Top

Fond funciar

Pronunţând sentinţa civilă nr.1714/1.10.2009 Judecătoria Moineşti a respins acţiunea formulată de reclamantul G.C. în contradictoriu cu C.L. pentru aplicarea Legilor fondului funciar Palanca şi C.J. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Bacău, ca nefondată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, a reţinut judecătoria că reclamantul a formulat o cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 1 ha teren vegetaţie forestieră.

Cererea sa i-a fost respinsă. A formulat contestaţie la C.J., care de asemenea, i-a fost respinsă şi plângere împotriva HCJ, respinsă de instanţă prin s.c. nr.207/30 ianuarie 2007.

Prin d.c. nr.1111/R/2008, Tribunalul Bacău a respins recursul, sentinţa nr.207/2007 fiind irevocabilă.

Reclamantul a făcut demersuri la Arhivele statului şi deoarece a obţinut un extras din care se reţine că A.V. după care a formulat cerere de reconstituire, a posedat 1 ha teren pe raza com. P. şi a fost împroprietărit cu încă 1,5 ha teren, a formulat la data de 28.05.2008 o nouă cerere la C.L., înregistrată sub nr.1984, solicitând reconstituirea dreptului de proprietate pentru 2,5 ha teren.

Atât în această cerere cât şi în acţiunea adresată instanţei, reclamantul invocă art.11 alin.8 din Regulamentul aprobat prin HG nr.890/2005, respectiv că acesta prevede că în cazul în care după înregistrarea cererii, fostul proprietar prezintă probe doveditoare înainte de punerea în posesie,pentru suprafeţe mai mari avute în proprietate, reconstituirea se face pentru întreaga suprafaţă avută.

Prima instanţă a considerat că interpretarea dată de către reclamant prevederilor art.11 alin.8 din Regulamentul aprobat prin HG nr.890/2005, este incorectă.

Astfel, art.11 pct.8 din Hotărârea nr.890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, se referă şi are aplicabilitate cu privire la persoanele care au formulat cerere de reconstituire şi după înregistrarea cererii fostul proprietar prezintă probe doveditoare înainte de punerea în posesie, pentru suprafeţe mai mari avute în proprietate.

În această situaţie, reconstituirea se face pentru întreaga suprafaţă dovedită.

Reclamantul a solicitat în termenul prevăzut de lege 1 ha teren, cerere ce i-a fost respinsă, pentru această suprafaţă existând o hotărâre irevocabilă.

Prin urmare, dacă cererea reclamantului a fost soluţionată irevocabil, ulterior aceasta nu se poate completa în afara termenului de introducere a cererilor privind reconstituirea dreptului de proprietate, cererea ulterioară fiind o cerere nouă, cu atât mai mult cu cât reclamantul solicită din nou inclusiv suprafaţa de 1 ha teren vegetaţie forestieră, pentru care instanţa s-a pronunţat irevocabil.

Demersurile pe care reclamantul le-a făcut în cursul anului 2008 se impuneau a fi făcute în perioada cât acesta era în termen să introducă o cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate.

Reclamantul nu se află în situaţia prevăzută de textul invocat, ”după înregistrarea cererii”, ci se află în situaţia de „după soluţionarea cererii”.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs d-l C.I.G. care a arătat că actele depuse la dosar dovedesc pretenţiile sale, că nu a avut timpul necesar consultării dosarului din care a constatat că au fost sustrase înscrisuri şi că sunt necesare cercetări în ceea ce priveşte eliberarea adresei Autorităţii Naţionale pentru Restituirea Proprietăţilor din 2009 care o contrazice pe cea cu nr. nr.20030/27.02.2006.

La dosarul de recurs au fost depuse înscrisuri (f.48,10-21,25,34-40,47,48,60-61,63,67-87).

Analizând actele dosarului, instanţa constată recursul ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art.11 alin.(8) din HG nr.890/2005 pentru aprobarea Regulamentului privind procedura de constituire, atribuţiile şi funcţionarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, a modelului şi modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum şi punerea în posesie a proprietarilor, în cazul în care după înregistrarea cererii, fostul proprietar prezintă probe doveditoare înainte de punerea în posesie, pentru suprafeţe mai mari avute în proprietate, reconstituirea se face pentru întreaga suprafaţă dovedită.

Textul invocat de către recurentul-reclamant a fost corect interpretat de către prima instanţă care a stabilit că aceste dispoziţii nu sunt incidente în condiţiile în care d-l G.I.C. a obţinut înscrisuri de la Arhivele Naţionale dovedind dreptul de proprietate al autorului său în 2008, după ce cererea sa de reconstituire formulată în baza L.247/2005 a fost respinsă în mod irevocabil prin decizia nr.1111/R/2008 a Tribunalului Bacău, deci după soluţionarea cererii şi nu în cursul analizării acesteia astfel cum cer dispoziţiile legale citate.

Faptul că recurentul-reclamant nu a avut timpul suficient studierii dosarului nu poate fi considerat un motiv de recurs decât din perspectiva analizării modalităţii în care prima instanţă a asigurat respectarea principiului dreptului la apărare or, la termenul de judecată la care au avut loc dezbaterile pe fondul cauzei, reclamantul, prezent în instanţă, nu a formulat nici o cerere de amânare a judecăţii în vederea pregătirii apărării.

Nici susţinerea potrivit căreia de la dosarul primei instanţe au fost sustrase înscrisuri nu prezintă relevanţă, recurentul-reclamant neindicând înscrisurile respective pentru a putea verifica concludenţa acestora, existând, de altfel, şi posibilitatea depunerii înscrisurilor în recurs.

Considerând sentinţa judecătoriei legală şi temeinică, recursul urmează a fi respins ca nefondat.

Etichete: