Top

Greşita aplicare a dispoziţiilor art. 139 alin. 1 din Codul de procedură penală, privind înlocuirea măsurii arestării preventive

Prin încheierea de şedinţă din 1 iulie 2005, pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 1813/2005, s-a dispus în temeiul art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, combinat cu art. 136 alin. 1 lit. b, art. 141 alin. 1 şi 3, art. 143 alin 1 şi art. 145 raportat la art. 148 alin. 1 litera h din Codul de procedură penală, înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului I.I. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că temeiurile care au determinat luarea şi menţinerea măsurii arestării preventive s-au schimbat, în sensul că nu mai subzistă temeiul prevăzut de art. 148 alin. 1 lit. h din Codul de procedură penală.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, considerând-o nelegală în ceea ce priveşte înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării inculpatului de a nu părăsi localitatea.

Prin decizia penală nr. 410/R din 04.07.2005, Curtea de Apel Galaţi a admis recursul declarat de Parchet şi a casat în parte încheierea recurată, în sensul că a înlăturat dispoziţia privind înlocuirea măsurii arestării preventive şi a dispus, în baza art. 3002 Cod procedură penală raportat la art. 160b Cod procedură penală, menţinerea acestei măsuri.

Pentru a decide astfel, instanţa de recurs a reţinut următoarele:

Faţă de inculpatul I.I., prin încheierea de şedinţă din 8 aprilie 2005 pronunţată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. 1437/2005 a fost luată măsura arestării preventive pe o perioadă de 29 zile cuprinsă între 8 aprilie 2005, orele 16,00 şi până la 6 mai 2005, orele 16,00, reţinându-se că, în fapt, în seara zilei de 6 aprilie 2005, orele 21,00 – 22,00 a surprins în curtea locuinţei pe partea vătămată Radu Marin căruia i-a aplicat cu corpuri dure multiple lovituri în cap, mâini şi piept, producându-i leziuni ce i-au pus în primejdie viaţa, fapte ce ar întruni elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal.

Ca temei al arestării preventive au fost reţinute ca incidente dispoziţiile art. 148 lit. h Cod procedură penală, întrucât a fost săvârşită o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Ulterior, măsura arestării preventive a inculpatului I.I. a făcut obiectul controlului de legalitate şi temeinicie, prin decizia penală nr. 293/R din 6 mai 2005 a Curţii de Apel Galaţi (dosar nr. 645/2005) dispunându-se în baza art. 3001 alin. 3 Cod procedură penală, menţinerea acestei măsuri.

Or, potrivit art. 3002 Cod procedură penală, în cursul judecăţii, în cauzele în care inculpatul este arestat, instanţa legal sesizată, este datoare să verifice, în cursul judecăţii, legalitatea şi temeinicia arestării preventive, procedând potrivit art. 160b .

Din încheierea de şedinţă recurată rezultă că instanţa de fond, din oficiu, a pus în discuţia părţilor, faţă de evoluţia cercetării judecătoreşti, dacă se mai impune sau nu menţinerea stării de arest a inculpatului sau înlocuirea cu o altă măsură preventivă.

Potrivit art. 139 alin. 1 Cod procedură penală, măsura preventivă luată se înlocuieşte cu o altă măsură preventivă când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii.

Curtea de Apel a considerat că în mod greşit prima instanţă a concluzionat asupra schimbării temeiurilor care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului I.I., întrucât :

– din probele administrate în procesul penal rezultă existenţa unor indicii temeinice, de natură a crea presupunerea participării inculpatului la lovirea părţii vătămate R.M., cauzându-i leziuni cranio-faciale care au pus în primejdie viaţa victimei;

– mai mult, din lucrările dosarului rezultă că evoluţia traumatismului cauzat părţii vătămate a determinat decesul acesteia;

– fapta ce face obiectul sesizării instanţei de judecată întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor prevăzut de art. 20 Cod penal raportat la art. 174 Cod penal, pedepsită de lege cu închisoarea de la 5 la 10 ani şi interzicerea unor drepturi.

Natura faptei, modalitatea şi împrejurările comiterii acesteia dar mai ales consecinţele deosebite produse, având drept rezultat moartea unei persoane relevă un grad deosebit de ridicat de pericol social iar prin implicaţiile sociale pe care le presupune, sentimentul de insecuritate indus unei colectivităţi locale, restrânse, prin faptul că persoane acuzate de comiterea unor fapte penale de o asemenea gravitate ar fi lăsate în libertate concretizează şi o stare de pericol pentru ordinea publică.

Curtea a mai reţinut, din probele administrate în cauză, că inculpatul I.I. a mai provocat, mai cu seamă pe fondul consumului de alcool, discuţii şi certuri şi chiar agresiuni fizice asupra celor din jur fiind şi sancţionat contravenţional pentru tulburarea liniştii publice.

În asemenea condiţii, temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, care vizează o stare de pericol concret asupra ordinii publice se menţin şi impun în continuare privarea de libertate a inculpatului, astfel cum prevăd dispoziţiile art. 160b alin. 3 teza I Cod penal.

Etichete: