Top

Calitatea procesuală pasivă a mandatarului în cadrul acţiunii în răspundere reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006

Prin sentinţa comercială nr. 564/10.09.2008 pronunţată de secţia comercială şi contencios administrativ Tribunalului Brăila a fost respinsă ca nefondată acţiunea formulată de reclamanta SC D SRL, societate aflată în faliment, împotriva pârâtului C . Pentru a hotărî astfel, judecătorul sindic a reţinut în fapt următoarele: Prin acţiunea înregistrată la această instanţă sub nr. 3009/113/2008 reclamanta SC D SRL Brăila prin lichidator judiciar F a chemat în judecată pe pârâtul C să suporte din averea personală o parte din pasivul societăţii reclamante care este în cuantum total de 39.255 lei. In fapt reclamantul susţine că în temeiul unui contract de mandat încheiat la data de 1.08.2001 pentru o perioadă de 9 ani şi aflată încă în vigoare pârâtul C a fost mandatat de societatea reclamantă SC D SRL Brăila să efectueze fapte de comert în numele şi pe contul mandantului . In speţă, susţine că a fost vorba de achizitionarea de cereale la punctul de colectare M din comuna T judeţul Brăila cu sume avansate de către mandant , mandatarul obligându-se să întocmească actele necesare justificării achizitionării. In perioada 17 noiembrie 2004 – 15 septembrie 2006 mandatarul a ridicat de la societate pe bază de dispoziţii de plată sume în valoare totală de 42.000 lei, sume care nu au fost justificate în vreun fel . In opinia reclamantei, acesta este motivul care a indus starea de insolvenţă notorie a debitoarei având în vedere că în tabelul definitiv al creantelor se află înregistrată suma totală de 39.255 lei. Ori, utilizarea acestor sume în plata creantelor ar fi fost acoperitoare. Apreciind că în speţă pârâtul se face vinovat de săvârşirea faptei prevăzută de art.138 alin.1 lit.a din Legea nr. 85/2006 faptă care a condus la ajungerea societăţii în stare de insolvenţă reclamanta a solicitat antrenarea răspunderii materiale a acestuia . In susţinerea acţiunii promovate reclamanta a depus la dosar contractul de mandat şi dispoziţiile de plată emise pe numele pârâtului. Legal citat şi prezent în faţa instanţei pârâtul a solicitat respingerea acţiunii susţinând că nu se face vinovat de ajungerea societăţii în stare de insolvenţă , el a avut un mandat doar pentru îndeplinirea unor acte. Judecătorul sindic analizând întregul material probator administrat în cauză constată că acţiunea formulată de către reclamantă este nefondată pentru următoarele considerente : fapta prevăzută de dispoziţiile art 138 alin 1 lit a din Legea nr 85/2006 presupune utilizarea bunurilor mobile sau imobile corporale sau incorporale sau a creditelor acordate debitorului persoană juridică fie de către institutiile de credit fie de către asociaţi fie de către alte persoane juridice. Textul analizat mai prevede că utilizarea acestor bunuri sau credite să se fi făcut în interes propriu sau în interesul altei persoane . Vinovat de săvârşirea acestei fapte nu poate fi decât administratorul social al debitorului persoană juridică, în speţă al reclamantei. Faptul că pârâtul în baza contractului de mandat a încasat în baza unor dispoziţii de plată sume de bani de la societate pentru a achizitiona cereale nu poate duce la atragerea răspunderii sale materiale în temeiul disp.art 138 alin 1 lit a din Legea nr. 85/2006. Aşa cum prevăd disp.art 374 cod comercial mandatul comercial are ca obiect tratarea de afaceri comerciale pe seama şi socoteala mandantului . Contractul de mandat comercial dă naştere la anumite obligaţii în sarcina părţilor contractante , obligaţii ce privesc raporturile dintre mandant şi mandatar precum şi cele dintre mandant şi terţ. Pentru îndeplinirea mandatului, mandatarul răspunde faţă de mandant , indiferent de forma culpei sale. Această răspundere însă este total diferită de răspunderea instituită de dispoziţiile art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 în temeiul căreia a fost promovată acţiunea. Aceasta cu atât mai mult cu cât nu s-a probat existenta vreunei legături de cauzalitate între neîndeplinirea mandatului şi ajungerea societăţii în stare de insolvenţă. Din nici o probă nu rezultă că administratorul societăţii pârâte ar fi depus diligente în vederea recuperării sumelor avansate pârâtului sau a obligării acestuia la despăgubiri pentru neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractul de mandat. In consecinţă , judecătorul sindic apreciază că în ceea ce-l priveste pe pârât nu pot fi aplicabile prevederile art 138 alin 1 lit a din Legea nr. 85/2006 , motiv pentru care urmează a respinge acţiunea.

Etichete:

Calitatea procesuală pasivă în litigiile având ca obiect drepturi salariale pentru personalul din învăţământul preuniversitar

Calitatea procesuală se stabileşte funcţie de dreptul ce face obiectul judecăţi, a cărui existenţă sau neexistentă urmează a se constat prin hotărârea judecătorească.

Motivele de recurs invocate privind lipsa calităţii procesuală pasive nu pot fi primite faţă de atribuţiile ce revin consiliilor locale în asigurarea sumelor necesare finanţării de bază a unităţilor din învăţământ.

Decizia civilă nr. 894/R/23.06.2010 a Curţii de Apel Galaţi

Prin sentinţa civilă nr. 532/11.03.2010 Tribunalul Galaţi a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de pârâtul C. L..

A admis acţiunea formulată de reclamanţi în contradictoriu cu pârâţii C.L.F. şi Ş.G.S..

A obligat pe pârâţii către reclamanţi, să calculeze şi să plătească salariul pentru plata cu ora prin cumul cu aplicarea sporului de vechime în muncă, începând cu data de 22.01.2007, actualizat cu indicele de inflaţie la data plăţii.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul C.LF., criticând soluţia dată de prima instanţă doar sub aspectul respingerii excepţiei calităţii procesuale pasive.

Astfel, a considerat că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică întrucât nu există nici o obligaţie privind asigurarea sumelor de plată sau a stabilirii necesarului cheltuielilor de personal în sarcina consiliilor locale.

Instituţia recurentă nu are calitatea de angajator al reclamanţilor pentru a putea sta în proces în calitate de pârâtă, nu calculează salariile cadrelor didactice, ci doar aprobă proiectul de buget al instituţiei de învăţământ.

În concluzie, cheltuielile cu drepturile băneşti solicitate de cadrele didactice trebuiau cuprinse în proiectul de buget al instituţiei înainte ca acesta să fie înaintat spre aprobare consiliului local, responsabilitatea cu privire la propunerile înaintate aparţinând în totalitate conducerii instituţiei de învăţământ.

De asemenea, a susţinut că întrucât între Consiliul Local şi reclamanţi nu există raporturi de muncă, prezenta cauză nu putea fi soluţionată potrivit dispoziţiilor Codului muncii şi nu poate fi considerat un litigiu de muncă.

A solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei recurate şi respingerea acţiunii pentru lipsa calităţi procesuale pasive.

În drept a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 8 Cod procedură civilă.

Prin concluziile scrise formulate, intimaţii-reclamanţi au solicitat respingerea recursului declarat de pârât şi menţinerea hotărârii instanţei de fond ca fiind legală şi temeinică.

Examinând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate şi a dispoziţiilor legale incidente, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu prevederile art. 304 indice 1 Cod procedură civilă, curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Calitatea procesuală reprezintă îndreptăţirea unei persoane de a figura ca parte în proces şi presupune existenţa unei identităţi între titularii raportului juridic dedus judecăţii, din punct de vedere al dreptului afirmat (calitate procesuală activă) şi a obligaţiei corelative (calitate procesuală pasivă).

Calitatea procesuală se stabileşte funcţie de dreptul ce face obiectul judecăţii, a cărui existenţă sau inexistenţă urmează a se constata prin hotărârea judecătorească.

În speţă, obiectul judecăţii îl reprezintă calcularea şi plata drepturilor salariale pentru plata cu ora sau prin cumul cu aplicarea sporului de vechime în muncă pe ultimii trei ani anteriori introducerii acţiunii, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii.

Referitor la existenţa acestor drepturi salariale reglementate de dispoziţiile art. 50 al. 1 şi 2 din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu modificările şi completările ulterioare, problema pusă în discuţie vizează nu doar simpla plată a acestor drepturi ci şi aspectele care ţin de prevederea unor asemenea sume, reflectarea lor în situaţiile economico-financiare, repartizarea pe categorii de cheltuieli, aprobarea şi ulterior alocarea sumelor către ordonatorii de credite prevăzuţi de lege.

Sub aceste aspecte, se constată că recurentului îi revin astfel de atribuţii, împrejurare care justifică existenţa calităţii sale procesuale pasive.

Potrivit art. 167 al. 3 din Legea nr. 84/1995 finanţarea de bază asigură desfăşurarea în condiţii normale a procesului de învăţământ la nivel preuniversitar, conform standardelor naţionale. Finanţarea de bază se asigură prin bugetele locale ale unităţilor administrativ teritoriale de care aparţin unităţile de învăţământ, de sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat şi din alte venituri ale bugetelor locale.

În cadrul finanţării de bază sunt cuprinse inclusiv cheltuielile de personal şi care, potrivit reglementărilor de mai sus, se asigură prin bugetele locale ale unităţilor administrativ-teritoriale de care aparţin unităţile de învăţământ.

Ca urmare, nu pot fi primite motivele de recurs invocate în cauză în sensul că nu intră în sfera atribuţiilor ce revin pârâtelor consiliilor locale, asigurarea sumelor necesare plăţii unor asemenea drepturi salariale ce fac parte din finanţarea de bază a unităţilor de învăţământ.

De altfel şi prevederile art. 13 din O.U.G. nr. 32/2001 stabilesc, începând cu anul 2001 asigurarea finanţării instituţiilor de învăţământ preuniversitar de stat din bugetele locale ale unităţilor administrativ teritoriale pe a căror rază acestea îşi desfăşoară activitatea, cu excepţia unor cheltuieli care nu privesc cauza de faţă.

În aplicarea acestor prevederi au fost emise Norme metodologice prin H.G. nr. 538/2001, H.G. nr. 2192/2004 şi H.G. nr. 174/2003.

În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, a fost respins ca nefondat recursul declarat de pârâtul C.L.F.

Etichete:

Calitatea procesuală pasivă

Drept civil

Art. 41, 42 Cod procedură civilă, art. 26 d. nr. 31/1954, Legea nr. 186/2006, Ordinul M.F.P. 2154/2006

Titularul obligaţiei de preluare a activităţii de executare silită a sumelor reprezentând amenzi contravenţionale aplicate persoanelor fizice este Administraţia Finanţelor Publice locală, aceasta având calitate procesuală conform art. 41 al. 1, 2 şi art. 42 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 26 din D. nr. 31/1954, şi Ord. M.F.P. nr. 2154/2006, Lg. 182/2006.

Curtea de Apel Bacău – Secţia civilă, minori şi familie,

conflicte de muncă şi asigurări sociale

Decizia civilă nr. 1471 din 23 noiembrie 2009

Prin decizia civilă nr. 225/2009, pronunţată în dosarul nr. 13707/180/2007 al Tribunalului Bacău a fost admis apelul declarat de apelanta-pârâtă D.G.F.P. Bacău împotriva sentinţei civile nr. 5085/06.06.2008 pronunţată de Judecătoria Bacău în dosarul nr. 13707/180/2007 în contradictoriu cu intimatul – reclamant Primarul Mun. Bacău cu sediul Bacău str. M. jud. Bacău.

A fost schimbată în tot sentinţa civilă apelată.

A fost admisă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

S-a respins acţiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesuală pasivă.

În motivarea deciziei instanţa de fond a arătat:

Prin sentinţa civilă nr. 5085/06.06.2008 Judecătoria Bacău a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei, a respins ca nefondată excepţia inadmisibilităţii acţiunii, a admis acţiunea formulată de reclamantul Primarul mun. Bacău în contradictoriu cu pârâta Agenţia Naţională de Administrare Fiscală – Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău, a obligat pârâta să ridice la de la sediul reclamantului dosarele de executare a amenzilor contravenţionale identificate cu „cod 16” precum şi dosarele de executare – amenzilor contravenţionale care poartă menţiunea „restituit” potrivit proceselor-verbale anexă la Protocolul cadru de predare – preluare a documentelor întocmite în cadrul procedurii de predare – preluare a documentelor de executare silită conform prevederilor art. III din Legea nr. 182/2006 pentru modificarea şi completarea O.G. nr. 2/2001.

Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut următoarele:

Potrivit art. II din Legea nr.182/2006, „începând cu data de 1 ianuarie 2007, activitatea de executare silită a sumelor reprezentând amenzi contravenţionale aplicate persoanelor fizice potrivit dispoziţiilor legale în vigoare se va prelua de la Ministerul Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi unităţile sale subordonate de către organele de specialitate din cadrul unităţilor administrativ-teritoriale în a căror rază domiciliază contravenientul,” iar potrivit art. III din aceeaşi lege, „pentru amenzile contravenţionale aplicate persoanelor fizice şi neîncasate până la data de 1 ianuarie 2007, procedurile de realizare a acestor creanţe, aflate în derulare la această dată, vor fi comunicate de organele de specialitate din cadrul unităţilor administrativ-teritoriale, care se subrogă în drepturile şi obligaţiile Ministerului Finanţelor Publice – Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi ale unităţilor sale subordonate, în calitate de creditori fiscali, şi le succedă de drept în această calitate, actele îndeplinite anterior rămânând valabile”.

Din acest act normativ, reiese că obligaţia de predare aparţine Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală şi unităţilor sale subordonate.

Conform art.1 din HG nr. 495/2007, „Agenţia Naţională de Administrare Fiscală se organizează şi funcţionează ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, instituţie publică cu personalitate juridică, în subordinea Ministerului Economiei şi Finanţelor, finanţată de la bugetul de stat.”, iar potrivit art.2 din acelaşi act normativ, „În subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală funcţionează Garda Financiară, Autoritatea Naţională a Vămilor, direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Municipiului Bucureşti, ca instituţii publice cu personalitate juridică.”

Deci, pârâta are personalitate juridică, iar din interpretarea „per a contrario” a acestui text rezultă că administraţia finanţelor publice la nivel de municipiu nu are personalitate juridică, deci nici capacitate procesuală. De altfel, aceasta se află în subordinea pârâtei şi faptul că i s-au delegat anumite atribuţii nu îi conferă calitate procesuală.

Mai mult, art. II din Legea nr.182/2006, prevede că activitatea de executare silită se va prelua de la ANAF şi unităţile sale subordonate, în speţă fiind vorba despre pârâtă conform art.2 din HG nr.495/2007.

Astfel, instanţa a respins ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei.

În ce priveşte excepţia inadmisibilităţii acţiunii, instanţa a constatat că şi aceasta este nefondată:

Susţinerile pârâtei în acest sens sunt apărări de fond, excepţia inadmisibilităţii însemnând că prezenta acţiune nu ar fi de competenţa instanţei sau nu ar fi prevăzută de lege, ceea ce nu este adevărat.

Deci, instanţa a respins ca nefondată şi această excepţie.

Prin Protocolul – Cadru de predare-primire nr.37366/31.01.2007, semnat de ambele părţi, precum şi prin procesele-verbale ce constituie anexe la acest Protocol şi semnate de reprezentanţii ambelor părţi, acestea au convenit cu privire la ce dosare de executare urmează să fie preluate de către reclamant, fiind identificate cele pentru care executarea era prescrisă, precum şi cele care nu s-au putut identifica şi care au fost evidenţiate prin „cod 16”.

De astfel, pârâta, prin întâmpinare, a recunoscut această situaţie de fapt atunci când a susţinut că dacă ar fi obligată să preia aceste dosare, nu ar mai avea competenţa legală de a executa creanţele.

Având în vedere aceste considerente, instanţa a constatat că acţiunea este întemeiată, obligaţia de a ridica dosarele care nu fac obiectul predării-primirii avându-şi izvorul în prevederile Legii nr. 182/2006.

Împotriva sentinţei a declarat apel pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Bacău pentru următoarele considerente:

– unitatea fiscală care a gestionat activitatea de predare-primire a dosarelor de executare silită privind amenzile contravenţionale a fost Administraţia Finanţelor Publice Bacău care ar fi trebuit chemată în judecată ca parte în prezentul litigiu având în vedere şi dispoziţiile art. 3 lit. m anexa 2 din Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 977din 11.07.2007.

– faptul că administraţia finanţelor publice are capacitate de exerciţiu, deci şi capacitate procesuală, rezultă şi din prevederile Ordinului M.F.P. nr. 2154/2006 emis ca urmare a apariţiei Legii nr. 182/2006.

– atribuţiile şi competenţele administraţiei finanţelor publice nu sunt delegate la nivel local, ele fiind stabilite prin Ordinul Preşedintelui ANAF 977/2007.

– susţinerile reclamantei din cererea de chemare în judecată nu au fost dovedite

– dispozitivul hotărârii conţine dispoziţii care nu pot fi aduse la îndeplinire.

– instanţa se contrazice în motivare reţinând că dosarele care nu au putut fi identificate cu ocazia predării – primirii nu pot face obiectul preluării de către reclamant.

Prin întâmpinare intimatul – reclamant Primarul Municipiului Bacău a solicitat respingerea apelului ca nefondat arătând că:

– în mod corect a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive avându-se în vedere prevederile H.G. nr. 495/2007 întrucât A.F.P. Bacău nu are personalitate juridică, nu are capacitate procesuală de folosinţă şi deci nu poate sta în judecată în nume propriu, singura care are personalitate juridică fiind apelanta-pârâtă.

– cu privire la fondul litigiului solicită menţinerea hotărârii primei instanţe ca fiind legală şi temeinică.

Analizând actele şi lucrările dosarului s-a reţinut următoarele:

Pentru exerciţiul acţiunii civile trebuie justificate şi calitatea procesuală, reclamantul fiind cel care trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă cât şi calitatea procesuală pasivă.

Apărările formulate în prezenta cauză de către pârâtă pe cale de excepţie în sensul că nu are calitate procesuală pasivă sunt întemeiate.

Litigiul dedus judecăţii priveşte aducerea la îndeplinire a obligaţiei prevăzute de Legea nr. 182/2006 de predare a activităţii de executare silită a sumelor reprezentând amenzi contravenţionale aplicate persoanelor fizice potrivit dispoziţiilor legale în vigoare de la Ministerul Finanţelor Publice- Agenţia Naţională de Administrare Fiscală către organele de specialitate din cadrul unităţii administrativ teritoriale în a cărei rază domiciliază contravenientul.

Titular al obligaţiei în raportul dedus judecăţii nu este direcţia generală a finanţelor publice ci administraţia finanţelor publice care are atribuţii în ceea ce priveşte aducerea la îndeplinire a dispoziţiilor Legii nr. 182/2006 astfel cum se prevede expres la articolul 9 din Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr. 2154/2006 dat în aplicare acestui act normativ. Prin urmare tot administraţia finanţelor publice are să şi legitimarea procesuală în prezenta cauză având în vedere că potrivit art. 3 lit. m anexa 2 din Ordinul Preşedintelui ANAF nr. 977/11.07.2007 aceasta reprezintă interesele statului în faţa instanţelor de judecată în litigiile legate de activitatea pe care o desfăşoară iar prezentul litigiu priveşte activitatea desfăşurată de Administraţia Finanţelor Publice Bacău în aducerea la îndeplinire a prevederilor Legii nr. 182/2006.

Toate aceste dispoziţii se coroborează cu prevederile art. 41 al. 2 C.p.c. potrivit cărora pot sta în judecată ca pârâte asociaţiile sau unităţile, care nu au personalitate juridică, dacă au organe proprii de conducere. În raport de aceste prevederi a fost înlăturată apărarea intimatului-reclamant întemeiată pe argumente privind imposibilitatea Administraţiei Finanţelor Publice Bacău de a sta în judecată în nume propriu întrucât nu are personalitate juridică.

Reţinând ca fiind întemeiat motivul de apel privind soluţionarea excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive este de prisos a cerceta celelalte motive referitoare la fondul litigiului.

Faţă de cele ce preced, văzând şi prevederile art. 296 C.p.c., a fost admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa apelată în sensul că a respins acţiunea ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei decizii a promovat recurs reclamantul care a criticat nelegalitatea hotărârii atacate invocând în esenţă, greşita aplicare a legii, critica întemeindu-se pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Astfel, a invocat recurentul, instanţa a interpretat greşit dispoziţiile art.41 alin.2 Cod procedură civilă, interpretarea venind în contradicţie cu dispoziţiile art.26 din Decretului nr.31/1954 privind persoanele fizice şi juridice, modificat prin Legea nr.4/1956; potrivit acestui text, existenţa unor organe proprii de conducere şi a unui cont de virament separate, nu sunt prin ele înseşi suficiente pentru ca o subunitate a unei întreprinderi să devină persoană juridică atât timp cât aceasta nu îndeplineşte toate condiţiile pentru a avea o autonomie deplină; în acest context nu se poate vorbi de capacitate civilă, şi, respectiv capacitate procesuală în cauză; pe cale de consecinţă direcţia generală a finanţelor publice are capacitate procesuală de a sta în proces, fiind o unitate cu personalitate juridică, cu toate atribuţiile ce decurg din aceasta.

A mai invocat recurentul că, administraţiile finanţelor publice municipale, funcţionează în subordinea Direcţiei generale ale finanţelor publice, şi, chiar dacă au organe proprii de conducere şi cont separat, neavând autonomie proprie, nu putea fi parte în proces astfel cum a arătat instanţa de fond.

Cu argumentarea anterior arătată, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Bacău, pentru soluţionarea pe fond a cauzei.

Prin întâmpinare pârâta D.G.F.P. Bacău a cerut respingerea ca nefondat a recursului, anexând acesteia jurisprudenţă în materie.

Din analiza actelor şi lucrărilor instanţa reţine următoarele:

Potrivit dispoziţiilor art.41 al.1 Cod pr. civilă orice persoană care are folosinţa drepturilor civile să fie parte în judecată.

Alin.2 al art.41 Cod procedură civilă menţionează că asociaţiile sau societăţile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere.

Articolul 41 Cod procedură civilă trebuie coroborat cu art. 42 Cod procedură civilă potrivit cărora „persoanele care nu au exerciţiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate, asistate, ori autorizate în chipul arătat în legile sau statutele care rânduiesc capacitatea sau organizarea lor”.

Dispoziţiile art.26 din Decretul nr.31/1954, invocate de recurent în argumentarea căii de atac, stipulează că „sunt persoane juridice, în condiţiile legii organele locale ale puterii de stat, organele centrale locale ale administraţiei de stat şi alte instituţii de stat, dacă au un plan de cheltuieli propriu şi dreptul să dispună independent de creditele bugetare acordate (lit. a)”.

Ori, dispoziţiile normative anterior menţionate, invocate de recurent, nu sunt în contradicţie cu dispoziţiile art.41 alin.1 Cod procedură civilă, cu atât mai mult cu cât, astfel cum a arătat instanţa de apel, potrivit art.9 din Ordinul M.F.P. nr.2154/2006, emis în aplicarea legii nr.182/2006 (f.17-19 dosar fond), administraţiile publice municipale şi organele de specialitate din cadrul unităţilor administrativ – teritoriale sunt abilitate să aducă la îndeplinire prevederile Ordinului privind aprobarea protocolului-cadru şi a acţiunilor necesare pentru predarea-preluarea de către organele de specialitate din cadrul unităţilor administrativ-teritoriale a atribuţiilor privind acţiuni de executare a sumelor reprezentând atribuţiile contravenţionale aplicate persoanelor fizice.

De altfel, însuşi protocolul-cadru de preluare a documentelor prevăzute de Ordinul anterior menţionat (f… dosar fond) şi procesele-verbale de predare-primire s-au încheiat între Administraţia Finanţelor Publice Bacău, prin reprezentant propriu, pe de o parte, şi Consiliul local Bacău, pe de altă parte.

Sunt de reţinut, în speţă, şi dispoziţiile art.5 din Decretul nr. 31/1954 conform cărora capacitatea de folosinţă este capacitatea de a crea drepturi şi obligaţii, iar capacitatea de exerciţiu este capacitatea de a-şi exercita drepturile şi de a-şi asuma obligaţiile săvârşind acte juridice.

Ori, în speţă, se constată că, Administraţia Finanţelor Publice Bacău, chiar dacă nu este învestită cu personalitate juridică, nu numai că au organe de conducere proprie şi cont separat, dar şi săvârşeşte acte juridice în sensul legii (încheierea protocolului-cadru a procesului-verbal de predare-primire a documentelor, încheiere de procese-verbale de aplicare a sancţiunilor contravenţionale supuse transferului).

Pe cale de consecinţă, în condiţiile în care actele, obiect al Protocolului de predare-primire încheiat în baza Ordinului nr.2154/2006 al M.F.P., au fost emise de recurentă, aceasta deşi, nu are personalitate juridică, aceasta poate sta în proces, având calitate procesuală pasivă în cauză.

În acest sens, sunt şi dispoziţiile art.41 al.2 Cod procedură civilă precum şi cele ale art.3 lit. m din regulamentul de organizare şi funcţionare a administraţiilor finanţelor publice locale aprobat prin Ordinul A.N.A.F. nr.977/2007, care menţionează că aceste unităţi fiscale reprezintă interesele statului în faţa instanţelor de judecată în litigiile legate de activitatea pe care o desfăşoară (în acest sens şi decizia nr. 906/1997 a Î.C.C.J. – secţia comună, conform căreia asociaţiile sau societăţile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere, plan de venituri şi cheltuieli şi cont bancar propriu).

Având în vedere cele anterior arătate constatând că instanţa de apel a procedat la o corectă aplicare a legii, în temeiul art. 3121 Cod procedură civilă se va respinge ca nefondat recursul.

Etichete:

Calitatea procesuală pasivă într-o acţiune având ca temei răspunderea civilă pentru fapta lucrului.

Prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi la data de 23.10.2008 reclamanta SC M SRL a solicitat obligarea pârâtei SC M T SRL la plata sumei de 10352,98 lei reprezentând contravaloarea motorinei alimentata de la pompa de combustibil comercializat de pârâta, contravaloarea facturii pentru tractarea autoutilitarei si a facturii de reparare a automobilului în urma folosirii combustibilului contrafacut comercializat de catre pârâta. S-a mai solicitat si obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea actiunii sale, reclamanta a aratat ca la data de 12.02.2008 auto marca Mercedes Benz 313 CDI KA Sprinter, aflat în utilizarea reclamantei a fost alimentat cu motorina de la statia de carburanti sub franciza Lukoil, detiunta de pârâta. Din cauza calitatii defectuoase a combustibilului autoturismul a suferit avarii, costul reparatiilor si al tractarii fiind suportat integral de catre reclamanta.

În drept au fost invocate dispozitiile art. 998, 999, 1000 cod civil.

Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii ca nefondata, argumentând ca afacerea pe care o conduce are la baza un contract de franciza cu LUKOIL, comercializând de peste trei ani acest produse, pâna la acest moment neprimind reclamatii. În sustinerea acestui punct de vedere a fost anexat contractul de franciza.

În sedinta publica de astazi instanta a pus în discutie exceptia lipsei calitatii procesuale pasive, în temeiul art. 137 alin 1 cpc urmând a se pronunta cu întâietate asupra acestei exceptii de fond, absolute si permptorii.

În fapt instanta retine ca prin prezenta actiune reclamanta solicita obligarea pârâtei la plata contravalorii prejudiciului pretins înregistrat de aceasta ca urmare a alimentarii cu motorina de la una din pompele aflate în proprietatea pârâtrei. Prejudiciul, astfel cum pretinde reclamanta a fost provocat nu de modul de functionare al pompei ci de calitatea defectuasa a motorinei.

Din înscrisurile depuse la dosar de catre pârâta reiese faptul ca ea nu are calitatea de producator ci pur si simplu comercializazeaza produsele LUKOIL în temeiul unui contract de franciza.

În drept instanta retine dispozitiile art. 1000 cod civil potrivit caruia: „ Suntem asemenea responsabili de prejudiciul cauzat prin fapta persoanelor pentru care suntem obligati a raspunde sau de lucrurile ce sunt în paza noastra.”

Prin urmare, calitatea procesuala pasiva într-o actiune având ca temei raspunderea civila pentru fapta lucrului revine celui ce are paza juridica a acestuia, respectiv celui care întemeindu-se pe un drept are puterea sa de directie, control. În speta se pune însa problema scindarii pazei juridice între cel care are paza asupra structurii lucrului si cel care are paza comportamentului lucrurlui. Având în vedere faptul ca reclamanta indica în mod expres faptul ca prejudiciile au fost provocate de însasi structura lucrului, compozitia sa improprie, cel care urmeaza a fi tinut raspunzator va fi producatorul. Paznicul comportamentului lucrului nu are posibilitatea de a controla functionarea structurii si compozitiei interne a acestuia.

Pentru aceste motive de fapt si de drept instanta va admite exceptia invocata, respingând în consecinta actiunea.

Etichete:

Calitatea procesuală pasivă a societăţii debitoare în cererea de deschidere e procedurii insolvenţei.

Calitatea procesuala pasiva a societatii debitoare în cererea de deschidere e procedurii insolventei.

In temeiul Legii nr. 314/2001, cu modificarile si completarile ulterioare, radierea este nula de drept în toate cazurile privitoare la societatile comerciale cu datorii fata de bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, la datoria publica interna, precum si fata de alti creditori cu care au litigii aflate pe rolul instantelor judecatoresti.

Sectia comerciala si de contencios administrativ si fiscal. Sentinta comerciala nr.386/F din 18.06.2008.

Prin cererea înregistrata la Tribunalul Neamt sub nr. 180/103/2008 creditoarea Directia Generala a Finantelor Publice Neamt a solicitat deschiderea procedurii insolventei împotriva debitoarei S.C. G S.R.L.

În motivare a aratat ca are fata de aceasta o creanta certa, lichida si exigibila în suma de 10.803 lei, reprezentând impozite si taxe.

În dovedire a anexat copii dupa înscrisuri.

Debitoarea a formulat contestatie la cererea de deschidere a procedurii reorganizarii judiciare si a falimentului formulata de creditoarea Directia Generala a Finantelor Publice Neamt si a solicitat respingerea cererii de deschidere a procedurii insolventei.

Pe cale de exceptie, a invocat lipsa capacitatii procesuale pasive a SC

G SRL motivat de faptul ca aceasta societate a fost dizolvata de

drept prin încheierea nr. 393/3.10.2001 a Judecatorului delegat a ORC,

ramasa irevocabila prin decizia civila nr. 211/14.12.2001 având în vedere

dispozitiile Legii 314/2001. Ulterior aceasta societate a fost radiata prin

încheierea nr. 321/28.06.2002. A depus în dovedire decizia civila

nr. 211/2001 si certificatul eliberat de Oficiul Registrului Comertului.

A aratat ca nu pot fi invocate dispozitiile Legii nr. 428/27.06.2002 publicata în M.O nr. 497/10.07.2002 motivat de faptul ca radierea societatii G SRL a intervenit la data de 28.06.2002, deci anterior publicarii legii în Monitorul Oficial, ori se stie ca legea civila nu retroactiveaza potrivit dispozitiilor art. 15 alin. 2 din Constitutie care prevede ca : ” Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale sau contraventionale mai favorabile.”

Debitoarea a invocat si exceptia prescriptiei dreptului de a cere executarea silita.

În motivarea acestei exceptii a aratat ca societatea nu mai desfasoara activitate din anul 1997 si ca, potrivit dispozitiilor art. 128 C.pr. fiscala, dreptul de a solicita executarea silita a creantelor fiscale se prescrie în termenul de 5 ani care se calculeaza de la data de 1 ianuarie a anului urmator celui în care a luat nastere acest drept. Ori din anul 1998 si pâna în prezent s-a depasit termenul prevazut de codul de procedura fiscala de 5 ani. Toate somatiile din anul 2001, 2002 pretinse a fi comunicate de catre creditoare au fost returnate, fara a exista dovada ca societatea a primit aceste acte administrative fiscale.

Potrivit dispozitiilor art. 44 din C. pr. fiscala actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului caruia îi este destinat. Comunicarea se face prin posta, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandata cu confirmare de primire.

În ceea ce priveste cuantumul creantei debitoarea a precizat ca îl contesta.

A mai mentionat ca SC G SRL n-a mai desfasurat vreo activitate din anul 1997 . Aceasta inactivitate s-a datorat faptului ca societatea a intrat în imposibilitate de plata ca urmare a contractului de credit nr. 573/19.07.1995 încheiat cu BRD – Sucursala Piatra Neamt. Pentru a se putea dezvolta societatea a apelat la un credit bancar în valoare de 40.000.000 lei vechi cu o dobânda de 53% pe an. Ulterior, ca urmare a inflatiei galopante din acea perioada, dobânda s-a majorat, dublându-se; în aceste conditii veniturile realizate de societate nu puteau acoperi ratele si dobânzile lunare. Practic dupa ce s-a terminat de rambursat creditul, societatea si-a încetat activitatea, nemai obtinând venituri.

În anul 1997 societatea datora bugetului de stat doar urmatoarele sume: suma de 507 Ron cu titlu de TVA si suma de 502 RON cu titlu de impozit pe salarii pentru care s-a emis titlul executoriu 74380/23.10.2001. Daca la aceste sume se adauga dobânzi si penalitati, suma totala se ridica la valoarea de 5791 RON si nu 10.803 Ron, asa cum din eroare s-a calculat.

A aratat ca nu datoreaza la bugetul de stat: CAS angajator, contributii pentru pensia suplimentara, somaj angajator, suma la care s-au adaugat dobânzi si penalitati, motivat de faptul ca din anul 2001 societatea noastra a fost radiata, încetând a mai exista, deci nu se mai putem vorbi de angajator si angajati.

În aceste conditii cererea introdusa de creditoarea Directia Generala a Finantelor Publice este inadmisibila având în vedere valoarea prag prevazuta de art. 3 pct.12 din Legea nr. 85/2006 care prevede cuantumul minim al creantei.

Directia Generala a Finantelor Publice Neamt, cu sediul in Piatra Neamt, B-dul Traian, nr.19 bis, a formulat întâmpinare împotriva contestatiei formulata de debitoarea SC G SRL Piatra Neamt la cererea de deschidere a procedurii insolventei prevazuta de Legea nr. 85/2006 prin care a solicitat respingerea exceptiilor si constatarea de catre instanta a starii de insolventa a debitoarei.

Cu referire la primul punct din contestatie a solicitat respingerea exceptiei lipsei capacitatii procesuale pasive a SC G SRL invocata de aceasta, deoarece prin încheierea nr. 664/19.11.2002 pronuntata de Judecatorul delegat la Oficiul Registrului Comertului de pe lânga Tribunalul Neamt s-a dispus radierea încheierii nr. 321/28.06.2002. Astfel, dupa pronuntarea încheierii nr. 321/28.06.2002, de catre Judecatorul delegat, în temeiul Legii nr. 314/2001, prin Legea nr. 428/27.06.2002 prin care s-a aprobat OUG nr. 181/20.12.2001 privind modificarea si completarea Legii 314/2001, s-a adus o modificare importanta: prin articol unic pct.2, la art.5 alin. 3, s-a introdus alin. 4 prin care s-a stabilit ca radierea este nula de drept în toate cazurile privitoare la societatile comerciale cu datorii fata de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, la datoria publica interna, precum si fata de alti creditori cu care au litigii aflate pe rolul instantelor judecatoresti. A anexat în acest sens încheierea nr.664/19.11.2002 pronuntata de Judecatorul delegat la Oficiul Registrului Comertului de pe lânga Tribunalul Neamt si lista anexa cu cele 288 de societati aflate în aceeasi situatie – SC G SRL Piatra Neamt se afla la pozitia 55 din lista.

Referitor la exceptia prescriptiei dreptului de a cere executarea silita creditoarea a solicitat respingerea acesteia ca fiind neîntemeiata deoarece termenul de prescriptie a fost întrerupt prin somatia de plata nr. 27800/06.02.2002 pentru suma de 41.946.790 ROL care are confirmare de primire dupa cum rezulta si din nota de prezentare nr. 19450/25.01.2008 a Administratiei Finantelor Publice Piatra Neamt, anexata la cererea de deschidere a procedurii insolventei. Sediul societatii debitoare este acelasi cu domiciliul unuia dintre administratorii societatii si anume B .M. De aici rezulta refuzul debitoarei de a primi corespondenta si faptul ca aceasta se sustrage de la plata datoriilor.

În legatura cu punctul 3 din contestatia debitoarei, a mentionat ca dobânzile si penalitatile societatii sunt în cuantum de 9080 RON, dupa cum rezulta din nota de prezentare nr. 19450/25.01.2008 a Administratiei Finantelor Publice Piatra Neamt si nu 5791 RON dupa cum declara debitoarea. Creanta totala este de 10.803 RON dupa cum reiese din nota de prezentare sus mentionata si din documentatia anexa la cererea de deschidere a procedurii insolventei prevazuta de Legea nr. 85/2006.

Directia Generala a Finantelor Publice Neamt a formulat si precizari la întâmpinare prin care a aratat ca, din analiza dosarului fiscal, rezulta ca în anul 1997 au fost depuse deconturi TVA pentru lunile ianuarie, februarie, martie, aprilie, mai si iunie si nu cum se specifica în contestatie debitoarea ca ar fi luat nastere creanta în perioada iulie-septembrie 2006 (termenul de prescriptie era de 5 ani de la nasterea creantei). La data de 18.01.2001, a fost generata somatia si titlurile executorii nr. 4060/l8.01.2001 pentru suma de 10.087.000 ROL, precum si procesul verbal privind comunicarea somatiei din 15.10.2001. Dupa data de 18.01.2001, au mai fost generate somatii si titluri executorii, mentionate si anexate la nota de prezentare pentru începerea procedurii falimentului prevazuta de Legea nr.85/2006, nr.19450/25.01.2008. Ultimul bilant depus de societate este la 31.12.1997, iar la data de 18.12.2001 a fost încheiata o nota de constatare cu nr. 95959/20.12.2001, prin care se mentioneaza lipsa de colaborare din partea societatii, aceasta nepunând la dispozitia organului fiscal documentele solicitate. De asemenea, din evidentele transmise de Camera de Comert si Industrie Neamt, societatea se afla în stare de dizolvare de drept pentru nemajorare de capital conform Legii nr. 314/2001.

Analizând actele dosarului instanta a constatat urmatoarele:

1. Referitor la exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a debitoarei instanta retine ca încheierea nr. 321/28.06.2002 pronuntata de Judecatorul delegat la Oficiul Registrului Comertului de pe lânga Tribunalul Neamt (prin care s-a dispus radierea debitoarei din registrul comertului) a fost de fapt anulata prin încheierea nr. 664/19.11.2002 pronuntata de Judecatorul delegat, în temeiul Legii nr. 314/2001, cu modificarile si completarile ulterioare.

Potrivit acestor dispozitii legale, radierea este nula de drept în toate cazurile privitoare la societatile comerciale cu datorii fata de bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, la datoria publica interna, precum si fata de alti creditori cu care au litigii aflate pe rolul instantelor judecatoresti. Debitoarea figurând cu datorii la bugetul statului s-a constatat nula de drept radierea dispusa prin încheierea nr. 321/28.06.2002 si s-a dispus „radierea radierii” la un numar de 288 de societati cu raspundere limitata, enumerate în anexa încheierii nr. 664/2002 (ce face parte integranta din încheierea respectiva), lista anexa în care SC G SRL Piatra Neamt figureaza la pozitia 55.

Nu se poate pune problema neretroactivitatii legii civile deoarece dispozitiile L. nr. 314/2001 se refera la nulitatea absoluta, iar efectele acestui tip de nulitate retroactiveaza.

Fiind numai dizolvata, nu si radiata, debitoarea îsi pastreaza personalitatea juridica pentru operatiunile lichidarii, pâna la terminarea acesteia, în temeiul art. 233 alin. 4 din L. nr. 31/1990.

Prin urmare, instanta a respins exceptia lipsei calitatii procesuale pasive a debitoarei, ca nefondata.

2. În legatura cu prescriptia dreptului creditoarei de a solicita executarea silita instanta a constatat ca si aceasta exceptie este nefondata pentru urmatoarele argumente:

În primul rând, din procesul verbal de control încheiat la data de 23.11.1998 (filele 84 si 85), bilantul încheiat la data de 31.12.2007 (filele 148-164), dar si din deconturile de TVA depuse la organele fiscale de catre debitoare (filele 138-143) rezulta ca debitoarea a desfasurat activitate si în anul 1997, inclusiv luna iulie. Prin procesul verbal de control amintit, semnat fara obiectiuni de catre administratorii debitoarei, B.M. si A.I, s-a stabilit în sarcina debitoarei, obligatii de plata catre organele fiscale dupa cum urmeaza: 12.681.894 Rol C.A.S.; 1.683.074 ROL pensie suplimentara; 764.642 ROL fond agricultori; 2. 770.988 ROL fond somaj 5%; si 511.227 ROL fond somaj 1%.

Creditoarea a emis titlul executoriu nr. 4060/18.01.2001 si somatia cu acelasi numar, somatie ce a fost afisata la sediul debitoarei, conform procesului verbal încheiat la data de 15.10.2001 (fila 146), ca urmare a lipsei de colaborare a administratorilor debitoarei cu reprezentantii organelor fiscale rezultata din Nota de constatare întocmita la data de 18.12.2001.

Asadar, debitoarea nu poate invoca faptul ca nu a avut cunostinta de debit, semnând procesul verbal de control, si nici ca debitul este prescris deoarece somatia si titlul executoriu emise si comunicate debitoarei conform legislatiei fiscale, sunt acte întrerupatoare ale cursului prescriptiei.

În al doilea rând, dupa emiterea si comunicarea actelor de executare mentionate mai sus, creditoarea a comunicat debitoarei mai multe somatii si titluri executorii care au întrerupt prescriptia dreptului de a solicita executarea silita (de exemplu, somatia nr. 27800/06.03.2002 a carei confirmare de primire se afla la dosar la fila 55).

3. Pe fondul cauzei instanta a constatat ca sunt îndeplinite conditiile prevazute de art. 33 alin. 6, teza a II a, din L. nr. 85/2006, creanta fiind certa, lichida si exigibila, cuantumul acesteia este superior valorii prag stabilita de lege, iar debitoarea este în insolventa, încetând platile fata de creditoare o perioada mai mare de 30 de zile. Titlurile executorii nu au fost contestate pe calea dreptului comun, desi debitoarea avea cunostinta de faptul ca are de achitat datoria fiscala constatata prin procesul verbal de control la care s-au calculat accesorii conform legii.

Mai mult debitoarea este dizolvata, astfel ca nu se mai pune problema reorganizarii, ci intrarea direct în insolventa, în procedura simplificata.

În consecinta, instanta a respins contestatia debitoarei, ca nefondata, si a admis cererea creditoarei în temeiul art. 33 alin. 6, teza a II a, din L. nr. 85/2006.

Etichete:

Calitatea procesuală pasivă în litigiile de muncă a terţilor care şi-au asumat obligaţii faţă de societate cu scopul de a acoperi pagubele ce s-ar cauza de gestionar

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr.4817/86/2009 din data de 14.07.2009, reclamanta SC Defel Com SRL Suceava în contradictoriu cu pârâţii C.L., Ş.V., Ş.T., C.C. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi pârâţii la plata în solidar a sumei de 3.675 lei reprezentând contravaloarea debitului neachitat din prejudiciul total în cuantum de 11.174,9 lei creat de primul pârât, reclamantei.

În motivarea acţiunii arată reclamanta că pârâtul C.L.P. a fost angajatul său pe postul de agent comenzi.

În cursul exercitării atribuţiilor de serviciu, începând cu luna august 2006 pârâtul a conceput şi a pus în practică câteva modalităţi prin care şi-a însuşit în total suma de 11.174,9 lei aşa cum reiese din verificările efectuate.

Reclamanta, în urma descoperirii prejudiciul, a încercat pe cale amiabilă recuperarea prejudiciului, pârâtul obligându-se prin angajament de plată să returneze banii, fapt ce nu s-a întâmplat, din totalul sumei rămânând un rest de plată de 3.675 lei.

Mai arată reclamanta că, potrivit actului de garanţie autentificat sub nr.814/14.02.2006 aflat în copie la fila 21 dosar, numiţii Ş.V., Ş.T. şi C.C. s-au obligat să garanteze în solidar cu bunurile mobile şi imobile, prezente şi viitoare, până la concurenţa sumei de 6000 euro, pentru eventualele lipsuri create în gestiunea pârâtului C.L., considerând că potrivit acestui act, reclamanta este îndreptăţită să solicite obligarea acestora în solidar la plata sumei cu care a fost prejudiciată.

Deşi legal citaţi, pârâţii nu s-au prezentat în instanţă şi nici nu au depus întâmpinare la dosar.

Prin sentinţa civilă nr.1906 din 5.11.2009 a Tribunalului Suceava s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ş.V., Ş. T. şi C. C. şi s-a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu aceşti pârâţi.

S-a admis în parte acţiunea reclamantei în privinţa pârâtului C.L.P., acesta fiind obligat să-i plătească suma de 3675 lei cu titlu de contravaloare prejudiciu.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive că între reclamanta în calitate de angajator şi pârâţii Ş. V., Ş.T.I. şi C.C. nu a existat un raport de muncă astfel că nu pot fi obligaţi în raportul juridic dedus judecăţii şi nu pot figura în proces în calitate de pârâţi.

Pe fondul cauzei s-a reţinut pe baza probatoriului administrat că pârâtul a fost salariatul reclamantei în funcţia de agent comercial începând cu data de 16.02.2006.

Conform fişei postului acesta avea atribuţii privind încasarea sumelor de bani de la clienţi, efectuarea monetarelor, predarea banilor, urmărirea respectării termenului de achitare a facturilor de la clienţi şi ţinerea evidenţei încasărilor, întocmirea situaţiei privind facturile neîncasate în termenul stabilit şi a motivelor care au condus la neplata acestora, etc.

Din declaraţiile pârâtului date la 14.08.2006, 16.10.2006, 4.11.2006, 26.10.2006, 4.11.2006 şi 27.10.2006, rezultă că acesta recunoaşte faptul că încasa bani de la clienţi pe bază de chitanţe şi preda la casierie o sumă mai mică însuşindu-şi astfel diferenţa, faptul că factura fictiv anumite mărfuri pentru a-şi acoperi lipsa în gestiune şi că încasa bani de la clienţi fără să le elibereze chitanţe.

Pârâtul a semnat mai multe angajamente de plată prin care s-a obligat să achite societăţii reclamante prejudiciul creat însă nu s-a conformat la termenele de plată fixate.

Cum prin probatoriul administrat în cauză reclamanta a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor de fond necesare atragerii răspunderii patrimoniale a pârâtului, respectiv calitatea de salariat al acestuia la societatea reclamantă, fapta ilicită şi personală săvârşită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat în patrimoniul angajatorului, raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi vinovăţia salariatului, acţiunea civilă formulată de reclamantă a fost admisă, în temeiul dispoziţiilor art.270 alin.1 din codul muncii.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta invocând motive de netemeinicie şi nelegalitate.

În dezvoltarea acestor motive întemeiate pe dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recurenta arată că în mod greşit a fost reţinută excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor, invocată din oficiu de către instanţă, motivând că aceştia pot avea calitate de parte în conflictele de muncă, conform dispoziţiilor art.282 lit.a din Codul muncii şi în baza contractului de garanţie autentificat sub nr.814/14.02.2006 prin care aceştia s-au obligat să garanteze în solidar cu bunurile mobile şi imobile, prezente şi viitoare până la concurenţa sumei de 6000 EURO pe C.L.P. în gestiunea pe care acesta o primeşte în cadrul S.C. DEFEL COM” SRL în calitate de agent de vânzări, în măsura în care se va dovedi o lipsă din culpa sa.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, probatoriului administrat şi dispoziţiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că este întemeiat din următoarele motive:

Potrivit fişei postului corespunzătoare funcţiei de agent comenzi, pârâtul C.L.P. a gestionat bunurile societăţii reclamante, având calitatea de gestionar conform definiţiei date de art.1 din Legea nr.22/1969.

Potrivit art.10 din Legea nr.22/1969, gestionarul are obligaţia de a constitui o garanţie în numerar sau garanţii suplimentare, constând în obligaţii asumate de terţi faţă de societate cu scopul de a acoperi pagubele ce s-ar cauza de gestionar, fie integral, fie pentru o sumă determinată.

Conform art.11 din aceeaşi lege, constituirea garanţiei se face prin contract încheiat în scris, iar solidaritatea trebuie să fie stipulată expres întrucât nu se prezumă conform art.1041 Cod civil.

În speţă, Curtea constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale mai sus-arătate, situaţie faţă de care pârâţii Ş.V., Ş. T.I..I. şi C. C. pot figura ca părţi în proces, calitatea procesuală pasivă a acestora fiind recunoscută şi de dispoziţiile art. 282 lit. a din Codul muncii.

Etichete:

Calitatea procesuală pasivă în litigiile de muncă a terţilor care şi-au asumat obligaţii faţă de societate cu scopul de a acoperi pagubele ce s-ar cauza de gestionar

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava sub nr.4817/86/2009 din data de 14.07.2009, reclamanta SC Defel Com SRL Suceava în contradictoriu cu pârâţii C.L., Ş.V., Ş.T., C.C. a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi pârâţii la plata în solidar a sumei de 3.675 lei reprezentând contravaloarea debitului neachitat din prejudiciul total în cuantum de 11.174,9 lei creat de primul pârât, reclamantei.

În motivarea acţiunii arată reclamanta că pârâtul C.L.P. a fost angajatul său pe postul de agent comenzi.

În cursul exercitării atribuţiilor de serviciu, începând cu luna august 2006 pârâtul a conceput şi a pus în practică câteva modalităţi prin care şi-a însuşit în total suma de 11.174,9 lei aşa cum reiese din verificările efectuate.

Reclamanta, în urma descoperirii prejudiciul, a încercat pe cale amiabilă recuperarea prejudiciului, pârâtul obligându-se prin angajament de plată să returneze banii, fapt ce nu s-a întâmplat, din totalul sumei rămânând un rest de plată de 3.675 lei.

Mai arată reclamanta că, potrivit actului de garanţie autentificat sub nr.814/14.02.2006 aflat în copie la fila 21 dosar, numiţii Ş.V., Ş.T. şi C.C. s-au obligat să garanteze în solidar cu bunurile mobile şi imobile, prezente şi viitoare, până la concurenţa sumei de 6000 euro, pentru eventualele lipsuri create în gestiunea pârâtului C.L., considerând că potrivit acestui act, reclamanta este îndreptăţită să solicite obligarea acestora în solidar la plata sumei cu care a fost prejudiciată.

Deşi legal citaţi, pârâţii nu s-au prezentat în instanţă şi nici nu au depus întâmpinare la dosar.

Prin sentinţa civilă nr.1906 din 5.11.2009 a Tribunalului Suceava s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Ş.V., Ş. T. şi C. C. şi s-a respins acţiunea formulată în contradictoriu cu aceşti pârâţi.

S-a admis în parte acţiunea reclamantei în privinţa pârâtului C.L.P., acesta fiind obligat să-i plătească suma de 3675 lei cu titlu de contravaloare prejudiciu.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut în privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive că între reclamanta în calitate de angajator şi pârâţii Ş. V., Ş.T.I. şi C.C. nu a existat un raport de muncă astfel că nu pot fi obligaţi în raportul juridic dedus judecăţii şi nu pot figura în proces în calitate de pârâţi.

Pe fondul cauzei s-a reţinut pe baza probatoriului administrat că pârâtul a fost salariatul reclamantei în funcţia de agent comercial începând cu data de 16.02.2006.

Conform fişei postului acesta avea atribuţii privind încasarea sumelor de bani de la clienţi, efectuarea monetarelor, predarea banilor, urmărirea respectării termenului de achitare a facturilor de la clienţi şi ţinerea evidenţei încasărilor, întocmirea situaţiei privind facturile neîncasate în termenul stabilit şi a motivelor care au condus la neplata acestora, etc.

Din declaraţiile pârâtului date la 14.08.2006, 16.10.2006, 4.11.2006, 26.10.2006, 4.11.2006 şi 27.10.2006, rezultă că acesta recunoaşte faptul că încasa bani de la clienţi pe bază de chitanţe şi preda la casierie o sumă mai mică însuşindu-şi astfel diferenţa, faptul că factura fictiv anumite mărfuri pentru a-şi acoperi lipsa în gestiune şi că încasa bani de la clienţi fără să le elibereze chitanţe.

Pârâtul a semnat mai multe angajamente de plată prin care s-a obligat să achite societăţii reclamante prejudiciul creat însă nu s-a conformat la termenele de plată fixate.

Cum prin probatoriul administrat în cauză reclamanta a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condiţiilor de fond necesare atragerii răspunderii patrimoniale a pârâtului, respectiv calitatea de salariat al acestuia la societatea reclamantă, fapta ilicită şi personală săvârşită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat în patrimoniul angajatorului, raportul de cauzalitate între faptă şi prejudiciu şi vinovăţia salariatului, acţiunea civilă formulată de reclamantă a fost admisă, în temeiul dispoziţiilor art.270 alin.1 din codul muncii.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta invocând motive de netemeinicie şi nelegalitate.

În dezvoltarea acestor motive întemeiate pe dispoziţiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, recurenta arată că în mod greşit a fost reţinută excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor, invocată din oficiu de către instanţă, motivând că aceştia pot avea calitate de parte în conflictele de muncă, conform dispoziţiilor art.282 lit.a din Codul muncii şi în baza contractului de garanţie autentificat sub nr.814/14.02.2006 prin care aceştia s-au obligat să garanteze în solidar cu bunurile mobile şi imobile, prezente şi viitoare până la concurenţa sumei de 6000 EURO pe C.L.P. în gestiunea pe care acesta o primeşte în cadrul S.C. DEFEL COM” SRL în calitate de agent de vânzări, în măsura în care se va dovedi o lipsă din culpa sa.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, probatoriului administrat şi dispoziţiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că este întemeiat din următoarele motive:

Potrivit fişei postului corespunzătoare funcţiei de agent comenzi, pârâtul C.L.P. a gestionat bunurile societăţii reclamante, având calitatea de gestionar conform definiţiei date de art.1 din Legea nr.22/1969.

Potrivit art.10 din Legea nr.22/1969, gestionarul are obligaţia de a constitui o garanţie în numerar sau garanţii suplimentare, constând în obligaţii asumate de terţi faţă de societate cu scopul de a acoperi pagubele ce s-ar cauza de gestionar, fie integral, fie pentru o sumă determinată.

Conform art.11 din aceeaşi lege, constituirea garanţiei se face prin contract încheiat în scris, iar solidaritatea trebuie să fie stipulată expres întrucât nu se prezumă conform art.1041 Cod civil.

În speţă, Curtea constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile legale mai sus-arătate, situaţie faţă de care pârâţii Ş.V., Ş. T.I..I. şi C. C. pot figura ca părţi în proces, calitatea procesuală pasivă a acestora fiind recunoscută şi de dispoziţiile art. 282 lit. a din Codul muncii.

Etichete:

Lipsa calităţii procesuale pasive a Comisiei locale de aplicare a legii fondului funciar în acţiunile având ca obiect recunoaşterea dreptului de proprietate şi eliberarea titlului de proprietate

Secţia civilă – decizia civilă nr. 625/26.09.2008
Tip: Decizie
Nr./Dată: 625 (26.09.2008)
Autor: Tribunalul Alba -sectia civila

Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Alba Iulia sub dosar nr. 2394/176/02.05.2007, reclamata T. F. a solicitat instanţei ca în contradictoriu cu pârâtele Comisia Judeţeană A. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor şi Comisia Locală V. de fond funciar prin hotărâre judecătorească:

– să se dispună reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea reclamantei pentru suprafaţa de 0,86 ha. teren situat în V., jud. A., punerea în posesie a reclamantei şi obligarea pârâtei Comisia Judeţeană A. să elibereze titlu de proprietate cu privire la terenul în litigiu.

Judecătoria Alba Iulia, prin sentinţa civilă nr. 1986/2008 pronunţată în dosar nr. 2394/176/2007 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei Locale de fond funciar V. şi a respins acţiunea reclamantei formulată împotriva acestei pârâte ca fiind făcută împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

A fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta T. F. în contradictoriu cu pârâta Comisia Judeţeană A. şi nu s-au acordat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Conform adeverinţei nr. 5382/10.03.1998, lui D. C. i s-a atribuit parcela cu nr. top. 686/23 V., în suprafaţă de 8.623 mp., prin reforma agrară din 1922.

Prin înscrisul aflat la fila 6 s-a reţinut de prima instanţă că parcela cu nr. top. 680/23 – titular D. C. a fost transcrisă în CF. 5814, împreună cu parcela cu nr. top. 686/22, titular minor B..

Potrivit extrasului de carte funciară depus în extenso, cele două parcele sunt transcrise în stare neschimbată – respectiv parcela de sub A+1 nr. top. 686/22 arabil de 8632 mp. proprietar minor B. în cotă de 1/1 părţi şi parcela de sub A+2 nr. top. 686/23 arabil în suprafaţă de 8632 mp. proprietar D. C. în cotă de 1/1 părţi.

S-a mai reţinut că aceste topografice s-au dezmembrat în câte două loturi fiecare cu nr. topo noi:

– parcela cu nr. topo 686/22/1 arător de 6364 mp.,

– parcela cu nr. topo 686/22/2 arător de 2268 mp.,

– parcela cu nr. topo 686/23/1 arător de 8200 mp.,

– parcela cu nr. topo 686/23/2 arător de 432 mp..

De asemenea, din analiza extrasului de carte funciară s-a tras concluzia asupra proprietăţii iniţial deţinute de D. C. – nr. top. 686/23 – dezmembrat în 686/23/1 şi 686/23/2 s-au întabulat două titluri de proprietate în favoarea numiţilor P.O. şi M. I..

În această situaţie, instanţa de fond a apreciat că nu se poate reconstitui parcela solicitată de petentă cu nr. top. 686/22/1 de sub A+5 din CF. 5814 V . întrucât acesta aparţine proprietarului tabular B., faţă de care aceasta nu justifică drept de moştenire.

În privinţa excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a comisiei locale, prima instanţă, faţă de prevederile art. 51 şi 53 alin. 2 din Legea 18/1991 a considerat că aceasta este admisibilă întrucât recunoaşterea dreptului de proprietate în favoarea unui petent şi respectiv eliberarea titlului de proprietate sunt în competenţa comisiei judeţene.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petenta T. F., aducându-i critici pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în principal casarea hotărârii, cu trimitere spre rejudecare şi în subsidiar modificarea iar în urma rejudecării, admiterea contestaţiei aşa cum a fost formulată şi obligarea pârâtelor la reconstituirea dreptului de proprietate asupra suprafeţei de teren solicitată, punerea în posesie şi eliberarea titlului de proprietate.

În expunerea motivelor de recurs se arată că excepţia invocată a fost admisă fără respectarea dispoziţiilor legale, deoarece faţă de capătul de cerere vizând punerea în posesie a contestatoarei cu privire la terenul solicitat, comisia locală are calitate procesuală pasivă.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, soluţia judecătoriei este nelegală deoarece respingerea contestaţiei s-a făcut faţă de împrejurarea că imobilul nu i se cuvine fiind reconstituit în favoarea unor terţi care nu au nimic în comun cu antecesorul său şi, mai mult, anularea titlurilor de proprietate nu se poate face cât timp nu au nici un drept de proprietate asupra imobilului în litigiu.

Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate prin prisma celor solicitat dar şi a prevederilor art. 304 Cod procedură civilă, Tribunalul reţine următoarele:

Potrivit art. 8 alin. 2 din Legea 18/1991 se arată că de prevederile acestuia beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în Cooperativa Agricolă de Producţie sau cărora li s-a preluat, în orice mod, teren de către aceasta, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă şi alte persoane anume stabilite, precum şi în condiţiile legii civile, moştenitorii acestora.

Prin moştenitori – legea are în vedere atât pe moştenitorii legali, cât şi pe cei testamentari, întrucât legea nu distinge.

În speţa de faţă, reclamanta T. F. nu a făcut dovada calităţii de moştenitor după proprietarul tabular B. în ceea ce priveşte imobilul cu nr. top. 686/22/1, iar pentru celelalte imobile care au aparţinut antecesorului acesteia D. C. au fost eliberate titluri de proprietate în favoarea numiţilor P. O. şi M. I..

Susţinerea recurentei că fără a-i fi reconstituit dreptul de proprietate asupra suprafeţei de teren de 0,86 ha. nu poate ataca titlurile de proprietate este nefondată deoarece atunci când din probele dosarului rezultă că plângerea este întemeiată, poate fi reconstituit dreptul de proprietate pe vechiul amplasament pentru că de astfel de cereri nu se poate cerceta şi analiza dreptul de proprietate respectiv legitimitatea îndreptăţirii terţului.

Compararea dreptului de proprietate se va putea realiza doar ulterior, în cadrul unei acţiuni în revendicare, întemeiată pe dispoziţiile art. 480 Cod procedură civilă, în cadrul căreia se va stabili care titlu este preferabil.

Urmare a acestor considerente, în baza art. 312 Cod procedură civilă, Tribunalul va respinge ca nefondat recursul de faţă.

Etichete: , , ,

Contencios administrativ – obligaţia de a face

TRIBUNALUL TULCEA
Dosar nr. 2826/88/2008
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
Sentinţa civilă Nr. 166
Şedinţa publică de la 05 Februarie 2009

Prin cererea adresată acestei instanţe şi înregistrată sub nr. 2826/88/2008, reclamantul ……….. a chemat în judecată Judecătoria Tulcea prin preşedinte, Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea şi Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea, ambele prin prim-procurori şi prim-procurori adjuncţi pentru ca în contradictoriu cu aceştia prin hotărârea ce se va pronunţa, pârâţii să-i pună la dispoziţie actele de înfiinţare ale Baroului Tulcea, respectiv hotărârea judecătorească irevocabilă de înfiinţarea a baroului, eventual Hotărârea de Guvern, legea organică de înfiinţare sau vreun alt act normativ de înfiinţare.

În motivare, reclamantul a arătat că în nenumărate rânduri a solicitat pârâţilor să-i pună la dispoziţie în copie actele mai sus menţionate însă fără nici un răspuns valabil.

Urmare acestui fapt, se arată, înţelege, în temeiul Legii Contenciosului Administrativ,să solicite instanţei, să oblige ambele parchete cât şi pe preşedintele Judecătoriei Tulcea să-i pună la dispoziţie actele de înfiinţare ale aşa-zisului Barou Tulcea; dacă nu le deţin să recunoască acest lucru în faţa instanţei oficial şi nemijlocit, sens în care roagă ca,din oficiu, să fie revizuite absolut toate hotărârile judecătoreşti în special cele emise în materia dreptului penal.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile Legii nr. 544/2001 şi pe cele ale Legii nr. 554/2004.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea a formulat întâmpinare.

Prin întâmpinare a fost invocată excepţia lipsi capacităţii procesuale a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea, conform dispoziţiilor art. 89 alin. 3 teza a II-a din Legea nr. 304/2004 potrivit căreia parchetele de pe lângă judecătorii nu au personalitate juridică.

A mai fost invocată şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea întrucât nu este menţionat nici un motiv pentru care este chemată în judecată această instituţie, cu atât mai puţin dovedit interesul său în cauză.

Se consideră necesar a fi evidenţiat faptul că actele de înfiinţare ale Baroului Tulcea nu se circumscriu noţiunii instituită de legiuitor în actul amintit, ca atare neputându-se conforma instituţia unei solicitări care excede ariei clar definite prin textul de lege.

Examinând cauza prin prisma excepţiilor invocate, instanţa reţine următoarele :

Potrivit art. 89 alin. 3 teza a II-a din Legea nr. 304/2004 parchetele de pe lângă judecătorii nu au personalitate juridică.

Conform art. 38 alin. 1 din Legea nr. 304/2004, judecătoriile sunt instanţe fără personalitate juridică, organizate în judeţe şi în sectoarele Municipiului Bucureşti, potrivit anexei nr. 1. Toate acestea pe de o parte.

Pe de altă parte, calitatea procesuală pasivă presupune existenţa unei identităţi între persoana chemată în judecată şi cel care este subiect pasiv în raportul juridic dedus judecăţii. În cazul situaţiilor juridice pentru a căror realizare calea justiţiei este obligatorie, calitatea procesuală pasivă aparţine celui faţă de care se poate realiza interesul respectiv

Reclamantul trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă cât şi calitatea procesuală pasivă a persoanei pe care a chemat-o în judecată prin indicarea obiectului cererii şi a motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază pretenţia sa. Instanţa trebuie să verifice atât calitatea procesuală activă cât şi calitatea procesuală pasivă. Or, în cauză nu a fost justificată calitatea procesuală pasivă a Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea.

În raport de toate aceste considerente, urmează ca instanţa să admită excepţia lipsei capacităţii procesuale a Parchetului de pe lângă Judecătoria Tulcea şi să respingă acţiunea faţă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tulcea pentru lipsa capacităţii procesuale a acesteia.

Totodată, instanţa va admite excepţia lipsei capacităţii procesuale pasive a Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea şi va respinge acţiunea faţă de Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea pentru lipsa calităţii procesuale pasive.

Instanţa va respinge acţiunea faţă de Judecătoria Tulcea pentru lipsa capacităţii procesual pasive.

Etichete: , , , ,

Lipsa calitatii procesuale pasive a primariei

TRIBUNALUL TIMIS
Tip: Sentinţă civilă
Nr./Dată: 570/2006 (25.10.2006)
Autor: Belicariu Maria
Domenii asociate: autorizare

Art. 67 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale.

Prin sentinta civila nr. 570 pronuntata în sedinta publica din 25 octombrie 2006 în dosar nr. 502/30/2006, Tribunalul Timis, sectia comerciala si de contencios administrativ, a respins actiunea, având ca obiect anulare autorizatie de functionare emisa pe seama pârâtului A.N, actiune formulata de reclamanta R. L. E., împotriva pârâtilor PRIMARIA MUNICIPIULUI TIMISOARA si A. N., retinând ca PRIMARIA MUNICIPIULUI TIMISOARA nu are calitate procesuala pasiva .

Instanta a retinut ca în conformitate cu disp. art. 67 alin. 1 din Legea nr. 215/2001 a administratiei publice locale, „primarul reprezinta comuna sau orasul în relatiile cu alte autoritatii publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau straine, precum si în justitie”.

Fata de aceasta reglementare legala, primarul are dreptul sa actioneze si poate fi chemat în justitie ca reprezentant al persoanei de drept public, fie singur fie alaturi de consiliul local.

PRIMARIA MUNICIPIULUI TIMISOARA este o institutie, astfel ca aceasta nu are calitate procesuala pasiva în cauza.

Etichete: ,