Top

Liberare provizorie

JUDECĂTORIA– JUDEŢUL BIHOR

DOSAR NR. 858//2009

Operator date cu caracter personal nr.9935

ÎNCHEIERE NR. 2/2009

Şedinţa publică din 13 mai 2009

Preşedinte :

Grefier :

Pe rol fiind pentru astăzi, cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul arestat preventiv L.C.R..

La apelul nominal făcut în cauză în cameră de consiliu, nu se prezintă părţile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, prin care se învederează că fondul cauzei a fost dezbătut în şedinţa publică din data de 12.05.2009, când părţile prezente au pus concluzii ce sunt consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată, şi când s-a amânat pronunţarea cauzei pentru data de 13.05.2009, dată la care pronunţat hotărârea.

JUDECĂTORIA

DELIBERÂND:

Asupra cererii de liberare provizorie sub control judiciar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la instanţă în 04.05.2009, inculpatul L.C.R. a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar din stare de arest preventiv în care se află, ca urmare a arestării sale preventive, în cursul urmăririi penale, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 208,209 lit. a, 215 al. 3 şi 193 Cod penal.

În motivare inculpatul arată că, cererea sa îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege întrucât faptele comise se încadrează în prevederile art. 160 indice 2 cod procedură penală, în sensul că infracţiunile sub aspectul cărora este cercetat sunt sancţionate cu pedepse de până la 18 ani.

Precizează că nu este recidivist, şi că nu există date din care să rezulte temerea că va săvârşi noi infracţiuni sau că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor martori, experţi sau părţi din cauză sau de alterare sau distrugere a mijloacelor de probă sau prin alte fapte.

Precizează de asemenea că se obligă să respecte toate condiţiile pe care le va impune instanţa în conformitate cu dispoziţiile art. 160 indice 2 al. 3 şi (31)1 Cod procedură penală pe perioada liberării lui provizorii sub control judiciar, precum şi faptul că, îi sunt cunoscute dispoziţiile legale privitoare la cazurile revocării liberării provizoriu în conformitate cu dispoziţiile art. 160 indice 10 Cod procedură penală.

Examinând cererea formulată de inculpat precum şi conţinutul dosarului de urmărire penală nr. 527 al Parchetului de pe lângă Judecătoria instanţa reţine că:

Inculpatul a fost reţinut pe 24 de în data de 14.04.2009 şi arestat preventiv pe o durată de 29 de zile pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat, înşelăciune şi ameninţare, fapte prevăzute de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. a, 215 al. 3 şi 193 Cod penal prin încheierea nr. 3 din data de 15.04.2009, fiind emise mandatele de arestare preventivă, deoarece în data de 10.04.2009, împreună cu V.R.C. prin inducerea în eroare a părţii vătămate M.L., cu prilejul încheierii unui contract de vânzare cumpărare a doi cai, i-au sustras acestuia căruţa şi hainele, refuzând să achite contravaloarea celor doi cai, iar la insistenţele părţii vătămate de a i se plăti caii aşa cum se stipula în contract, l-au ameninţat cu bătaia în prezenţa a trei martori.

Inculpatul L.C.R. a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria nr.5272009 pentru săvârşirea infracţiunilor de furt calificat, înşelăciune şi ameninţare, fapte prevăzute de art. 208 alin.1-209 alin.1 lit. a, 215 al. 3 şi 193 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit. a Cod Penal

Potrivit art. 160 ind. 2 alin. 1 cod procedură penală liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracţiunilor din culpă, precum şi în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depăşeşte 18 ani.

Potrivit aliniatului 2 al aceluiaşi articol se arată că liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă atunci când există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârşească alte infracţiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Din punct de vedere formal se constată că sunt îndeplinite condiţiile legale privitoare la admiterea cererii formulată de inculpat.

Există însă şi condiţii pe care legea le prevede cu privire la temeinicia instituţiei liberării provizorii sub control judiciar. În situaţia în care există elemente şi date în sensul că inculpatul ar încerca zădărnicirea aflării adevărului sau justificarea temerii că o dată lăsat în libertate va încerca comiterea unor noi infracţiuni, o astfel de cerere poate fi respinsă ca neîntemeiată.

Este şi cazul în speţa de faţă pe baza probelor din dosar putându-se considera că în acest moment o atare cerere ar fi nejustificată.

Inculpatul nu a fost anterior condamnat, însă la dosar se află date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe acesta să săvârşească alte infracţiuni, având în vedere comportamentul acestuia anterior arestării.

Pe de altă parte, din modul în care a săvârşit fapta inculpatul prezintă pericol pentru ordinea publică şi se poate conchide că lăsarea sa în libertate ar impieta asupra bunului mers a procesului penal în actuala fază judecăţii.

În dosarul 760/2009 a Judecătoriei, se reţine că, „măsura arestării preventive luată împotriva inculpatului a fost determinată şi în considerarea faptului că acest comportament a stârnit indignarea şi revolta locuitorilor din zonă care se simt ameninţaţi de actele infracţionale ale inculpatului şi familiei acestuia care sunt specializaţi în înşelăciune şi furturi de cai”.

Faţă de cele de mai sus şi având în vedere dispoziţiile prev. de art. 160 indice 2 Cod procedură penală instanţa consideră că, inculpatul nu poate fi liberat sub control judiciar, având în vedere şi prev. de art. 5 din Convenţia Europeană a drepturilor Omului şi art. 23 din Constituţie, conform cărora măsura lipsirii de libertate a unei persoane se poate dispune atunci când există motive verosimile că s-a săvârşit o infracţiune, sau există motive temeinice de a se crede în posibilitatea săvârşirii unei noi infracţiuni, fiind necesară altfel ordinii publice, a drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti, desfăşurarea în bune condiţii a procesului penal.

În speţă, există motive verosimile că s-a săvârşit o infracţiune şi există motive temeinice de a se crede că inculpatul va săvârşi noi infracţiuni.

Faţă de aceste considerente se va respinge ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat.

Având în vedere aceste considerente, instanţa în baza art. 1602 alin. 2 Cod Procedură penală raportat la art. 160 8a alin. 6 Cod procedură penală va respinge ca neîntemeiată cererea de liberare sub control judiciar formulată de inculpat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

În baza art. 160 8a alin. 6 Cod de procedură penală, respinge cererea de liberare sub control judiciar formulată de către inculpatul L.C.R., născut la data de 18.02.1981, CNP 1818054763, fiul lui I şi A, domiciliat în B, sat S, nr. 55, jud. B, în prezent deţinut în Penitenciarul cu Regim de Maximă Siguranţă trimis în judecată prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 208 al. 1 – 209 al. 1 lit. a Cod penal, art. 215 al. 3 Cod penal, art. 193 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal, arestat preventiv în baza mandatului de arestare preventivă nr. 3.

Cu recurs în 24 de ore de la pronunţare şi comunicare cu inculpatul.

Pronunţată în şedinţa publică din 13 mai 2009.

Preşedinte, Grefier,

Etichete:

Liberare provizorie pe cautiune

TRIBUNALUL TULCEA
Dosar nr.5506/327/2008
DECIZIA PENALĂ NR.1
Şedinţa publică din 8 ianuarie 2009

Cu privire la recursurile penale de faţă constată următoarele ,

Prin încheierea pronunţată la 6 ianuarie 2009 în dosarul 5506/327/2008 Judecătoria Tulcea , făcând aplicarea prevederilor art. 1608a alin.6 cod pr.penală , a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie pe cauţiune , formulată de inculpatul (…) , fiul lui (…), ns.la data de 29.03.1983 , CNP: 1830329360036 .

Prin încheierea menţionată anterior, în baza prevederilor art.3002 cod pr.penală raportat la art.160b cod pr.penală s-a menţinut arestarea preventivă a inculpaţilor (…) şi (…) pentru o perioadă de 60 de zile , începând cu data de 06.01.2009şi până la data de 06.03.2009, inclusiv.

Totodată, s-a fixat termen pentru continuarea judecăţii la plata de 3 februarie 2009.

În esenţă, Judecătoria Tulcea a reţinut , urmare examinării actelor şi lucrărilor dosarului că, prin încheierea din 27.09.2008, pronunţată în dosarul nr. 4630/327/2008 al Judecătoriei Tulcea , rămasă definitivă prin încheierea nr.7 din 29.09.2008 a Tribunalului Tulcea, s-a dispus arestarea preventivă a inculpaţilor (…) şi (…) pe o durată de 28 zile, că măsura respectivă a fost prelungită prin încheierea din 22 octombrie 2008 pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosarul nr.5066/327/2008 iar prin încheierea din 17.11.2008 măsura arestării preventive a celor doi inculpaţi a fost menţinută pentru o perioadă de 60 zile, începând cu data de 17.11.2008 şi până la 15.01.2009 inclusiv.

Pentru a menţine arestarea preventivă a celor doi inculpaţi Judecătoria Tulcea a avut în vedere gradul ridicat de pericol social ai faptei pentru care sunt trimişi în judecată, pericol conturat, în concret , prin modalitatea de săvârşire a faptei. Astfel, s-a reţinut că partea vătămată a fost luată de pe stradă la o oră matinală de un grup de trei bărbaţi între care se aflau şi cei doi inculpaţi , că sub imperiul unei constrângeri morale partea vătămată a fost nevoită să-i însoţească pe cei trei bărbaţi, care au lipsit-o de libertate timp de mai multe ore, interval în care au întreţinut cu aceasta mai multe raporturi sexuale prin constrângere.

A mai reţinut instanţa de fond că, în speţă, există date din care rezultă că inculpaţii dacă ar fi lăsaţi în libertate ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influenţarea unor părţi sau martori.

Raportat la cele reţinute Judecătoria Tulcea a apreciat că temeiurile avute în vedere la propunerea de arestare preventivă cât şi la prelungirea şi menţinerea acesteia subzistă şi impune în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.

În legătură cu cererea de liberare provizorie pe cauţiune, formulată de inculpatul (…), s-a apreciat că, în prealabil,ea întruneşte cerinţele legale , fixându-se prin încheierea din 9 decembrie 2008, o cauţiune în sumă de 10.000 lei plătibilă până la 16 decembrie 2008.

Urmare analizării cererii de liberare provizorie pe cauţiune prin prisma dispoziţiilor art.1608 şi art.1608a cod pr.penală, după ascultarea inculpatului, a concluziilor apărătorului şi ale procurorului, Judecătoria Tulcea a apreciat că cererea este neîntemeiată.

Pentru a aprecia în sensul celor menţionate Judecătoria Tulcea a reţinut că, din materialul probator administrat în cauză există date din care rezultă că inculpatul (…) va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influenţarea unor părţi sau martori,astfel că punerea lui în libertate ar reprezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

Împotriva încheierii din 6 ianuarie 2009 a Judecătoriei Tulcea, au declarat recurs, în termen legal, inculpaţii (…) şi (…) criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.

Recurentul inculpat (…) a criticat încheierea amintită pentru nelegalitate , în privinţa modului de soluţionare a cererii de liberare provizorie pe cauţiune.

Astfel, s-a susţinut că, instanţa de fond nun a procedat la ascultarea inculpatului referitor la cererea de liberare provizorie pe cauţiune, şi nu a acordat cuvântul părţilor , în privinţa admiterii în principiu a cererii, situaţie în care încheierea Judecătoriei Tulcea este lovită de nulitate absolută . Drept urmare s-a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea în totalitate a încheierii din 6 ianuarie 2009 a Judecătoriei Tulcea şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Pe fondul cererii de liberare provizorie pe cauţiune s-a arătat că, instanţa de fond a făcut doar presupunerea că inculpatul ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, dacă ar fi lăsat în libertate, ori, textul de lege al art.1602 alin.2 cod procedură penală impune să existe date certe că se încearcă zădărnicirea aflării adevărului.

În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea încheierii din 6 ianuarie 2009 a Judecătoriei Tulcea şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În privinţa menţinerii măsurii arestării preventive s-a arătat că, dacă se admite recursul pentru motivul de nelegalitate invocat nu se mai impune verificarea temeiniciei şi legalităţii respectivei măsuri.

Recurentul inculpat (…) a criticat încheierea din 6 ianuarie 2009 a Judecătoriei Tulcea în legătură cu măsura menţinerii arestării sale preventive.

În esenţă, inculpatul-recurent (…) a susţinut că, în ceea ce îl priveşte, în speţă nu există probe de vinovăţie a sa , că se bucură de prezumţia de nevinovăţie, iar condiţiile prevăzute de art.148 cod pr.penală nu sunt întrunite, cu excepţia aceleia prevăzută la litera f , astfel că nu există temeiuri pentru menţinerea arestării preventive.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii din 6 ianuarie 2009 a Judecătoriei Tulcea şi înlocuirea măsurii arestării sale preventive cu aceea de a nu părăsi localitatea de domiciliu.

Examinând încheierea din 6 ianuarie 2009 pronunţată în dosarul nr.5506/2008 al Judecătoriei Tulcea în raport de criticile din recursurile inculpaţilor (…) şi (…), de probatoriul administrat, cât şi din oficiu, în limitele prevăzute de art.3856 cod pr.penală tribunalul reţine următoarele;

Cu privire la criticile formulate de recurentul-inculpat (…) se constată, din examinarea încheierii atacate că, Judecătoria Tulcea a fixat cauţiunea la 10.000 lei, termenul de plată a acesteia fiind stabilit la 16 decembrie 2008 şi a acordat termen pentru admiterea în principiu a cererii de liberare provizorie pe cauţiune la data de 6 ianuarie 2009. Totodată, la termenul din 6 ianuarie 2009, în partea expozitivă a încheierii se arată că, părţile au pus concluzii în privinţa admiterii în principiu, astfel că este neîntemeiată critica referitoare la împrejurarea că nu s-a discutat în prealabil admiterea în principiu a cererii.

Potrivit textului art.1608a cod pr.penală soluţionarea cererii de liberare provizorie pe cauţiune se face după ascultarea inculpatului,a concluziilor apărătorului, precum şi ale procurorului.

Din conţinutul încheierii recurate rezultă că, la 6 ianuarie 2009 Judecătoria Tulcea a procedat la audierea inculpaţilor (…) şi (…) în legătură cu faptele pentru care au fost trimişi în judecată. Cu acest prilej apărătorul inculpatului (…) a avut posibilitatea să antameze şi aspectele relevante privind cererea de liberare provizorie pe cauţiune , astfel că au fost respectate dispoziţiile art.1608a cod pr.penală.

În condiţiile în care nici un text de lege nu împiedică ascultarea concomitentă a inculpatului cu privire la învinuirile ce i se aduc şi cu privire la eventualele măsuri preventive , nu se poate susţine cu temei că s-a încălcat o normă legală imperativă care să atragă nulitatea absolută a încheierii pronunţate.

Pe fondul cererii de liberare provizorie pe cauţiune, tribunalul reţine că, potrivit prevederilor art.160 alin.2 cod pr.penală liberarea provizorie pe cauţiune nu se acordă dacă există date din care rezultă necesitatea împiedicării inculpatului de a mai săvârşi alte infracţiuni sau că ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului, prin influenţarea unor părţi, martori sau experţi, prin alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

Raportat la textul de lege amintit tribunalul constată că, inculpatul (…) este cercetat penal pentru o infracţiune de viol în formă continuată, pe care nu o recunoaşte, şi că modalitatea concretă în care se pretinde că a fost săvârşită fapta, respectiv cu alte două persoane şi prin luarea forţată de pe stradă şi la o oră matinală a părţii vătămate, este una deosebit de periculoasă. Drept urmare, în speţă, se justifică luarea măsurilor legale privind împiedicarea pretinşilor făptuitori de a mai săvârşi fapte asemănătoare, ce prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Pentru considerentele amintite , constatându-se că sunt îndeplinite cerinţele legale ale art.1602 alin.1 şi 2 cod pr.penală coroborat cu prevederile art.1604 alin.1 cod pr.penală tribunalul va respinge ca neîntemeiată critica privind netemeinicia şi nelegalitatea respingerii cererii de liberare provizorie pe cauţiune, for mulată de inculpatul-recurent (…).

Prezumţia de nevinovăţie nefiind prevăzută de lege ca o cauză ce ar împiedica luarea măsurilor preventive faţă de persoanele cercetate penal , este evident că prin ea însăşi, nu justifică admiterea cererii de liberare provizorie pe cauţiune.

În condiţiile în care temeiurile de fapt şi de drept avute în vedere la luare măsurii arestării preventive a inculpaţilor (…) şi (…) subzistă şi în prezent, în sensul că, aceştia sunt cercetaţi pentru fapte sancţionate de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani iar modalitatea concretă de săvârşire a faptelor este una de natură să creeze pericol pentru ordinea publică, în mod temeinic şi legal Judecătoria Tulcea a menţinut măsura arestării preventivă a acestora.

Pentru considerentele menţionate tribunalul va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţii (…) şi (…) ca nefondate.

În urma examinării din oficiu a încheierii din 6 ianuarie 2009, pronunţată de Judecătoria Tulcea în dosar nr.5506/327/2008, nu s-au identificat motive de reformare a acesteia, motiv pentru care ea va fi menţinută ca legală şi temeinică.

Urmare a faptului că recursurile vor fi respinse ca nefondate, tribunalul îi va obliga pe recurenţi să plătească statului, cu titlul de cheltuieli judiciare, suma de 20 lei (…) iar (…) suma de 120 lei.

Întrucât, recurentul (…) a beneficiat de apărător, din oficiu, onorariul acestuia din urmă, în sumă de 100 lei, se va plăti din fondul MJ în contul Baroului de avocaţi Tulcea, pentru avocat (…).

Etichete: ,