒt la momentul Œncheierii contractului astfel ca nu se poate sustine eroarea de consimtamƒnt; ca, Œn ipoteza unei simulatii, sanctiunea ce se aplica nu e nulitatea ci inopozabilitatea fata de terti a actului secret; ca, Œn speta, imobilul a fost Œnstrainat fara consimtamƒnt celuilalt sot si, prin partaj, bunul a fost dat Œn lotul celuilalt sot decƒt cel care l-a Œnstrainat astfel Œncƒt actul de Œnstrainare este ineficace retroactiv pentru lipsa calitati de proprietar a vƒnzatorului; ca, vƒnzatorul nu poate cere anularea contractului de vƒnzare cumparare pentru eroarea asupra calitatii sale de proprietar.

S-a retinut ca efectul declarativ al partajului face ca efectele partajului de bunuri comune sa retroactiveze pƒna la momentul desfacerii casatoriei si astfel, decizia civila nr. 203/20.12.2004 a Tribunalului Bacau, sa-si produca efectele de la 23.04.1998 respectiv data desfacerii casatoriei. A constatat instanta de fond ca vƒnzarea de unul din coproprietari, fara acordul celorlalti, supune dreptul dobƒndit unei conditii rezolutorii a carei Œndeplinire depinde de lotul Œn care a fost atribuit bunul. Cum Œn speta bunul a fost atribuit intervenientului, a retinut instanta de fond ca se impune a se constata nulitatea contractului de vƒnzare-cumparare.

Raportat la cererea de pretentii ce face obiectul cererii reconventionale, instanta de fond a retinut ca reclamantul-pƒrƒt este cel care a Œncasat pretul si nu intervenienta, conditii Œn care doar reclamantul pƒrƒt a fost obligat la restituirea pretului Œn valoare actualizata la data platii efective.

Cum reclamantul pƒrƒt cel obligat la restituirea pretului nu mai are calitate de proprietar al bunului, ci intervenienta, instanta de fond a respins cererea de instituire a dreptului de retentie.

In ceea ce priveste solicitarea pƒrƒtilor-reclamanti de a li se restitui suma de 3701,80 euro a fost respinsa de instanta de fond raportat la suma si moneda Œn care a fost platit pretul, astfel cum e indicat Œn contract.

Impotriva acestei sentinte au declarat recurs, Œn termen legal, rƒtii-reclamanti D.C. si G..

Calea de atac a fost calificata drept recurs, raportat la valoarea imobilului ce face obiectul contractului si Œn considerarea dispozitiilor art. 282/1 Cod procedura civila.

Recursul a fost legal timbrat cu 384 lei taxa de timbru si taxa judiciara de 2,5 lei.

In motivarea recursului, recurentii au aratat ca Œn mod gresit instanta de fond nu a facut aplicarea principiului vƒnzarii bunului altuia si a retinut regurile de efectul declarativ al partajului. Au aratat recurentii ca ei sunt subdobƒnditori de buna credinta si ca atare instanta de fond nu a dat relevanta bunei credinte. Au mai sustinut recurentii ca toate partile au fost Œntr-o eroare comuna, recurentii-cumparatori neavƒnd indicii legate de lipsa calitatii de proprietar deplin a vƒnzatorului fiind Œn fata aplicarii principiului validitatii aparentei Œn drept.

Intimata-intervenienta a solicitat prin aparator respingerea recursului.

Intimatul-reclamant nu a formulat Œntƒmpinare Œn recurs.

In recurs nu s-au depus Œnscrisuri.

Analizƒnd motivele de recurs invocate si din oficiu, tribunalul etine ca recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:

Privitor la cauza de nulitate invocata recurenti, lipsa calitatii de proprietar a vƒnzatorului, instanta retine ca nulitatea contractului a fost pronuntata de instanta de fond nu raportat la lipsa calitatii de proprietar a vƒnzatorului ci la lipsa consimtamƒntului, intervenientii-coproprietari la Œncheierea contractului or lipsa consimtamƒntului reprezinta o cauza de nulitate absoluta a contractului si nu relativa astfel cum sustin recurentii.

Invocarea principiului „error comunis facit jus” nu putea fi primita avƒnd Œn vedere ca pe de o parte, Œn speta nici nu se poate retine ca toate partile ar fi Œn eroare asupra calitatii de proprietar, reclamantul-pƒrƒt cunoscƒnd foarte bine natura de bun comun al imobilului Œnstrainat, iar pe de alta parte nici nu s-a invocat o astfel de aparare la fondul cauzei.

Cƒt priveste buna credinta invocata de recurenti, tribunalul retine ca instanta de fond a facut Œn mod corect aplicarea regurilor privitoare la Œnstrainarea unui bun Œn indiviziune care face ca vƒnzarea sa ramƒna sau nu valabila Œn functie de atribuirea Œn lotul vƒnzatorului sau nu. In speta, imobilul a fost atribuit Œn lotul intervenientei ceea ce face ca, Œn urma efectului declarativ al partajului, acesta sa fie proprietara exclusiva a imobilului de la momentul desfacerii casatoriei si prin aceasta, contractul s-a Œncheiat de o persoana fara calitate de proprietar, buna credinta nefiind, de altfel relevanta Œn acest caz.

In consecinta, tribunalul vazƒnd dispozitiile art. 304 pct. 5 si art. 312 Cod procedura civila, va respinge recursul ca nefondat.

Etichete: