Top

Cerere de revizuire

JUDECĂTORIA MOINEŞTI JUDEŢUL BACĂU SENTINŢA PENALĂ NR. 369

Din 9 august 2010 Judecător, Carmen Anemaria Groapă Cod:

Prin adresa nr……a Parchetului de pe lângă Judecătoria

Moineşti, înregistrată pe rolul aceste instanţe la data de 28. 06.2010 sub

nr……, a fost înaintată spre competentă soluţionare cererea de revizuire

formulată de petentul B.L.P. împotriva sentinţei penale nr………

pronunţată de Judecătoria Moineşti, definitivă prin decizia penală……a

Curţii de Apel Bacău.

In motivarea cererii sale, petentul a arătat că solicită revizuirea cauzei întrucât consideră pedeapsa disproporţionată faţă de fapta pentru care acesta se consideră vinovat.

Au fost efectuate acte de cercetare de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti, iar procurorul a înaintat instanţei referatul întocmit potrivit art. 399 al. 5 C.p.p, formulând concluzii de respingere a cererii.

In şedinţa publică din 09.08.2010, instanţa a pus în discuţie admiterea în principiu a cererii de revizuire. Reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti a solicitat respingerea cererii.

Instanţa, analizând motivele invocate de către petent, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului, constată că cererea de revizuire formulată de B.L.P. este inadmisibilă, astfel încât urmează să o respingă ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

în fapt, prin sentinţa penală nr……. pronunţată de Judecătoria

Moineşti în dosarul nr……, definitivă prin decizia penală nr……a Curţii

de Apel Bacău, inculpatul B.L.P. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru două infracţiuni, cea de vătămare corporală şi respectiv tâlhărie, în urma revocării liberării condiţionate a restului de pedeapsă de 7 luni şi 28 de zile rămas neexecutat din pedeapsa de 2

ani închisoare aplicată inculpatului prin s.p…….. a Judecătoriei

Moineşti, definitivă prin neapelare la data de 12.11.2004.

în drept, potrivit art. 394 al. 1 C.p.p. revizuirea unei hotărâri definitive poate fi cerută: a) când s-au fost descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei; b) când un martor, un expert sau un interpret a săvârşit infracţiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se cere; c) când un înscris care a servit ca temei al

2

hotărârii a cărei revizuire se cere a fost declarat fals; d) când un membru al completului de judecată, procurorul sau persoana care a efectuat acte de cercetare penală a săvârşit o infracţiune în legătură cu cauza a cărei revizuire se cere şi e) când două sau mai multe hotărâri judecătoreşti definitive nu se pot concilia.

Pentru a se conferi activităţii de înfăptuire a justiţiei un caracter de stabilitate s-a decis că hotărârile judecătoreşti definitive sunt executorii şi au autoritate de lucru judecat, în sensul că nu se permite declanşarea unei noi judecăţi cu privire la aceeaşi faptă şi aceeaşi persoană, dacă acestea au făcut obiectul unei judecăţi pentru care s-a pronunţat o hotărâre definitivă. Deşi în virtutea autorităţii de lucru judecat, hotărârea judecătorească penală este considerată ca o expresie a adevărului, în anumite situaţii, chiar hotărârile judecătoreşti rămase definitive sunt nelegale şi netemeinice, motiv pentru care în Codul de procedură penală s-au reglementat căile extraordinare de atac, ca remedii procesuale menite a repara erorile pe care le conţin hotărârile judecătoreşti penale rămase definitive.

In această categorie de remedii procesuale se încadrează şi revizuirea, cale de atac extraordinară, prin care pot fi atacate hotărârile judecătoreşti definitive care conţin grave erori de fapt, urmărindu-se o reexaminare în fapt a cauzei penale.

întrucât revizuientul nu a indicat cazul de revizuire pe care se sprijină cererea sa, instanţa urmează a o analiza mai întâi raportat la art. 394 al 1 lit a Cpp. Textul de lege anterior menţionat are menirea de a desfiinţa o hotărâre definitivă care conţine erori de fapt, erori ce pot rezulta în urma a descoperirii unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute instanţei, adică neexistente în materialul probator de la dosar. Din analiza dispoziţiilor art. 394 al. 1 lit. a) C.p.p. rezultă că revizuirea întemeiată pe acest text de lege este dublu condiţionată, în sensul că trebuie să fie vorba de descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu a fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei, iar faptele sau împrejurările noi să poată dovedi netemeinicia hotărârii, adică invocarea elementelor noi să ducă la o soluţie diametral opusă (de achitare sau de încetare a procesului penal în speţa de faţă ).

Din analiza dispoziţiilor art. 403 al.l C.p.p. rezultă că cererea de revizuire este admisibilă dacă este făcută în condiţiile legii şi dacă din probele strânse în cursul cercetării efectuate de procuror rezultă date suficiente pentru admiterea în principiu, instanţa putând verifica oricare din probele pe care se sprijină cererea de revizuire sau administra probe

3

noi, dacă este necesar. In consecinţă, cele două condiţii trebuie întrunite cumulativ.

In prezenta cauză instanţa constată că motivele invocate în cererea revizuientului nu se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 394 al 1 lit a C.p.p.^

In primul rând, în cadrul revizuirii, cale extraordinară de atac, nu sunt considerate „probe noi” în sensul cerut de lege aspectele arătate de inculpat. Astfel, instanţa constată că revizuentul solicită precizează doar că pedeapsa sa este multe prea mare, situaţie care nu se mulează pe textul de lege sus menţionat.

In ceea ce priveşte cazul de revizuire prevăzut de art.394 al 1 lit b Cpp, va fi analizată menţiunea făcută de revizuent în sensul că unele declaraţii de martori nu corespund adevărului. Conformitatea sau nu a declaraţiilor de martori cu realitatea s-ar fi putut stabili însă în cadrul unui proces penal având ca obiect săvârşirea infracţiunii de mărturie mincinoasă, urmând ca apoi sentinţa să fie valorificată în cadrul revizuirii, procedură care însă nu a fost urmată de către petent, ceea ce conduce la inadmisibilitatea prezentei cereri şi sub acest aspect.

Art. 394 al 1 lit c C.p.p. consacră cazurile de revizuire privind înscrisurile false. In speţă, revizuientul nu face referire la o astfel de situaţie, cazul de revizuire analizat neconducând la admisibilitatea cererii.

Aceeaşi soluţie se impune şi în situaţia prevăzută de art. 394 al 1 lit d, revizuentul nefăcând dovada săvârşirii unei fapte ilicite de către persoanele care îşi desfăşoară activitatea în cadrul organelor judiciare ( respectiv agentul de poliţie care a modificat actele dosarului ) prin instrumentele oficiale prevăzute de Cpp ( hotărâre judecătorescă sau ordonanţă).

In consecinţă, constatând că nu sunt întrunite condiţiile legale pentru admiterea în principiu a cererii, revizuientul nefăcând dovada existenţei vreunuia dintre cazurile prevăzute de art. 394 cpp, în temeiul art. 403 al. 3 C.p.p. raportat la art. 394 al. 1 C.p.p., instanţa urmează să respingă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de revizuientul B.L.P..

Reţinând culpa procesuală a revizuientului, în baza art. 192 al. 2 C.p.p. acesta va fi obligat să plătească cheltuielile judiciare către stat.

Etichete: