Sistarea reţinerilor lunare din pensie pe cale de ordonanţă preşedinţială – Condiţii de admisibilitate.
Prin decizia civilă nr.710/R/24.11.2006 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi – Secţia Conflicte de muncă şi asigurări sociale a fost admis recursul declarat de pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE – prin DIRECŢIA LEGISLAŢIE ŞI ASISTENŢĂ JURIDICĂ Bucureşti, cu sediul în sector 5, str. Izvor nr. 3-5 împotriva sentinţei civile nr. 673/07.09.2006 pronunţată de Tribunalul Vrancea (dosar fond nr. 299/91/2006 – număr în format vechi 1398/C/2006), şi în consecinţă:
S-a modificat în tot sentinţa civilă nr. 673/07.09.2006 a Tribunalului Vrancea şi în rejudecare:
S-a respins ca neîntemeiată cererea formulată pe cale de ordonanţă preşedinţială de către reclamantul POSPAIU PETRICĂ, domiciliat în Focşani, str. Republicii nr. 30, bloc 30, ap. 5, jud. Vrancea în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL APĂRĂRII NAŢIONALE.
Pentru a pronunţa hotărârea judecătorească instanţa de recurs a reţinut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 299/91/24.07.2006 reclamantul Pospaiu Petrică a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale, în temeiul art. 581 Cod procedură civilă sistarea reţinerilor nelegale în sumă de 549,33 lei RON lunar, reţineri dispuse de către pârât prin Decizia nr. 232/17.05.2006.
În susţinerea cererii reclamantul a arătat că prin decizia 99750/03.05.2006 s-a dispus revizuirea dosarului său de pensionare. În urma acestei revizuiri prin decizia 232/17.05.2006 pârâta a stabilit în sarcina reclamantului un debit de 6036 lei RON, reprezentând drepturi de pensie încasate necuvenit în perioada 01.10.2004 – 30.04.2006 şi a dispus recuperarea acestui debit prin reţineri lunare în cuantum de 549,33 lei RON lunar.
Împotriva deciziei 99750/03.05.2006 reclamantul a formulat contestaţie, criticând-o pe nelegalitate, acţiune înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr. 1749/C+C/2006.
Legal citat în cauză, pârâtul Ministerul Apărării Naţionale a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii motivat de faptul că această cerere nu îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 581 Cod procedură civilă, respectiv că nu sunt întrunite două condiţii de admisibilitate: urgenţa şi caracterul vremelnic.
În susţinerea acţiunii reclamantul a solicitat proba cu acte şi a depus la dosar certificatul de grefă nr. 1749/C+C/2006, contractul nr. 503617504 emis de BRD Finance Credite Consum, adeverinţa CAR – 7/20.07.2006 emisă de CAR din cadrul UM nr. 01470, documente medicale privind starea de sănătate a soluţiei reclamantului.
Prin sentinţa civilă nr.673/07.09.2006 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr.299/91/2006 a fost a fost admisă cererea formulată de reclamantul Pospaiu Petrică în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale.
S-a dispus sistarea reţinerii de 549,33 lei RON lunar din pensia reclamantului până la data soluţionării definitive şi irevocabile a cauzei înregistrată sub nr. 672/91/2006 (număr în format vechi 1749/C+C/2006).
Cu ocazia exercitării recursului pârâtul Ministerul Apărării Naţionale a invocat faptul că instanţa de fond în mod greşit a considerat întrunite condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale şi nu a luat în considerare faptul că cererea formulată nu era admisibilă pe baza unei asemenea proceduri speciale, reclamantul având la dispoziţie calea unei contestaţii la executare împotriva titlului executor emis în sarcina sa.
De asemenea, a mai invocat faptul că nu era îndeplinită una dintre condiţiile de admisibilitate a ordonanţei, respectiv urgenţa.
În drept pârâtul şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, reclamantul Pospaiu Petrică a considerat ca fiind întrunite condiţiile de admisibilitate ale ordonanţei preşedinţiale solicitând respingerea recursului declarat în cauză.
Cu ocazia examinării cauzei în recurs pe baza motivelor invocate de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale cât şi sub toate aspectele,instanţa de recurs a constatat că soluţia primei instanţe a fost dată cu aplicarea greşită a legii, situaţie ce impune modificarea hotărârii atacate în conformitate cu prevederile art. 312 alin. 3 Cod procedură civilă.
Potrivit art. 581 alin. 1 Cod procedură civilă, instanţa poate să ordone măsuri vremelnice în cazuri grabnice pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara, precum şi pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Rezultă aşadar condiţiile de admisibilitate ce se cer a fi întrunite în cazul promovării unei cereri pe cale de ordonanţă preşedinţială şi anume: urgenţa, caracterul vremelnic al măsurii solicitate a se lua pe această cale precum şi ca prin măsura luată să nu se prejudece fondul.
Totodată, legea prevede în mod expres şi limitativ situaţiile în care pot fi încuviinţate măsurile solicitate pe calea ordonanţei preşedinţiale: pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara ori pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
În speţă, reclamantul Pospaiu Petrică a solicitat pe calea ordonanţei preşedinţiale sistarea până la soluţionarea fondului cauzei a reţinerilor nelegale în sumă de 549,33 lei RON lunar, reţineri operate din pensia militară de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale începând cu data de 01.07.2006.
Şi-a motivat cererea pe faptul că a contestat deciziile prin care i-au fost revizuite drepturile de pensie stabilindu-se un debit de 6036 lei RON reprezentând drepturi încasate necuvenit în perioada 01.10.2004 – 30.04.2006, iar prin reţinerile operate i-a fost pusă în primejdie asigurarea veniturilor necesare întreţinerii familiei sale.
Cu ocazia examinării, situaţia astfel învederată de către reclamant nu se încadrează printre situaţiile pe baza cărora, potrivit legii, pot fi încuviinţate măsuri solicitate pe calea ordonanţei preşedinţiale şi anume: pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara ori pentru înlăturarea piedicilor care s-ar ivi cu prilejul unei executări.
Pipăind fondul, este adevărat că reclamantul Pospaiu Petrică a formulat contestaţie împotriva deciziilor nr. 099570/03.05.2006 şi nr. 232/17.05.2006 emise de pârâtul Ministerul Apărării Naţionale prin care s-a realizat revizuirea
drepturilor sale de pensie în sensul diminuării acestora şi stabilirii unui debit de
6036 lei rezultând din actualizarea în mod eronat a drepturilor de pensie fără a se ţine seama corespunzător de funcţia exercitată la data trecerii în rezervă.
Cauza a fost soluţionată prin sentinţa civilă nr. 902/26.10.2006 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 300/91/2006, prin care a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea reclamantului fiind menţinute deciziile nr. 099570/03.05.2006, nr. 232/17.05.2006 şi nr. 320/21.07.2006 emise de către pârâtul Ministerul Apărării Naţionale.
Au fost respinse şi celelalte capete de cerere privind calcularea diferenţelor rezultate din aplicarea Hotărârii de Guvern nr. 633/2006, privind acordarea daunelor morale şi plata cheltuielilor de judecată.
Hotărârea astfel pronunţată este susceptibilă de recurs în conformitate cu prevederile art. 54 din Legea nr. 164/2001.
Însă, potrivit art. 66 alin. 1, 67 din lege, sumele încasate necuvenit cu titlu de pensie se recuperează de la pensionari în termenul de prescripţie de 3 ani pe baza deciziei emise de oficiile de pensii din cadrul Ministerului Apărării Naţionale, după caz, care constituie titlu executoriu.
Într-o asemenea situaţie împotriva titlului executoriu şi a actelor de executare îndeplinite pe baza acestuia, partea avea deschisă calea contestaţiei la executare putându-se solicita doar într-un asemenea cadru procesual suspendarea executării silite.
Ca atare, solicitarea reclamantului de luare a măsurii sistării reţinerilor operate în baza unui titlu executor, pe calea ordonanţei preşedinţiale astfel cum aceasta este reglementată prin dispoziţiile art. 581 – 582 Cod procedură civilă, apare ca fiind neîntemeiată iar hotărârea pronunţată de prima instanţă de admitere a unui asemenea cereri a fost dată cu aplicarea greşită a legii.