Top

Art.2781 Cod pr.penala

Dosar nr.1229/179/2008

Domeniu alocat : plângeri prealabile

Tip speta : sentinta penala

Data spetei : s.p. nr. 2/20.01.2009

Titlu: art.2781 Cod pr.penala

Prin rezolutia nr. 327/P/2007, pronuntata la 1.09.2008, Parchetul de pe lânga Judecatori Babadag a dispus scoaterea de sub urmarire penale a învinuitilor V.V., A.A.si B.V.F.cercetati pentru savârsirea infractiunii de neglijenta în serviciu, prev. de disp., art. 249 co d penal.

S-a retinut ca petentul M.I. în anul 1999 a cumparat de SC P. SA Jurilovca o casuta – dormitor , cu doua locuri, încheindu-se contractul de vânzare cumparare nr,. 3436/31.12.1999.

Bunul achizitionat este amplasat la „Gura Portitei”, în parcela CC – 541 – 1, iar pentru suprafata aferenta de teren, de 12 m.p., a fost încheiat în cursul anului 2002 un contract de închiriere.

In cursul aceluiasi an M.I. a solicitat Primariei comunei Jurilovca concesionarea terenului situat în sola 83 parcela 564 – 1 în suprafata de 83,21 m.p., dar nefiind reglementata situatia juridica a acesteia, i s-a comunicat ca cererea sa nu putea fi aprobata.

La data de 22.02.2004 Primaria comunei Jurilovca a emis avizul nr. 2279 în care s-a mentionat ca parcela 564 – 1 a fost concesionata catre SC P. SA Jurilovca.

În realitate, actul sus mentionat a fost întocmit din neglijenta inspectorului asistent B.V.F. din cadrul primariei, deoarece aceasta suprafata nu a fost nici un moment în proprietatea Consiliului Local Jurilovca.

Cum prin fapta comisa de învinuita nu s-a produs nici un prejudiciu, s-a constatat ca nu sunt întrunite trasaturile constitutive ale infractiunii prevazuta de disp. art. 249 cod penal.

Cu atât mai putin sunt responsabili învinuitii A.A. si V.V., care au semnat actul în calitate de secretar si respectiv primar al acestei institutii.

Plângerea formulata de petent împotriva acestei rezolutii a fost admisa în parte de prim procurorul Parchetului de pe lânga Judecatoria Babadag, în sensul ca a fost disjunsa cauza, dispunându-se continuarea cercetarilor fata de V.V., A.A. si B.V.F. sub aspectul savârsirii infractiunii prev. De disp. art. 289 cod penal, celelalte dispozitii mentinându-se .

S-a apreciat cu privire la împrejurarile necorespunzatoare adevarului mentionate de învinuiti în adresa nr. 920/28.06.2005 a Primariei Jurilovca si în avizul nr. 2279/2.08.2004 al aceleiasi institutii emis catre Consiliul judetean Tulcea cu privire la situatia juridica a terenului, ca sunt indicii sub aspectul savârsirii infractiunii de fals intelectual.

Prin plângerea introdusa de M.I., în calitate de reprezentant al SC M. SRL Jurilovca, adresata Judecatoriei Babadag la 3.11.2008 si înregistrata sub nr. 1229/179/2008 s-a solicitat în principal desfiintarea rezolutiei atacate ca netemeinica si nelegala prin încheiere, retinerea cauzei spre judecare în complet legal constituit si condamnarea inculpatilor V.V., A.A. si B.V.F. prin sentinta conform legii.

În subsidiar s-a solicitat desfiintarea rezolutiei atacate prin sentinta si trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmarii penale si a trimiterii în judecata a faptuitorilor pentru infractiunile inserate în plângerea initiala introdusa de M.I. si mijloacele de proba existente.

S-a motivat ca prin actul de vânzare cumparare nr. 3436/31.12.1999 încheiat prin D.G.F.CFS Tulcea a cumparat constructia ce a apartinut SC P. SA Jurilovca, situata în parcela 461 /1 pe un teren ce s-a aflau în administrarea societatii comerciale sus mentionate, iar prin actul nr. 1607/28.10.2002 a vândut aceasta constructie catre SC M.SRL al carui administrator si asociat unic este.

Conform legilor în vigoare are dreptul sa primeasca în folosinta prin închiriere sau concesiune si terenul aferent acestei constructii în suprafata de 83,2 m.p., iar în caz de scoatere la vânzare are un drept de preemtiune , al carei nerespectare conduce la consecinta nulitatii absolute a actului încheiat.

Întrucât fosta SC P. SA Jurilovca nu a facut demersurile necesare pentru obtinerea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului, conform HG nr. 834/1991, terenul a intrat sub autoritatea Consiliului Local Jurilovca, în calitate de administrator al domeniului public si privat al localitatii.

Prin adresa nr. 2958/28.02.2002 Consiliul local prin Primar i-a comunicat faptul ca prin H.C.L. nr. 26/28.02.2002 s-a aprobat preluarea terenului din administrarea SC P.SA si va urma procedura de concesionare conform actelor normative.

Ulterior prin adresa 2288/26.04.2002 primarul si secretarul comunei i-a transmis faptul ca cererea sa nu poate fi solutionata deoarece nu este clarificata situatia juridica a terenului. Raspunsul este abuziv fiind contrar H.C.L. nr. 1/2002 .

Ca o dovada a faptului ca raspunsul era eronat, la 22.07.2002 a fost încheiat contractul de închiriere nr. 2952/22.07.2002, iar la 28.10.2002 contractul nr. 3786 cu SC MAZCOM SRL pentru suprafata de teren aferenta constructiei, încasându-se chiria conform conventiei.

Contrar aceleiasi hotarâre a consiliului local, prin adresa 3818/6.12.2002 Primaria Jurilovca i-a comunicat faptul ca terenul nu ar apartine comunei Jurilovca si A.RB.D.D. Este un alt abuz comis de catre functionarii acestei institutii întrucât la 15.10.2002 acelasi consiliu local a concesionat terenul catre SC P.SRL si în pofida numeroaselor demersuri verbale directe sau scrise, acest lucru ia fost adus la cunostinta abia prin adresa nr. 920/28.06.2005.

Astfel desi la 15.10.2002 terenul fusese concesionat SC P. SRL , prin adresa nr. 3818/6.12.2002 i s-a ascuns aceasta împrejurare încercându-se inducerea sa în eroare pe motiv ca terenul ar apartine ARBDD, desi prin HCL nr. 1/2002 acesta fuse-se preluat de Consiliul Local Jurilovca prin care s-a stabilit situatia juridica certa, situatie care nu a fost modificata printr-un alt act administrativ.

Continutul adresei 920/28.06.2005 este cu atât mai bizar cu cât primaria Jurilovca avea încheiat un contract de închiriere cu petentul cu trei luni înainte si unul cu 13 zile ulterior datei când i s-a transmis ca terenul în discutie ar fi fost concesionat catre SC P. SRL .

În vederea solutionarii cauzei au fost atasate dosarele nr. 19/II/2/2008 si 327/P/2007 ale Parchetului de pe lânga Judecatoria Babadag.

Prin adresa nr. 5786/3.12.2008 Primaria comunei Jurilovca a transmis instantei Hot nr. 1 adoptata de Consiliul local Jurilovca la 28.02.2002 împreuna cu documentatia care a stat la baza emiterii acesteia: raportul consiliului local al comunei cu privire la adoptarea proiectului de hotarâre privind preluarea unei suprafete de teren din administrarea SC P. SA , referatul privind avizarea acestui proiect având nr. 1827/28.02.2002, raportul nr. 1482/31.01.2002 si protocolul de predare primire a terenurilor din administrarea SC P. SA în administrarea SC P. Sarichioi SA.

Din examinarea înscrisurilor atasate rezulta ca prin hotarârea sus mentionata a fost preluata suprafata de 79133,01 m.p. teren aflata în administrarea directa a SC PISCICOLA SA si trecuta în domeniul privat al comunei Jurilovca.

Cu aceasta ocazie în administrarea societatii Piscicole au mai ramas 359,90 m.p., suprafata construita si 591,50 m.p., teren liber situat în tarla 55 parcela 3707.

Din anexa nr. 1 la hotarârea privind situatia terenurilor preluate rezulta ca acestea se afla în totalitate în intravilanul localitatii Jurilovca str.P având numar cadastral T 55, parcela 3704, 3709, 3709/1 din care suprafata construita reprezinta 11674,10 m.p., suprafata cailor de transport 25217,30 m.p.,suprafata retele edilitare 225,56 m.p., suprafata libera 23206,08 m.p. si platforma depozit stuf 19404,66 m.p.

Prin urmare, terenul aferent casutei cumparate de M.I. în suprafata de 83,2 m.p., situat în zona „Gura Portitei ” , nu a facut obiectul preluarii prin Hot nr. 1/2002 si nu a intrat sub autoritatea Consiliului Local al comunei Jurilovca.

Prin anexa nr. 28 , publicata în M.O., nr. 4497 bis din 10.07.2002 au fost stabilite bunurile care apartin domeniului public al comunei Jurilovca, printre acestea neregasindu-se si suprafata de teren cu numarul cadastral 564/1.

Potrivit art. 10 din legea 82/1993 privind constituirea rezervatiei Biosferei „Delta Dunarii” cu modificarile cu completarile ulterioare, suprafetele terestre si acvatice, inclusiv terenurile aflate permanent sub apa care intra în competenta ARBDD împreuna cu resursele naturale pe care le genereaza, constituie patrimoniul natural, domeniul public de interes national în administrarea ARBDD, de la aceste prevederi fiind exceptate terenurile care potrivit legii fac obiectul dreptului de proprietate privata a persoanelor fizice sau apartin domeniului public ori privat local sau judetean.

Asadar, suprafata în cauza se afla în administrarea ARBDD Tulcea, iar primaria comunei Jurilovca nu era competenta sa se pronunte în legatura cu concesionarea acesteia la data formularii cererii de catre M.I..

Astfel fiind, în mod corect prin rezolutia nr. 327/P/2007 din 1 septembrie 2008 s-a dispus neînceperea urmarii penale împotriva învinuitilor pentru savârsirea infractiunii de neglijenta în serviciu, prev. De disp. art.249 cod penal, solutie care a fost confirmata de procurorul ierarhic superior la data de 11.10.2008.

Etichete:

Art.2781 Cod pr.penala

Dosar nr.219/179/2009

Domeniu alocat : plângeri prealabile

Tip speta : sentinta penala

Data spetei : s.p. nr.149/04.08.2009

Titlu: art.2781 Cod pr.penala

Prin plângerea adresata Judecatoriei Babadag , înregistrata sub nr. 219/179/9.02.2009, petentii G.T. si G.D. au solicitat desfiintarea rezolutiei nr.231/II/2/29.12.2008, data de Prim Procurorul Parchetului de pe lânga Tribunalul Tulcea , prin care a fost respinsa plângerea formulata de acestia împotriva rezolutiei de neîncepere a urmaririi penale nr.391/P/2008 din 26 noiembrie 2008 pronuntata de Parchetul de pe lânga Judecatoria Babadag .

S-a motivat ca în mod gresit a fost mentinuta solutia parchetului ierarhic inferior împotriva numitului B.D. , cercetat pentru infractiunea prev. de art.25 rap.la 260 al.1 cod pen. 292 si respectiv 291 cod pen.

Rezolutia pronuntata este netemeinica deoarece , fie actele de cercetare administrativa premergatoare nu au fost complete , fie nu au fost evaluate corespunzator probele administrate.

Astfel , martorii B.D. si S.S. audiati în dosarul nr.701/P/2006 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Babadag au declarat ca nu-l cunosteau pe G.T. si nu-l vazusera pâna la proces, lucru considerat logic de petenti întrucât acestia nu au asistat la încheierea vreunei conventii de arendare si cu toate acestea în dosar nr. 1419/2004 al Judecatoriei Babadag au facut depozitii contrare .

Cei doi martori au învederat în dosarul civil ca stiau , ca B.D. avea cultivata lucerna , dar nu cunosteau întinderea suprafetei si anul când a fost semanata, precizari despre care nu puteau avea cunostinta decât de la B.D. , care avea interes sa produca dovezi în sustinerea actiunii .

Pe de alta parte , nu se poate pretinde ca B.D. nu a facut declaratii în fals atunci când , formulând actiunea civila în dosarul nr. 1419/2004 al Judecatoriei Babadag a afirmat ca petentii au încheiat o conventie de arendare si ca le-ar fi platit arenda anual .

A mai declarat ca a înfiintat cultura de lucerna pe o suprafata de 40 ha. , desi din adresa Camerei Agricole Stejaru rezulta ca intimatul nu a înfiintat o astfel de cultura .

În drept au fost invocate dispozitiile art.278 c.pr.pen.

În vederea solutionarii plângerii instanta a dispus atasarea dosarelor nr. 391/P/2008 al Parchetului de pe lânga Judecatoria Babadag , 628/179/2007 al acestei instante si 628/179/2007 al Tribunalului Tulcea .

Din examinarea dovezii de comunicare a solutiei pronuntate de Prim Procurorul Parchetului de pe lânga Tribunalul Tulcea , aflata la fila nr. 19 din dosarul nr.219/179/2009 , rezulta ca rezolutia nr. 231/II/2/2008 i-a fost transmisa aparatorului petentilor la data de 5 ianuarie 2009 , acesta semnând de primirea actului .

Din cercetarea plicului de la pagina 5 din acelasi dosar reiese ca plângerea a fost înaintata Judecatoriei Babadag la data de 04 februarie 2009 de catre petenti .

Ori , potrivit art.278/1 c.pr.pen. plângerea împotriva rezolutiei de neîncepere a urmaririi penale se poate face de partea vatamata , precum si de orice alte persoane ale caror interese legitime sunt vatamate , în termen de 20 de zile de la data comunicarii de catre procuror a modului de rezolvare potrivit art.277 si 278 cod pr.pen.

În speta se constata ca termenul de introducere a plângerii la instanta a fost depasit de petenti , motiv pentru care va fi admisa exceptia ridicata , cu consecinta respingerii plângerii ca tardiv formulata.

Etichete:

Art.2781 Cod pr.penala

Dosar nr.1169/179/2009

Domeniu alocat : plângeri prealabile

Tip speta : sentinta penala

Data spetei : s.p. nr. 204/30.10.2009

Titlu: art.2781 Cod pr.penala

Prin rezolutia nr. 536/P/2008 din 29.04.2009 Parchetul de pe lânga Judecatoria Babadag a dispus scoaterea de sub urmarire penala a învinuitului D.N. pentru savârsirea infractiunii prev. de disp. art. 250 alin.3 cod penal.

În baza art. 10 lit.a cod pr.penala s-a dispus neînceperea urmaririi penale fata de aceiasi persoana sub aspectul savârsirii infractiunilor prev. de disp. art.193 si 220 cod penal.

Prin aceiasi rezolutie s-a dispus neînceperea urmaririi penale fata de numitul P.S. pentru savârsirea infractiunilor prev. de disp. art. 193 si 220 alin.1 cod penal.

Pentru a se pronunta aceasta solutie s-a retinut ca partea vatamata Z.D. s-a adresat cu o plângere Parchetului de pe lânga Judecatoria Babadag împotriva padurarului D.N. si a sefului Ocolului Silvic Casimcea P.S. sustinând ca acestia în timp ce se aflau în exercitarea atributiunilor de serviciu l-au agresat, cauzându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un numar de 8 – 9 zile de îngrijiri medicale.

În dovedirea sustinerilor petentul a atasat certificatul medico legal nr. 1401/T din 13.08.2008 emis de L.M.L. Constanta.

De asemenea Zamfir Dumitru a învederat ca cei doi au proferat amenintari la adresa sa si au patruns pe terenul atribuit Arhiepiscopiei Tomisului de catre Directia Silvica Tulcea în vederea construirii schitului „Sf. Vineri ” , solicitând efectuarea de cercetari împotriva acestora pentru infractiunile prevazute de art. 193 si respectiv 220 din codul penal.

Cercetarile efectuate au stabilit ca în ziua de 30.07.2008 partea vatamata ajutata de martorii L.D., L.A. si S.S. efectua lucrari de împrejmuire a suprafetei de 1800 m.p., amplasata în cantonul ” Mândra” gestionat de padurarul D.N., unde urma sa fie ridicat schitul.

Cu aceasta ocazie între petent si D.N. a avut loc o discutie contradictorie, padurarul reprosându-i partii vatamate ca a ocupat prin împrejmuire o suprafata mai mare de teren decât cea prevazuta în autorizatie. În aceiasi zi a sosit la fata locului si seful de ocol P.S., chemat de D.N, pentru a efectua masuratori.

Fiind audiatii martorii S.S., L.D. si L.A.I. au declarat ca în momentul în care padurarul se certa cu Z.D. ei se aflau la o distanta de 50 de metri si nu auzit schimbul de cuvinte dintre cei doi.

De asemenea au mai sustinut ca nu l-au vazut pe D.N. sa arunce cu pietre în partea vatamata, iar P.S. nu i-a adresat cuvinte jignitoare petentului cu ocazia masurarii suprafetei de teren care era împrejmuita.

Împotriva solutiei de netrimitere în judecata adoptata de procuror a formulat plângere petentul Z.D..

S-a motivat ca aceasta este netemeinica si nelegala, declaratiile date de catre cei învinuiti de el precum si martorii L.D., L.A. si S.S. fiind false, la comiterea acestei fapte contribuind seful Postului de Politie din comuna Topolog C.S. împreuna cu ajutorul sau.

Cei doi l-au transportat apoi la Postul de Politie Stejaru unde i s-a luat o alta declaratie si aici a simtit ca a fost iradiat prin deschiderea unei usi si patrundea în corpul sau a unei energii electrice.

A sustinut ca acest caz a fost musamalizat de catre lucratori de politie împreuna cu alte persoane, iar el hartuit, sicanat si obligat sa semneze ceea ce au scris în declaratie organele judiciare, fara sa citeasca.

În sedinta publica din 27.10.2009 reprezentantul Parchetului de pe lânga Judecatoria Babadag a sustinut ca plângerea formulata de petent este tardiv introdusa si inadmisibila solicitând respingerea acesteia.

Examinând exceptiile ridicate prin prisma dispozitiilor legale aplicabile si a înscrisurilor înscrise depuse la dosar se retine ca din dovada a prezentata de petent cu prilejul dezbaterilor reiese ca acesta a primit rezolutia Parchetului de pe lânga Judecatoria Babadag nr. 35/II/2/2009 pronuntata de procurorul ierarhic superior, la data de 3.09.2009 .

Cum plângerea împotriva acestei solutii a fost adresata Judecatoriei Babadag la 16.09.2009 urmeaza a se constata ca aceasta a fost introdusa înlauntrul termenului de 20 de zile prevazut de codul de procedura penala.

Cu privire la inadmisibilitatea acestui demers este de observat ca desi partea vatamata a mentionat ca întelege sa formuleze plângere scrisa împotriva rezolutiei Prim procurorului Parchetului de pe lânga Judecatoria Babadag, din continutul acesteia rezulta ca Z.D. reclama instrumentarea abuziva a cauzei de catre organele de politie.

De altfel, în cursul judecatii partea vatamata a declarat ca este nemultumita de ambele solutii adoptate si întelege sa formuleze plângere împotriva amândurora.

Pe fondul cauzei se retine ca petentul nu a prezentat dovezi din care sa reiasa ca s-a adresat cu plângere penala împotriva lucratorilor de politie care ar fi comis infractiuni cu prilejul efectuarii cercetarilor.

De asemenea, nu s-a stabilit ca martori L.D., L.A. si S.S. ar fi dat marturii mincinoase, acestia nefiind cercetati pentru savârsirea infractiunii prev. de disp. art. 260 cod penal.

Conform art., 75 cod pr.penala declaratiile partii vatamate facute în cursul procesului penal pot servi la aflarea adevarului numai în masura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejuri ce rezulta din ansamblul probelor existente în cauza.

Pori în speta sustinerile petentului potrivit carora acesta a fost victima unei agresiuni din partea lui D.N., care l-ar fi lovit cu o piatra, nu sunt confirmate de martorii audiati.

Este de observat ca unul dintre acestia, S.S., este ruda cu partea vatamata, iar Z.D. a refuzat o confruntare cu acesta.

Chiar daca certificatul medico legal nr. 1401/T/13.08.2008 prezentat de petent atesta leziuni traumatice care i-au fost provocate lui Z.D. în ziua de 30.07.2008 si necesitau îngrijiri medicale de 8 -9 zile, câta vreme cel învinuit de savârsirea faptei nu a recunoscu-o iar martori audiati nu au confirmat sustinerile partii vatamate, nu se poate stabili o legatura de cauzalitate între leziunile înregistrate si prezumtiva conduita a lui D.N..

Aceiasi martorii au negat si proferarea de amenintare de catre padurar si seful Ocolului silvic Casimcea la adresa lui Z.D., ca si eventuale actiuni din partea celor doi care sa se circumscrie faptei de tulburare de posesie.

Cu privire la infractiunea prev. de art. 220 cod penal este de observat ca prin sintagma ” ocuparea în întregime sau în parte a unui, imobil fara drept, aflat în posesia altuia, ” legiuitorul a avut în vedere intrarea efectiva în posesia imobilului, ceea ce în speta nu s-a produs deoarece padurarul si seful Ocolului silvic Casimcea, daca ar trebuie sa dam curs declaratiei partii vatamate, au contestat numai aliniamentul pe care se construia gardul împrejmuitor.

Dimpotriva, petentul a fost acuzat de catre autoritatile silvice ca a mutat din locul initial borna amenajistica nr. 9 si a smuls o bariera amplasata pe un drum forestier învecinat cu terenul care era împrejmuit în ziua de 30.07.2008.

Desi la încheierea procesului verbal de constatare a acestor fapte au participat în afara de reprezentanti ai Protoieriei Babadag, seful Postului de Politie din comuna Topolog C.S., ing. P.S. si padurarul D.N., acest lucru nu poate conduce la concluzia ca în cauza nu au fost respectate dispozitiile codului de procedura penala relative la compatibilitatea persoanelor care efectueaza actele de procedura. Aceasta întrucât obiectul cauzei îl constituie faptele deduse judecatii prin plângerea formulata de Z.D. si nu eventualele abuzuri comise de partea vatamata împotriva ocolului silvic cu prilejul delimitarii suprafetei de teren pe care trebuia ridicat Schitul ” Sf. Vineri”.

Prin urmare, în mod corect Parchetul de pe lânga Judecatoria Babadag a adoptat o solutie de netrimitere în judecata în cauza.

Nu are relevanta împrejurarea ca initial s-au efectuat cercetari împotriva padurarului D.N. cu privire la infractiunea prev. de art. 180 alin.2 cod penal, iar ulterior a fost schimbata încadrarea juridica în infractiunea de purtare abuziva prev. de art.205 alin.3 din acelasi cod, fara sa fie reaudiat faptuitorul, atâta timp cât pe baza probelor administrate nu s-a putut retine trasaturile constitutive ale infractiunii de lovire sau alte violente, deoarece disp. art. 250 alin.3 incrimineaza practic savârsirea acestei fapte de catre un subiect activ calificat – functionar public .

Pentru aceste considerente plângerea formulata de petent la vi respinsa ca nefondata.

Etichete:

ART.2781 COD PR.PENALĂ. ORGANULUI DE URMĂRIRE PENALĂ ÎI ESTE INTERZIS PEIN CONSTITUŢIE ŞI PRIN LEGE SĂ FACĂ CERCETĂRI ŞI/SAU APRECIERI CU PRIVIRE LA ACTIVITATEA DE JUDECATĂ A UNUI MAGISTRAT ATÂTA TIMP CÂT SOLUŢIA PRONUNŢATĂ DE ACESTA ESTE SUPUSĂ CĂILOR LEGALE DE ATAC.

Prin plângerea formulată la data de 5 septembrie 2006 şi înregistrată la Curtea de Apel Bacău sub nr. 1193/32/2006, numitul A.D. a solicitat desfiinţarea rezoluţiei nr. 65/P/2006 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi a rezoluţiei nr. 9487/4105/2006 a Prim adjunctului Procurorului General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi trimiterea cauzei procurorului în vederea începerii urmăririi penale împotriva judecătoarei M.M. de la Tribunalul Bacău pentru săvârşirea faptelor prev. de art.1661 Cp., art.2481 Cp. şi art.268 Cp. cu aplicarea art.33 lit.a Cp.

În motivarea plângerii s-au invocat următoarele:

Conţinutul rezoluţiilor dovedesc şi probează că în cauză nu a avut loc nici o cercetare penală, motivările celor două rezoluţii nefiind altceva decât o trecere în revistă a evenimentelor succesive referitoare la cauza penală cu privire la persoana inculpatului.

Judecătorul care a soluţionat cauza a sfidat autoritatea de lucru judecat a hotărârilor judecătoreşti de autorizare a societăţii profesionale V.N. SRL Suceava cu obiectul de activitate: consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică, considerând în mod nejustificat că persoana fizică D.A. a încheiat contracte de prestări servicii juridice şi nu persoana juridică al cărei prepus era acesta din urmă.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa a reţinut următoarele:

La 7.04.2006 Societatea profesională pentru activităţi de reprezentare juridică V.N. S.R.L. Suceava din municipiul Suceava şi A.D., au formulat o plângere penală împotriva numitei M.M., judecător la Tribunalul Bacău pentru săvârşirea infracţiunilor prev.de art.1661 Cp., art.2481 Cp. şi art.268 Cp.. Plângerea a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău sub nr.65/P/7.04.2006. În motivarea în fapt a plângerii, petenţii au invocat în esenţă următoarele:

Judecătorul M.M. care a soluţionat la 17.08.2004 cauza penală care a format obiectul dosarului nr. 9984/2003 al Tribunalului Bacău a pronunţat o hotărâre de condamnare pe nedrept a prepusului societăţii S.C. V.N. SRL Suceava, numitul D.A. pentru fapte penale pe care acesta nu le-a săvârşit niciodată (art.281 Cp. şi art.215 Cp.). Acesta nu a făcut altceva decât a îndeplinit contractele de prestări servicii juridice încheiate de petenta, persoană juridică cu terţe persoane.

În opinia petenţilor judecătorul a îndeplinit în mod abuziv activitatea sa de distribuţie a justiţiei, deşi ştia că inculpatul este nevinovat, încălcând cu bună ştiinţă prevederile art.35 din Decretul nr. 31/1954 şi ignorând autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătoreşti de autorizare a S.C. V.N. S.R.L. cu activitatea de reprezentare juridică a persoanelor fizice şi juridice.

S-a mai arătat că prin nereţinerea în favoarea inculpatului A.D. a dispoziţiilor L.nr.514/2004 şi Statutului profesiei de consilier juridic, judecătorul a încălcat dispoziţiile art.13 Cp. care sunt norme imperative, întrucât aceste acte normative statuează expres legalitatea exercitării activităţilor de consultanţă, asistenţă şi reprezentare juridică de către consilierii juridici prin forme proprii de exercitare a profesiei.

A fost criticată şi pedeapsa complementară pe care instanţa a aplicat-o inculpatului (interzicerea dreptului de a practica avocatura).

Prin soluţia nr.65/P/3.07.2006 pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău s-a dispus a nu se începe urmărirea penală faţă de M.M., judecător la Tribunalul Bacău pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art.1661 Cp., art.2481 Cp. şi art.268 Cp. cu aplicarea art.33 lit.a Cp. motivat de faptul că verificându-se dosarul nr. 9984/2003 în care a fost pronunţată sentinţa penală nr. 330/D/2004 s-a constatat că judecătorul nu a săvârşit abateri de la normele de drept penal şi procesual penal de natură să caracterizeze neglijenţă sau rea-credinţă.

S-a mai reţinut, de asemenea, că potrivit art.97 alin.2 din L.nr.303/2004 exercitarea dreptului de sesizare al persoanelor în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor, încălcarea obligaţiilor profesionale nu poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin hotărârile judecătoreşti care sunt supuse căilor legale de atac.

Împotriva acestei soluţii au formulat plângere în termen la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, S.C. V.N.” SRL Suceava şi A.D..

În motivarea plângerii s-a arătat că organul de urmărire penală nu a efectuat nici măcar un act premergător. Rezoluţia atacată nu reprezintă altceva decât o enumerare a activităţilor procesuale săvârşite în cadrul cauzei ce formează obiectul dosarului nr.9984/2003 pe parcursul judecăţii sale, ceea ce demonstrează refuzul organelor de urmărire penală de a cerceta săvârşirea faptelor penale de către judecătoarea Maghiara Margareta.

Prin rezoluţia nr.9487/4105/9.08.2006, pronunţată de Prim-Adjunctul Procurorului general al Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

S-a respins ca neîntemeiată plângerea, reţinându-se că prin plângere nu s-au adus elemente sau date noi care să nu fie cunoscute la urmărirea penală. Totodată s-a făcut referire în rezoluţii şi la dispoziţiile art.97 alin.2 din L.nr.303/2004.

În plângerea adresată instanţei, petentul a reiterat susţinerile şi criticile din plângerea penală, respectiv din plângerea adresată Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Verificând rezoluţiile contestate pe baza actelor şi lucrărilor din dosarul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, instanţa a constatat că plângerea formulată este nefondată pentru considerentele ce succed:

Din interpretarea semantică a dispoziţiilor art. 97 alin.2 din L.nr.303/2004, republicată, art. 17 din L.nr.304/2004 republicată, art.l alin.4 şi art.129 din Constituţia României revizuită rezultă fără echivoc faptul că exercitarea dreptului de sesizare al persoanelor în legătură cu activitatea sau conduita necorespunzătoare a judecătorilor nu poate pune în discuţie soluţiile pronunţate prin hotărâri judecătoreşti care sunt supuse căilor legale de atac.

Or, prin plângerea penală formulată împotriva judecătorului care a soluţionat dosarul nr.9984/2003 a tribunalului Bacău petentul a înţeles să facă referiri exclusiv cu privire la soluţia instanţei de judecată care a dispus condamnarea sa pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în convenţii în formă continuată prev.de art.215 alin.2, 3 Cp. cu aplicarea art.41 alin.2 Cp. (acte materiale săvârşite în intervalul 15.06.1995 – 2.04.1997, faţă de 6 părţi civile) şi încetarea procesului penal pentru săvârşirea infracţiunii prev.de art.281 Cp. raportat la art.l alin.2, art.22 şi art.78 din L.51/1995 cu aplicarea art.13 Cp. şi art.41 alin.2 Cp. şi a infracţiunii de înşelăciune prev.de art.215 alin.2,3 Cp. cu aplic.art.41 alin.2 Cp. (acte materiale din august – septembrie 1996) în baza art.l 1 pct.2 lit.b C.p.p. raportat la art.10 lit.a C.p.p. întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale. Această sentinţă a fost atacată cu apel de către Parchet, inculpat şi o parte din părţile vătămate, cauza fiind încă pe rolul Curţii de Apel Bacău la momentul pronunţării prezentei sentinţe.

Eventualele încălcări ale normelor legale aşa cum susţine petentul vor putea fi constatate exclusiv de către instanţele judecătoreşti care soluţionează căile de atac.

Cauza fiind încă în curs de soluţionare, în mod corect Parchetul nu a efectuat şi alte acte premergătoare în cauză în afară de studierea dosarului 9984/2003 al Tribunalului Bacău.

A concluziona astfel înseamnă a accepta că o hotărâre judecătorească ar putea fi supusă simultan şi paralel unui control de legalitate de către o autoritate a statului), recte organele de urmărire penală, alta decât o altă instanţă de judecată, ceea ce nici Constituţia , nici legile de organizare judecătorească şi Convenţia europeană a drepturilor Omului nu permit. Conform jurisprudenţei C.E.D.O. procurorul nu este considerat un magistrat în sensul articolului 5 alin.3 din Convenţie (a se vedea hotărârea Pantea contra României).

Rezultă deci că organului de urmărire penală îi este interzis prin Constituţie şi prin lege să facă cercetări şi/sau aprecieri cu privire la activitatea de judecată a unui magistrat atâta timp cât soluţia pronunţată de acesta este supusă căilor legale de atac.

Fără a valida sau a infirma afirmaţia din rezoluţia contestată de petent conform căreia „nu se constată că judecătorul a săvârşit abateri de la normele de drept penal şi procesual penal de natură să caracterizeze neglijenţă sau rea-credinţă”, Curtea în temeiul art.2781 alin.8 lit.a C.p.p. a respins ca nefondată plângerea.

Revocare arestări – dispariţia caracterului temeinic al probelor privind săvârşirea faptei de către inculpat; respectarea proporţionalităţii între ingerinţa adusă dreptului la libertate şi interesul public ocrotit (art.5 C.E.D.O.)

Prin D.p. nr.810/29.XI.2006 pronunţată de CA. Bacău în dosarul nr. 2056/32/2006, în temeiul art.385 pct.l lit.”b” C.pr.pen. s-a respins ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău împotriva încheierii din 23.XI.2006 a Tribunalului Bacău – pronunţată în dosarul nr. 5921/P/2006 -prin care în baza art.3002 raportat la art.l60b al.2 C.pr.pen. s-a revocat starea de arest preventiv a inculpatului M.C.L..

Ambele instanţe au reţinut că de la data ultimei verificări a legalităţii măsurii, în cauză s-a procedat la audierea inculpatului, a părţii vătămate şi a celor doi martori din lucrări, declaraţiile lor coroborate relevând o altă situaţie de fapt decât cea din actul de sesizare, în sensul că inculpatul nu este vinovat de infracţiuni pentru care este cercetat. Ori, în aceste împrejurări, s-a constatat că a dispărut atât scopul iniţial al măsurii preventive constând în asigurarea bunei desfăşurări a procesului verbal (prevăzut de art.136 C.pr.pen.) – prin administrarea principalelor probe ale acuzării – cât şi caracterul temeinic al probelor referitoare la săvârşirea de către inculpat a faptei (cf.art.143 C.pr.pen.).

În plus, instanţa de recurs a mai reţinut că soluţia se justifică şi raportat la faptul că inculpatul beneficiază de prezumţia de nevinovăţie, prezumţie ce capătă caracter absolut în condiţiile în care devine discutabilă chiar existenţa faptei), precum şi la cel privind respectarea unei proporţii între ingerinţa asupra dreptului la libertate prevăzută de art.5 din C.E.D.O. şi interesul public ocrotit (aflarea adevărului, buna desfăşurare a procesului penal şi pericolul concret pentru ordinea publică).

De asemenea, s-a mai apreciat ca fiind fără relevanţă; sub aspectul necesităţii măsurii preventive de libertate, a posibilităţilor de completare a probelor în acuzare, aceasta neconstituind temei reglementat de art.148 C.pr.pen.

Etichete: