Top

Nerespectarea dispoziţiilor legale privind prezentarea materialului de urmărire penală. Consecinţe

Dispoziţiile art.250 – 257 din Codul de procedură penală, care reglementează instituţia prezentării, materialului de urmărire penală, nu sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute, ci a nulităţii relative, care poate fi invocată numai în condiţiile prevăzute de art.197 alin.1 şi 4 din Codul de procedură penală.

În speţă, deşi a invocat încă de la judecata în primă instanţă încălcarea dispoziţiilor legale privind prezentarea materialului de urmărire penală, inculpatul B.A.T. nu a justificat existenţa unei vătămări care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actelor întocmite ulterior pretinsei încălcări.

Este adevărat că, prin nerespectarea dispoziţiilor legale privind prezentarea materialului de urmărire penală, inculpatul poate fi privat, la momentul procesual respectiv, de posibilitatea de a formula cereri şi de a solicita probe în apărare, dar această vătămare poate fi înlăturată de către prima instanţă, sau de către instanţa de apel, în faţa cărora pot fi solicitate orice probe.

În cauza de faţă, inculpatul nu a indicat pe parcursul judecăţii existenţa unor cereri sau probe pe care ar fi dorit, dar nu a avut posibilitatea să le solicite în momentul prezentării materialului de urmărire penală, astfel că nu se poate reţine existenţa unei vătămări cauzate de pretinsa încălcare la acel moment procesual a dispoziţiilor legale.

Decizia penală nr.687/R/27.09.2010 a Curţii de Apel Galaţi

Speţă comentată de domnul judecător Constantin Cârcotă

Prin Sentinţa penală nr.347/13.08.2009, pronunţată de Judecătoria Tecuci (dosar nr.3879/324/2008), a fost condamnat inculpatul B.A.T. la pedeapsa închisorii în cuantum de 1 an şi o lună, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, prev. de art. 87 alin 1 din OUG 195/2002 republicată, cu aplicarea art. 37 litera b Cod penal.

Pentru a pronunţa această hotărâre penală, prima instanţă a reţinut următoarele:

La data de 28.07.2008, un echipaj al serviciului de patrulare şi supraveghere a traficului rutier din mun. T a fost sesizat despre faptul că pe str. M G, în faţa sediului P M T, s-a produs o tamponare în care au fost implicate autoturismele cu numerele de înmatriculare Gl 32- —, aparţinând inculpatului, şi Gl 04 –, aparţinând martorului M.P.

Iniţial, inculpatul a recunoscut că a condus maşina marca D L cu nr. de înmatriculare Gl 32— pe o distanţă scurtă, de cca 50 m, pentru a reclama pe agentul de paza al firmei SC V SRL, care l-a agresat, şi că a condus maşina după ce a consumat băuturi alcoolice.

În faza cercetării judecătoreşti inculpatul a arătat că a circulat pe o distanţă scurtă (între H T si sediul politiei) doar pentru a reclama la politie faptul că fusese agresat în fata H T de un grup de 5 agenţi de pază.

Din probele administrate în cauză, instanţa a reţinut că martorii T.A. şi T.M. – agenţi de pază ai firmei SC V SRL cu sediul în incinta H T din Tecuci, au fost solicitaţi de fratele inculpatului, B.C.M., şi el pe atunci agent de pază, pentru a se deplasa la locuinţa inculpatului, pe motiv că acesta provoca scandal.

Întrucât B.C.M., în calitate de agent de pază al aceleaşi firme, urma sa intre în serviciu în noaptea de 28.07.2008, cei doi colegi l-au transportat de acasă la sediul firmei, în zona H T.

Ulterior, în jurul orelor 21,00 – 22,00, inculpatul s-a deplasat şi el la sediul firmei cu autoturismul cu nr. de înmatriculare Gl 32— pe care l-a parcat în str. C. V. După ce a coborât din maşină, s-a îndreptat către fratele sau, fiind agresiv. Acest lucru l-a determinat pe martorul T. M. să folosească un spray lacrimogen, pentru a-l linişti pe inculpat.

După ce i s-a aplicat un jet de spray lacrimogen de către martorul T. M., inculpatul s-a deplasat tot cu autoturismul său spre sediul poliţiei, cu scopul de a-l reclama pe agentul de pază, context în care a tamponat cu autovehiculul său un alt autovehicul, condus de martorul M.P.

Din buletinul de analiză toxicologică şi alcoolemie nr. 2509/31 07 2008 rezultă că la prima probă inculpatul avea o alcoolemie de 1,30 gr % iar la a doua probă de 1,65 gr %.

S-a apreciat ca fiind dovedită situaţia faptică mai sus prezentată, implicit vinovăţia inculpatului cu materialul probator administrat cauzei (procesul – verbal de constatare întocmit de agenţii din cadrul Serviciului rutier al M T, rezultatul buletinului de analiză toxicologică (alcoolemie, declaraţiile martorilor B.C.M., T.A., T.M. şi M.P.).

De asemenea, prima instanţă a apreciat că în cauză nu sunt îndeplinite condiţiile constrângerii fizice sub imperiul căreia ar fi săvârşit inculpatul fapta.

Împotriva acestei hotărâri penale în termen legal a formulat apel inculpatul B.A.T., solicitând desfiinţarea acesteia şi trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru motivul că instanţa de fond nu a fost legal sesizată, întrucât nu i-a fost prezentat materialul de urmărire penală. În subsidiar, a invocat motivul că pedeapsa ce i-a fost aplicată este prea mare faţă cu consecinţele faptei reţinute în sarcina sa.

Prin Decizia penală nr.5/11.01.2010, Tribunalul Galaţi a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.A.T.

Pentru a decide astfel, Tribunalul a reţinut că problema legalei sesizări a instanţei, invocată de inculpat şi în prima fază de judecată, a fost clarificată de către instanţa de fond.

Astfel, procesul verbal încheiat la data de 10 11 2008 de către procuror (fila 31 dosar urm.penală) face dovada prezentării materialului de urmărire penală în sensul art.257 Cod procedură penală. Rezultă că această etapă a urmăririi penale, de o importanţă deosebită, a fost parcursă la o altă dată decât cea programată (conform dovezii de citare), ca urmare a prezentei inculpatului de bună voie, cu o zi înainte, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci .

Procesul verbal de la fila 31 dosar urmărire penală, ca mijloc de probă în procesul penal, a fost încheiat de procuror în condiţiile de formă prev. de art. 91 Cod procedură penală. Faptul că inculpatul la acel moment a refuzat să semneze nu are nici o relevanţă sub aspectul forţei probante a acestui act de procedură, câtă vreme procurorul a făcut menţiunea că «refuză să semneze» .

Apoi, inculpatul care a contestat acest înscris, nu a făcut dovada că acest proces verbal cuprinde fapte şi împrejurări care nu corespund adevărului .

De asemenea, Tribunalul a reţinut că pedeapsa aplicată inculpatului în prezenta cauză este una legală menită a-şi atinge scopurile, grefată pe criteriile de individualizare prevăzute de dispoziţiile art.72 Cod penal .

Inculpatul B.A.T. a declarat recurs împotriva celor două hotărâri, reiterând motivul invocat în apel, în sensul că prima instanţă nu a fost legal sesizată, deoarece au fost încălcate dispoziţiile art.257, cu referire la art.250 din Codul de procedură penală, privind obligativitatea prezentării materialului de urmărire penală.

Sub acest aspect, apărătorul inculpatului a susţinut că în procesele-verbale aflate la filele 3 şi 32 din dosarul de urmărire penală s-a menţionat în mod nereal că în ziua de 10.11.2008 inculpatul s-a prezentat la procurorul de caz şi că acesta i-ar fi prezentat materialul de urmărire penală, împrejurare în care el a refuzat să dea declaraţie şi să semneze procesul-verbal.

În opinia apărării, această încălcare a dispoziţiilor legale atrage nulitatea absolută a actului de sesizare a instanţei, cât şi a hotărârilor pronunţate de cele două instanţe, astfel că se impune trimiterea cauzei la procuror, pentru completarea cercetărilor şi legala sesizare a instanţei.

Recursul a fost considerat ca fiind fondat, însă pentru alt motiv decât cel invocat de inculpat.

Examinând cauza în raport cu motivul de recurs invocat de inculpatul B.A.T., Curtea a reţinut următoarele:

Prin citaţia emisă la data de 07.11.2008, în dosarul nr.1756/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Tecuci (fila 19 din dosarul primei instanţe) inculpatul B.A.T. a fost chemat să se prezinte în ziua de 11.11.2008 la sediul acestei instituţii, pentru a i se prezenta materialul de urmărire penală în prezenta cauză, în care avea loc la acea dată calitatea de învinuit.

Din actele dosarului de urmărire penală (respectiv din procesele-verbale aflate la filele 31 şi 32) rezultă că inculpatul s-a prezentat la Parchet în ziua anterioară celei pentru care a fost citat, respectiv în ziua de 10.11.2008, prilej cu care i s-a prezentat materialul de urmărire penală, dar el a refuzat să dea declaraţie şi să semneze procesul-verbal.

La solicitarea primei instanţe, Parchetul de pe lângă Judecătoria Tecuci a comunicat instanţei o copie după registrul de acces persoane din ziua de 10.11.2008, din care rezultă că inculpatul s-a prezentat în ziua respectivă la Parchet, la camera nr.4.

Potrivit susţinerilor inculpatului, prezentarea sa la Parchet în ziua de 10.11.2008 a fost în scopul de a fi primit în audienţă la primul procuror, şi nu pentru a i se prezenta materialul de urmărire penală în cauza de faţă, activitate care era programată pentru ziua de 10.11.2008, la camera nr.6 – astfel cum rezultă din citaţie.

Deşi această susţinere poate fi reală, ea nu exclude posibilitatea că procurorul care a instrumentat prezenta cauză, constatând prezenţa inculpatului în sediul Parchetului în ziua de 10.11.2008, să îl cheme şi să-i prezinte materialul de urmărire penală cu o zi înaintea celei stabilite în acest scop.

Prin urmare, având în vedere prevederile art.90 din Codul de procedură penală, potrivit cărora procesele verbale încheiate de organele de urmărire penală sunt mijloace de probă, Curtea apreciază că cele două procese verbale, aflate la filele 31 şi 32 din dosarul de urmărire penală, fac dovada încercării procurorului de a-i prezenta inculpatului materialul de urmărire penală.

Pe de altă parte, chiar dacă s-ar considera că procedura de prezentare a materialului de urmărire penală a fost viciată – în condiţiile în care a fost efectuată în ziua anterioară celei pentru care inculpatul fusese legal citat în acest scop – trebuie observat că dispoziţiile art.250 – 257 din Codul de procedură penală, care reglementează această instituţie, nu sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute, ci a nulităţii relative, care poate fi invocată numai în condiţiile prevăzute de art.197 alin.1 şi 4 din Codul de procedură penală.

Or, deşi a invocat încă de la judecata în primă instanţă încălcarea dispoziţiilor legale privind prezentarea materialului de urmărire penală, inculpatul B.A.T. nu a justificat existenţa unei vătămări care să nu poate fi înlăturată decât prin anularea actelor întocmite ulterior pretinsei încălcări.

Este adevărat că prin nerespectarea dispoziţiilor legale privind prezentarea materialului de urmărire penală, inculpatul poate fi privat, la momentul procesual respectiv, de posibilitatea de a formula cereri şi de a solicita probe în apărare, dar această vătămare poate fi înlăturată de către prima instanţă, sau de către instanţa de apel, în faţa cărora pot fi solicitate orice probe.

În cauza de faţă, inculpatul nu a indicat pe parcursul judecăţii existenţa unor cereri sau probe pe care ar fi dorit, dar nu a avut posibilitatea să le solicite în momentul prezentării materialului de urmărire penală, astfel că nu se poate reţine existenţa unei vătămări cauzate de pretinsa încălcare la acel moment procesual a dispoziţiilor legale.

Prin urmare, Curtea reţine că este nefondat motivul de recurs invocat de inculpat, care vizează restituirea cauzei la procuror, în vederea prezentării materialului de urmărire penală.

Examinând şi din oficiu hotărârile penale recurate, în limitele cazurilor de casare prevăzute de art.3859 alin.3 din Codul de procedură penală, Curtea a constatat că cele două instanţe au reţinut în mod corect vinovăţia inculpatului, cu privire la fapta dedusă judecăţii – constând în aceea că, în ziua de 28.07.2008, a condus un autoturism pe drumurile publice din municipiul Tecuci, după ce consumase băuturi alcoolice, având o alcoolemie de 1,3%o la prima probă şi de 1,65%o la a doua probă.

Deşi materialul probator administrat în cauză confirmă în mare parte susţinerile inculpatului, în sensul că a condus autoturismul pe o distanţă scurtă, deplasându-se la sediul poliţiei pentru a reclama agresiunea exercitată asupra sa de către martorii T.M. şi T.A., care, potrivit susţinerilor sale, l-au lovit şi au pulverizat în direcţia sa un jet de spray lacrimogen, această împrejurare nu constituie o cauză de natură să înlăture caracterul penal al faptei.

Sub acest aspect se reţine, pe de o parte, că intervenţia celor doi martori a fost justificată de conduita inculpatului, care se afla sub influenţa băuturilor alcoolice şi avea o atitudine agresivă.

Pe de altă parte, chiar dacă sunt acceptate susţinerile inculpatului, în sensul că se simţea ameninţat de cei doi martori, acesta avea cu uşurinţă posibilitatea să parcurgă pe jos distanţa până la sediul poliţiei, locaţie care, potrivit susţinerilor sale, era situată la cca. 50 de metri.

Prin urmare, Curtea a constatat că în mod corect cele două instanţe au reţinut că fapta săvârşită de inculpat, în împrejurările mai sus arătate, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002.

Curtea a apreciat însă că hotărârile recurate sunt netemeinice sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului.

Sub acest aspect, Curtea a constatat existenţa unor împrejurări legate de săvârşirea faptei, cum ar fi: distanţa foarte scurtă (de aproximativ 50 de metri) pe care inculpatul a parcurs-o cu autoturismul, ora relativ târzie la care fapta a fost comisă (oră la care traficul rutier este de obicei mai redus), precum şi starea conflictuală în care a fost implicat anterior şi care a fost de natură să-i provoace o anumită tulburare, împrejurări care pot fi reţinute drept circumstanţe atenuante judiciare, conform art.74 alin.2 din Codul penal, şi care, chiar în condiţiile în care se află în concurs cu starea de recidivă, justifică reducerea pedepsei sub limita minimă specială prevăzută de lege.

Prin urmare, Curtea, a constatat din oficiu incidenţa cazului de casare prevăzut de art.3859 alin.1 pct.14 din Codul de procedură penală, a admis recursul declarat de inculpatul B.A.T., a casat în totalitate decizia penală nr.5/11.01.2010 a Tribunalului Galaţi şi în parte sentinţa penală nr.347/13.08.2009 a Judecătoriei Galaţi iar, în rejudecare a dispus în sensul mai sus arătat.

Etichete: