REFUZUL PĂRINŢILOR FIREŞTI DE A CONSIMŢI LA ADOPŢIA COPILULUI – INCIDENŢA ART.13 DIN LEGEA NR.273/2004

Prin sentinţa penală nr.49 din 8 februarie 2006 a Tribunalului Suceava, inculpatul R.G. a fost condamnat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.211 alin.1,2 lit.b şi c şi alin.2/1 lit.b Cod penal cu aplicarea art.99 alin.3, art.74,76 lit.c Cod penal, la pedeapsa de 8 luni închisoare. În temeiul art.83 Cod penal s-a dispus revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 luni închisoare la care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală nr.430/2005 a Judecătoriei Suceava şi s-a dispus ca inculpatul să execute pedepsele cumulate respectiv 11 luni închisoare.

Prima instanţă a reţinut că în seara zilei de 23 iunie 2005 inculpatul, aflându-se într-un loc public a acostat-o pe partea vătămată T.A. şi prin ameninţare cu un obiect tăietor i-a sustras telefonul mobil marca „Nokia 3410”, bun recuperat ulterior prin restituire.

Apelul inculpatului a fost admis prin decizia penală nr.16 din 12 aprilie 2006 a Curţii de Apel Suceava sentinţa apelată fiind desfiinţată în totalitate în sensul că s-a aplicat inculpatului măsura educativă prevăzută de art.101 lit.c Cod penal respectiv internarea într-un centru de reeducare cu respectarea dispoziţiilor art.104,106 Cod penal.

S-a reţinut că, la alegerea sancţiunii aplicate inculpatului minor trebuie să se ţină seama de criteriile prevăzute de art.100 alin.1 Cod penal respectiv gradul de pericol social al faptei, starea fizică, dezvoltarea intelectuală şi morală a minorului, comportamentul lui, condiţiile în care a fost crescut şi a trăit.

Fiind vorba de un minor cu manifestări violente, care nu se supune autorităţii părinteşti, are probleme de comunicare şi adaptare – aspecte confirmate de raportul de audit şcolar, expertizele medicale şi declaraţiile tatălui minorului, s-a apreciat că aplicarea unei pedepse în regim de penitenciar nu duce neapărat la reeducarea şi socializarea minorului ci dimpotrivă poate determina accentuarea carenţelor de educare precum şi însuşirea altora noi, specifice mediului penitenciar.

(decizia penală nr.16 din 12 aprilie 2006)

Tags: INCIDENŢA ART.13

REFUZUL PĂRINŢILOR FIREŞTI DE A CONSIMŢI LA ADOPŢIA COPILULUI – INCIDENŢA ART.13 DIN LEGEA NR.273/2004

Prin sentinţa civilă nr.3 din 24 ianuarie 2006 a Tribunalului Suceava s-a încuviinţat adopţia minorului E.S.A., născut la 13 septembrie 1994 de către reclamantul E.V.B. şi s-a dispus ca minorul să poarte numele de familie al adoptatorului acela de E.V.

S-a reţinut că reclamantul este soţul mamei minorului, iar tatăl acestuia, pârâtul G.R. a manifestat dezinteres faţă de copilul său.

Recursul declarat de pârât a fost respins ca nefundat prin decizia civilă nr.9 din 26 aprilie 2006 a Curţii de Apel Suceava.

Instanţa de recurs a reţinut că, după pronunţarea divorţului, pârâtul a avut o conduită neglijentă faţă de minor, aspect confirmat de probatoriul administrat în cauză, iar reclamantul dispune de condiţiile necesare creşterii şi educării minorului, prin căsătoria cu mama acestuia stabilindu-se între ei relaţii de afectivitate specifice celor dintre părinţi şi copii.

Susţinerile minorului au confirmat faptul că acesta are o relaţie foarte apropiată cu reclamantul.

Art.13 din Legea nr.273/2004 privind regimul juridic al adopţiei prevede că în mod excepţional instanţa de judecată poate trece peste refuzul părinţilor fireşti de a consimţi la adopţia copilului, dacă se dovedeşte prin orice mijloc de probă că aceştia refuză în mod abuziv să-şi dea consimţământul la adopţie şi instanţa apreciază că adopţia este în interesul superior al copilului ţinând seama şi de opinia acestuia.

Ambele instanţe au apreciat că, faţă de probatoriul administrat în cauză devin incidente dispoziţiile articolului menţionat.

Tags: INCIDENŢA ART.13