Top

Infracţiunea de furt calificat – latura obiectiva; lipsa scopului însuşirii pe nedrept

Domeniu: infracţiunea de furt calificat

Tip: sentinţă

Nr. 134/11.04.2008

Autor: Judecătoria Adjud

Infracţiunea de furt calificat – latura obiectiva; lipsa scopului însuşirii pe nedrept.

Asupra procesului penal de fată

Prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Adjud nr. 787/P/01.11.2007 s-a dispus punerea in mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpaţilor C.C, şi C.M, ambii pentru infracţiunile de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1 – 209 alin. 1 lit. a Cod penal.

S-a reţinut in actul de sesizare ca partea vătămata A. Z. deţine un teren cultivat cu vita de vie in comuna Păunesti, sat Bostanesti, judeţul Vrancea, care se învecinează in partea de vest cu terenul inculpaţilor C. C. şi C. M. şi care, a fost muncit in perioada 1993-2006, de către inculpaţi, in înţelegere cu partea vătămata.

S-a mai reţinut in rechizitoriu că in toamna anului 2006, cei doi inculpaţi împreuna, au tăiat sârmele de susţinere a acestei suprafeţe cultivate cu vita de vie şi au smuls din pământ si sustras 25 bucati spalieri din beton si 50 bucăţi pari din lemn, bunuri pe care le-au transportat la domiciliile lor, deşi atât spalierii cit şi parii fusese plantaţi in vie de partea vătămata, proprietara suprafeţei de teren in litigiu.

Inculpaţii au fost audiaţi in cursul urmăririi penale şi la instanţa doar inculpata C. M. Amândoi au susţinut ca au luat spalierii din beton şi parii din lemn doar de pe suprafaţa de 12 ari de vie aparţinând părţii vătămate, pentru ca atât spalierii cit şi parii le aparţineau, in sensul ca in toata perioada cit au lucrat acea vie, in înţelegere cu partea vătămata, adică din 1993 şi pana in 2006 ei au fost cei care au plantat spalierii şi parii in vie, cu bani trimişi de fiul lor din Italia. Au mai susţinut ca aceasta situaţie s-a ivit din cauza părţii vătămate, care in toamna anului 2006 a refuzat sa le dea si inculpaţilor jumătate din producţia de struguri rezultaţi din acea suprafaţa de vie, aşa cum le era înţelegerea şi drept urmare si ei inculpaţii si-au luat bunurile lor din via părtii vătămate, respectiv spalierii şi parii din lemn.

Examinând întreg materialul probator administrat in cauza, instanţa a retinut că pentru infracţiunile de furt calificat, a rezultat situaţia de fapt prezentata de inculpaţi, respectiv ca atât spalierii cât şi parii din lemn luaţi de ei din vie, le aparţineau şi se aflau in posesia lor, astfel că faptele lor de a-i lua din via proprietatea părţii vătămate, dar aflata in posesia lor (pentru că ei au lucrat-o pana in toamna anului 2006) nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de furt calificat.

Astfel, atât ambii inculpaţi cât şi partea vătămata au recunoscut că au lucrat via părţii vătămate, cu acordul acesteia, din anul 1993 pana in toamna anului 2006, când datorita unor neînţelegeri intre părţi cu privire la recolta de struguri ce urma a fi împărţita, inculpaţii au încetat sa mai lucreze via in litigiu.

Având in vedere acest aspect şi faptul că in rechizitoriu s-a reţinut sa data a faptelor toamna anului 2006, fără a se preciza o data mai exacta, instanţa retine că la data la care inculpaţii au luat spalierii si parii din vie, aceasta, deşi era proprietatea părţii vătămate, se afla in posesia lor.

De asemenea, martorul audiat la instanţa, L. V. a declarat ca el a vândut inculpaţilor, in anul 1992 sau 1993, un număr de 40 spalieri din beton şi tot el i-a ajutat pe aceştia sa-i planteze in vie. Deşi s-a susţinut ca declaraţia acestui martor este nesincera pentru el nu si-a putut aminti cu precizie daca in 1992 sau 2002 a vândut inculpaţilor spalieri, aceasta inadvertenta poate fi cauzata si de emotivitatea martorului si oricum nu este o cauza pentru care se impune înlăturarea declaraţiei acestuia, atâta vreme cit aceasta se coroborează cu declaraţiile inculpaţilor.

De altfel, este normal ca inculpaţii, care au lucrat acea vie 13 ani sa fi plantat spalieri ori pari din lemn acolo tocmai pentru a-si uşura munca.

Mai mult, in dosarul de urmărire penal nu exista nicio proba din care sa rezulte ca la data la care inculpaţii au luat in primire acea vie pentru a o lucra, adică in anul 1993 via era întinsă pe spalieri din beton ori pari din lemn, plantaţi de partea vătămata.

Fata de acestea, instanţa retine ca faptele inculpaţilor de a lua din via părţii vătămate spalierii din beton si parii din lemn, ce le aparţineau, nu întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de furt calificat, in cauza lipsind in primul rând latura subiectiva cât şi scopul însuşirii pe nedrept.

Pentru acestea, instanţa a dispus achitarea inculpaţilor pentru aceste infracţiuni, de furt calificat, prev. de art. 208 alin. 1-209 alin. 1 lit. a Cod penal, conform art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. d Cod procedura penala.

Etichete: