Top

Infractiuni contra patrimoniului. Tentativa la infractiunea de furt – tâlharie. Absorbtie.

Cod penal, art.208 alin.4 – 209 alin.1 lit.a, e, g si i

In cazul actelor materiale diferite exercitate la intervale scurte de timp, materializate prin faptul ca inculpatul se asigura de lipsa proprietarului locuintei, iar ulterior îsi procura instrumentele specifice de a deschide fereastra, iar dupa ce constata prezenta partii vatamate în casa, apeleaza la ajutor pentru a finaliza planul infractional, realizat prin amenintari si loviri provocate partii vatamate, ne aflam în prezenta unei singure infractiuni complexe de tâlharie, deoarece actele pregatitoare se absorb în mod natural în continutul acestei infractiuni.

Prin sentinta penala nr.383/16 aprilie 2008, pronuntata de Judecatoria Tulcea, judetul Tulcea s-a hotarât:

I. A respins cererile privind schimbarea încadrarilor juridice date faptelor prin rechizitoriu ca neîntemeiate.

În baza art.208 al.4-209 al.1 lit.a, e, g si i cu aplicarea art.33 lit.a raportat la art.75 lit.c si cu aplicarea art.37 lit.a din C.penal:

A condamnat pe inculpatul B.G., nascut la data de 17.10.1980 în Tulcea, domiciliat în Tulcea, cetatean român, 8 clase, fara ocupatie, recidivist, în prezent detinut în Penitenciarul Tulcea, la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art.86 al.1 din OUG nr.195/2002-republicata, cu aplicarea art.33 lit.a, art.75 lit.c si art.37 lit.a din C.penal:

A condamnat pe acelasi inculpat la o pedeapsa de 1 an închisoare.

În baza art.20-208 alin.1 raportat la art.209 alin.1 lit.a, g si i cu aplicarea art.75 lit.c, art.33 lit.a si art.37 lit.a din C.penal:

A condamnat pe inculpatul B.G. la pedeapsa închisorii de 2 ani.

În baza art.211 al.1 raportat la art.211 al.2 lit.b-211 al.2/1 lit.a si c cu aplicarea art.33 lit.a, art.75 lit.c si art.37 lit.a din C.penal:

A condamnat pe inculpatul B.G. la pedeapsa închisorii de 8 ani.

În baza art.61 din C.penal:

A revocat liberarea conditionata din executarea pedepsei de 4 ani si 6 luni aplicata prin sentinta penala nr.1297/21.08.2006 a Judecatoriei Tulcea, din care a mai ramas de executat un rest de 690 zile.

În baza art.34 (1) lit.b din C.penal:

A contopit pedepsele aplicate inculpatului B.G. cu restul de 690 zile ramase neexecutate de acesta din pedeapsa de 4 ani si 6 luni, spre a executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare.

II. În baza art.211 al.1 – art.211 al.2 lit.b raportat la art.211 al.2/1 lit.a si c cu aplicarea art.37 lit.a din C.penal:

A condamnat pe inculpatul C.V., nascut la 19.01.1975 în Constanta, domiciliat în Tulcea, cetatean român, 10 clase, fara ocupatie, recidivist, în prezent detinut în Penitenciarul Tulcea, la 9 ani închisoare.

În baza art.61 din C.penal:

A revocat liberarea conditionata a inculpatului, din executarea pedepsei de 9 ani si 6 luni aplicata prin sentinta penala nr.1604/2005 a Judecatoriei Tulcea, si contopeste restul de 866 de zile ramas neexecutat, cu pedeapsa de 9 ani, spre a executa 9 ani închisoare.

Apelul declarat de Parchetul de pe lânga Judecatoria Tulcea împotriva sentintei penale de mai sus a fost admis de catre Tribunalul Tulcea prin decizia penala nr.79 din 15 iulie 2008, astfel:

A admis ca fondat apelul declarat de PARCHETUL DE PE LÂNGA JUDECATORIA TULCEA împotriva sentintei penale nr. 383 din 16 aprilie 2008 a Judecatoriei Tulcea.

A desfiintat în parte hotarârea atacata numai cu privire la gresita retinere a circumstantei agravante prevazuta de art. 75 lit. c Cod penal în încadrarea juridica prevazuta de art. 86 al. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 savârsita de inculpatul B.G. si cu privire la gresita obligare a partilor responsabile civilmente în solidar cu inculpatii minori la plata despagubirilor pentru daune morale.

Rejudecând cauza, a dispuns înlaturarea din încadrarea juridica a infractiunii prevazuta de art. 86 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 a circumstantei agravante prevazuta de art. 75 lit. c Cod penal în ceea ce-l priveste pe inculpatul B.G.

A mentinut condamnarea inculpatului B.G. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru savârsirea infractiunii prevazuta de art. 86 al. 1 din O.U.G., nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal precum si dispozitiile referitoare la contopirea pedepselor în pedeapsa ce a mai grea de 8 ani închisoare.

A dedus din pedeapsa de 8 ani închisoare durata arestului preventiv de la 17 decembrie 2007 si pâna la ramânerea definitiva a prezentei hotarâri.

Apelurile declarate de inculpati au fost respinse ca nefondate.

Împotriva sentintei penale si a deciziei penale declara recurs inculpatii B.G. si C.V. nemotivat, în termen.

Apelantul inculpat B.G. sustine gresita încadrare juridica data faptelor si solicita schimbarea acestora într-o singura infractiune prevazuta de art.211 alin.2 litera b – art.211 alin.21 litera a si c cod penal, cu înlocuirea agravantei prevazuta de art.75 litera c, deoarece nu a cunoscut ca inculpatul D.F. era minor. Se solicita reducerea pedepsei aplicate.

Pentru inculpatul C.V. se solicita reducerea pedepsei aplicate, pe care o considera a fi disproportionata fata de fapta comisa si datele ce caracterizeaza pe inculpat.

Din examinarea din oficiu, motivele de recurs sustinute de aparatorii inculpatilor, în raport de probele administrate în ambele faze ale procesului penal, constata:

Ca situatie de fapt, s-au retinut urmatoarele:

1- În seara zilei de 5 decembrie 2007, în jurul orei 21, inculpatii B.G., S.M. si D.F. s-au întâlnit si s-au hotarât sa fure un autoturism cu care sa se plimbe pe strazile municipiului Tulcea. Au identificat, in acest sens un autoturism Dacia 1310 – proprietatea p.v. S.I. B.G. si-a pus manusi pe mâini, iar ceilalti doi ciorapi, pentru a nu lasa urme papilare. B.G. cu o cheie potrivita a deschis portiera autoturismului, în timp ce S.M. si D.F. pazeau locul faptei, dupa care împreuna s-au plimbat pe strazile orasului, cu autoturismul furat care a fost condus de B.G., fara a poseda permis de conducere.

Faptele savârsite in aceste conditii de inculpati au fost încadrate in disp. art:

– pentru B.G. – furt calificat prev. de art. 208 al.4- 209 al. 1 lit. a, e, g, i si conducere fara permis a unui autovehicul, infractiune prev de art.86 al.1 di O.U.G nr.195/2002, cu aplic. art.75 lit. c, art. 33 lit.a si art. 37 lit.a din C.penal

– pentru D.F. (minor)- furt calificat, prev. de art.208 al 4-209 al 1 lit a, e, g, i din C.penal, cu aplic art .99 si urmatoarele si

– pentru S.M. – furt calificat prev. de art.208 alin. 4 lit a, e ,g, i din C.penal cu aplic. art.99 din C.penal

2- Dupa abandonarea autoturismului, B.G. le-a propus celor doi inculpati minori sa mearga pe str. Babadag, din mun. Tulcea si sa fure bani dintr-un apartament de la parterul unui bloc. Au batut la gemul apartamentului partii vatamate B.V., si pentru ca nu le-a raspuns nimeni si-au pus planul in aplicare. Au mers la domiciliul lui C.V. de unde au luat o ranga, si toti trei au revenit la geamul acelui apartament. B.G. s-a urcat pe spatele inculpatului minor D.F. si cu ranga a fortat încuietoarea gemului, a reusit sa-l deschida, si a intrat in bucataria apartamentului, dupa care a intrat si inculpatul minor S.M.. Pentru a nu fi identificati, si a nu lasa urme, cei doi si-au tras glugile de la hanorace peste ochi, B.G. si-a pus manusi in mâini, iar S.M. ciorapi. B.G., când a ajuns la usa unui dormitor a sesizat existenta unei persoane in pat si s-a speriat, l-a atentionat pe S.M., care deja cauta prin dulapurile din sufragerie. În aceste împrejurari B.G. a scapat o bricheta, care ulterior a fost gasita de partea vatamata.

Speriati, cei doi au parasit apartamentul si împreuna cu D.F., care a ramas sa pazeasca locul faptei, au plecat la domiciliul lui C.V., pe care B.G. il cunostea din penitenciar.

Prin rechizitoriu, s-a dat urmatoarea încadrare juridica a acestor fapte :

– pentru B.G. – tentativa la furt calificat, prev .de art. 20-art.208 al.1-209 lit.a, g, i cu aplic. art. 75 lit.c, art. 33 lit. a si art.37 lit. a din codul penal;

– pentru inculpatul minor D.F., complicitate, complicitate la tentativa la furt calificat – art.26-20- 208 al. 1 -209 al. 1 lit.a,g,i cu aplic.art. 33 lit. a si art. 99 din codul penal;

– pentru S.M. – tentativa la furt calificat prev. de art.20-208 al. 1-209 alin 1 lit.a.g,i cu aplicarea art. 33 lit. a din C.penal

3- Ajunsi la locuinta inculpatului C.V., unde se afla si G.M.I., fara participarea acestuia din urma, au hotarât sa revina la locuinta unde încercasera sa fure bani si sa-si duca planul la finalizare, cu participarea si a lui C.V. caruia i-au relatat despre existenta acelei persoane in locuinta si care a acceptat sa–i ajute.

Inculpatii B.G., C.V. si inculpatii minori D.F. si S.M. s-au deplasat la locuinta partii vatamate B.V., unde încuietoarea gemului de la bucatarie fusese distrusa de B.G., anterior.

B.G. si D.F. au ramas sa asigure paza locului faptei.

D.F. s-a asezat lânga peretele exterior al apartamentului si pe spatele lui s-au urcat si au patruns in bucatarie C.V. si S.M.

Ambii inculpati aveau trase glugile de la hanorace peste ochi si purtau in mâini ciorapi, pentru a nu fi recunoscuti si a nu lasa urme papilare.

Inculpatii au intrat in dormitorul unde se afla acea persoana. De pe o noptiera din dormitor, C.V. a luat un telefon mobil Nokia, S.M. s-a apropiat de patul unde dormea partea vatamata B.N., pe care a trezit-o brusc din somn, si cu un briceag a amenintat-o ca o omoara daca nu-i spune unde sunt banii. În acest timp C.V. gasind un pistol –jucarie a amenintat-o pe femeie, care si-a dat seama ca pistolul îi apartine si nu prezinta pericol. C.V. a iesit din dormitor, pe hol a gasit un portmoneu din care a luat suma de 160 lei si o legatura cu chei, dupa care s-a dus în sufragerie unde a început sa scotoceasca prin dulapuri. S.M. sub amenintarea partii vatamate, a aflat de la acesta ca banii sunt in sufragerie.

C.V. a aprins lumina în sufragerie, timp în care si inculpatul B.G. s-a hotarât sa intre in apartament, si pe spatele lui D.F. a procedat la fel ca ceilalti doi inculpati. În timp ce inculpatul C.V. scotocea prin dulapurile din sufragerie a cazut un obiect si a facut zgomot. Partea vatamata B.V. s-a trezit si a iesit pe hol, crezând ca este fiul sau, pe cale l-a strigat, însa s-a întâlnit cu C.V., care iesise din sufragerie. C.V. a încercat sa scape si l-a lovit pe proprietar în fata provocându-i leziuni pentru a caror vindecare au fost necesare 5-6 zile de îngrijiri medicale. În timp ce inculpatul C.V. se lupta cu partea vatamata, B.G. fara a fi observat de victima, a fugit si a sarit peste geamul bucatariei în strada. Prin fata lui B.V., dupa ce C.V. a fugit pe geam, a trecut in fuga si S.M., care a parasit apartamentul.

Ulterior, telefonul mobil a fost vândut de B.G. lui D.I., cu 15 lei, iar banii i-au împartit.

Întreaga activitate materiala desfasurata de inculpati, nu poate fi despartita în mai multe fragmente, deoarece are la baza o singura idee infractionala, aceea de a sustrage bunuri si bani din locuinta.

Pentru a realiza aceeasi hotarâre infractionala, inculpatii au patruns în prealabil în apartamentul partii vatamate si, constatând prezenta ei în casa, inculpatul B.G. a apelat la ajutorul inculpatului C.V., pe care-l cunostea din penitenciar. Inculpatii si-au împartit rolurile de paza si de actiune, dar în final au patruns cu totii în locuinta partii vatamate pentru a scotoci printre bunurile acesteia.

Inculpatii au realizat de la început ca, deposedarea victimei se va face prin violenta, s-au îmbracat cu haine ce aveau gluga pentru a fi trase pe fata, manusi pe mâini, vazând si auzind comportamentul inculpatului C.V. fata de partea vatamata care era amenintata si lovita, lasând-o sa actioneze dupa vointa lui.

În speta exista o singura actiune compusa din mai multe acte materiale, savârsite în mod neîntrerupt pentru inculpatul B.G., constând din crearea conditiilor favorabile de a sustrage banii si bunurile prin spargerea geamului escaladat în locuinta si asigurarea ca pot actiona si cel de-al doilea moment, când s-a materializat activitatea de sustragere prin violenta a telefonului mobil si a banilor.

Fiind în fata unei unitati materiale de infractiune, constata ca, din acest punct de vedere, recursul declarat de inculpat este întemeiat, urmând a-l admite ca fondat, dupa desfiintarea în parte a sentintei si deciziei penale.

În baza art. 334 cod pr. penala urmeaza a se schimba încadrarea juridica din cele doua infractiuni de tentativa la furt si tâlharie, într-o singura infractiune de tâlharie, prev. de art. 211 alin. 1 rap. la art. 211 alin. 2 lit. b cod penal, art. 211 alin. 21 lit. a si c cod penal, cu aplic. art. 75 lit. „c” si aplic. art. 37 lit. „a” cod penal.

Recursul declarat de inculpatul C.V. urmeaza a fi respins ca nefondat, având în vedere ca, la individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere toate criteriile prev. de art. 72 cod penal, raportat la activitatea desfasurata de inculpat, care se înscrie în latura obiectiva a infractiunii de tâlharie, condamnarile anterioare de aceeasi natura, ce-i atrag starea de recidiva si, desi este liberat conditionat, nu a dat dovada de îndreptare.

Cum din oficiu nu se constata alte motive de recurs care sa fie invocate în favoarea inculpatului, urmeaza a respinge ca nefondat recursul declarat.

Etichete:

Infracţiuni contra patrimoniului art.208 alin.1 rap. la art. 210 C.pen.

SENTINŢA PENALĂ NR. 67/18.05.2010 (Domeniul-Infracţiuni contra patrimoniului- art. 208 alin. 1 rap. la art. 210 C.pen.)

Pe rol soluţionarea amânării de pronunţare în cauza penală privind pe inculpatul B. G., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 1362/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lehliu-Gară, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 208 alin. 1 rap. la art. 210 C.pen., dosar casat cu trimitere spre rejudecare prin decizia penală nr. 8/R/28.01.2010 a Tribunalului Călăraşi.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 04.05.2010, fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi ce face parte integrantă din prezenta, iar instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 11.05.2010 şi apoi la 18.05.2010, când a pronunţat următoarea sentinţă.

INSTANŢA

Deliberând asupra acţiunii penale de faţă:

La data de 05.08.2009, s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 1079/249, rechizitoriul nr. 1362/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lehliu-Gară, prin care inculpatul B. G., a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de prev. şi ped. de art. 208 alin. 1 C.pen. rap. la art. 210 C.pen., cu aplicarea art. 37 lit. „b” C.pen., (chemat în judecată la plângerea prealabilă a părţii vătămate D. V.).

Din actul de sesizare a instanţei rezultă următoarea situaţie de fapt:

În data de 17.10.2007, inculpatul B. G. a sustras din locuinţa părţii vătămate D. V., unde fusese găzduit de către acesta împreună cu concubina şi cei doi copii, mai multe bunuri şi bani, producând un prejudiciu în cuantum de 450 lei.

Partea vătămată D.V. a formulat plângere prealabilă împotriva inculpatului, plângere ce a fost înregistrată la Poliţia or. Lehliu – Gară sub nr. L237/19.10.2007.

În faza de urmărire penală inculpatul nu a putu fi audiat, deşi s-au făcut demersuri pentru găsirea acestuia.

Situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu se probează prin: declaraţiile părţii vătămate; biletul lăsat de inculpat; scrisorile trimise de inculpat părţii vătămate; declaraţiile martorilor D. M. şi B. V.

Sentinţa penală 109/11.11.2009 pronunţată de Judecătoria Lehliu-Gară în dosarul nr.1079/249/2009 a fost casată prin decizia penală nr.8/R/28.01.2010 pronunţată de Tribunalul Călăraşi motivat de faptul că inculpatul nu a ştiut de existenţa dosarului penal 1079/249/2009 întrucât nu mai locuieşte în com. Samarineşti, jud. Gorj ci în com. Bogda, sat Sintar, jud. Timiş, astfel că nu a putut fi prezent pentru a-şi susţine apărarea.

După casare cauza a fost reînregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 203/249/2010.

În şedinţa publică din 04.05.2010 partea vătămată a declarat că nu este posibilă împăcarea cu inculpatul şi s-a constituit parte civilă cu suma de 2000 lei cu titlu de daune morale.

Instanţa, analizând întregul material probator administrat în cauză, a reţinut următoarea situaţie de fapt:

Partea civilă D. V. locuieşte în or. Lehliu – Gară şi este membru al Bisericii Creştine Adventiste, iar la sfârşitul lunii septembrie 2007 inculpatul B. G., adept şi el al acestui cult şi care venise din jud. Gorj împreună cu concubina sa şi cei doi copii în com. Dor Mărunt, sat Dîlga, la muncă, a contactat-o pe partea vătămată, solicitându-i ajutorul.

Inculpatul îi datora o sumă de bani numitului G. P., iar partea vătămată l-a ajutat pe inculpat, achitându-i datoria de 1150 lei pe care acesta o avea, sub formă de împrumut.

Partea civilă i-a găzduit pe inculpat şi familia acestuia în locuinţa sa timp de 3 săptămâni, ajutându-l pe inculpat cu bani pentru rezolvarea unor probleme de sănătate, încercând să-i găsească o locuinţă şi un loc de muncă în vederea recuperării împrumutului.

În ziua de 17.10.2007, în timp ce partea civilă şi soţia sa erau plecaţi de la domiciliu, inculpatul a părăsit locuinţa părţii civile, luând din locuinţă suma de 100 lei, o Biblie (Biblia lui Şerban Vodă Cantacuzino) ediţie 1688, un aparat foto, o geantă de voiaj şi un combinezon schi, valoarea acestor bunuri fiind de 470 lei.

Inculpatul i-a lăsat părţii vătămate un bilet (fila 21 din d.u.p.) în care îi aduce la cunoştinţă faptul că a găsit un loc de muncă la Cluj, că nu mai poate sta pe spatele lui, că i-a luat din casă 1 mil. lei vechi, aducându-i la cunoştinţă că şi-a vândut şi telefonul pentru a face rost de mai mulţi bani.

A doua zi partea civilă a formulat plângere prealabilă, iar ulterior a constatat lipsa din locuinţă a unei Biblii ediţia 1688 şi a unui combinezon de schi.

O perioadă de timp inculpatul nu a contactat-o pe partea civilă. La data de 04.02.2008 i-a trimis o scrisoare în care recunoaşte din nou faptul că i-a luat 1 mil. lei din casă, precizând că a luat şi câteva cărţi din casă, respectiv o biblie ca să o xeroxeze, alte cărţi să le citească, un aparat foto o geacă (filele 13 – 15 din d.u.p).

Tot în luna februarie a anului 2008, inculpatul i-a mai trimis părţii civile o felicitare şi încă o scrisoare (filele 8 – 12 din d.u.p.).

De observat că toate plicurile poartă ştampila poştei Bucureşti, că în niciuna dintre scrisori nu indică o adresă unde poate fi găsit sau vreun nr. de telefon la care poate fi contactat, iar în ultima scrisoare (fila 9 d.u.p.) menţionează „dacă vrei să mă duci la judecată, o poţi face, ai hârtia pe care am semnat-o personal”.

Instanţa, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că fapta există, prezintă pericol social, este prevăzută de legea penală, a fost săvârşită cu intenţie de către inculpat.

În drept, instanţa constată că fapta inculpatului B. G. care, în data de 17.10.2007, a sustras din locuinţa părţii civile D. V., unde fusese găzduit de acesta împreună cu concubina şi cei doi copii, mai multe bunuri (o Biblie ediţia 1688, un aparat foto, o geacă) şi suma de 100 lei, cauzând un prejudiciu în cuantum de 570 lei – acoperit integral, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de “furt între rude” prev. şi ped. de art. 208 alin. 1C.pen. rap. la art. 210 C.pen.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului B. G. rezultă că acesta este cunoscut cu antecedente penale, suferind multiple condamnări pentru infracţiuni la regimul circulaţiei, pentru infracţiuni de fals (art. 288 – 291, 293 C.pen.), uzurpare de calităţi oficiale (art. 240 C.pen.), ultimele două condamnări fiind dispuse pentru săvârşirea infracţiunii de « furt între rude » (art.210 rap.la art.208 C.pen). Prin sentinţa penală nr. 4040/10.04.2003 a Judecătoriei Caransebeş, definitivă prin neapelare, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 2 (doi) ani pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 210 C.p. rap. la art. 208 al. 1 C.p., fiind arestat la data de 04.06.2003 şi liberat condiţionat la data de 20.07.2004, rămânând un rest de 318 zile.

Cum noua faptă a fost săvârşită la data de 17.10.2008, după expirarea restului menţionat mai sus, astfel că pedeapsa anterioară se consideră executată, urmează a se reţine în sarcina inculpatului starea de recidivă postexecutorie prev. de art. 37 lit. “b” C.pen.

La stabilirea şi aplicarea pedepsei instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C.p., respectiv persoana inculpatului, în vârstă de 47 de ani, cunoscut cu antecedente penale – recidivist postexecutoriu, persistenţa acestuia în săvârşirea unor fapte penale de natură să inducă în eroare, profitând de încrederea oamenilor (uzul de fals, falsul privind identitatea, falsul material în înscrisuri oficiale, inclusiv uzurparea de calităţi oficiale), fiind condamnat de diferite instanţe din ţară, ceea ce duce la concluzia peregrinării prin diferite zone, cum a fost şi în speţa de faţă, având cazierul impresionant, natura infracţiunii – faptă săvârşită cu intenţie, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei – câştigând încrederea familiei părţii vătămate, fiind găzduit de aceasta şi plecând în momentul când nu se afla nimeni acasă, sustrăgând bani şi bunuri, lăsând, într-adevăr, un bilet în care nu a dat nici un indiciu despre localitatea în care urma să ajungă sau vreo adresă unde să poată fi contactat, pericolul social pe care-l reprezintă o astfel de faptă – starea de insecuritate creată faţă de bunurile persoanelor, cuantumul prejudiciului – relativ redus – 570 lei, dar şi poziţia inculpatului după săvârşirea faptei care, deşi i-a trimis scrisori părţii vătămate, nu i-a dat acesteia nici un indiciu unde poate fi contactat, neputând fi audiat nici în faza de urmărire penală, nici în faţa instanţei.

Din cele reţinute mai sus reiese şi de ce instanţa nu poate primi apărările formulate de apărătorul inculpatului vizând achitarea în baza art.11 pct.2 lit.”a” rap. la art. 10 lit. „b1” C.proc.pen.

Aşa cum nu s-a prezentat în instanţă în primul ciclu procesual, în dosarul 1079/249/2009, inculpatul nu s-a prezentat nici pentru judecarea dosarului 203/249/2010, deşi a fost citat la domiciliul pe care l-a indicat: com. Bogda, sat Sintar, jud. Timiş.

Dovadă că inculpatul a avut cunoştinţă de existenţa acestui dosar pe rolul Judecătoriei Lehliu-Gară stau „scrisorile” transmise de inculpat instanţei, cu referire la dosarul 203/249/2010, în care arată că nu se poate prezenta dar indică a avea domiciliul în com. Bogda, sat Sintar, jud. Timiş şi ulterior alte două adrese. În realitate, aceste schimbări frecvente de adrese indică un stil de viaţă al inculpatului şi încercarea de a se sustrage tragerii la răspundere penală.

Potrivit art. 6 paragraful 3 lit. c din Convenţia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, acuzatul are dreptul să se apere el însuşi sau să fie asistat de un apărător ales de el şi, dacă nu dispune de mijloacele necesare pentru a plăti un apărător, să poată fi asistat în mod gratuit de un avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer. Curtea a arătat cum trebuie interpretate şi care este legătura între aceste trei dispoziţii (Curtea, Pakelli impotriva RFG, hotărârea din 25 aprilie 1983; Curtea, Campbell şi Fell impotriva Regatului Unit, hotărârea din 28 iunie 1984). Persoana acuzată de săvârşirea unei infracţiuni dispune de două posibilităţi: fie să se apere singură, fie să recurgă la serviciile unui avocat. Alegerea între aceste două posibilităţi nu revine statului contractant, ci chiar acuzatului. În ipoteza în care acesta hotărăşte să apeleze la un avocat şi nu dispune de mijloacele financiare necesare ori nu se prezinta in fata instantei, statul este obligat să-i asigure asistenţă judiciară gratuită, dacă interesele justiţiei o cer, tinandu-se seama de complexitatea cauzei, gravitatea infracţiunii de care este acuzată persoana respectivă şi cea a pedepsei pe care o riscă, respectiv capacitatea acuzatului de a se apăra singur în mod efectiv (Curtea, Hoang impotriva Franţei, hotărârea din 29 august 1992). Şansele de succes pe care persoana acuzată le are în cauză nu se numără printre aceste criterii (Curtea, Boner impotriva Regatului Unit, hotărârea din 28 octombrie 1994).

Întrucât articolul 6 paragraf 3 lit.c) vorbeşte despre asistenţă şi nu despre simpla numire, rezultă că acest drept trebuie să aibă un caracter efectiv. Acest lucru înseamnă că obligaţia statului nu se limitează la numirea avocatului ci se întinde şi asupra modului în care acesta îşi îndeplineşte atribuţiile (Curtea, Daud impotriva Portugaliei, hotarârea din 21 aprilie 1998).

Aspectele anterioare nu se opun judecării în lipsă a unei persoane cu condiţia ca statul să fi depus eforturi rezonabile pentru a-l găsi pe reclamant şi a-l cita conform procedurii (Curtea, Colloza şi Rubinat impotriva Italiei, hotărârea din 12 februarie 1985; Curtea, F.C.B. impotriva Italiei, hotărârea din 28 august 1991). Curtea a arătat ce înţelege prin eforturi rezonabile: o notificare personală (Curtea, Stamoulakatos împotriva Greciei, hotărârea din 26 octombrie 1993), oficială şi într-un termen rezonabil (Curtea, Godi impotriva Italiei, hotărârea din 9 aprilie 1984) cu privire la desfăşurarea procedurilor. În orice caz, persoana care s-a sustras de la judecarea cauzei nu dispune de dreptul să ceară rejudecarea cauzei.

În cauza, inculpatul B. G. s-a bucurat de o asistenta efectiva din partea apărătorului din oficiu, av. B. B., ce a participat activ pentru apărarea drepturilor inculpatului.

Faţă de toate aceste considerente instanţa apreciază că scopul pedepsei şi reeducarea inculpatului se pot realiza numai în regim de detenţie, având în vedere starea de recidivă a acestuia

În ceea ce priveşte constituirea de parte civilă cu suma de 2000 lei reprezentând daune morale, instanţa urmează să respingă această cerere apreciind că era de datoria părţii civile să ţină seama de faptul că are un copil minor cu handicap grad 2 accentuat şi să nu primească în locuinţa familiei sale persoane necunoscute. În ceea ce priveşte prejudiciul material acesta a fost recuperat.

Urmează, în baza art. 208 alin. 1 C.pen. rap. la art. 210 C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. „b” C.pen., a-l condamna pe inculpatul B. G. la pedeapsa închisorii de 1 (un) an şi 6 (şase) luni (chemat în judecată la plângerea prealabilă a părţii vătămate D. V.).

Urmează, în baza art. 71 C.pen., a-i interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. „a” teza a II- a şi lit. „b” C.pen., din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.

Urmează a constată recuperat integral prejudiciul material cauzat părţii civile D. V., şi a respinge cererea privind acordarea de daune morale.

Urmează, în baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen., a-l obliga pe inculpat la plata sumei de 400 lei – cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 200 lei – onorariu apărător oficiu – Baroul de Avocaţi Călăraşi (av. B. B.).

Văzând şi dispoziţiile art.361 alin.1 C.proc.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În baza art. 208 alin. 1 C.pen. rap. la art. 210 C.pen. cu aplicarea art. 37 lit. „b” C.pen. condamnă pe inculpatul B. G. la pedeapsa închisorii de 1 (un) an şi 6 (şase) luni (chemat în judecată la plângerea prealabilă a părţii vătămate D. V.).

În baza art. 71 C.pen. interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. „a” teza a II- a şi lit. „b” C.pen., din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.

Constată recuperat integral prejudiciul material cauzat părţii civile D.V. şi respinge cererea privind acordarea de daune morale.

În baza art. 191 al. 1 C.proc.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 400 lei – cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 200 lei – onorariu apărător oficiu – Baroul de Avocaţi Călăraşi (av. B. B.).

Cu recurs în 10 zile de la pronunţare pentru procuror şi partea civilă, iar pentru inculpat de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică, azi 18.05.2010.

Etichete:

Infracţiuni contra patrimoniului

Autor: JUDECĂTORIA BUHUŞI

Domeniu: tâlhărie

Tip speţă: sentinţă penală

Titlu: Infracţiuni contra patrimoniului

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buhuşi nr. 536/P/13.07.2007, înregistrat la Judecătoria Buhuşi sub nr. 742/199/16.07.2007, s-a dispus punerea in mişcare a acţiunii penale şi trimiterea in judecată a inculpatului P.V., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 al.1, 2, lit. b, c C. pen.

S-a reţinut în sarcina sa că la data de 18/19.06.2007, pe timp de noapte şi în loc public, a deposedat prin ameninţarea cu un cuţit, partea vătămată G.G., de bunuri în valoare de 650 lei.

Inculpatul, legal citat, s-a prezentat în instanţă în stare de arest preventiv, asistat de avocat din oficiu, dar nu a dorit să dea declaraţie. Audiat fiind la urmărirea penală, inculpatul a recunoscut doar parţial fapta reţinută în sarcina lui, declarând că în momentul când partea vătămată s-a oprit pentru nevoi fiziologice şi şi-a lăsat geanta jos, el a luat geanta şi traversând nişte lanuri de grâu şi de porumb, a ajuns pe un alt drum, unde s-a uitat în geanta şi în haina părţii vătămate. A sustras doar două telefoane mobile care se aflau în haină şi două bidoane de vin din geantă, iar restul bunurilor le-a abandonat în acel loc. Inculpatul a declarat că nu a găsit bani în haina părţii vătămate, ci doar un portofel cu acte, pe care de asemeni l-a abandonat în acel loc. A doua zi i-a vândut un telefon numitului A.N..

În apărare, inculpatul şi-a propus proba cu un martor, la care ulterior a renunţat.

Partea vătămată, legal citată, s-a prezentat in instanţă şi a declarat că în vreme ce se deplasa dinspre staţia CFR G. spre casă, în com.F., inculpatul i-a ieşit în faţă şi l-a ameninţat că îl omoară şi îl aruncă în porumb, punându-i în acelaşi timp cuţitul la gât. Partea vătămată a relatat că ea s-a speriat, a lăsat jos geanta în care avea 16 l de vin pus în bidoane şi 4 bucăţi de peşte (somn), precum şi haina care era pe geantă, în care avea portofelul cu bani şi acte şi două telefoane mobile şi a fugit spre postul de poliţie. Partea vătămată s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 420 lei, reprezentând suma de bani pe care o avea în portofelul care se afla în haină, precizând că nu are pretenţii cu privire la restul lucrurilor.

Nu şi-a propus probe în dovedire.

În cauză s-a audiat trei martori din lucrări.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În seara de 18/19.06.2007, la orele 22,30, partea vătămată G.G. a coborât în staţia CFR G., din trenul ce venise dinspre B. şi s-a îndreptat spre casă, în com.F., având asupra sa o geantă de voiaj în care se aflau mai multe bidoane cu vin, precum şi o haină, în care se afla un portofel cu acte şi două telefoane mobile.

Din acelaşi tren a coborât şi inculpatul P.V., care a ajuns-o din urmă pe partea vătămată şi i-a cerut acesteia să-i dea un bidon cu vin, dar a fost refuzat.

Părţile au continuat să meargă pe drum înspre satul C., iar într-un moment când partea vătămată a lăsat din mână geanta de voiaj pe care se afla şi haina sa, inculpatul a sustras geanta şi traversând nişte lanuri de grâu şi de porumb, a ajuns pe un alt drum, unde s-a uitat în geanta şi în haina părţii vătămate. A luat două telefoane mobile care se aflau în haină şi câteva bidoane de vin din geantă. Bidoanele cu vin au fost consumate de inculpat, iar unul dintre telefoane, marca S., a fost vândut de acesta a doua zi, numitului A.N., contra sumei de 10 lei.

Cel de-al doilea telefon mobil, marca M., precum şi un bidon cu vin roşu, au fost recuperate de agenţii de poliţie de la locuinţa inculpatului, la data de 20.06.2007. La aceeaşi dată, poliţia a ridicat de la A.N: şi telefonul marca S.. Bunurile recuperate au fost restituite părţii vătămate.

Situaţia de fapt a fost reţinută aşa cum a rezultat din declaraţia inculpatului dată la urmărirea penală, coroborată cu cea a părţii vătămate, cu cele ale martorilor audiaţi, precum şi cu procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi cu procesele-verbale de predare-primire a bunurilor sustrase.

Astfel, în ce priveşte modalitatea de săvârşire a faptei, aceasta a fost reţinută aşa cum a rezultat din coroborarea declaraţiei inculpatului cu cea a părţii vătămate şi în măsura în care a fost recunoscută de inculpat, întrucât nici o altă persoană nu a fost de faţă la incident.

Martora P.E., audiată la poliţie, a relatat că în seara zilei de 18.06.2007, inculpatul care este fiul ei, a venit acasă în jurul orei 22. A doua zi, martora a găsit într-un şopron, mai multe bidoane de vin din plastic, care erau goale şi pe care ea le-a luat şi le-a spălat. A mai arătat martora, că atunci când au venit agenţii de poliţie, au mai găsit un bidon cu vin roşu de un litru, pe care scria „C. D. M.”, iar în buzunarul unei haine de-a inculpatului, într-un pachet de ţigări, au mai găsit un telefon mobil de culoare gri.

Această situaţie a fost confirmată şi de martorul asistent C.V., care a arătat că a participat la cercetarea la faţa locului, ocazie cu care i-au fost prezentate bidoanele goale din plastic şi telefonul găsite la locuinţa inculpatului.

Martorul A.N. a relatat că inculpatul i-a oferit spre vânzare un telefon mobil marca S. de culoare albastră, iar el l-a cumpărat contra sumei de 10 lei.

Martorul C.I., audiat la poliţie a confirmat şi el că a auzit de la persoanele care se aflau în barul din zona gării, că inculpatul, pe care-l văzuse anterior intrând în bar, avea de vânzare un telefon mobil.

Aşa cum rezultă din dovezile aflate în dosarul parchetului, bunurile recuperate au fost recunoscute de partea vătămată ca fiind ale ei şi i-au fost restituite.

În ce priveşte restul bunurilor, respectiv portofelul, haina şi geanta de voiaj, acestea nu au fost găsite, iar din probe nu a rezultat ce s-a întâmplat cu ele.

Martorul Z.G. a arătat doar că a participat la conducerea în teren a poliţiştilor de către inculpat şi a văzut că acesta din urmă a indicat locul unde ar fi aruncat actele părţii vătămate.

De asemenea, împrejurarea că fapta de furt a fost săvârşită prin ameninţare, nu a fost probată.

În drept, pentru aceste motive, fapta inculpatului astfel reţinută, întruneşte condiţiile constitutive ale infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. e, g C. pen., iar instanţa a dispus schimbarea încadrării juridice în acest sens. Inculpatul va fi condamnat în consecinţă la pedeapsa închisorii.

La individualizarea pedepsei, instanţa va avea în vedere periculozitatea socială a faptei, săvârşită pe timp de noapte şi într-un loc public, persoana inculpatului care are multiple antecedente penale, majoritatea tot pentru infracţiuni de furt calificat, dar şi faptul că o parte din bunuri au fost recuperate, iar inculpatul a avut o atitudine de recunoaştere, urmând a reţine in acest sens în favoarea lui circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. c şi a reduce corespunzător pedeapsa conform art. 76 lit. c C. pen., precum şi celelalte criterii generale de individualizare prevăzute de art.72 C. pen.

În ce priveşte persoana inculpatului şi antecedentele sale penale, instanţa reţine că aceasta a mai fost condamnat, ultima dată la 4 ani închisoare, prin sentinţa penală nr. 201/11.09.2000 a Jud.A., arestat la data de 12.01.2000 şi liberat condiţionat cu un rest de 455 zile. Fapta din prezenta cauză fiind săvârşită după expirarea pedepsei anterioare, instanţa urmează a reţine starea de recidivă postexecutorie a inculpatului, prevăzută de art. 37 lit. b C. pen.

În temeiul art. 71 al. 2 C. pen. şi în lumina hotărârilor CEDO în cauzele S. şi P. împotriva R. şi H. contra M. B., aceluiaşi inculpat i se va aplica pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a, teza a II-a şi lit. b C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autorităţile publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, exercitarea funcţiilor publice la care se referă textul arătat fiind incompatibilă cu executarea unei pedepse privative de libertate.

Având în vedere pedeapsa ce urmează a fi aplicată şi predispoziţia inculpatului spre a săvârşi fapte penale, instanţa va dispune, în temeiul art. 350 C. pr. pen., menţinerea stării de arest a acestuia.

Durata reţinerii şi a arestării preventive, vor fi computate în temeiul art. 88 C. pen., din durata pedepsei aplicate.

În latura civilă, întrucât partea vătămată nu şi-a făcut nici o probă în dovedirea împrejurării că a avut în portofel la momentul furtului suma respectivă de bani, instanţa în temeiul art. 14 cu 346 C. pr. pen. şi 998 C. civ, va respinge ca nefondate pretenţiile sale.

Întrucât atât la urmărirea penală cât şi în instanţă, inculpatul a beneficiat de apărător din oficiu, se va dispune plata onorariilor pentru aceştia, din fondurile M. J..

Faţă de condamnarea inculpatului, acesta va fi obligat in temeiul art. 191 al. 1 C. pen. şi la plata cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru avocaţii din oficiu.

Etichete: