Top

Autoritate de lucru judecat. Condiţii de admisibilitate a excepţiei

Prin cererea înreg. sub nr.2150/4.06.2002 pe rolul Tribunalului Galaţi reclamantul Stan Gheorghe a chemat în judecată Comisiile Locale ale Fondului Funciar din comunele Iveşti şi Griviţa precum şi Comisia Judeţeană a fondului Funciar Galaţi solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să constate modul de aplicare a prevederilor legii 18/1991 şi a Legii 1/2000.

În motivarea cererii a arătat că părinţi săi defuncţii Stan I.Gheorghe şi Stan Elisabeta, foşti cu domiciliul în comuna Lieşti jud. Galaţi au avut în proprietate până în anul 1953 terenuri în suprafaţă totală de aproximativ 30 ha situate pe teritoriile comunelor Lieşti ( 14 ha), Buceşti (4,79 ha) Griviţa ( 10,01ha) Şerbăneşti ( 1,39 ha ) şi Fundeni ( 3 ha).

Pentru a cunoaşte modul cum au fost înregistrate aceste suprafeţe în evidenţele celor 5 primarii reclamantul s-a adresat Arhivelor Statului Galaţi care prin certificatele nr. 128/1998 şi 2729/1998 au atestat că în listele nominale transmise în anul 1948 Prefecturii Judeţului Tecuci, tatăl său a fost menţionat cu suprafeţele de teren de 4,76 la Primăria Buceşti, cu 8 ha la Primăria Griviţa şi cu 14 ha la Primăria Buceşti.

Reclamantul a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferenţele de teren rămasă de restituit după ce a primit o suprafaţă de 10 ha teren de la Primăria comunei Lieşti.

Reclamanta s-a adresat pârâtelor şi a formulat acţiune în justiţie care a fost respinsă în prima instanţă.

Prin sentinţa civilă nr. 1646/26.06.2002 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul 2150/2002 a fost declinată competenţa soluţionării Judecătoriei Galaţi pe rolul acestei instanţa cauza fiind înregistrată sub nr. 13423/14.10.2002.

Reclamantul Stan Gheorghe a mai formulat o cerere înregistrată sub nr.3219/25.07.2002 prin care a chemat în judecată pârâta Comisia Judeţeană de Aplicare a Legii 18/1991 solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa că o oblige pe pârâtă să îi comunice hotărârea adoptată privind contestaţia împotriva adresei nr.40/18.09.2000 a Comisiei Locale Lieşti.

În motivarea cererii a arătat că a înaintat pârâtei mai multe contestaţii întocmite în baza disp. art. 51 şi 52 din Legea 18/1991 împotriva măsurii Comisiei Locale funciare de pe lângă Primăria Comunei Lieşti Jud.Galaţi, măsură comunicată cu adresa nr.5400/18.04.2000.

Pârâta a refuzat să respecte disp.art.53 din legea 18/1991 republicată şi să îi comunice hotărârea adoptată privind contestaţia împotriva adresei nr. 1115/7.08.2000 a Comisiei Locale Lieşti.

Prin sentinţa civilă nr.1904/21.08.2002 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul 3219/2002 s-a dispus declinarea competenţei soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Galaţi, cauza fiind înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr.13856/25.10.2002.

La data de 14.02.2003, în baza disp. art. 169 C.pr.civilă instanţa a dispus conexarea dosarului 13856/2002 al Judecătoriei Galaţi la dosarul 13423/2002 ale aceleiaşi instanţă.

Prin sentinţa civilă nr. 3761/24.06.2003 pronunţată de Judecătoria Galaţi în dosarul 13423/2002 au fost admise plângerile formulate de către petentul Stan Gheorghe, desfiinţate nr. 153/3.10.2000 şi 88/22.08.2002 ale Comisiei judeţului pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor şi obligată Comisia Judeţeană Galaţi, să reconstituie moştenitorilor lui Stan I Gheorghe dreptul de proprietate asupra a 5,89 ha în comuna Griviţa, 4,76 ha în comuna Iveşti şi 12,40 ha în comuna Lieşti, din care 0,50 ha pădure.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs petentul Stan Gheorghe, Comisia Judeţeană de aplicare a legii fondului funciar şi Comisia locală Iveşti recursuri care iniţial au fost înregistrate sub nr. 1494/2003 pe rolul Secţiei civile a Curţii de Apel Galaţi.

Prin încheierea din 1.10.2003 Curtea de Apel Galaţi a dispus scoaterea cauzei de pe rol înaintarea recursului la Tribunalul Galaţi, în raport de data intrării în vigoare OUG 58/2003.

Pe rolul Tribunalului Galaţi cauza a fost înregistrată sub nr.2218/2003 iar prin decizia civilă nr. 5/19.01.2004 au fost admise recursurile declarate de petentul Stan Gheorghe şi pârâta Comisia locală pentru aplicarea legii 18/1991 Iveşti, casată sentinţa civilă 3761/24.06.2003 pronunţată de Judecătoria Galaţi şi trimisă cauza spre rejudecare aceleaşi instanţe.

Pentru a se decide astfel s-a reţinut că deşi a dispus constatarea dreptului de proprietate pentru 12,40 ha teren pe raza comunei Lieşti, instanţa de fond a omis să judece cererea petentului Stan Gheorghe şi, în contradictoriu cu Comisia Locală de aplicare a legii fondului funciar Lieşti, care nu a fost citată.

În rejudecare, pe rolul Judecătoriei Galaţi cauza a fost înregistrată sub nr.1395/16.02.2004 iar prin sentinţa civilă nr. 678782/3.12.2004 au fost respinse acţiunile conexe formulate de către petentul Stan Gheorghe în contradictoriu cu intimatele Comisia Locală pentru aplicarea Lg.18/1991 Griviţa, Comisia Locală pentru aplicarea Legii 18/1991 Iveşti , Comisia Locală pentru aplicarea legii 18/1991 Lieşti şi Comisia Judeţeană pentru aplicarea Lg.18/1991 de pe lângă Prefectura Galaţi, pentru autoritate de lucru judecat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a avut în vedere precizările făcute de către petentul Stan Gheorghe cu privire la obiectul cererii sale în şedinţa din 1.11.2004 când a arătat că solicită restituirea următoarelor suprafeţe:

-1,062 ha teren arabil pe raza comunei Lieşti.

-0,37 ha pădure în comuna Lieşti:

-4,79 ha teren arabil Comisia Iveşti Buceşti:

-6,51 ha teren arabil comuna Griviţa.

Faţă de aceste precizări făcute de petent s-a reţinut că asupra cererilor formulate privind reconstituirea dreptului de proprietate instanţele s-au pronunţat prin sentinţa civilă 1898/2001 a Judecătoriei Galaţi, sentinţa civilă 1899/2001 a Judecătoriei Galaţi şi sentinţa civilă 887/2001 a Judecătoriei Tecuci.

Prin decizia civilă nr.249/2005 a Tribunalului Galaţi s-a respins ca nefondat apelul declarat de petent.

Pentru a decide astfel,instanţa a reţinut următoarele :

În privinţa primului motiv de apel acesta nu se confirmă întrucât din cuprinsul încheierii de şedinţă din data de 22.11.2004 când instanţa a rămas în pronunţare se constată că instanţa a pus în vedere petentului să facă referire la obiectul dosarului şi faţă de celelalte sentinţe existente la dosar, respectiv să precizeze dacă prin celelalte cereri de chemare în judecată a mai solicitat aceleaşi suprafeţe de teren cu cele solicitate prin cererea dedusă judecăţii. Procedând astfel instanţa de fond a înţeles să pună în discuţia părţilor excepţia autorităţii de lucru judecat, fără însă a preciza în mod expres şi în termeni juridici faptul că despre această excepţie se fac discuţii, procedând de această manieră tocmai pentru a se face înţeleasă de către părţile care nu au cunoştinţe juridice.

Răspunzând acestei solicitări petentul Stan Gheorghe a precizat că este îndreptăţit să primească toate suprafeţe de teren solicitate ceea ce echivalează cu solicitarea de a fi respinsă excepţia autorităţii de lucru judecat astfel că, cel puţin din punctul său de vedere nu se poate susţine că i s-a produs o vătămare prin faptul că nu şi-a spus punctul de vedere asupra excepţiei.

În privinţa susţinerilor petentului –recurent cu privire la obiectul şi temeiul juridic al cauzei Tribunalul constată că acestea au fost stabilite prin sentinţele nr. 2646/26.06.2002 şi 11904/21.08.2002 pronunţate de Tribunalul Galaţi prin care s-a dispus declinarea competenţei soluţionării cererilor formulate de petent în favoarea Judecătoriei Galaţi.

Văzând că împotriva celor două sentinţe de declinare petentul nu a înţeles să declare recurs dar chiar şi precizările făcute de el la instanţa de fond cu privire la obiectul cererilor sale, precizări făcute la solicitarea instanţei în şedinţa publică din 1.11.2004 Tribunalul apreciază că cel de-al doilea motiv invocat de petent nu se confirmă.

Pe de altă parte se remarcă şi că în mod corect instanţa de fond a respins acţiunile conexe pentru autoritate de lucru judecat întrucât cererea petentului privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra a 1,062 ha teren arabil şi 0,37 ha pădure pe raza comunei Lieşti au făcut obiectul dosarului soluţionat prin sentinţa civilă 1898/2001 pronunţată de Judecătoria Galaţi prin care a fost respinsă cererea formulată de Stan Gheorghe, Stan Neculai şi Stan Ruxandra privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra a 5,35 ha teren arabil şi 0,37 ha pădure situate în comuna Lieşti.

Cu privire la solicitarea privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra a 4,79 ha teren arabil în comuna Iveşti acesta a mai primit o soluţie nefavorabilă prin sentinţa civilă nr. 887/2.04.2001 pronunţată de Judecătoria Tecuci prin care a fost respinsă plângerea formulată de petent alături de alte două persoane împotriva hotărâri nr. 153/2000 a Comisiei Judeţene pentru aplicarea legii 18/1991.

În privinţa cererii privind reconstituirea dreptului de proprietate asupra a 6,51 ha teren arabil pe raza comunei Griviţa se constată ca acesta s-a adresat instanţei solicitând 10,01 ha teren arabil pe teritoriul aceleaşi comune ,cerere respinsă prin sentinţa civilă 1899/2.03.2001 pronunţată de Judecătoria Galaţi.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul care a criticat soluţia instanţei de apel sub următoarele aspecte :

1. Prezenta cauză e o acţiune în constatare în contencios administrativ,greşit calificată de instanţă;

2. Nu sunt întrunite condiţiile autorităţii de lucru judecat.

3. Nu s-a intrat în cercetarea fondului cauzei în apel.

4. Instanţa nu s-a pronunţat asupra motivelor invocate în apel.

5. I s-a agravat situaţia în propria cale de atac şi nu s-a ţinut seama de disp.art.315 pct.2 Cod procedură civilă.

Prin decizia civilă nr. 205/R din 11.04.2007 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi a fost admis recursul reclamantului, s-a casat decizia Tribunalului Galaţi şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă pentru soluţionarea cererii de vizează reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafaţa de 6,51 ha teren arabil.

Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut că pentru suprafaţa de 6,51 ha teren arabil, nu sunt întrunite nu sunt întrunite condiţiile autorităţii de lucru judecat întrucât în dosarul nr.11846/2000 al Judecătoriei Galaţi nu a fost analizat fondul cauzei. Astfel,prin sentinţa civilă nr.1899/2001 a Judecătoriei Galaţi,deşi s-a respins ca nefondată cererea,rezultă clar din motivare că soluţia s-a datorat unor neregularităţi procedurale,în sensul că petentul nu a parcurs toate etapele prevăzute de Legea 18/1991,nu a atacat decizia Comisiei Locale la Comisia Judeţeană ,ci s-a adresat direct instanţei de judecată (filele 46-47 prezentul dosar).

Mai mult,Curtea de Apel Galaţi prin decizia civilă nr.1392/2002 a admis recursul,a casat decizia civilă nr.267/2002 a Tribunalului Galaţi şi a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului la aceeaşi instanţă,cu motivarea că atâta timp cât instanţa de fond a respins plângerea cu motivarea nerespectării procedurii speciale instituite de Legea nr.18/1991,soluţia pronunţată în apel ,cu o motivare pe fondul cauzei,e total greşită.

În final,în rejudecarea apelului, acesta a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.698/2003 a Tribunalului Galaţi (dosarul depus de petent şi ataşat la dosarul prezentei cauze).

Etichete:

AUTORITATE DE LUCRU JUDECAT. IMPOSIBILITATEA PUNERII ÎN DISCUŢIE ÎN CĂILE DE ATAC A TIMBRAJULUI PENTRU UN CAPĂT DE CERERE ADMIS PRINTR-O HOTĂRÂRE INTRATĂ ÎN PUTEREA LUCRULUI JUDECAT

Prin sentinţa civilă nr. 885/25.03.2003 Tribunalului Galaţi a admis în totalitate pretenţiile deduse judecăţii de reclamanta SC AVAS Bucureşti, omiţând, însă, a obliga pârâta, ca efect al admiterii acţiunii, şi la plata în continuare a daunelor moratorii până la achitarea integrală a dividendelor, omisiune ce a fost acoperită, la cererea reclamantei, dispunându-se, în conformitate cu dispoziţiile art. 2812 C.proc.civ., completarea dispozitivului sentinţei civile lacunare în sensul relevat de reclamantă.

Sentinţa civilă nr. 2708/2003 prin care s-a încuviinţat cererea de completare dispozitiv a provocat nemulţumirea pârâtei, motiv pentru care a declarat recurs, invocând netimbrarea cererii de acordare a daunelor moratorii.

Curtea de Apel Galaţi a respins, ca nefondat, recursul pentru următoarele considerente:

În raport de obiectul cererii completatoare este tardiv a se reitera problema timbrajului, hotărârea iniţială – prin care s-au acordat daunele moratorii, intrând în puterea lucrului judecat.

Admiterea în totalitate a acţiunii introductive reclamă, într-adevăr, acordarea în totalitate a pretenţiilor deduse judecăţii, inclusiv a daunelor moratorii calculate până la plata sumelor datorate cu titlu de dividende restante.

Etichete:

Autoritate de lucru judecat. Condiţiile în care operează această excepţie sunt cele prevăzute de art. 1201 C. civ. Dacă instanţa de trimitere nu se conformează hotărârii prin care s-a dispus trimiterea spre rejudecare, se impune din nou trimiterea pentru respectarea celor stabilite

Neconformarea instanţei de fond asupra celor stabilite cu ocazia soluţiei de trimitere spre rejudecare, duce din nou la casare şi trimitere spre rejudecare, spre conformare.

Curtea de Apel Iaşi, Secţia Comercială, prin decizia nr. 905 din 3 septembrie 2007 a admis recursul declarat de S.C. „T.T.B” S.R.L. contra sentinţei comerciale nr. 122/S din 7 martie 2007 a Tribunalului Iaşi, judecător sindic, pe care a casat-o, trimiţând cauza spre rejudecare, la aceeaşi instanţă.
S-a reţinut că într-adevăr, procedura falimentului s-a declanşat la cererea creditorului S.C. „T.T.” S.R.L. împotriva debitorului SC „TIR TRANS BOTA” S.N.C. (încheiere din 30 iunie 2000 dosar 2500/2000), care a fost radiată în urma actelor depuse (încheierea 1000 din 5 aprilie 2000, certificat nr. 37906/2005 O.R.C.).
Se impune sublinierea că S.C. „T.T.B.” S.R.L. nu este succesoarea societăţii radiate. Prin urmare, începerea procedurii falimentului s-a făcut împotriva unei societăţi radiate, iar comunicarea cererii şi a încheierii nu s-a făcut împotriva debitoarei S.C. „T.T.B.” S.R.L., ceea ce – evident – a prorogat formularea contestaţiei conform legii şi la pretinsa creanţă.
Deşi prin decizia de casare nr. 15 din 17 ianuarie 2006 s-a dispus verificarea tuturor aspectelor în lumina adevărului, instanţa de fond nu le ia în discuţie şi nu se pronunţă, cu toate că erau esenţiale delegării pricinii.
Aşadar, creditoarea în discuţie nu a depus un titlu care să demonstreze că are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, cum a procedat Banca Cr. R. (sentinţa civilă nr. 174/2001) şi care a renunţat la judecată ca urmare a achitării creditului de către B.C.
Pe de altă parte, contestaţia specială formulată în baza art. 99 din Legea nr. 64/1995, modificată prin art. 58 din O.U.G. nr. 38/2002, se regăseşte în art. 75 din Legea 85/2006 vizează situaţiile în care, orice parte interesată inclusiv debitorul poate face contestaţie împotriva unei creanţe, când descoperă existenţa unui fals, dol sau eroare esenţială care a dus la admiterea creanţei.
Este evident că nici una dintre creanţele din tabelul definitiv nu se referă la S.C. „T.T.B.” S.R.L., ci la altă societate, radiată, cum s-a arătat mai sus.
De asemenea, se impune precizarea că nu s-a pronunţat până în prezent o hotărâre pentru începerea procedurii falimentului împotriva S.C. „T.T.B.” S.R.L., făcându-se dovada insolvenţei acesteia.
În condiţiile date, instanţa de fond trebuia să argumenteze o altă ipoteză dacă avea la îndemână dovezi în acest sens şi să facă trimitere dacă constată că este cazul la raporturile juridice existente între părţi.
Prima instanţă a reţinut excepţia puterii lucrului fără a o pune în discuţia părţilor, neanalizând întrunirea cumulativă a elementelor esenţiale (subiect, obiect, cauză).
Contestaţia specială astfel cum este reglementată Legea nr. 64/1995 şi în prezent de art. 75 din Legea nr. 85/2006 o poate formula orice parte interesată
până la închiderea procedurii falimentului în caz de dol, fals sau eroare, care au determinat admiterea creanţei şi are tratament distinct.
Autoritatea de lucru judecat a fost reţinută şi de Tribunalul Maramureş, tot astfel fiind motivată şi de Tribunalul Iaşi.
Soluţia de respingere a contestaţiei speciale, care cunoaşte o reglementare separată de art.75 din Legea nr. 85/2006, este lipsită de temei, fiind interpretată greşit legea. Excepţia puterii lucrului judecat nu i se poate opune contestaţiei speciale.
Greşit prima instanţă a reţinut existenţa puterii lucrului judecat şi ca urmare a acesteia contestaţia ar fi inadmisibilă.
Judecătorul sindic nu s-a conformat deciziei de trimitere nr. 15 din 17 ianuarie 2006, care a dispus în modul arătat mai sus, deoarece nu s-a pronunţat asupra aspectelor ridicate de debitor, dând dovadă de lipsă de rol activ în aflarea adevărului.
Această decizie reţine că s-a constatat că în cauză operează excepţia amintită fără a analiza întrunirea elementelor privind identitatea de subiect, obiect şi cauză. Ori, cum s-a arătat în cele ce preced, nu poate fi vorba de incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 1201 C. civ.
De asemenea, trebuia să se observe că S.C. „T.T.B.” S.N.C. era validată la 5 aprilie 2000 de către R.C. şi că împotriva acesteia s-a declanşat procedura falimentului iar cererea pentru deschiderea procedurii falimentului nu a fost comunicată S.C. „T.T.B.” S.R.L.
Mai mult, deşi s-a invocat, în condiţiile date excepţia lipsei calităţii procesuale a S.C. „T.T.B.” S.R.L., nici aceasta nu a fost analizată de Tribunalul Maramureş (conform primei decizii de casare nr. 15 din 17 ianuarie 2006) şi nici de la Tribunalul Iaşi ca instanţă de trimitere.
Nu au fost verificate nici actele depuse de debitor privind situaţia creanţelor, dacă sunt în sensul susţinerilor de mai sus, certe, lichide şi exigibile.
Instanţa de fond s-a mulţumit să constate că în cauză operează autoritatea de lucru judecat fără o analiză exactă situaţiei de fapt care poate conduce la o altă soluţie, mai cu seamă că titlurile pretinse de creditor sunt opozabile S.C. „T.T.B.” S.N.C. şi nu S.C. ”T.T.B.” S.R.L.

Etichete:

Autoritate de lucru judecat

Prin sentinta civila nr. 13044 din 7 noiembrie 2008, Judecatoria Iasi a admis in parte actiunea formulata de catre reclamanta SER Iasi in contradictoriu cu parata Comisia locala pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Iasi; prin aceasta actiune se solicita obligarea paratei la plata dedaune cominatorii de 100 RON /zi pentru intervalul de timp de la data ramanerii definitive si irevocabile a sentintei civile nr. 7713/30.06.2003 a Judecatoriei Iasi pana la executarea dispozitiilor din sentinta mentionata.

Pentru a se pronunta in acest sens, instanta, dupa ce a constatat ca este competenta material sa solutioneze prezenta cauza conform art.51 C.pr.civ., litigiul fiind funciar, a respins

exceptia nelegalitatii HCL deoarece nu s-a facut dovada contestarii acestora pe calea contenciosului administrativ, precum si pe cea a lipsei calitatii procesuale pasive a Comisiei Locale de fond funciar Iasi, apreciindu-se ca citarea ca parata a acestei comisii este necesara pentru opozabilitatea hotararii, conform Lg 18/91 si Lg 247/2005.

Instanta a retinut ca in cauza exista autoritate de lucru judecat pentru punerea in posesie de catre Comisia Locala de fond funciar Iasi, prin S.C. nr. 7713/30.06.2003 pronuntata de Judecatoria Iasi in dosarul 6512/2003 fiind admisa actiunea formulata de SRE in contradictoriu cu Comisia Municipala Iasi pentru aplicarea Lg 18/91; parata a fost obligata sa o puna in posesie pe reclamanta pentru suprafata de 8 ha teren pe raza municipiului Iasi conform deciziei 6764/1994 a Comisiei Judetene Iasi pentru aplicarea Lg 18/9, fiind respinsa actiunea in contradictoriu cu ADS, pentru lipsa calitatii procesuale pasive, luandu-se act de renuntarea la judecarea cererii de acordare a daunelor.

Prin decizia 6764/14.05.1994 a Comisiei Judetene Iasi pentru Lg 18/91 s-a stabilit pentru DM dreptul la actiuni pentru 8 ha teren in echivalent arabil din care cu atribuire a in fizic a suprafetei de 5000 m.p. , intrata in proprietatea statului ca efect al aplicarii unor legi speciale si aflata in administrarea SC „V” SA.

Prin hotararea nr. 1692/819/A a Comisiei judetene pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor a fost admisa contestatia formulata de AM pe terenul de 8 ha, din care 5 ha in actiuni si 2,5 ha teren , fizic situat la IAS C.

Prin urmare, s-a apreciat ca exista tripla identitate de parti, obiect si cauza si deci autoritate de lucru judecat, conform art. 1201 C.pr.civ pentru punerea in posesie.

Instanta a retinut ca reclamanta a dovedit ca are drept de proprietate pentru 8 ha teren dar ca nu a fost pusa in posesie, vechiul amplasament al terenului fiind partial ocupat; in consecinta, in baza art. 64 din Lg 18/91, instanta a admis in parte actiunea si l-a obligat pe Primarul Municipiului Iasi sa o puna pe reclamanta in posesie de 8 ha teren pe raza Municipiului iasi, pe vechiul amplasament sau pe altul liber de aceeasi valoare conform dispozitiilor S.C. 7713/2003 a Judecatoriei Iasi, in caz contrar urmand sa-i plateasca reclamantei suma de 100 lei pe zi reprezentand daune cominatorii de la ramanerea irevocabila a prezentei hotarari si pana la indeplinirea obligatiei mentionate mai sus.

Instanta a respins cererea reclamantei privind obligarea Comisiei Municipale Iasi de fond funciar la punerea in posesie si la daune cominatorii (fiind autoritate de lucru judecat pentru prima cerere si ca nefondata pentru cea de a doua, obligatia revenind in acest caz primarului, conform art. 64 din Lg 18/91).

Etichete:

Autoritate de lucru judecat. Actiunea în constatarea nulitatii titlului de proprietate – tripla identitate. Temeiuri juridice diferite.

Sectia civila. Decizia civila nr.1050/AC din 27.11.2006.

Prin sentinta civila nr.1143 din 30.05.2006 pronuntata de Judecatoria Târgu Neamt a fost respinsa actiunea pentru anulare titlu de proprietate formulata de reclamantul D.P. în contradictoriu cu pârâtii T. G., Comisia judeteana Neamt si Comisia locala Târgu Neamt.

In motivare instanta de fond a retinut existenta exceptiei absolute a autoritatii de lucru judecat, fundamentata pe faptul ca prin sentinta civila nr. 1148/2004 a Judecatoriei Târgu Neamt definitiva prin nerecurare a fost respinsa deja actiunea aceluiasi reclamant împotriva acelorasi pârâti, pentru aceleasi considerente.

Impotriva sentintei civile nr.1143/30.05.2006 a Judecatoriei Târgu Neamt reclamantul D.P. a declarat recurs înregistrat pe rolul acestei instante sub nr.1606/RC/2006 cu motivarea:

A solicitat constatarea nulitatii absolute a titlului de proprietate nr.3/2240 eliberat pe numele pârâtului T. G., deoarece suprafata de 748 m.p. este proprietatea sa, terenul provenind de la defuncta sa mama Maria Dan. Desi s-a adresat în repetate rânduri Comisiei locale Târgu Neamt pentru aplicarea Leg.18/91 a fost îndrumat sa solicite anularea titlului de proprietate, în baza prevederilor Leg.247/2005 instantei de judecata.

Intrucât temeiul legal conform caruia a formulat prezenta cerere de chemare în judecata este altul, în mod gresit instanta de fond i-a respins actiunea ca existând autoritate de lucru judecat.

Probatoriu în cauza a fost completat prin depunerea mai multor înscrisuri, reprezentând în special diferite hotarâri judecatoresti ce au mai solutionat litigiul existent între parti cu privire la acelasi teren. De asemenea a fost atasat spre consultare dosarul nr.1499/2004 al Judecatoriei Târgu Neamt.

Intimatele pârâte – Comisia judeteana Neamt si Comisia locala Târgu Neamt au sustinut respingerea caii de atac pentru considerente ce confirma incidenta exceptiei absolute si dirimante a autoritatii de lucru judecat.

Analizând actele si lucrarile dosarului se retine ca recursul formulat este nefondat, urmând a fi astfel respins cu motivarea:

Anterior înregistrarii prezentei cereri de chemare în judecata, la instanta de fond, în anul 2001 acelasi reclamant a mai formulat, o actiune de constatare a nulitatii titlului de proprietate nr.3/2240 din 15.02.1995 eliberat pe numele intimatului – pârât T. G. Judecatoria Târgu Neamt a respins cererea,prin sentinta civila nr.1939/2001, ramasa definitiva si irevocabila prin respingerea apelului si apoi a recursului. Ulterior reclamantul D.P.a mai promovat o noua cerere, având acelasi obiect, cauza si parti, înregistrata pe rolul Judecatoriei Târgu Neamt sub nr.1499/2004. Si aceasta a fost respinsa, însa pe motivul existentei exceptiei autoritatii de lucru judecat, conform prevederilor art.1201 Cod civil raportat la art.166 Cod procedura civila.

Prin urmare, litigiul de fata dedus judecatii a mai fost respins odata pe considerentul existentei exceptiei puterii de lucru judecat. Astfel, solutionarea din nou de catre instanta de fond a cererii cu aceeasi motivare a fost corect realizata.

Este lipsit de relevanta temeiul invocat de recurentul – reclamant, respectiv prevederile Leg.247/2005, câta vreme sunt îndeplinite conditiile triplei identitati referitoare la: parti, obiect si cauza.

Intrucât prima instanta a pronuntat o solutie legala, pe exceptie, respinge recursul formulat împotriva acesteia ca nefondat.

Recurentul – reclamant care a pricinuit cheltuieli intimatului pârât va fi obligat sa le suporte.

Etichete:

Litigiu privind functionarii publici

Dosar nr. 1686/89/2009
TRIBUNALUL VASLUI
SECŢIA CIVILĂ
SENTINŢA CIVILĂ Nr. 289/CA
Şedinţa publică de la 07 Decembrie 2009
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE IOLANDA-MIHAELA PASCARU
Grefier RALUCA EHOR

Pe rol soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul E G, domiciliat în…, în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE şi DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE VASLUI, având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999).

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au lipsit părţile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează următoarele: cauza se află la al patrulea termen de judecată; procedura de citare este legal îndeplinită; la data de 04.12.2009 prin serviciul registratură pârâţii au depus înscrisurile solicitate; se solicită judecarea cauzei în lipsă.

S-au verificat actele şi lucrările dosarului, după care, instanţa, din oficiu, în baza art. 163 Cod procedură civilă, invocă excepţia autorităţii de lucru judecat faţă de sentinţa civilă nr. 38/CA/09.02.2009 a Tribunalului Vaslui cu privire la drepturile salariale din perioada 2004-26.10.2009 şi reţine cauza spre soluţionare cu privire la excepţia invocată, la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice invocată de pârâţi prin întâmpinare, şi pe fondul cauzei.

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă constată următoarele

Prin cererea înregistrată sub nr. 1686/89/2009, reclamantul E G a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vaslui solicitând obligarea părţilor la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, sume actualizate cu indicele de inflaţie, de la data naşterii dreptului până la data plăţii efective, pentru anii 2004, 2005, 2006, 2007, 2008 şi 2009 până la data pronunţării hotărârii.

În motivarea cererii, reclamantul arată că este funcţionar public în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Vaslui din anul 2000 şi în conformitate cu prevederile art.31 alin.1 lit. c şi d din legea nr. 188/1999, republicată, funcţionarul public are dreptul la un salariu compus din : salariul de bază, sporul de vechime, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Până la republicarea legii nr. 188/1999 din anul 2007, când legii i s-a dat o nouă numerotare, suplimentul postului şi suplimentul treptei de salarizare erau prevăzute la art. 29 alin. 1 lit. c şi d din lege, care, prin art. 44 din OUG 92/2004 au fost suspendate până la data de 31.12.2006. Deşi în conformitate cu cap. XIII din Legea nr. 251/2006 prevederile art. 29 alin. 1 lit. c şi d din Legea nr. 188/1999 au reintrat în vigoare la data de 01.01.2007, Direcţia generală a Finanţelor Publice Vaslui refuză acordarea acestor drepturi lună de lună. Susţine reclamantul că suspendarea aplicării prevederilor legale care recunosc dreptul la suplimentul postului şi suplimentul treptei de salarizare al funcţionarilor publici nu echivalează cu stingerea acestui drept , ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exerciţiul sau până la data de 31.12.2006, prin art. 44 din OUG nr. 92/2004. de asemeni, dreptul la suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare constituie un drept de remunerare a muncii care face parte din conţinutul complex al dreptului fundamental la muncă.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 1 alin. 4 şi art.15 alin. 2 din Constituţia României şi ale Legii nr. 188/1999 cu modificările şi completările ulterioare.

În susţinerea cererii, reclamantul a depus înscrisuri, respectiv: adeverinţă din care rezultă calitate de funcţionar public, cerere către DGFP Vaslui de acordare a suplimentului postului şi suplimentului corespunzător treptei de salarizare; practică judiciară.

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată.

Legal citaţi, pârâţii au depus întâmpinare prin care au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice, motivat de faptul că acesta este ordonator principal de credite şi reclamantul nu are raporturi de muncă directe cu ministerul. Totodată, au solicitat suspendarea cauzei în temeiul prevederilor art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite a fost sesizată pentru pronunţarea unei decizii de unificare a practicii judiciare în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 31 alin. 1 lit. c şi d din Legea nr. 188/1999 şi art. 1 alin. 1 din OG 6/2007. Pe fondul cauzei pârâţii au solicita respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată.

La termenul din data de 7 decembrie 2009, din oficiu, în baza art. 163 Cod procedură civilă, instanţa a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat faţă de sentinţa civilă nr. 38/CA/09.02.2009 a Tribunalului Vaslui cu privire la drepturile salariale din perioada 2004-26.10.2009.

În cauză a fost administrată proba cu acte.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată că:

În temeiul art. 137 Cod procedură civilă se vor analiza prioritar în următoarea succesiune excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive pârâtului Ministerul Finanţelor publice.

Sentinţa 38/CA/2009 a Tribunalului Vaslui, irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia 555/CA/26.10.2009 a Curţii de Apel Iaşi, prin care a fost respinsă acţiunea formulată de Sindicatul Finanţelor Publice, în calitate de reprezentant legal şi al reclamantului E G are autoritate de lucru judecat în prezenta cauză pentru drepturile salariale solicitate pentru perioada 2004 – 26.10. 2009.

Între cele două cauze există triplă identitate de părţi, de obiect-suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 2004 – 26.10.2009 şi de cauză-legea 188/1999.

În consecinţă sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 1201 Cod civil pentru a fi admisă excepţia invocată din oficiu cu privire la autoritatea de lucru judecat .

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice va fi respinsă pentru că acesta deşi nu are raporturi de serviciu cu reclamanta, în calitate de ordonator principal de credite îi revine obligaţia alocării resurselor pentru asigurarea executării sentinţei în eventualitatea admiterii acţiunii. În virtutea acestei obligaţii se apreciază că pârâtul are calitate procesuală pasivă.

Pe fond instanţa constată că drepturile solicitate de către reclamant sunt reglementate de dispoziţiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, conform cărora „pentru activitatea desfăşurată, funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Potrivit prevederilor art. 31 al.3 din Legea nr. 188/1999 se statuează că salarizarea funcţionarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind sistemul unic de salarizare al funcţionarilor publici, al cărui proiect cade în sarcina Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, potrivit art.22 alin.1 lit. e din aceeaşi lege.

Pentru aplicarea art. 31 din Legea nr.188/1999 tocmai pentru a fi stabilit cuantumul drepturilor salariale invocate, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcţionarilor publici, proiect care instituia mecanismul de stabilire a salariului funcţionarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime şi sporuri.

Acest proiect de act normativ nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) şi acordarea suplimentului postului şi a suplimentului treptei de salarizare.

Cele două drepturi salariale care formează obiectul prezentei cauze nu au fost cuantificate nici prin prevederile OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor de salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unic de salarizare si alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul 2007.

Instanţa reţine că pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului şi a suplimentului gradului, ca părţi componente ale salariului funcţionarilor publici este necesară existenţa unor dispoziţii date în aplicarea (executarea) art. 29 alin. (1) lit. c) şi d), devenit 31, din Legea nr. 188/1999, atribuţie ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forţă juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.

Cum nici în cuprinsul O.G. nr.6/2007 nu sunt reglementate şi definite cele două sporuri, nestabilindu-se nici un coeficient pentru acordarea acestora, drepturile pretinse de reclamant nu pot fi acordate. Eventuala stabilire la nivelul procentului de 25% pentru fiecare drept de către instanţă ar fi arbitrară şi fără suport legal, instanţa depăşindu-şi, astfel, atribuţiile şi funcţiunea instituită prin Legile nr.303 şi 304/2004 şi C.pr.civ, aceea de aplicare a legii în cazul de speţă. Practic instanţa ar legifera în locul legiuitorului şi în favoarea funcţionarilor reclamanţi prin obligarea pârâtei la plata contravalorii celor 2 suplimente .

În plus, este evident, în concordanţă cu prevederile art. 31 al.3 din Legea nr. 188/1999 – cuantumul acestor drepturi nu poate fi stabilit decât prin lege.

Prin admiterea prezentei cereri de chemare în judecata s-ar nesocoti şi decizia nr. 820/ 2008 a Curţii Constituţionale în cuprinsul căreia se învederează expres că instanţele judecătoreşti nu au competenţa să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege pe considerentul că ar fi discriminatorii şi să le înlocuiască cu norme create pe cale jurisprudenţială sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Astfel, instanţele judecătoreşti nu au posibilitatea de a acorda un spor salarial al cărui cuantum nu a fost determinat de autorităţile competente.

Rezultă aşadar, că atât timp cât vocaţia reclamanţilor la primirea sporurilor din litigiu, nu a fost materializată prin identificarea cuantumului dreptului salarial respectiv, de administraţia competentă identificată de legiuitor, în condiţiile în care ordonatorului principal de credite nu-i fuseseră acordate sumele corespunzătoare acordării vreunui drept salarial reprezentând un astfel de spor, reclamantul nu dispune de vreun drept salarial „recunoscut prin lege”, în sensul art. 1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, la plata căruia angajatorul pârât să poată fi obligat de instanţa de contencios administrativ, în actualul cadru legislativ.

În cauză nu se poate invoca nici încălcarea dispoziţiilor art.1 din Protocolul Adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale pentru că cele două sporuri solicitate de reclamant nu constituie un bun în înţelesul art.1 din Protocol, neavând caracterul unei creanţe certe, lichide si exigibile.

Pronunţarea unor sentinţe prin care s-au acordat asemenea drepturi în cauze similare nu reprezintă o justificare pentru admiterea prezentei acţiuni pentru că practica judiciară nu reprezintă un izvor de drept în sistemul român de drept.

În şedinţa din 21 septembrie 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, a soluţionat recursul în interesul legii promovat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie si prin decizia nr. 20/2009 s-a stabilit că: În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 31 alin. 1 lit. „c” şi „d” din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată, în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe calea judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Deşi această decizie nu a fost publicată în Monitorul Oficial pentru a fi obligatorie se va lua în considerare această soluţie ce tinde la unificarea practicii.

Faţă de cele expuse, acţiunea formulată de către reclamant va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţei nr. 38/CA/2009 a Tribunalului Vaslui.

Respinge acţiunea formulată de reclamantul E G, domiciliat în…, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vaslui şi Ministerul Finanţelor Publice având ca obiect drepturi salariale pentru perioada 2004-26.10.2009 întrucât este autoritate de lucru judecat a sentinţei 38/CA/2009 a Tribunalului Vaslui.

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice.

Respinge acţiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vaslui şi Ministerul Finanţelor Publice având ca obiect drepturi salariale începând cu 27 octombrie 2009 ca neîntemeiată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 07 Decembrie 2009.

Etichete: , , , ,

Sesizarea instantei cu fapte materiale pentru care se pronuntase aneterior o sentinta definitiva de condamnare. Autoritate de lucru judecat. Irelevanta incadrarii juridice

Tip: Sentinţă penală
Nr./Dată: 3953 (19.12.2008)
Autor: Judecatoria Iasi
Domenii asociate:  încetarea procesului penal

Prin sentinta penala nr.3953/19.12.2008 a Judecatoriei Iasi, instanta, in baza art.11 pct.2 lit.b si art.10 lit.j CPP, a încetat procesul penal pornit împotriva LSM pentru savârsirea infractiunii prev. de art.85 alin.4 din Legea nr.13/2007 cu aplicarea art. 37 lit.a Cod penal.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut ca fapta inculpatului LSM care în perioada februarie-aprilie 2004 a executat pe raza comunei Hadâmbu mai multe instalatii electrice prin racordare la reteaua nationala de energie electrica fara a poseda autorizatia ceruta de lege si atestatul pentru certificarea cunostintelor tehnice în domeniul energetic întruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. si ped. de art. 85 alin 4 din Legea nr. 13/2007 .
Desi fapta inculpatului, astfel cum a fost aceasta retinuta prin actul de sesizare a instantei, constituie infractiune instanta nu a dispus condamnarea inculpatului pentru urmatoarele considerente:
Prin sentinta penala nr.1611 din 31.05.2007 a Judecatoriei Iasi, modificata prin decizia penala nr.581 din 11.12.2007 a Tribunalului Iasi, mentinuta si ramasa definitiva prin decizia penala nr. 214 din 15.04.2008 a Curtii de Apel Iasi s-a dispus condamnarea inculpatului LSM pentru savârsirea infractiunii de „exercitare fara drept a unei profesii”, prev. si ped. de art.281 Cod Penal, retinându-se ca inculpatul în perioada februarie-aprilie 2004 a executat lucrari de racordare la reteaua nationala de energie electrica a unui numar de sase parti vatamate în conditiile în care nu poseda autorizatia ceruta de lege.
Având în vedere dispozitiile art.85 alin.4 din Legea nr.13/2007 potrivit carora „executarea sau folosirea de instalatii clandestine în scopul racordarii directe la retea sau pentru ocolirea echipamentelor de masurare constituie infractiune si se pedepseste cu închisoare de la unu la 5 ani” instanta constata ca inculpatul, pentru fapta retinuta în sarcina sa in prezenta cauza, a fost condamnat definitiv prin sentinta penala sus-citata.
Instanta a constatat ca în cauza exista autoritate de lucru judecat, fiind îndeplinite cele doua elemente identice între cauza judecata si cauza ce urmeaza a fi solutionata, identitatea de persoane si identitatea de obiect, desi faptele retinute în sarcina inculpatului au primit încadrari juridice diferite (art.281 Cod penal, respectiv art. 85 alin 4 din Legea nr. 13/2007).
Existenta autoritatii de lucru judecat fiind o cauza care împiedica exercitarea actiunii penale, instanta, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) si art. 10 lit. j) Cod procedura penala a incetat procesul penal pornit împotriva inculpatului LSM, pentru savârsirea infractiunii prev. de art. 85 alin 4 din Legea nr. 13/2007 cu aplicarea art. 37 lit. a) Cod penal .

Etichete: , , , ,

Contestatie la executare. Autoritate de lucru judecat

Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 13093 (10.11.2008)
Autor: Judecatoria Iasi
Domenii asociate:  contestaţie la executare

Prin sentinta civila nr. 13093 din 10 noiembrie 2008, Judecatoria Iasi a respins, pentru autoritate de lucru judecat, actiunea formulata de catre contestatoarea Asociatia de Proprietari Bl. 63 in contradictoriu cu intimatii S.C. CET. IASI si Biroul Executorului Judecatoresc BG, contestatie la executare impotriva executarii silite pornita in dosarul de executare 173/2006 al Biroului Executorului Judecatoresc BG, prin care se solicita anularea actelor de executare cheltuielilor de executare.

Pentru a dispune in acest sens, s-a retinut ca prin contestatia la executare inregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi sub nr. 11670/2006, contestatoarea Asociatia de Proprietari Bl. 63 a formulat in contradictoriu cu intimata S.C. CET. IASI, contestatie la executare impotriva executarii silite pornita in dosarul de executare 173/2006 al Biroului Executorului Judecatoresc BG, solicitand anularea actelor de executare cheltuielilor de executare; in motivarea cererii, contestatoarea a invederat faptul ca debitul pretins este prescris, iar asociatia nu este persoana juridica cu scop lucrativ, astfel ca nu poate achita aceste sume .

Prin sentinta civila nr. 11145/19.10.2006 a Judecatoriei Iasi, au fost respinse exceptiile tardivitatii si a netimbrarii, iar pe fond, a fost respinsa contestatia la executare ca neintemeiata. Aceasta sentinta civila a ramas irevocabila, deoarece, la data de 14.03.2007, Tribunalul Iasi a respins recursul declarat de Asociatia de Proprietari Bl. 63.
Instanta a retinut ca autoritatea lucrului judecat, exceptie reglementata in art.1201 C.civ., are la baza regula ca o actiune nu poate fi judecata decat o singura data si ca o constatare facuta printr-o hotarare judecatoreasca definitiva nu trebuie sa fie contrazisa printr-o alta hotarare. Principiul puterii lucrului judecat impiedica nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, avand acelasi obiect, aceeasi cauza si purtat intre aceleasi parti, chiar cu pozitia procesuala inversata, ci si contrazicerile dintre doua hotarari judecatoresti, in sensul ca drepturile recunoscute unei parti printr-o hotarare definitiva sa nu fie contrazise printr-o alta hotarare posterioara, pronuntata intr-un alt proces. Pentru a exista identitate de obiect intre doua actiuni, nu este nevoie ca obiectul sa fie formulat in ambele in acelasi mod, ci este suficient ca din cuprinsul acelor actiuni sa rezulte ca scopul final urmarit este acelasi in ambele actiuni.

In speta de fata, instanta a apreciat ca este indeplinita conditia triplei identitatii de parti, cauza si de obiect, statuand ca din hotararile judecatoresti existente la dosarul cauzei, sentinta civila nr. 11145/19.10.2006, irevocabila prin decizia Tribunalului Iasi din 14.03.2007, rezulta ca instantele s-au pronuntat, hotarandu-se cu autoritate de lucru judecat asupra legalitatii executarii silite ce face obiectul executarii silite pornita in dosarul de executare nr. 173/2006 al Biroului Executorului Judecatoresc BG, prin prisma acelorasi motive supuse atentiei prin prezenta contestatie, avand acelasi obiect si aceeasi cauza .
Astfel, s-a observat cu certitudine ca este vorba de aceeasi executare, de aceleasi motive, conditii in care, evident instantele au verificat cu putere de lucru judecat legalitatea executarii silite, aceasta nemaiputand fi pusa in discutie pentru aceleasi motive. desi contestatoarea a invederat ca titlul executoriu al intimatei a fost desfiintat, nu a facut nici o dovada in acest sens, limitandu-se la simple afirmatii .
Instanta retine ca desi contestatoarea a invederat ca titlul executoriu al intimatei a fost desfiintat, nu a facut nici o dovada in acest sens, limitandu-se la simple afirmatii, apreciind ca si daca sustinerile contestatoarei ar fi adevarate, aceasta nu este prejudiciata de prezenta hotarare, avand la dispozitie calea intoarcerii executarii silite prevazute de art. 4041 alin Cod procedura civila. O asemenea interpretare este impusa de efectul puterii de lucru judecat, deoarece in acest fel, partea care a pierdut procesul nu mai poate pune in discutie un drept al sau.

Etichete: , ,