Top

Cazul de casare prevăzut de art. 385/9 alin. 1 pct. 17/1 Cod proc. penală – Aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 18/1 din Codul penal. Greşita reţinere a stării de recidivă postcondamnatorie, prevăzută de art. 37 lit. a Cod penal.

Prin sentinţa penală nr. 3612/18.11.2005 a Judecătoriei Focşani, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală, raportat la art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală, cu aplicarea art. 18/1 Cod penal, a fost achitat inculpatul G.N., pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 79 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal.

În baza art. 91 Cod penal, s-a aplicat inculpatului sancţiunea administrativă a amenzii în sumă de 300 lei RON.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că fapta inculpatului G.N., de a conduce un autoturism, având o îmbibaţie alcoolică ce depăşeşte limita legală, prin atingerea minimă a valorilor vizate şi prin conţinutul ei concret, nu prezintă periculozitatea unei infracţiuni, care să impună aplicarea unei pedepse penale.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Focşani, susţinând că, în raport de fapta comisă nu se justifică aplicarea unei sancţiuni administrative.

Prin decizia penală nr. 58/06.02.2006, Tribunalul Vrancea a admis apelul declarat de Parchet, a desfiinţat în parte sentinţa apelată şi în rejudecare, a majorat la 500 lei (RON) cuantumul amenzii administrative aplicate inculpatului.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a considerat că prima instanţă a făcut o corectă apreciere asupra gradului de pericol social al faptei – reţinând că pot fi aplicate dispoziţiile art. 18/1 din Codul penal – dar cuantumul amenzii administrative este insuficient pentru a produce efectul educativ scontat.

Împotriva celor două hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, reiterând motivul invocat în apel, în sensul că în mod greşit s-a dispus achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. b/1 Cod procedură penală ref. la art. 18/1 Cod penal.

În cadrul dezbaterilor, procurorul de şedinţă a suplimentat motivele de recurs, susţinând că în raport de dispoziţiile deciziei nr. XIV din 21.11.2005 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, inculpatul era reabilitat de drept la data săvârşirii infracţiunii deduse judecăţii, astfel că în mod greşit s-a reţinut în sarcina acestuia starea de recidivă postcondamnatorie.

Prin decizia penală nr. 207/R/13.04.2006, Curtea de Apel Galaţi a admis recursul declarat de Parchet, a casat hotărârile recurate şi, în rejudecare, l-a condamnat pe inculpatul G.N., pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, prev. de art. 79 alin. 1 din OUG 195/2002, la pedeapsa de 1 (un) an închisoare, prin înlăturarea dispoziţiilor art. 37 lit. a din Codul penal, privind recidiva postcondamnatorie.

În baza art. 81 Cod penal, a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 3 (trei) ani, stabilit în baza art. 82 Cod penal.

Conform disp. art. 191 Cod procedură penală, l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 200 lei (RON) cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a decide astfel Curtea a reţinut că este incident cazul de casare prev. de art. 385/9 alin. 1 pct. 17/1 din Codul de procedură penală, în sensul că s-a făcut o greşită aplicare a legii.

Astfel, Curtea a reţinut că în mod greşit instanţa de fond şi cea de apel au considerat că fapta inculpatului G.N., de a conduce pe drumurile publice un autovehicul, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita prevăzută de lege, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

Din probele administrate în cauză rezultă că, în ziua de 6.05.2005, în jurul orelor 21,00, inculpatul a fost depistat în timp ce conducea pe străzile oraşului Odobeşti un autovehicul, având în sânge o îmbibaţie alcoolică de 1%. Întrucât fapta a fost săvârşită într-o zonă intens circulată, la o oră de vârf a traficului rutier este evident că ea creat un pericol concret pentru siguranţa circulaţiei pe drumurile publice – astfel că în mod greşit cele două instanţe au considerat că pot fi aplicate dispoziţiile art. 18/1 din Codul penal.

De asemenea, s-a constatat că în mod greşit cele două instanţe au considerat că trebuie reţinută în sarcina inculpatului starea de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a din Codul penal.

Examinând situaţia antecedentelor penale ale inculpatului, se constată că prin sentinţa penală nr. 96 din 16 ianuarie 2003, definitivă prin neapelare la 02.02.2003, acesta a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a,g, cu aplic. art. 41 alin. 2 Cod penal şi art. 75 lit. c Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata termenului de încercare de 5 ani, care a început să curgă la data de 02.02.2003 (data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare) şi urma să se împlinească la 01.02.2008.

Pe durata termenului de încercare a intervenit graţierea pedepsei, în baza Legii nr. 543/2002, graţiere care a avut ca efect, conform art. 120 alin. 2 din Codul penal, reducerea termenului de încercare cu durata pedepsei. Acest efect s-a produs imediat după aplicarea actului de clemenţă (astfel cum s-a statuat prin decizia nr. XIV din 21 noiembrie 2005, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, într-un recurs în interesul legii) şi a determinat reducerea termenului de încercare la 2 ani.

Termenul de încercare, astfel cum a fost redus ca efect al graţierii, s-a împlinit la data de 01.02.2005 (dată la care a intervenit reabilitarea de drept), iar fapta dedusă judecăţii a fost săvârşită ulterior acestei date, respectiv la 6.05.2005, astfel că în mod greşit s-a reţinut în sarcina inculpatului starea de recidivă postcondamnatorie, prev. de art. 37 lit. a din Codul penal.

Întrucât reabilitarea are ca efect înlăturarea consecinţelor condamnării, nu se poate face, în speţă, nici aplicarea dispoziţiilor art. 7 din Legea nr. 543/2002, privind revocarea graţierii condiţionate.

În ceea ce priveşte infracţiunea dedusă judecăţii, Curtea, ţinând cont de gradul de pericol social al faptei, de împrejurările concrete în care aceasta a fost săvârşită, precum şi de aspectele referitoare la persoana inculpatului, care a recunoscut în faţa organelor judiciare şi a regretat fapta săvârşită, este căsătorit, are 3 copii minori în întreţinere şi are antecedente penale faţă de care a intervenit reabilitarea de drept, a apreciat că scopul şi funcţiile pedepsei, prevăzute de art. 52 Cod penal, pot fi atinse prin aplicarea unei pedepse cu închisoare, la limita minimă specială prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, cu suspendarea condiţionată a executării, conform art. 81 Cod penal.

Etichete: