Top

Răspundere civilă delictuală

Prin sentinţa civilă nr.759/6.04.2009 Judecătoria Moineşti a admis în parte acţiunea formulată de reclamanta C.C. în contradictoriu cu pârâţii B.C. ŞI B.M. şi a obligat pârâţii să efectueze lucrarile de aducere a imobilului proprietatea reclamantei situat în Bacău în stare iniţială (igienizarea şi zugravirea imobilului) în procent de 50% , iar în caz de refuz a fost abilitată reclamanta să efectueze lucrările pe cheltuiala pârâţilor.

Prin aceeaşi sentinţă, instanţa a respins capătul de cerere privitor la obligarea pârâţilor la plata sumei de 10.000 lei reprezentând contravaloarea mobilei, perdelelor şi covoarelor distruse ca neîntemeiat şi a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut judecătoria că atât reclamanta cât şi pârâţii locuiesc în aceleaşi imobil situat în Moineşti, asupra căruia sunt proprietari în indiviziune, reclamanta folosind parţial parterul şi etajul acestuia – conform contractului de vânzare cumpărare 11795/2.11.1995 f.61, a autorizaţiei de construcţie 93/1990 f.62, declaraţiei martorului Ş.A. f.94 şi a martorului P.M. f.95.

Pentru a se putea angaja răspunderea civilă delictuală în baza art 998 C.civ. a persoanei fizice, este necesar să se facă dovada elementelor răspunderii civile delictuale –respectiv :

1. existenţa unei fapte ilicite săvârşită de persoana fizică

2. existenţa unui prejudiciu

3. existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu

4. existenţa vinovăţiei celui care a cauzat prejudiciul constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat.

Cu privire la îndeplinirea acestor condiţii instanţa a reţinut următoarele:

1. Fapta ilicită a pârâţilor constă într-o omisiune, respectiv în neîndeplinirea obligaţiei de curăţare periodică a coşului de evacuare a fumului conform Normelor generale de apărare împotriva incendiilor din 28.02.2007, art 85 alin.3.De asemenea, fapta ilicită rezultă şi din încălcarea dispoziţiilor art 20 din legea 307/2006 privind apărarea împotriva incendiilor care prevede faptul că persoanele fizice care deţin părţi din acelaşi imobil trebuie să colaboreze pentru îndeplinirea obligaţiilor legale.

2. Condiţia prejudiciului a fost dovedită cu declaraţia martorului P.M., fostul soţ al reclamantei, conform căreia în toamna anului 2007, în urma unor discuţii cu fiica sa, a aflat faptul că a ieşit fum în casă, în partea din imobil locuită de reclamantă şi cu raportul de expertiză tehnică F.M. omologat de instanţă (f. 212-214), conform căruia o cameră prezintă urme foarte mari de fum şi funingine pe toate obiectele din încăpere. Instanţa a constatat, de asemenea, faptul că prejudiciul este cert şi nu a fost reparat încă.

3. Raportul de cauzalitate există între prejudiciul reclamantei şi fapta ilicită a pârâţilor, conform raportului de expertiză efectuat în cauză motivul pentru care fumul de la apartamentul de la parter a fost evacuat în apartamentul reclamantei fiind acela că a fost înfundat cu funingine coşul de fum şi nu a mai asigurat tirajul necesar evacuării gazelor arse în pod.

4. Potrivit dispoziţiilor legale mai sus amintite, era în sarcina ambilor proprietari ai imobilului situat în Moineşti să realizeze curăţirea anuală a coşului de fum comun, aşa încât instanţa a reţinut că este vorba de culpa paratilor, precum şi a reclamantei. Conform adresei provenind de la Poliţia Moineşti din 2004 aflată la f.93 în dosarul, partea din imobil aparţinând reclamantei era ocupată în anul 2004 de C.I., însă acest aspect nu prezintă nici o relevanţă în cauză atât timp cât prejudiciul s-a constatat începând cu anul 2007.

Pentru aceste considerente instanţa a admis în parte acţiunea şi a obligat pârâţii să efectueze în proporţie de 50% lucrarile de aducere a imobilului proprietatea reclamantei situat în Moineşti, jud.Bacău în stare iniţială (igienizarea şi zugravirea imobilului) în procent de 50%, iar în caz de refuz, a fost abilitată reclamanta să efectueze lucrările pe cheltuiala pârâţilor.

Cu privire la capătul de cerere privind obligarea pârâţilor la suma de 10.000 lei reprezentând contravaloarea mobilei, a perdelelor şi a covoarelor distruse, instanţa a reţinut că nu a fost dovedită valoarea acestor bunuri, faptul că acestea se aflau în imobil şi nici dreptul de proprietate al reclamantei asupra acestora. Conform art. 1169 cod civil cel care face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească, în speţă, or reclamantul nu a supus judecătorului elemente de convingere capabile a justifica adevărul unui fapt pe care l-a afirmat. Aşadar, proba trebuie să stabilească faptele sau actele din care s-au născut drepturile.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel pârâţii, d-na M.B.şi d-l C.B. motivele de apel coincizând în cea mai mare parte parte.

Astfel, ambii apelanţi au arătat că:

– în mod eronat prima instanţă a consemnat că reclamanta este proprietara imobilului, susţinere corectă având în vedere că din actele aflate la dosar rezultă că adresa corectă este xxxxxxxxx, însă aceasta nu poate duce la admiterea apelului, eroarea, susceptibilă a fi corectată în procedura reglementată de art.281 Cpc, fiind de natură a o prejudicia doar pe intimata-reclamantă;

– obiectivele expertizei efectuate în cauză nu au fost puse în discuţia părţilor şi nici comunicate acestora, motiv neîntemeiat întrucât instanţa a stabilit obiectivele în lipsa apelanţilor care aveau termen în cunoştinţă, după ce a respins motivat şi întemeiat cererea de amânare formulată de d-l B.C. (f.145), dispoziţiile procedurale neimpunând obligativitatea comunicării obiectivelor către părţile ce lipsesc la termenul la care sunt discutate şi stabilite;

– raportul de expertiză a fost întocmit superficial, expertul desemnat nedeplasându-se în podul imobilului, motiv neîntemeiat având în vedere că obiecţiunile la expertiză formulate de apelanţi, într-o manieră imprecisă (f.233,234), au fost soluţionate în mod corect de către prima instanţă în sensul respingerii (f.237);

– prima instanţă a încălcat dreptul apelanţilor la apărare, nefiind prezenţi la dezbateri, motiv neîntemeiat având în vedere faptul că apelanţii aveau termen în cunoştinţă (f.59, 237), cererea de amânare (f.244) a fost corect respinsă faţă de opoziţia părţii adverse (f.251) şi de nenumăratele cereri de amânare formulate în cauză de apelanţi;

– nu s-a ţinut cont de faptul că intimata-reclamantă şi familia acesteia au tergiversat intenţionat executarea lucrărilor de curăţare a coşurilor de fum şi de supraînălţare a acestor coşuri de la nivelul podului până în exteriorul acoperişului, afirmaţii nesusţinute, însă, de probele administrate în cauză;

– în mod greşit prima instanţă a stabilit ca fiind dovedită fapta producătoare de prejudicii, nefiind reală susţinerea că s-ar fi făcut foc în sobe şi nedovedindu-se faptul că sobele existente în imobil funcţionează doar cu gaz, motiv neîntemeiat având în vedere faptul că expertul a stabilit cauza prejudiciului suferit de reclamantă (f.213,214), relevantă fiind şi atitudinea pârâţilor care nu au permis accesul în imobil;

– prima instanţă nu a pus în discuţia părţilor o serie de aspecte (închirierea imobilului în discuţie către C.I. în perioada 2003-2007, inexistenţa unui înscris privind predarea imobilului pe perioada închirierii, starea imobilului la plecarea reclamantei în toamna anului 2003), aspecte lipsite, însă, de relevanţă în condiţiile în care expertul a stabilit cu certitudine cauza prejudiciului, nesolicitându-se o contraexpertiză;

D-l B.C. a criticat sentinţa judecătoriei şi pentru următoarele motive:

– prima instanţă nu a verificat legalitatea mandatului de reprezentare dat d-nei avocat Ţ.L. contractul încheiat cu aceasta fiind lovit de nulitate, motiv neîntemeiat având în vedere faptul că judecătoria a verificat contractul de asistenţă juridică (f.51);

– nu s-a avut în vedere faptul că împotriva judecătorului, a avocatului şi a expertului s-a formulat plângere penală, motiv neîntemeiat având în vedere faptul că judecătorul în cauză a formulat cerere de abţinere iar împotriva expertului nu s-a formulat cerere de recuzare;

– nu s-au dovedit elementele răspunderii civile delictuale, motiv insuficient precizat, nefiind indicate probele contrare celor reţinute de prima instanţă în motivarea sentinţei apelate;

– nu i s-a permis accesul în pod şi la acoperiş, fără, însă, a preciza relevanţa acestei împrejurări şi fără a indica probele care susţin această afirmaţie

Fiind reiterată în apel excepţia lipsei calităţii de reprezentant a d-nei avocat Ţ.L., instanţa va soluţiona această excepţie în sensul respingerii pentru aceleaşi considerente arătate la motivul de apel corespunzător, având în vedere şi faptul că în faţa instanţei de apel intimata-reclamantă nu a fost reprezentată de avocat.

În consecinţă, constatând sentinţa judecătoriei ca fiind temeinică şi legală, instanţa va respinge apelurile formulate ca nefondate.

Etichete: