Top

Procedura insolvenţei. Necomunicarea raportului final, în condiţiile art. 129 alin. 1 din Legea 85/2006, nu poate fi sancţionată decât cu nulitatea relativă, în condiţiile art. 105 alin. 2 teza I C. pr. civ., întrucât nu este vorba de o nulitate expresă

Prin sentinţa nr.1282/26.10.2009, pronunţată de judecătorul sindic în dosarul nr.1804/121/2009, s-a aprobat raportul final întocmit de lichidatorul judiciar „R” I.P.U.R.L. Galaţi.

În temeiul art.131 din Legea 85/2006, s-a dispus închiderea procedurii insolvenţei debitoarei S.C. „A.C.” S.R.L. Galaţi şi radierea acesteia din registrul comerţului.

Conform art.136 din Legea 85/2006, au fost descărcaţi judecătorul sindic şi lichidatorul judiciar de orice îndatoriri şi responsabilităţi cu privire la procedură, debitoare şi averea acesteia, creditori.

S-a aprobat decontul de cheltuieli şi s-a dispus plata către lichidatorul judiciar a sumei de 1.296,80 lei, din fondul special constituit.

Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reţinut că procedura concursuală a insolvenţei a fost deschisă prin sentinţa nr.499/16.04.2009.

A constatat că, la data de 22.10.2009, lichidatorul judiciar a depus raport final, prin care a solicitat închiderea procedurii, ca urmare a lipsei bunurilor din averea debitoarei şi neavansării de către creditori a sumelor necesare pentru acoperirea cheltuielilor procedurii.

A reţinut, prin urmare, că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art.131 din Legea 85/2006, pentru a dispune închiderea procedurii falimentului şi radierea debitoarei din registrul comerţului.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal a declarata recurs creditoarea A.V.A.S., înreg. sub nr.1804/121/2009 pe rolul Curţii de Apel Galaţi- secţia comercială, maritimă şi fluvială.

Sentinţa recurată a fost criticată sub aspectul nelegalităţii, pentru următoarele motive:

Hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal şi a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii (art.304 pct.9 C.pr.civ.).

Astfel, contrar prevederilor art.129 din Legea 85/2006, lichidatorul judiciar nu a comunicat recurentei creditoare o copie a raportului final punând-o în imposibilitate să îl analizeze şi să formuleze eventuale obiecţiuni.

Lichidatorul judiciar nu a verificat, în ce priveşte creanţa A.V.A.S., cauzele nevirării contribuţiilor din Fondul Naţional Unic de asigurări sociale de sănătate. Nevirarea acestor sume la buget evidenţiază neregulile din contabilitatea debitoarei şi fac posibilă atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere ale debitoarei, potrivit art.138 lit.f.. Prin urmare, judecătorul sindic nu a aplicat corect regulile răspunderii instituite de disp.art.138 şi următoarele din Legea 85/2006.

A mai susţinut recurenta că în mod greşit s-a făcut aplicarea prevederilor art.131 din Legea 85/2006, în condiţiile în care nu s-au făcut demersuri pentru a se constata dacă fondul prev. de art.4 alin.4 din lege nu putea furniza astfel de sume.

În drept, a invocat disp.art.299 – 316 C.pr.civ., art.25, 59 şi 129 din Legea 85/2006 şi O.U.G. 95/2002, aprobată prin Legea 557/2003.

Curtea de Apel Galaţi a respins recursul ca nefondat.

Pentru a hotărî astfel, a reţinut următoarele:

Este adevărat că, potrivit art.129 alin.1 din Legea 85/2006, după ce bunurile din averea debitorului au fost lichidate, lichidatorul va supune judecătorului sindic un raport final însoţit de situaţiile financiare finale, iar copii de pe acesta vor fi comunicate tuturor creditorilor şi debitorului şi vor fi afişate la uşa tribunalului. De asemenea, judecătorul sindic convoacă adunarea creditorilor în termen de maximum 30 de zile de la afişarea raportului final, iar creditorii pot formula obiecţii la raportul final cu cel puţin 5 zile înainte de data convocării.

În speţă, este adevărat că nu există dovada comunicării raportului final către creditoarea A.V.A.S.

Însă, a apreciat că necomunicarea raportului final către oricare dintre creditori nu poate fi sancţionată decât cu nulitatea relativă, în condiţiile art.105 alin.2 teza I C.pr.civ., întrucât nu este vorba de o nulitate expresă (prevăzută anume de lege) ci doar de una virtuală pe de o parte, iar, pe de altă parte, textul de lege nu este menit să ocrotească un interes public, ci unul privat (al fiecărui creditor în parte).

Or, potrivit art.108 alin.3 C.pr.civ., neregularităţile actelor de procedură se acoperă dacă partea nu a invocat-o la prima zi de înfăţişare ce a urmat după această neregularitate şi înainte de a pune concluzii pe fond.

În speţă, creditoarea A.V.A.S., a fost reprezentată la şedinţa adunării creditorilor din 22.10.2009, convocată în condiţiile art.129 alin.1 şi 2 din Legea 85/2006 (fila 71 dosar fond) şi nu a invocat cauza de nulitate determinată de necomunicarea raportului final. Aşa fiind, această neregularitate a actului de procedură s-a acoperit, neputând fi invocată pe calea recursului declarat împotriva sentinţei de închidere a procedurii.

Mai mult, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii în condiţiile art.131 alin.1 din Legea 85/2006, constatând, în mod întemeiat, că nu există bunuri în averea debitoarei care să acopere cheltuielile administrative şi nici un creditor nu se oferă să avanseze sumele corespunzătoare.

Or, în condiţiile art.131 din lege se poate închide procedura în orice stadiu prevăzut de această lege, prevederile art.129 nemaifiind aplicabile, conform art.131 alin.2 din Legea 85/2006. Contrar celor susţinute prin motivele de recurs, nu era necesară efectuarea de demersuri pentru alocarea de fonduri din fondul special constituit, în condiţiile art.4 alin.4 din Legea 85/2006, legea făcând referire numai la verificarea unei eventuale oferte a creditorilor de a avansa sumele necesare (ofertă care nu a existat).

Cât priveşte greşita aplicare, de către judecătorul sindic, a regulilor instituite de disp.art.138 din Legea 85/2006, a constatat că această critică este străină de conţinutul hotărârii recurate. Astfel, lichidatorul judiciar nu a învestit judecătorul sindic cu o cerere în antrenarea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere ale debitoarei- persoană juridică, iar comitetul creditorilor nu a solicitat să fie autorizat să introducă o atare cerere, potrivit art.138 alin.3.

Mai mult, în raportul întocmit în condiţiile art.59 alin.1 din Legea 85/2006, lichidatorul judiciar nu a identificat persoane cărora le-ar fi imputabilă starea de insolvenţă (fila 64 dosar fond), iar recurenta creditoare, deşi avea posibilitatea, în condiţiile art.21 alin.2 şi 3 din acelaşi act normativ să conteste acest raport, nu a uzat de acest drept.

Pe cale de consecinţă, toate criticile formulate în recurs, referitoare la caracterul incomplet al raportului prev.de art.59 alin.1 din lege sau la greşita aplicare a disp.art.138, sunt vădit nefondate.

Etichete: