Top

Încălcarea principiului „non reformatio in pejus” cu ocazia rejudecării.

Decizia civilă nr. 248/R din 14.03.2006 a Curţii de Apel Galaţi

Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a reţinut că, rejudecând cauza ca urmare a casării cu trimitere spre rejudecare dispuse prin decizia civilă nr. 1114/23.11.2004 a Curţii de Apel Galaţi, atât instanţa de fond cât şi cea de apel au creat reclamantului o situaţie mai grea decât în primul ciclu de judecată.

Este adevărat că în codul de procedură civilă nu este reglementat în mod expres principiul neagravării situaţiei în propria cale de atac, dar, teoria şi practica judiciară sunt unanime în a considera că el îşi găseşte aplicarea şi în procesul civil, ca măsură de logică juridică şi de echitate.

Principiul neagravării situaţiei în propriul recurs se aplică şi cu prilejul rejudecării în fond a cauzei, după casare, întrucât rejudecarea intervine ca urmare a iniţiativei părţii de a declanşa controlul judiciar.

În speţă, reclamantul a solicitat prin acţiunea dedusă judecăţii anularea titlului de proprietate nr. 121300 pentru suprafaţa de 0,50 ha teren agricol, anularea titlului de proprietate nr.121298 pentru suprafaţa de 0,50 ha teren agricol, completarea titlului de proprietate nr. 102679/1997 cu suprafeţele mai sus menţionate şi completarea titlului de proprietate nr. 102679/1997 cu suprafaţa de 10.000 mp teren arabil extravilan situat în punctul „Berghel”.

În primul ciclu de judecată, prin sentinţa civilă nr. 744 din 04.09.2003 a Judecătoriei Adjud a fost admisă acţiunea reclamantului în sensul că s-a dispus anularea titlurilor de proprietate nr. 121300/1999 şi nr. 121298/1999 pentru suprafeţele de câte 0,50 ha teren arabil şi completarea titlului de proprietate nr. 12679/1997 cu aceste suprafeţe, instanţa de fond omiţând, însă, a se pronunţa cu privire la cererea reclamantului de a se dispune completarea aceluiaşi titlu de proprietate şi cu suprafaţa de 10.000 mp situată în punctul „Berghel”.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul criticând-o pentru omisiunea instanţei de a se pronunţa asupra acestui capăt de cerere. Apelul a fost respins ca nefondat, astfel încât reclamantul a promovat recurs, reiterând critica formulată în apel.

Prin decizia civilă nr. 1114 din 23.11.2004, Curtea de Apel Galaţi constatând că instanţele au omis să se pronunţe cu privire la una din cererile formulate de reclamant, a admis recursul declarat de acesta şi a trimis cauza spre rejudecare la prima instanţă pentru ca aceasta să soluţioneze toate capetele de cerere.

Investită cu rejudecarea cauzei, Judecătoria Adjud, în virtutea principiului „non reformatio in pejus” era obligată să menţină soluţia pronunţată cu privire la primele trei capete de cerere, prin sentinţa civilă nr. 744 din 04.09.2003 câtă vreme nici una din părţi nu a înţeles să o critice, hotărârea pronunţată iniţial cu privire la aceste aspecte devenind irevocabilă.

În aceste condiţii, menţinând dispoziţiile primei instanţe cu privire la anularea titlurilor de proprietate nr. 121300/1999 şi nr. 121298/1999 şi completarea titlului de proprietate nr. 102679/1997 cu cele două suprafeţe de 0,50 ha teren arabil Judecătoria Adjud ar fi trebuit să analizeze doar cererea reclamantului de completare a aceluiaşi titlu de proprietate cu suprafaţa de 10.000 mp teren arabil extravilan din punctul „Berghel”, cerere pe care urma să o admită sau să o respingă.

Instanţa de rejudecare a respins, însă, în totalitate acţiunea reclamantului creându-i acestuia, în mod evident, o situaţie mai grea cu ocazia rejudecăriiîn fond după casare, deşi rejudecarea a intervenit ca urmare a iniţiativei acestuia de a declanşa controlul judiciar, ceea ce constituie o încălcare a principiului „non reformatio in pejus”.

Mai mult decât atât au fost încălcate şi dispoziţiile art.315 alin.1 cod procedură civilă în condiţiile în care, în cuprinsul deciziei de casare s-a arătat în mod expres faptul că, hotărârea primei instanţe (N.N.sent.civ.744 din 04.09.2003) cu privire la aceste aspecte (N.N. soluţia pronunţată cu privire la primele trei capete de cerere) a devenit irevocabilă în condiţiile în care nici una din părţi nu a înţeles să o critice.

Nici în apel situaţia nu a fost îndreptată.

Astfel, Tribunalul Vrancea, investit cu soluţionarea apelului declarat împotriva sentinţei civile nr. 444/05.07.2005 a Judecătoriei Adjud (pronunţată în fond după casare) ar fi trebuit să constate nelegalitatea comisă de prima instanţă şi, schimbând în tot hotărârea atacată să admită în totalitate acţiunea reclamantului, soluţia cu privire la primele trei capete de cerere urmând a fi cea adoptată în primul ciclu de judecată, prin sentinţa civilă nr. 744/04.09.2003).

Neprocedând în acest fel, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre nelegală, încălcând, la rândul ei principiul „non reformatio in pejus”.

Etichete: