Legături personale cu minorul – stabilire program vizită minor – posibilitatea creării şi menţinerii legăturii afective specifice relaţiei părinte – copil
DREPTUL FAMILIEI ŞI MINORI
Dosar nr. 4/324/2010
Sentinţa civilă nr. 519/23.02.2010
Legături personale cu minorul – stabilire program vizită minor – posibilitatea creării şi
menţinerii legăturii afective specifice relaţiei părinte – copil
Prin cererea înregistrată sub nr.4/324/2010, reclamanta C L, domiciliată în comuna M
jud.G, a chemat în judecată pe pârâtul CR , domiciliat în T str. S nr. .. jud.G, solicitând să i se permită să
aibă legături personale cu minorul C D – L , născut la ….. şi cheltuieli de judecată.
Din actele şi lucrările dosarului, rezultă următoarele:
În motivarea acţiunii, arată reclamanta că prin sentinţa civilă 1987/2009 a Judecătoriei
Tecuci s-a declarat desfăcută căsătoria părţilor, iar minorul C D-L, născut la …… , i-a fost încredinţat spre
creştere şi educare tatălui CR – pârâtul din prezenta acţiune.
Arată reclamanta că i-a fost refuzat dreptul de a avea legături personale cu minorul, motiv
ce a determinat-o să formuleze prezenta acţiune . Solicită să-i fie stabilit dreptul de vizită, după următorul
program:
– 48 ore pe săptămână , în fiecare week-end , cu permisiunea de a lua minorul la domiciliul său;
– de ziua de naştere a minorului,
– în vacanţa de iarnă – 2 săptămâni, în care să fie incluse sărbătorile Crăciunului şi Revelionului ;
– o lună de zile în vacanţa de vară, de la01.08.până la 31.08.,cu permisiunea de a-l lua la domiciliul
său .
În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 43 alin.3 rap.la art.97 C.fam.
Acţiunea este legal timbrată cu 0,30 lei timbru judiciar şi 6 lei taxă timbru.
În dovedirea acţiunii, reclamanta a solicitat proba cu acte, depunând la dosar
s.c.1987/08.10.2009 a Judecătoriei Tecuci, prin care s-a desfăcut căsătoria părţilor şi prin care i-a fost
încredinţat minorul spre creştere şi educare .
Pârâtul a formulat întâmpinare, prin care a arătat că este de acord ca minorul C D L să aibă
legături personale cu mama sa , dar nu în modalitatea arătată în acţiune deoarece ar contraveni interesului
minorului .
În motivarea întâmpinării a precizat că modalitatea de a lua copilul timp
de 48 ore pe săptămână este împotriva interesului copilului, cu toate că dreptul familiei instituie acest drept,
dar în ceea ce priveşte modalităţile de aplicare ale acesteia, instanţa ,de la caz la caz, are în vedere,
conform doctrinei şi practicii, interesele minorului şi nu dorinţa părintelui căruia nu i-a fost încredinţat.
Reclamanta lucrează în Spania, nu a mai venit să vadă minorul şi nici nu a făcut demersuri pentru
încredinţarea acestuia . Este de acord să respecte dreptul prevăzut de lege, de a-i permite reclamantei să
aibă legături personale cu minorul, dar în următoarele modalităţi: de două ori pe lună ,la domiciliul pârâtului,
duminica,între orele 10,00 – 14,00 ;de ziua copilului,la domiciliul pârâtului ;a doua zi de Paşti şi a doua zi de
Revelion ;O săptămână în vacanţa de vară , cu condiţia de a nu pleca cu el în străinătate .
Precizează că modalitatea de lua copilul timp de 48 ore pe săptămână este
împotriva interesului copilului, ar însemna ca acest copil să fie dezorientat, să-i strice programul şi să-l ducă
într-un mediu necunoscut .
Totodată nu este de acord să ia copilul în vacanţa de iarnă deoarece l-ar
priva de a petrece sărbătorile de iarnă cu tatăl său, în schimb este de acord ca reclamanta să aibă legături
cu minorul a doua zi de Paşti şi a doua zi de Revelion .
Nu este de acord nici ca reclamanta, care locuieşte în străinătate, să ia
copilul o lună în vacanţa de vară şi să plece cu acesta în străinătate .
Şi-a întemeiat cererea pe disp. art. 115 C.pr.civ.
S-a efectuat în cauză un referat de anchetă socială la domiciliul reclamantei, în comuna M ,
în care se arată că la data efectuării anchetei sociale, reclamanta locuia la domiciliul părinţilor săi –
respectiv familia D, că – condiţiile de locuit sunt bune, încăperile fiind dotate cu mobilier şi covoare şi că sunt
de acord ca reclamanta să-şi viziteze minorul, iar situaţia materială a acesteia o permite.
Din probele administrate rezultă că reclamanta şi pârâtul au fost soţi, iar prin s.c.1987/2009
s-a declarat desfăcută căsătoria părţilor, minorul fiind încredinţat spre creştere şi educare pârâtului .
Reclamanta solicită să i se stabilească dreptul de a vizita pe minor, are condiţii la domiciliul
său pentru a – l lua, deoarece oferă condiţii pentru creştere şi educare ,.
Potrivit disp. art.43 alin.3 c.fam., părintele căruia nu i-a fost încredinţat copilul, are dreptul de
a avea legături personale cu acesta, precum şi dreptul de a veghea asupra creşterii, educării şi pregătirii lui.
Acest drept este în deplină concordanţă şi cu interesul superior al copilul, de a beneficia de
sprijinul, protecţia şi echilibrul emoţional, conferite de prezenţa figurii materne în viaţa sa, iar exercitarea
acestui drept, trebuie să aibă loc în mod firesc şi fără a fi stânjenit eventual, de prezenţa celuilalt părinte.
În acelaşi sens, sunt şi disp.art.16 alin.1 din Lg.272/2004, conform cărora copiii care au fost
separat de unul din părinţi, printr-o măsură dispusă în condiţiile legii, are dreptul de a menţine relaţii
personale şi contacte directe cu ambii părinţi, cu excepţia situaţiei în care acest lucru contravine interesului
superior al copilului..
Pentru a fi posibilă crearea şi menţinerea legăturii afective specifice relaţiei părinte-copil,
părintele căruia nu i s-a încredinţat minorul, trebuie să beneficieze de un timp rezonabil , pentru exercitarea
dreptului său, astfel încât acesta să nu devină pur formal.
În convenţia de la Strassbourg din 15 mai 2003, ratificată de România prin lg.87/2007, în
art.4 alin.2, consacră „copilul şi părinţii săi au dreptul de a obţine şi de a întreţine relaţii personale
constante”.
Faţă de acestea, instanţa constată că legăturile personale cu minorul au ca scop
consolidarea raporturilor efective dintre părintele în îngrijirea căruia nu se află copilul şi acesta din urmă.
Ambii părinţi au drepturi şi îndatoriri faţă de copilul minor, iar apropierea mamei de minor, nu
periclitează buna sa educaţie şi siguranţă, aşa cum rezultă din ancheta socială, deoarece mama doreşte să
îl sprijine material pe minor şi să petreacă mai mult timp cu acesta.
De principiu, atât minorul, cât şi mama acestuia, au dreptul de a menţine legături personale,
pentru a da conţinut dreptului la viaţa de familie, aşa cum prevăd disp. din convenţia privind apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau jurisprudenţei consacrate de CEDO.
Având în vedere cele menţionate mai sus, instanţa, în baza art.43 alin.3 c.fam., precum şi
susţinerile părţilor, cât şi interesul superior al copilului, vârsta acestuia, urmează a admite în parte acţiunea
şi a stabili ca reclamanta să aibă legături personale cu minorul C D-L după următorul program:
– să viziteze în prima şi a treia sâmbătă din lună între orele 10,00 – 18,00 şi în ziua de naştere a
minorului ,la domiciliul pârâtului ;
– să ia pe minor în vacanţa de iarnă, o săptămână, respectiv 22 decembrie – 01 ianuarie , la domiciliul
reclamantei şi în perioada 0l august – 31 august – vacanţa de vară a fiecărui an , la domiciliul
reclamantei
Reclamanta şi pârâtul au solicitat cheltuieli de judecată, dar având în vedere că ambele părţi
au fost de acord în parte cu acţiunea , cât şi modul de soluţionare a acesteia, prin admiterea în parte,
instanţa urmează a respinge ca nefondată cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, deoarece niciuna
din părţi nu se află în culpa procesuală.