Litigiu privind funcţionarii publici

Dosar nr.5874/121/2008

.-.-.-.-.-.-.-.

Pentru astăzi fiind amânată soluţionarea acţiunii în contencios administrativ

având ca obiect „litigiu privind funcţionarii publici”, formulată de reclamanta

ALEXANDRESCU GABRIELA, ş.a. în contradictoriu cu pârâţii CASA

NAŢIONALĂ DE PENSII ŞI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE şi

CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII GALAŢI

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 06.11.2008 şi au fost

consemnate în încheierea de şedinţă din aceeaşi zi care face parte integrantă din

prezenta, când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunţarea la

data de 14.11.2008, 21.11.2008.

T R I B U N A L U L

TRIBUNALUL,

Asupra cauzei comerciale de faţă;

Examinând actele si lucrările dosarului, constată cele ce urmează:

Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la Tribunalul Galaţi – Secţia

Comercială, Maritimă şi Fluvială şi de Contencios Administrativ sub nr.

5874/121/2008 din 3 septembrie 2008, reclamanţii Gabriela Alexandrescu, Nicoleta-

Cati Dulan, Cezarina Gruia, Doru-Viorel State, Gheorghe Jereghie, Elisabeta Tanasa,

Paraschiva Vintila, Daniela Marin, Greta Ionita, Ana Lepadatu, Cristina Vidrasc,

Mihaela Iacob, Teodora Stoica, Roxana Papuc, Manole Danaila, Carmen Macovei,

Marius-Mihai Zainescu, Cosmin-Stelian Avram, Daniel Felea, Leontin-Emilian

Dumitru, Georgeta Modiga, Ana-Denis Mormocea, Mirela Mihaila, Silvica Dumitru,

Mariana Oprea, Gherghina Panaite, Nela Chirila, Daniela Gavrilov, Teodora Micu,

Luminita Alexa, Ecaterina Miron, Carmen Miron, Lexioara Neculae, Marcela Soroaga,

Adriana Dulvara, Rodica Vlad, Elena Barbu, Mariana Dolea, Marie-Christine Ghiur,

Corina Marin, Viorica Cain, Elena Olteanu, Dorina Pana, Nicoleta Stanescu, Anuta

Mihai, Valeriu Tatu, Neculai Zburlea, Dorina Borcea, Venera-Florentina Tofan,

Lucretia Crisan, Mariana-Carmen Grigore, Mihaela Jereghie, Camelia Tiron, Veronica

Nenciu, Angela Neacsu, Luminita-Codruta Crucean, Mariana Bourcianu, Mirela

Munteanu, Violeta Ciofu, Elena Mihai, Cristina Potarniche, Madalina-Delia Ilie,

Luminita Rossalov, Lucia Diaconescu, Lica Ignat, Dumitru Lefter, Florentina Leca,

Nicoleta Ionescu, Maria Trifaila, Nicoleta Baciu, Gina-Maria Neagu, Maria

Hodorogea, Carmen David, Ilinca Arhire, Daniela-Luminita Covrig, Leana Sandu,

Daniela Avram, Iuliana Danaila, Nicoleta Mazilu, Cristina Glod, Lenuta Curteanu,

Lenuta Sonu şi Ivan Platon, în calitate de funcţionari publici – în temeiul disp. art. 1

alin. 1 din Legea Contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificata – au chemat în

judecată civilă pe pârâtele CASA NAŢIONALĂ DE PENSII ŞI ALTE DREPTURI

DE ASIGURĂRI SOCIALE Bucureşti şi CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII Galaţi

pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună:

– obligarea pârâtelor la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului

în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare şi sporul privind suplimentul

corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază începând cu

1 august 2005 şi în continuare, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data

efectuării plăţii, în funcţie de data angajării sau încetării raporturilor de serviciu pentru

fiecare funcţionar public în parte;

– acordarea pentru viitor a acestor sporuri până la abrogarea legii.

Prin cererea de chemare în judecată şi concluziile orale din 14 noiembrie 2008,

reclamanţii nu au solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată

efectuate în cauză.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanţii au învederat instanţei –

în esenţă – următoarea situaţie de fapt:

Prin cererea înregistrată sub nr. D7884 din 29 iulie 2008, reclamanţii au solicitat

pârâtei CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII Galaţi să acorde fiecărui funcţionar public

din cadrul instituţiei suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de

salarizare în procent de 25% începând cu 1 august 2005 şi în continuare, sume

actualizate cu indicele de inflaţie sau dobânda de referinţă a BNR la data plăţii

efective.

În ceea ce priveşte cuantumul de 25%, reclamanţii au solicitat să se aibă în

vedere cuantumul sporului acordat auditorului, controlorilor financiar preventive şi

consilierilor juridici din cadrul instituţiei.

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că suplimentul postului şi suplimentul

corespunzător treptei de salarizare sunt prevăzute la art.31 alin. 1 lit. c şi lit. d din

Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată.

Prevederile art. 31 alin. 1 lit. c si lit. d din Legea nr. 188/1999, republicată au

fost suspendate în perioada 2004-2006, iar începând cu 1 ianuarie 2007, potrivit disp.

art. XIII din Legea nr. 251/2006 aceste prevederi legale au intrat în vigoare.

Prin adresa nr. D8374 din 6 august 2008, pârâta a comunicat reclamanţilor că

solicitării acestora nu i se poate da curs.

Reclamanţii au considerat răspunsul instituţiei ca fiind nejustificat, motiv pentru

care au formulat acţiunea de faţă.

În dovedirea cererii de chemare în judecată, reclamanţii s-au folosit de proba cu

înscrisuri.

Deşi legal citată, pârâta CASA NAŢIONALA DE PENSII ŞI ALTE

DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE Bucureşti nu s-a prezentat în instanţă, dar a

formulat întâmpinare şi nu a solicitat probe în apărarea sa.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.

Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acţiunii reclamanţilor ca

neîntemeiată.

Pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII Galaţi, legal citată, nu s-a prezentat în

instanţă, dar a formulat întâmpinare şi nu a solicitat probe în combaterea acţiunii

reclamanţilor.

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocate de pârâta CASA

NAŢIONALĂ DE PENSII ŞI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE

Bucureşti prin întâmpinare este nefondată.

Calitatea procesuală presupune existenţa unei identităţi între persoana

reclamantului şi cel care ar fi titularul dreptului afirmat (în cazul calităţii procesuale

active) şi între persoana pârâtului şi cel despre care se pretinde că este obligat în

raportul juridic dedus judecăţii (în cazul calităţii procesuale pasive).

Fiind cel care porneşte acţiunea, reclamantul trebuie să justifice, atât calitatea

procesuală activă, cât şi calitatea procesuală pasivă, prin indicarea obiectului cererii de

chemare în judecată şi a motivelor de fapt şi de drept pe care se întemeiază pretenţia

sa.

Excepţia lipsei calităţii procesuale este o excepţie de fond, absolută şi

peremptorie.

În fapt, reclamanţii au solicitat obligarea pârâtelor la plata sumelor de bani

reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare şi

sporul privind suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din

salariul de bază începând cu 1 august 2005 şi în continuare, sume actualizate cu

indicele de inflaţie la data efectuării plăţii, în funcţie de data angajării sau încetării

raporturilor de serviciu pentru fiecare funcţionar public in parte, precum si acordarea

pentru viitor a acestor sporuri pana la abrogarea legii.

În cauza de faţă, susţinerile pârâtei CASA NAŢIONALĂ DE PENSII ŞI ALTE

DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE Bucureşti din întâmpinare urmează a fi

înlăturate, acesta având legitimare procesuală pasivă, întrucât competenţa elaborării

unor eventuale proiecte de buget şi de rectificare bugetară îi aparţine acestei instituţii,

în calitate de ordonator de credite.

Acţiunea reclamanţilor este fondată

şi urmează a fi admisă ca atare pentru următoarele considerente:

În temeiul disp. art. 1 alin. 1 din Legea Contenciosului administrativ nr.

554/2004, modificată, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al sau

ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau

prin nesoluţionarea în termen legal a unei cererei, se poate adresa instanţei de

contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului

pretins şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată”.

Alin. 1 al art. 18 din aceeaşi lege prevede că „instanţa, soluţinâd cererea la care

se referă art. 8 alin. 1, poate, după caz, să anuleze, în tot sau în parte, actul

administrativ, să oblige autoritatea publică să emită un act administrativ ori să

elibereze un certificat, o adeverinţă sau orice alt înscris”.

Conform disp. art. 31 alin. 1 lit. a-d din Legea nr. 188/1999 privind statutul

funcţionarilor publici, republicată şi modificată, pentru activitatea desfăşurată,

funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul pentru

vechime în muncă, suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de

salarizare.

În fapt, reclamanţii Gabriela Alexandrescu, Nicoleta-Cati Dulan, Cezarina

Gruia, Doru-Viorel State, Gheorghe Jereghie, Elisabeta Tanasa, Paraschiva Vintila,

Daniela Marin, Greta Ionita, Ana Lepadatu, Cristina Vidrasc, Mihaela Iacob, Teodora

Stoica, Roxana Papuc, Manole Danaila, Carmen Macovei, Marius-Mihai Zainescu,

Cosmin-Stelian Avram, Daniel Felea, Leontin-Emilian Dumitru, Georgeta Modiga,

Ana-Denis Mormocea, Mirela Mihaila, Silvica Dumitru, Mariana Oprea, Gherghina

Panaite, Nela Chirila, Daniela Gavrilov, Teodora Micu, Luminita Alexa, Ecaterina

Miron, Carmen Miron, Lexioara Neculae, Marcela Soroaga, Adriana Dulvara, Rodica

Vlad, Elena Barbu, Mariana Dolea, Marie-Christine Ghiur, Corina Marin, Viorica

Cain, Elena Olteanu, Dorina Pana, Nicoleta Stanescu, Anuta Mihai, Valeriu Tatu,

Neculai Zburlea, Dorina Borcea, Venera-Florentina Tofan, Lucretia Crisan, Mariana-

Carmen Grigore, Mihaela Jereghie, Camelia Tiron, Veronica Nenciu, Angela Neacsu,

Luminita-Codruta Crucean, Mariana Bourcianu, Mirela Munteanu, Violeta Ciofu,

Elena Mihai, Cristina Potarniche, Madalina-Delia Ilie, Luminita Rossalov, Lucia

Diaconescu, Lica Ignat, Dumitru Lefter, Florentina Leca, Nicoleta Ionescu, Maria

Trifaila, Nicoleta Baciu, Gina-Maria Neagu, Maria Hodorogea, Carmen David, Ilinca

Arhire, Daniela-Luminita Covrig, Leana Sandu, Daniela Avram, Iuliana Danaila,

Nicoleta Mazilu, Cristina Glod, Lenuta Curteanu, Lenuta Sonu şi Ivan Platon, aşa cum

au recunoscut pârâtele prin întâmpinări, sunt funcţionari publici şi beneficiază de

drepturile menţionate de disp. art. 31 alin. 1 lit. c şi lit. d din Legea nr. 188/1999,

republicată, respectiv suplimentul postului şi suplimentul treptei de salarizare.

Prin cererea înregistrată sub nr. D7884 din 29 iulie 2008, reclamanţii au solicitat

pârâtei CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII Galaţi să acorde fiecărui funcţionar public

din cadrul instituţiei suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de

salarizare în procent de 25% începând cu 1 august 2005 şi în continuare, sume

actualizate cu indicele de inflaţie sau dobânda de referinţă a B.N.R. la data plăţii

efective.

Prin adresa nr. D8374 din 6 august 2008, pârâta a comunicat reclamanţilor că

solicitării acestora nu i se poate da curs.

Potrivit disp. art. 40 alin. 2 lit. c din Codul muncii, obligaţia de a acorda

salariaţilor toate drepturile ce decurg din lege revine angajatorului.

Reclamanţii nu au primit începând cu 1 august 2005 sporurile solicitate prin

cererea de faţă, dreptul la suplimentul postului şi suplimentul treptei de salarizare

tinzând să fie lipsit de conţinut, iar pârâtele neavând justificare pentru această

îngrădire.

Mai mult decât atât este de principiu că o normă legală, odată reglementată

trebuie să producă efecte, fiind împotriva raţiunii de a exista a legilor să aibă doar

caracter formal.

Conform art. 1 din Protocolul adiţional 1 la Convenţia pentru Apărarea

Dreptului Omului “orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea

drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauză de

utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale

dreptului”.

Contrar susţinerilor pârâtei CASA NAŢIONALĂ DE PENSII ŞI ALTE

DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE Bucureşti, dreptul reclamanţilor la sporurile

solicitate este un drept de creanţă şi prin urmare, este un bun în sensul dispoziţiilor

menţionate.

În cauza de faţă, reclamanţii sunt îndreptăţiţi la plata drepturilor băneşti

reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare şi

sporul privind suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din

salariul de bază începând cu 1 august 2005 şi în continuare, sume actualizate cu

indicele de inflaţie la data efectuării plăţii, aferente perioadei cât au îndeplinit funcţia

publică întrucât, deşi prevăzute iniţial în lege şi ulterior suspendate în perioada 2004-

2006, potrivit art. XIII din Legea nr. 251/2006 prevederile art. 31 alin. 1 lit. c şi lit. d

din Legea nr. 188/1999 au reintrat în vigoare la 1 ianuarie 2007.

Faţă de considerentele expuse şi de dispoziţiile legale menţionate, Tribunalul

apreciază că acţiunea reclamanţilor este fondată, urmând să o admită aşa cum a fost

formulată.

De asemenea, Tribunalul va lua act de faptul că reclamanţii nu au solicitat

obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE L E G I I

H O T Ă R Ă Ş T E

Admite acţiunea formulată de reclamanţii ALEXANDRESCU GABRIELA,

DULAN NICOLETA CATI, GRUIA CEZARINA, STATE DORU-VIOREL,

JEREGHIE GHEORGHE, TANASA ELISABETA, VINTILA PARASCHIVA,

MARIN DANIELA, IONITA GRETA, LEPADATU ANA, VIDRASC CRISTINA,

IACOB MIHAELA, STOICA TEODORA, PAPUC ROXANA, DANAILA

MANOLE, MACOVEI CARMEN, ZAINESCU MIHAI MARIUS, AVRAM

COSMIN STELIAN, FELEA DANIEL, DUMITRU LEONTIN EMILIAN, MODIGA

GEORGETA, MORMOCEA ANA DENIS, MIHAILA MIRELA, DUMITRU

SILVICA, OPREA MARIANA, PANAITE GHERGHINA, CHIRILA NELA,

GAVRILOV DANIELA, MICU TEODORA, ALEXA LUMINITA, MIRON

ECATERINA, MIRON CARMEN, NECULAE LEXIOARA, SOROAGA

MARCELA, DULVARA ADRIANA, VLAD RODICA, BARBU ELENA, DOLEA

MARIANA, GHIUR MARIE CHRISTINE, MARIN CORINA, CAIN VIORICA,

OLTEANU ELENA, PANA DORINA, STANESCU NICOLETA, MIHAI ANUTA,

TATU VALERIU, ZBURLEA NECULAI, BORCEA DORINA, TOFAN VENERA

FLORENTINA, CRISAN LUCRETIA, GRIGORE MARIANA CARMEN,

JEREGHIE MIHAELA, TIRON CAMELIA, NENCIU VERONICA, NEACSU

ANGELA, CRUCEAN LUMINITA CODRUTA, BOURCIANU MARIANA,

MUNTEANU MIRELA, CIOFU VIOLETA, MIHAI ELENA, POTARNICHE

CRISTINA, ILIE DELIA MĂDĂLINA, RASSOLOV LUMINITA, DIACONESCU

LUCIA, IGNAT LICA, LEFTER DUMITRU, LECA FLORENTINA, IONESCU

NICOLETA, TRIFAILA MARIA, BACIU NICOLETA, NEAGU GINA MARIA,

HODOROGEA MARIA, DAVID CARMEN, ARGHIRE ILINCA, COVRIG

DANIELA LUMINIŢA, SANDU LEANA, AVRAM DANIELA, DANILA

IULIANA, MAZILU NICOLETA, GLOD CRISTINA, CURTEANU LENUTA,

SONU LENUTA, PLATON IVAN în calitate de funcţionari publici, cu toţii având

domiciliul ales în vederea comunicării actelor de procedură în Galaţi, Str. Ştiinţei nr.

97, judeţul Galaţi, în contradictoriu cu pârâţii CASA NAŢIONALĂ DE PENSII ŞI

ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI SOCIALE cu sediul în Bucureşti, str. Latina

nr.8, sector 2 şi CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII Galaţi cu sediul în Galaţi, Str.

Ştiinţei nr. 97 jud. Galaţi.

Obligă pârâtele să plătească fiecărui reclamant drepturile salariale reprezentând

suplimentul postului de 25% din salariul tarifar de încadrare şi sporul privind

suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25 % din salariul de bază

începând cu 1 august 2005 şi în continuare, aferent perioadei cât a îndeplinit funcţia

publică, actualizată cu rata inflaţiei la data plăţii efective.

Respinge ca nefondată excepţia lipsei calităţii procesuale pasive invocată de

pârâta CASA NAŢIONALĂ DE PENSII ŞI ALTE DREPTURI DE ASIGURĂRI

SOCIALE (CNPAS) Bucureşti prin întâmpinare.

Ia act de faptul că reclamanţi nu au solicitat obligarea pârâtelor la plata

cheltuielilor de judecată.

Tags: Litigiu privind funcţionarii publici

Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999) drepturi salariale

Dosar nr. 399/89/2010

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECTIA CIVILA

SENTINTA CIVILA Nr. 379/C.A.

Sedinta publica de la 06 Decembrie 2010

Instanta constituita din:

PRESEDINTE IOLANDA-MIHAELA PASCARU

Grefier ANGELA CHIRVASA

——–

Pe rol pronuntarea cauzei Contencios administrativ si fiscal privind pe

reclamant SINDICATUL MEGAS, intervenientii în nume propriu X,Y si pe pârât PENITENCIARUL VASLUI, având ca obiect litigiu privind functionarii publici (Legea Nr.188/1999) drepturi salariale.

La apelul nominal facut în sedinta publica la pronuntare lipsesc partile.

Procedura legal îndeplinita.

Mersul dezbaterilor si concluziile partilor au fost consemnate în încheierea de sedinta din 22.11.2010, care face parte integranta din prezenta sentinta si când, din lipsa de timp pentru deliberare, s-a amânat succesiv pronuntarea la 29.11.2010 si 06.12.2010, dându-se solutia de fata;

INSTANTA

Asupra cauzei de fata,

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante cu nr. 399/89/2010 Sindicatul Megas , in numele functionarilor publici indicati in tabelul anexa de la filele 20-24 a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Vaslui, obligarea acestuia la plata sporului de 100% pentru zilele lucrate în zilele de repaus saptamânal si pentru celelalte zile în care, în conformitate cu reglementarile în vigoare, nu se lucreaza, începând cu data de 01.02.2007 si pâna la data de 01.01.2010

Actualizarea sumelor cu indicele de inflatie la data platii efective;

Obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecata;

În motivarea actiunii se arata ca în conformitate cu dispozitiile art. 36, alin .l lit. a din Legea nr. 293/2004, modificata si completata, privind statutul functionarilor publici cu statut special din sistemul A.N.P., acestia au dreptul la un salariu lunar compus din salariul de baza, indemnizatii, sporuri, prime, etc.

Cadrul care defineste conditiile de munca ale functionarilor publici cu statut special din sistemul Administratiei Nationale a Penitenciarelor precum si modul in care se realizeaza compensarea muncii desfasurate in zilele de repaus saptamânal sau in alte zile in care, potrivit legii nu se lucreaza, este urmatorul:

Legea nr. 293/2004, sectiunea a II-a, capitolul 4, art. 45, alin. 1 prevede ca „durata normala a timpului de lucru este de 8 ore pe zi si 40 de ore pe saptamâna” iar la alin. 2 se specifica „ In cazul in care pentru anumite categorii profesionale durate programului normal de lucru este stabilit prin dispozitii legale specifice, se vor aplica aceste dispozitii”. In sensul aplicarii acestor dispozitii, conform art. 46 din Legea nr. 293/2004, Directorul General al Administratiei Nationale a Penitenciarelor a emis „Regulamentul privind organizarea activitatilor, a timpului de lucru, a pauzelor si evidenta, prezentei functionarilor publici din Administratia Nationala a Penitenciarelor”.

Conform art. 45, alin. 3, din acelasi act normativ, „cu un spor de 100% se platesc si orele lucrate in zilele de repaus saptamânal sau in celelalte zile in care, in conformitate cu dispozitiile in vigoare nu se lucreaza”.

Art. 16 din O.G. 64/2006 privind salarizarea si alte drepturi ale functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare, prevede ca: pentru orele prestate de functionarii publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare peste durata normala a timpului de lucru, in zilele de repaus saptamânal sau in celelalte zile in care, potrivit legii, nu se lucreaza, sunt aplicabile prevederile art. 45 din Legea 293/2004, cu modificarile si completarile ulterioare”, aspect care elimina necesitatea elaborarii unei metodologii suplimentare.

In conformitate cu pct. 11.4 lit. b din O.M.J 399/2007 se platesc cu un spor de 100% din salariul de baza orele lucrate in zilele de repaus saptamânal sau in celelalte zile in care in conformitate cu prevederile legale in vigoare nu se lucreaza.

Art. 89 din Legea nr. 293/2004 prevede ca: „dispozitiile prezentei legi se completeaza, dupa caz, cu prevederile cuprinse in legislatia muncii”.

Art. 132 din Legea 53/2003 – Codul muncii, la alin.l prevede ca „repausul saptamânal se acorda in doua zile consecutive, de regula sâmbata si duminica”. Potrivit alin.2. „in cazul in care repausul in zilele de sâmbata si duminica ar prejudicia interesul public sau desfasurarea normala a activitatii, repausul saptamânal poate fi acordat si in alte zile stabilite prin contract colectiv sau regulament intern”, iar alin.3 stabileste ca: “/’« situatia prevazuta la alin. 2 angajatii vor beneficia de un spor la salariu prevazut in contractul colectiv de munca sau individual.”

Regulamentele interne elaborate la nivelul ANP si al unitatilor subordonate nu deroga de la regula instituita prin art. 132 din Legea nr. 53/2003, caz in care se considera repaus saptamânal doua zile consecutive – sâmbata si duminica.

Acordul colectiv privind raporturile de serviciu ale functionarilor publici cu statut special din sistemul penitenciare, intareste, in art. 29 alin. (3), obligatia asumata de angajator (definit in Acord ca Ministerul Justitiei in calitate de ordonator principal in solidar cu ANP ca ordonator secundar) privind acordarea sporului de 100% pentru orele lucrate in zilele de repaus saptamânal sau in celelalte zile in care, in conformitate cu dispozitiile legale in vigoare nu se lucreaza, spor distinct de cel acordat pentru ore suplimentare (75% primele doua ore si 100% urmatoarele).

Potrivit art. 154 din Codul Muncii si a Conventiei nr. 95/1949, .salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de catre angajati” in baza relatiilor de serviciu iar pentru aceasta munca fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat in bani, fiind considerat un „bun” in sensul art. 1 din Protocolul 1 la Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului. La nivelul ANP si a unitatilor subordonate, având in vedere specificul muncii prestate de catre angajatii din sistem, personalul a efectuat ore in zilele de repaus saptamânal sau in zilele in care potrivit legii nu se lucreaza, fara acordarea sporului legal.

Conform regulilor generale ale dreptului muncii, sporul de 100% reprezinta partea variabila a salariului ce se plateste fiecarui salariat in functie de orele de munca prestate in zilele de repaus saptamânal sau in celelalte zile in care potrivit reglementarilor legale in vigoare nu se lucreaza si este un drept distinct de sporul acordat pentru orele suplimentare, pentru acestea din urma legea prevazând o modalitate diferita de compensare.

Prin urmare, nerespectarea acestei obligatii din partea paratului de a plati catre angajati acest spor la salariul de baza reprezinta o încalcare a dispozitiilor art. 16 din Constitutia României care prevede ca toti cetatenii sunt egali in fata legii fara discriminare si in nici un caz nu poate reprezenta o masura justificata de restrângere a acestui drept in sensul art. 56 din Constitutie.

În dovedire a depus înscrisuri.

In drept îsi întemeiaza cererea pe dispozitiile art. 36 si 45 din Legea 293/2009, art. 16 din O.G nr. 64/2006, pct.11.4 din O.M.J 399/2007. Legea nr. 53/2003, Constitutia României, Conventia nr. 95/1949, art. 1 din protocolul 1 la Conventie.

Pârâtul, legal citat, a depus întâmpinare prin care a solicitat introducerea în cauza a Administratiei Nationale a Penitenciarelor, Ministerul Justitiei si Ministerul Finantelor Publice. A invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active întrucât Sindicatul nu are mandat special dat de fiecare titular membru de sindicat.

Pe fondul cauzei a solicitat ca reclamantii sa îsi precizeze câtimea obiectului cererii si respingerea actiunii ca nefondata si neîntemeiata. Arata ca art. 45 din Legea 293/2004 privind Statutul functionarilor publici din cadrul ANP face referire exacta la faptul ca pot fi platite cu 75 % sau cu 100 % numai orele suplimentare efectuate, nu ziua ca atare. Plata salariilor s-a efectuat pentru perioada solicitata cu respectarea tuturor prevederilor legale ce reglementeaza acest lucru, respectiv OG 64/2006, OMJ 399/2007 de aplicare a OG 6/2006, Legea 293/2004. Astfel, pentru functionarii publici cu statut special care lucreaza în ture, faptul ca lucreaza în zilele de sâmbata si duminica sau sarbatorile legale constituie program normal de lucru raportat la specificul muncii acestora.

De asemenea, conform prevederilor art. 1 pct. 2 din Legea 53/2003 privind codul muncii, prevederile acestuia se aplica si raporturilor de munca reglementate prin legi speciale numai în masura în care acestea nu contin dispozitii specifice derogatorii. Astfel, precizarea petentului ca regulamentele interne nu deroga de la regula instituita de art. 132 din Legea 53/2003 este total nefondata si nesustinuta.

Acordul colectiv de munca a fost redactat având la baza prevederile legale în vigoare, în cazul de fata cu referire la modalitatea de acordare a sporurilor de 75 % si 100 % iar interpretarea prevederilor acestui acord nu se poate face decât tinând cont de prevederile legale în vigoare. Prin aplicarea OG 64/2006 de la data de 01.01.2007, salariul se calculeaza la numarul de zile lucratoare dintr-o luna. În plus, se evidentiaza si se platesc si orele suplimentare efectuate, în conformitate cu prevederile legale.

CA URMARE A INVOCARII DIN OFICIU A EXCEPTIEI PRESCRIERII DREPTULUI LA ACTIUNE PENTRU DREPTURILE SOLICITATE PENTRU PERIOADA 01 02 2007 -16 02 2007, LA DATA DE 10 .05.2010 RECLAMANTUL A DEPUS RENUNTARE LA JUDECATA PENTRU ORELE LUCRATE IN ZILELE DE REPAUS SAPTAMÂNAL PANA LA DATA DE 16.02.2007, DEOARECE PENTRU ORELE LUCRATE IN ZILELE DE REPAUS SAPTAMÂNAL PANA LA DATA DE 16.02.2007, A INTERVENIT PRESCRIPTIA SI SOLICITA SA SE CONSTATE CA PENTRU PERIOADA 1.02.2007-16.02.2007 RENUNTA LA ACTIUNEA IN JUDECATA.

LA ACEEASI DATA S-AU FORMULAT CERERI DE INTERVENTIE ÎN INTERES PROPRIU DE CATRE Irimia Lucian, Gabara Marian, Ponea Vasile si Vatamanu Costel, care solicita acordarea drepturilor solicitate de petenti prin cererea introductiva motivat de faptul ca am lucrat în aceleasi conditii si în aceeasi perioada cu acestia.

La 20.05.2010 au formulat cereri de interventie si Chiriac Rodica, Salcianu Viorica si Filip Anisoara, cu aceeasi motivare.

La data de 22.09.2010 reclamantul a formulat cerere de renuntare la capatul de cerere privind plata cu un spor de 100 % a orelor lucrate în zilele de sarbatori legale, întrucât au fost platite dupa data introducerii actiunii.

In cauza a fost administrata proba cu inscrisuri.

Examinând actele si lucrarile dosarului, instanta constata urmatoarele:

Sindicatul Megas, in numele functionarilor publici cu statut special indicati la filele 20-24 , a formulat prezenta actiune, al carei obiect a fost restrans la sporul de 100% solicitat numai pentru zilele de repaus saptamanal.

In temeiul art. 137 Cpc se va analiza prioritar exceptia lipsei calitatii procesuale active a Sindicatului Megas , calificata fata de motivarea acesteia de catre parat ca exceptia lipsei calitatii de reprezentant.

Paratul a motivat aceasta exceptie pe faptul ca persoanele fizice in numele carora a introdus actiunea trebuiau sa confere un mandat special sindicatului pentru promovarea prezentei actiuni.

Din art. 28 alin 2 din legea 54/2003 privind sindicatele rezulta ca

„ În exercitarea atributiilor prevazute la alin. (1) organizatiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice actiune prevazuta de lege, inclusiv de a formula actiune în justitie în numele membrilor lor, fara a avea nevoie de un mandat expres din partea celor în cauza. Actiunea nu va putea fi introdusa sau continuata de organizatia sindicala daca cel în cauza se opune sau renunta la judecata.”

Din interpretarea acestui articol rezulta ca nu este necesar un mandat expres sau unul special pentru introducerea actiunii, intrucat sidicatul are un mandat care are ca izvor legea, pentru introducerea de actiuni avand ca obiect drepturi ale membrilor de sindicat. In cauza, din tabelul de la filele 20-24 , rezulta ca functionarii publici cu statut special si-au exprimat acordul ca sindicatul sa introduca prezenta actiune, ceeea ce intareste mandatul legal prevazut de art 28 alin 2 din legea 54/2003.

In consecinta se va respinge aceasta exceptie a lipsei calitatii de reprezentant.

Pe fond se constata urmatoarele:

Din tabelul depus la filele 132-135 de catre parat rezulta ca functionarii cu statut special, reclamantii si intervenientii, lucreaza in ture si au beneficiat de repausul saptamanal de 2 zile in alte zile consecutive decat sambata si duminica sau daca nu a fost posibila acordarea de liber saptamanal li s-au platit aceste ore lucrate in zilele programate ca repaus saptamanal.

Din art. 46 din legea 293/2004 rezulta ca modul de organizare a timpului de lucru, a pauzelor si evidenta prezentei functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciare la serviciu se stabilesc prin regulamente de ordine interioara, elaborate de conducerea Administratiei Nationale a Penitenciarelor si a unitatilor din subordinea acesteia.

Din art 45 din legea 293/2004 rezulta ca programul de lucru este de 8 ore pe zi si de 40 ore pe saptamana iar programul de lucru al personalului din compartimentele a caror activitate impune prezenta la serviciu mai mult de 40 ore se stabileste de directorii unitatii, in raport cu necesitatile operative, asigurandu-se respectarea timpului de lucru normal.

Art 45 alin 4 prevede ca” Orele prestate de functionarii publici din sistemul administratiei penitenciare peste durata normala a timpului de lucru se compenseaza cu timp liber corespunzator. În cazul în care compensarea muncii suplimentare cu timp liber corespunzator nu a fost posibila în urmatoarele 30 de zile dupa efectuarea acesteia, orele suplimentare se vor plati, în luna urmatoare, cu un spor din salariul de baza, dupa cum urmeaza:

a) 75% din salariul de baza pentru primele doua ore de depasire a duratei normale a zilei de lucru;

b) 100% din salariul de baza pentru orele urmatoare. Cu un spor de 100% se platesc si orele lucrate în zilele de repaus saptamânal sau în celelalte zile în care, în conformitate cu reglementarile în vigoare, nu se lucreaza”.

Din interpretarea in ansamblu a art 45 rezulta ca sporul de 100% din ultima teza se acorda in ipoteza in care se depaseste durata normala a timpului de lucru. In cazul in care durata normala a timpului de lucru cuprinde lucrul sambata si duminica, si liber in alte 2 zile consecutive, motivat de faptul ca se lucreaza in ture, nu se impune acordarea acestui spor de 100%.

In cazul lucrului in ture repausul saptamanal, notiune prevazuta de art 45 alin 4 lit b presupune alte 2 zile libere, consecutive. Numai daca se lucreaza in aceste zile se acorda sporul.

Aceasta interpretare a art 45 alin 4 rezulta si din analiza Ordinului Minsterului Justitiei nr 399/2007 care cuprinde normele metodologige de aplicare a OG 64/2006 privind salarizarea functionarilor publici cu statut special din sistemul administratiei penitenciarelor; acest ordin interpreteaza art 16 din OG 64/2006 in sensul ca sporul de 100% se acorda si pentru orele lucrate in zilele de repaus saptamanal si in celelalte zile in care in conformitate cu prevederile legale nu se lucreaza, numai daca depasesc durata normala a timpului de lucru cuprins in ture. Toate aceste ore suplimentare nu pot depasi plafonul de 120 ore anual si exceptional 360 zile si numai cu dispozitia speciala a sefului ierarhic de a a dispune aceste ore suplimentare.

Aceasta interpretare este data si de directorul Aministratiei nationale a penitenciarelor – fila 38 dosar.

In consecinta numai orele care depasesc programul normal de 8 ore pe zi si cele de 40 ore pe saptamana, indiferent daca sunt realizate in zilele sambata si duminica, sau in zile normale, se platesc cu aceste sporuri de 75% si 100%.

Dispozitiile art 132 alin 2 si 3 din legea 53/2003 care stabilesc un spor in cazul in care repausul saptamanal se acorda in alte zile decat sambata si duminica nu se aplica pentru ca dispozitiile din codul muncii se aplica personalului contractual pentru care nu exista lege speciala. In cauza reclamantii si intervenientii sunt functionari publici cu statut special carora li se aplica legislatia speciala constand in legea 293/2004 , OG 64/2006 care se completeaza cu dreptul comun cuprins in Legea 188/1999 . Legea 188/1999 se completeaza cu legislatia muncii numai daca aceasta nu contravine legislatiei functiei publice ( potrivit art 118 din legea 188/1999)

In cauza art 132 din legea 53/2003 contravine legii speciale cuprinse in legea 293/2004 si in OG 64/2006 , astfel ca acest articol nu este aplicabil in cauza.

In consecinta actiunea formulata de reclamanti prin reprezentant legal si cererea de interventie formulata de Irimia Lucian, Gabara Marian, Ponea Vasile, Vatamanu Costel, Chiriac Rodica, Salcianu Viorica, Filip Anisoara va fi respinsa ca neintemeiata. In temeiul art 246 CPC se va lua act renuntarea Sindicatului Megas la capatul de cerere privind sporul de 100 % a orelor lucrate în sarbatori legale.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTARASTE:

Respinge exceptia lipsei calitatii de reprezentant a Sindicatului Megas.

Respinge actiunea formulata de Sindicatul Megas în numele functionarilor publici indicati în tabelul anexat aflat la filele 20-24 dosar în contradictoriu cu pârâtul Penitenciarul Vaslui ca neîntemeiata.

Respinge cererea de interventie în nume propriu formulata de Irimia Lucian, Gabara Marian, Ponea Vasile, Vatamanu Costel, Chiriac Rodica, Salcianu Viorica, Filip Anisoara, cu domiciliul ales la Penitenciarul Vaslui, în contradictoriu cu Penitenciarul Vaslui ca neîntemeiata.

Ia act de renuntarea Sindicatului Megas la capatul de cerere privind sporul de 100 % a orelor lucrate în sarbatori legale.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica azi, 06 decembrie 2010.

Tags: Litigiu privind funcţionarii publici

Litigiu privind functionarii publici

Dosar nr. 1686/89/2009

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECŢIA CIVILĂ

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 289/CA

Şedinţa publică de la 07 Decembrie 2009

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE IOLANDA-MIHAELA PASCARU

Grefier RALUCA EHOR

?????Pe rol soluţionarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamantul E G, domiciliat în…, în contradictoriu cu pârâţii MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE şi DIRECŢIA GENERALĂ A FINANŢELOR PUBLICE VASLUI, având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999).

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au lipsit părţile.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează următoarele: cauza se află la al patrulea termen de judecată; procedura de citare este legal îndeplinită; la data de 04.12.2009 prin serviciul registratură pârâţii au depus înscrisurile solicitate; se solicită judecarea cauzei în lipsă.

S-au verificat actele şi lucrările dosarului, după care, instanţa, din oficiu, în baza art. 163 Cod procedură civilă, invocă excepţia autorităţii de lucru judecat faţă de sentinţa civilă nr. 38/CA/09.02.2009 a Tribunalului Vaslui cu privire la drepturile salariale din perioada 2004-26.10.2009 şi reţine cauza spre soluţionare cu privire la excepţia invocată, la excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice invocată de pârâţi prin întâmpinare, şi pe fondul cauzei.

?????

INSTANŢA

Asupra cauzei de faţă constată următoarele

Prin cererea înregistrată sub nr. 1686/89/2009, reclamantul E G a chemat în judecată Ministerul Finanţelor Publice şi Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vaslui solicitând obligarea părţilor la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de bază şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, sume actualizate cu indicele de inflaţie, de la data naşterii dreptului până la data plăţii efective, pentru anii 2004, 2005, 2006, 2007, 2008 şi 2009 până la data pronunţării hotărârii.

În motivarea cererii, reclamantul arată că este funcţionar public în cadrul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice Vaslui din anul 2000 şi în conformitate cu prevederile art.31 alin.1 lit. c şi d din legea nr. 188/1999, republicată, funcţionarul public are dreptul la un salariu compus din : salariul de bază, sporul de vechime, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare. Până la republicarea legii nr. 188/1999 din anul 2007, când legii i s-a dat o nouă numerotare, suplimentul postului şi suplimentul treptei de salarizare erau prevăzute la art. 29 alin. 1 lit. c şi d din lege, care, prin art. 44 din OUG 92/2004 au fost suspendate până la data de 31.12.2006. Deşi în conformitate cu cap. XIII din Legea nr. 251/2006 prevederile art. 29 alin. 1 lit. c şi d din Legea nr. 188/1999 au reintrat în vigoare la data de 01.01.2007, Direcţia generală a Finanţelor Publice Vaslui refuză acordarea acestor drepturi lună de lună. Susţine reclamantul că suspendarea aplicării prevederilor legale care recunosc dreptul la suplimentul postului şi suplimentul treptei de salarizare al funcţionarilor publici nu echivalează cu stingerea acestui drept , ci are ca efect numai imposibilitatea realizării acestuia în intervalul de timp pentru care a fost suspendat exerciţiul sau până la data de 31.12.2006, prin art. 44 din OUG nr. 92/2004. de asemeni, dreptul la suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare constituie un drept de remunerare a muncii care face parte din conţinutul complex al dreptului fundamental la muncă.

În drept, reclamantul a invocat dispoziţiile art. 1 alin. 4 şi art.15 alin. 2 din Constituţia României şi ale Legii nr. 188/1999 cu modificările şi completările ulterioare.

În susţinerea cererii, reclamantul a depus înscrisuri, respectiv: adeverinţă din care rezultă calitate de funcţionar public, cerere către DGFP Vaslui de acordare a suplimentului postului şi suplimentului corespunzător treptei de salarizare; practică judiciară.

Cererea de chemare în judecată a fost legal timbrată.

Legal citaţi, pârâţii au depus întâmpinare prin care au invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice, motivat de faptul că acesta este ordonator principal de credite şi reclamantul nu are raporturi de muncă directe cu ministerul. Totodată, au solicitat suspendarea cauzei în temeiul prevederilor art. 244 alin. 1 Cod procedură civilă, întrucât Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite a fost sesizată pentru pronunţarea unei decizii de unificare a practicii judiciare în ceea ce priveşte interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 31 alin. 1 lit. c şi d din Legea nr. 188/1999 şi art. 1 alin. 1 din OG 6/2007. Pe fondul cauzei pârâţii au solicita respingerea acţiunii ca fiind neîntemeiată.

La termenul din data de 7 decembrie 2009, din oficiu, în baza art. 163 Cod procedură civilă, instanţa a invocat excepţia autorităţii de lucru judecat faţă de sentinţa civilă nr. 38/CA/09.02.2009 a Tribunalului Vaslui cu privire la drepturile salariale din perioada 2004-26.10.2009.

În cauză a fost administrată proba cu acte.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa constată că:

În temeiul art. 137 Cod procedură civilă se vor analiza prioritar în următoarea succesiune excepţia autorităţii de lucru judecat şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive pârâtului Ministerul Finanţelor publice.

Sentinţa 38/CA/2009 a Tribunalului Vaslui, irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia 555/CA/26.10.2009 a Curţii de Apel Iaşi, prin care a fost respinsă acţiunea formulată de Sindicatul Finanţelor Publice, în calitate de reprezentant legal şi al reclamantului E G are autoritate de lucru judecat în prezenta cauză pentru drepturile salariale solicitate pentru perioada 2004 – 26.10. 2009.

Între cele două cauze există triplă identitate de părţi, de obiect-suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare pentru perioada 2004 – 26.10.2009 şi de cauză-legea 188/1999.

În consecinţă sunt îndeplinite condiţiile impuse de art. 1201 Cod civil pentru a fi admisă excepţia invocată din oficiu cu privire la autoritatea de lucru judecat .

Excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice va fi respinsă pentru că acesta deşi nu are raporturi de serviciu cu reclamanta, în calitate de ordonator principal de credite îi revine obligaţia alocării resurselor pentru asigurarea executării sentinţei în eventualitatea admiterii acţiunii. În virtutea acestei obligaţii se apreciază că pârâtul are calitate procesuală pasivă.

Pe fond instanţa constată că drepturile solicitate de către reclamant sunt reglementate de dispoziţiile art. 31 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, privind Statutul funcţionarilor publici, conform cărora „pentru activitatea desfăşurată, funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului si suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Potrivit prevederilor art. 31 al.3 din Legea nr. 188/1999 se statuează că salarizarea funcţionarilor publici se face în conformitate cu prevederile legii privind sistemul unic de salarizare al funcţionarilor publici, al cărui proiect cade în sarcina Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, potrivit art.22 alin.1 lit. e din aceeaşi lege.

Pentru aplicarea art. 31 din Legea nr.188/1999 tocmai pentru a fi stabilit cuantumul drepturilor salariale invocate, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a elaborat un proiect de act normativ privind salarizarea funcţionarilor publici, proiect care instituia mecanismul de stabilire a salariului funcţionarilor publici, compus din cinci componente: salariul de bază, suplimentul postului, sporul de vechime, suplimentul corespunzător treptei de salarizare, alte prime şi sporuri.

Acest proiect de act normativ nu a fost promovat până în prezent, astfel că nu există baza legală pentru calcularea (cuantificarea) şi acordarea suplimentului postului şi a suplimentului treptei de salarizare.

Cele două drepturi salariale care formează obiectul prezentei cauze nu au fost cuantificate nici prin prevederile OG nr. 6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor de salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unic de salarizare si alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul 2007.

Instanţa reţine că pentru a fi posibilă cuantificarea (calcularea) suplimentului postului şi a suplimentului gradului, ca părţi componente ale salariului funcţionarilor publici este necesară existenţa unor dispoziţii date în aplicarea (executarea) art. 29 alin. (1) lit. c) şi d), devenit 31, din Legea nr. 188/1999, atribuţie ce revine fie legiuitorului, în cazul promovării unui act normativ cu forţă juridică de lege, fie Guvernului, în cazul promovării unei hotărâri date în executarea prevederilor respective din Legea nr. 188/1999.

Cum nici în cuprinsul O.G. nr.6/2007 nu sunt reglementate şi definite cele două sporuri, nestabilindu-se nici un coeficient pentru acordarea acestora, drepturile pretinse de reclamant nu pot fi acordate. Eventuala stabilire la nivelul procentului de 25% pentru fiecare drept de către instanţă ar fi arbitrară şi fără suport legal, instanţa depăşindu-şi, astfel, atribuţiile şi funcţiunea instituită prin Legile nr.303 şi 304/2004 şi C.pr.civ, aceea de aplicare a legii în cazul de speţă. Practic instanţa ar legifera în locul legiuitorului şi în favoarea funcţionarilor reclamanţi prin obligarea pârâtei la plata contravalorii celor 2 suplimente .

În plus, este evident, în concordanţă cu prevederile art. 31 al.3 din Legea nr. 188/1999 – cuantumul acestor drepturi nu poate fi stabilit decât prin lege.

Prin admiterea prezentei cereri de chemare în judecata s-ar nesocoti şi decizia nr. 820/ 2008 a Curţii Constituţionale în cuprinsul căreia se învederează expres că instanţele judecătoreşti nu au competenţa să anuleze sau să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege pe considerentul că ar fi discriminatorii şi să le înlocuiască cu norme create pe cale jurisprudenţială sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Astfel, instanţele judecătoreşti nu au posibilitatea de a acorda un spor salarial al cărui cuantum nu a fost determinat de autorităţile competente.

Rezultă aşadar, că atât timp cât vocaţia reclamanţilor la primirea sporurilor din litigiu, nu a fost materializată prin identificarea cuantumului dreptului salarial respectiv, de administraţia competentă identificată de legiuitor, în condiţiile în care ordonatorului principal de credite nu-i fuseseră acordate sumele corespunzătoare acordării vreunui drept salarial reprezentând un astfel de spor, reclamantul nu dispune de vreun drept salarial „recunoscut prin lege”, în sensul art. 1 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, la plata căruia angajatorul pârât să poată fi obligat de instanţa de contencios administrativ, în actualul cadru legislativ.

În cauză nu se poate invoca nici încălcarea dispoziţiilor art.1 din Protocolul Adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale pentru că cele două sporuri solicitate de reclamant nu constituie un bun în înţelesul art.1 din Protocol, neavând caracterul unei creanţe certe, lichide si exigibile.

Pronunţarea unor sentinţe prin care s-au acordat asemenea drepturi în cauze similare nu reprezintă o justificare pentru admiterea prezentei acţiuni pentru că practica judiciară nu reprezintă un izvor de drept în sistemul român de drept.

În şedinţa din 21 septembrie 2009 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constituită în Secţii Unite, a soluţionat recursul în interesul legii promovat de către procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie si prin decizia nr. 20/2009 s-a stabilit că: În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 31 alin. 1 lit. „c” şi „d” din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată, în lipsa unei cuantificări legale nu se pot acorda pe calea judecătorească drepturile salariale constând în suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare.

Deşi această decizie nu a fost publicată în Monitorul Oficial pentru a fi obligatorie se va lua în considerare această soluţie ce tinde la unificarea practicii.

Faţă de cele expuse, acţiunea formulată de către reclamant va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite excepţia autorităţii de lucru judecat a sentinţei nr. 38/CA/2009 a Tribunalului Vaslui.

Respinge acţiunea formulată de reclamantul E G, domiciliat în…, în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vaslui şi Ministerul Finanţelor Publice având ca obiect drepturi salariale pentru perioada 2004-26.10.2009 întrucât este autoritate de lucru judecat a sentinţei 38/CA/2009 a Tribunalului Vaslui.

Respinge excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanţelor Publice.

Respinge acţiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâţii Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vaslui şi Ministerul Finanţelor Publice având ca obiect drepturi salariale începând cu 27 octombrie 2009 ca neîntemeiată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 07 Decembrie 2009.

Tags: Litigiu privind funcţionarii publici

Litigiu privind funcţionarii publici

Prin actiunea înregistrata initial la Tribunalul Suceava la data de 02 decembrie 2008, reclamantul A.M. dan a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judetean Suceava, anularea hotarârii nr.147 din 30 octombrie prin care a fost destituit din functia de director al RA Aeroportul „Stefan cel Mare” Suceava, cu plata drepturilor salariale cuvenite.

Prin încheierea din 18 decembrie 2008 a Tribunalului Suceava-Sectia civila constatând ca decizia contestata este emisa de o autoritate administrativa, precum si existenta unei alte cauze, cu acelasi obiect pe rolul Sectiei comerciale, de contencios administrativ si fiscal în vederea cercetarii oportunitatii conexarii celor doua cauze, a trimis cauza formulata de reclamantul A.M. dan în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judetean Suceava – Sectiei comerciale, de contencios administrativ si fiscal al Tribunalului Suceava.

Tribunalul Suceava-Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal prin sentinta nr.128/86/2008 la prezenta cauza motivând ca actiunea se circumscrie Codului Muncii, iar nu Legii nr.188/2999, a admis exceptia necompetentei materiale a Sectiei comerciale, de contencios administrativ si fiscal a Tribunalului Suceava si a declinat competenta de solutionare în favoarea Sectiei civile a Tribunalului Suceava.

A sesizat Curtea de Apel Suceava pentru solutionarea conflictului negativ de competenta.

Curtea de Apel Suceava-sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal prin sentinta nr.20 al.1 din 10 aprilie 2009 a stabilit competenta de solutionare a cauzei având ca obiect „litigiul functionari publici”, privind pe reclamantul A.M. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judetean Suceava, în favoarea Tribunalului Suceava-Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal.

În motivarea solutiei s-a retinut ca reclamantul, numit initial director la RA Aeroportul Suceava, la organizarea concursului pentru ocuparea functiei desi a încheiat dupa promovarea si câstigarea concursului contractul individual de munca nr.399 din 10 mai 2004, pe durata nedeterminata, actiunea se circumscrie prevederilor Legii nr.188/1999, completata prin Legea nr.251/2006 întrucât potrivit art.12(1) lit.d din lege, în categoria functionarilor publici de conducere este inclusa si functia de director, iar hotarârea atacata are caracterul unui act administrativ în sensul Legii nr.554/2004.

Prin decizia nr.4708/29.10.2009 ICCJ – Sectia de contencios administrativ si fiscal a stabilit competenta de solutionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava – Sectia comerciala, de contencios administrativ si fiscal.

Cauza a fost reînregistrata pe rolul Tribunalului Suceava la data de 22.01.2010 cu numar de dosar 490/86/2010.

În motivarea actiunii s-a aratat în primul rând, începând cu data de 3 noiembrie 2003 reclamantul a fost numit în functia de director general (inspector de specialitate gradul 1A) la Regia Autonoma „Aeroportul” Suceava, numirea fiind facuta în baza Dispozitiei nr.328 din 3 noiembrie 2003 emisa de Consiliul Judetean Suceava si având caracter temporar, pâna la organizarea concursului.

Deoarece a câstigat acest post în urma sustinerii concursului la data de 10 mai 2004 a fost încheiat contractul individual de munca cu pârâta sub numarul 399 pe durata nedeterminata. În acord cu contractul de munca încheiat sub numarul mentionat mai sus, începând cu data de 01 septembrie 2004, prin dispozitia nr.244 adoptata de pârâta, se schimba functia din director general în director cu contract individual de munca pe durata nedeterminata.

Mentioneza ca în conformitate cu Legea nr.243/2002, RA „Aeroportul Suceava” si schimba denumirea în RA „Aeroportul Stefan cel Mare”Suceava, sub aceasta din urma titulatura si în temeiul prevederilor HG nr.398/1997, OUG nr.79/2001 si ale Legii nr.59/2002 a încheiat cu aceasta contractul de performanta nr.752/27.03.2006, modificat în parte prin actele aditionale nr.1/25.01.2007 si nr.2/01.04.2008.

În temeiul prevederilor HG nr.398/1997 si OUG nr.79/2008 a fost încheiat cu RA Aeroportul „Stefan cel Mare” Suceava contractul de mandat nr.1780/01.08.2008, modificat partial prin actul aditional nr.1 din 01.08.2008.

În al doilea rând, hotarârea contestata este nelegala întrucât nu au fost respectate dispozitiile art.94 pct.3 raportat la art.94 pct.5 din legea nr.215/2001 în sensul ca, convocarea nu s-a facut cu cel putin 5 zile înaintea sedintei ordinare.

În al treilea rând, hotarârea nr.147/30.10.2008 emisa de pârât este nelegala, întrucât nu exista avizul Ministerului Transporturilor.

În al patrulea rând, hotarârea contestata este nula si sub aspectul nerespectarii disp.art.60 lit.a si art.74 lit.d din codul muncii.

În drept au fost invocate dispozitiile art.1, art.8 al.1, art.10 al.1, art.14, art.18 din Legea nr.554/2004, art.94, art.43, art.110, art.45 din Legea nr.215/2001, art.274 cod procedura civila, art.998 cod civil.

În dovedire au fost anexate în copie, înscrisuri.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantului motivat de urmatoarele:

În primul rând, potrivit art.9 din OUG nr.79/2008 privind masurile economico-financiare la nivelul unor operatori economici, publicata în Monitorul Oficial nr.465/23.06.2008, „Contractele de performanta încheiate în baza dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.79/2001 privind întarirea disciplinei economico-financiare si alte dispozitii cu caracter financiar, aprobata cu modificari prin Legea nr.59/2002, cu completarile ulterioare, precum si contractele de mandat încheiate pâna la data intrarii în vigoare a prezentei ordonante de urgenta înceteaza sau se modifica dupa caz”.

În baza art.1 si 2 din OUG nr.79/2008 directorul Regiei Autonome „Aeroportul Stefan cel Mare” Suceava a încheiat la data de 01.08.2008 cu Consiliul de administratie contractul de mandat în conditiile Legii nr.31/1990 privind societatile comerciale, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. Contractul de mandat a fost înregistrat cu numarul 1780/01.08.2008.

Având în vedere ca la data intrarii în vigoare a OUG nr.79/2008, respectiv 23 iunie 2008, prevederile art.V din OUG nr.82/2007 pentru modificarea si completarea Legii nr.31/1990 privind societatile comerciale si a altor acte normative incidente se aplica si directorilor de la regiile autonome, cu aceasta data contractul individual de munca al domnului A.M. a încetat de drept.

În al doilea rând, contractul de mandat nu poate fi raportat la contractul individual de munca deoarece au regimuri juridice diferite. Contractul individual de munca se încheie potrivit dispozitiilor Codului muncii, iar în speta, contractul de mandat s-a încheiat potrivit prevederilor art.2 din OUG nr.79/2008 privind masuri economico-financiare la nivelul unor operatori economici. Contractelor de mandat le sunt aplicabile dispozitiile Legii nr.31/1990 privind societatile comerciale si codului civil.

În al treilea rând, proiectele de hotarâri în baza caruia au fost adoptate Hotarârile nr.147/3008 si 148/2008 au fost introduse pe ordinea de zi a sedintei consiliului judetean din data de 30 octombrie 2008, pentru reglementarea situatiei conducerii regiei autonome „Aeroportul Stefan cel mare” Suceava ca urmarea sesizarii unor aspecte negative constatate de compartimentul de audit a consiliului judetean în activitatea directorului regiei.

Aspectele negative din activitatea reclamantului constatate pâna la data de 21.10.2008 au fost consemnate în formularele de constatare si raportare a iregularitatilor si înregistrate la Consiliul Judetean Suceava sub numarul 15122/21.10.2008 si nr.15144/22.10.2008.

Un rezumat al aspectelor constatate de catre auditori a fost prezentat vicepresedintelui Consiliului Judetean Suceava, domnul V.I., în sedinta din 30.10.2008, înainte de adoptarea hotarârii nr.147 din 30.10.2008, prin care s-a dispus înlocuirea în functie a reclamantului.

Aspectele negative vizeaza: încasarea unui premiu în anul 2008 în suma de 300.000.000 lei, vechi în conditiile în care reclamantul nu a realizat integral criteriile de performanta pe anul 2007; încheierea unor contracte cu clauze defavorabile pentru regie; nerespectarea prevederilor referitoare la operatiunile de casa; abateri privind organizarea si desfasurarea procedurilor privind achizitiile publice; receptia necorespunzatoare a mijloacelor fixe; înstrainarea unor bunuri din patrimoniu fara documente justificative; salarizarea personalului din cadrul regiei nu se face conform prevederilor legale; contaminarea cu apa a cantitatii de 8000 litri de motorina prin neasigurarea conditiilor de pastrare si protectie; alte aspecte care sunt prezentate în formularele de constatare si raportare a iregularitatilor întocmite de catre auditori.

La elaborarea proiectelor de hotarâre s-a avut în vedere timpul necesar pentru întocmirea documentatiilor, solicitarea si obtinerea avizului Ministerului Transporturilor.

În al patrulea rând, cererea reclamantului de obligare a pârâtului la plata sumei de 300 000 de lei reprezentând daune morale este neîntemeiata si exagerata.

În drept au fost indicate dispozitiile art.115-118, 164 cod procedura civila, art.14 din legea nr.554/2004, art.1552, 1553, 1555 cod civil, OUG nr.79/2008, OG nr.82/2007.

În dovedire au fost anexate în copie înscrisuri.

Analizând actele si lucrarile dosarului, Tribunalul retine urmatoarele:

Prin actul administrativ contestat – Hotarârea Consiliului Judetean Suceava nr.147/30.10.2008 s-a dispus eliberarea reclamantului din functia de conducere de Director al Regiei autonome „Aeroportul Stefan cel Mare Suceava” începând cu data de 01.11.2008

Conform mentiunilor din contractul individual de munca nr.399/10.05.2004 (filele 17-18 dosar) reclamantul a ocupat functia de director general al RA „Aeroportul Suceava” prin concurs, începând cu data de 20.05.2004 pe o durata nedeterminata.

La data de 27.03.2006 între aceleasi parti s-a încheiat contractul de performanta nr.752 (fila 7-10 dosar 8154/86/2008) pe un termen echivalent cu termenul contractului individual de munca, astfel cum prevad disp.art.art.3 din contract; la data de 01.08.2008 s-a încheiat contractul de mandat nr.1780 (fila 13-16 dosar), în temeiul HG nr.398/1997 si OUG nr.79/2008.

Din analiza probatoriului administrat în cauza, instanta apreciaza ca hotarârea atacata aratata a fost emisa cu încalcarea dispozitiilor legale având în vedere urmatoarele considerente:

În primul rând, pârâta invoca prin întâmpinare faptul ca contractul individual de munca al reclamantului a încetat de drept odata cu încheierea contractului de mandat, întrucât acesta a fost încheiat în baza OUG nr.79/2008.

Nici un articol din textul de lege mai sus mentionat nu prevede încetarea de drept a contractului individual de munca odata cu intrarea în vigoare a contractului de mandat.

Contractul de mandat s-a încheiat prin acordul partilor-în aceste conditii contractul reprezinta „legea partilor” în baza art.969 cod civil.

Parte cocontractanta nu este nimeni altul decât pârâtul din cauza dedusa judecatii – Consiliul Judetean Suceava. Art. 2 din contractul de mandat prevede ca acesta se încheie pe durata contractului individual de munca pe o durata nedeterminata conform dispozitiilor lit.c din contractul nr.399/10.05.2004, iar disp.art.16.1 al.1 din acelasi contract prevede ca contractul de mandat înceteaza la data încetarii contractului individual de munca al directorului.

Prin urmare, sustinerile pârâtei referitoare la faptul ca contractul individual de munca a încetat odata cu intrarea în vigoare a contractului de mandat sunt nefondate, durata contractului individual de mandat fiind indisolubil legata de durata contractului individual de munca.

În al doilea rând, la baza emiterii Hotarârii nr.147/30.10.2008 se afla raportul Serviciului evidenta functiei publice, salarizare si resurse umane si raportul comisiei pentru studii, programe, prognoze, buget-finante.

Din analiza înscrisurilor existente la dosarul cauzei rezulta ca misiunea de audit public intern referitoare la activitatea RA Aeroportul Stefan cel Mare Suceava a identificat o singura problema cu privire la reclamant si anume aceea de acordare a premiului anual (filele 45-51 dosar nr.8172/86/2008).

Din concluziile raportului de audit rezulta ca suma de 30 000 lei reprezentând premiu anual aferent anului 2007 pentru Directorul Regiei Autonome Aeroportul Stefan cel Mare Suceava s-a acordat fara îndeplinirea criteriilor stabilite prin OUG nr.79/2001 si contractului de performanta; recomandarile comisiei de audit sunt acelea de recuperare a sumei acordate eronat drept premiu anual directorului Regiei.

În ceea ce priveste raportul de audit nr.15144/22.10.2008 (filele 52-73 dosar nr.8172/86/2008) prin care auditorii au contestat ca în cadrul regiei Autonome Aeroportul Stefan cel mare Suceava nu s-au respectat în totalitate actele normative referitoare la achizitiile publice, precum si procedurile referitoare la receptia serviciilor, produselor si lucrarilor achizitionate, de remarcat este faptul ca responsabilitatea pentru producerea neregularitatilor contestate revine membrilor comisiei de evaluare a ofertelor, din componenta careia nu facea parte reclamantul din cauza dedusa judecatii.

Raportat la recomandarile comisiei de audit în ceea ce-l priveste pe reclamant-restituirea premiului anual în cuantum de 30.000 lei-instanta apreciaza ca masura luata de pârâta prin hotarârea contestata – eliberarea reclamantului din functia de conducere de director al RA Aeroportul Stefan cel Mare Suceava a fost data cu încalcarea principiului proportionalitatii, în exces de putere astfel cum este definit de art.2 al.1 lit.n din Legea nr.554/2004.

Este cunoscut ca norma permisiva, în dreptul administrativ exprima puterea discretionara data autoritatii de a actiona sau nu, libertatea de apreciere de a actiona într-un sens sau altul, ceea ce nu echivaleaza cu faptul ca aceasta putere poate fi utilizata abuziv, fara justificari legale ale optiunii sale. A accepta contrariul ar însemna acceptarea excesului de putere fara nici un control al activitatii administratiei ceea ce este nepermis într-un stat de drept care, potrivit dispozitiilor art.1 si 4 din Constitutia României revizuita, se organizeaza nu doar potrivit principiului separatiei puterilor ( legislativa, executiva, judecatoreasca), dar nu si a celui al echilibrului acestora în cadrul democratiei constitutionale.

În al treilea rând, în cuprinsul Hotarârii Consiliului Judetean Suceava nr.147/10.10.2008 figureaza si avizul nefavorabil al Ministerului Transporturilor, aviz care nu a existat la data emiterii hotarârii.

Dispozitiile art.7 al.2 din HG nr.398/1997 prevad ca numire a directorului general al Regiei Autonome se face de catre Consiliul judetean cu avizul Ministerului Transporturilor; instanta apreciaza ca natura avizului este cel putin consultativa si este de natura sa duca la nulitatea în întregime a actului, din moment ce avizul nefavorabil al Ministerului Transporturilor nu a fost dat nici dupa emiterea hotarârii.

Fata de aceste considerente, instanta apreciaza ca hotarârea atacata a fost data cu nerespectarea dispozitiilor legale. Temeiul de drept care a stat la baza emiterii hotarârii îl reprezinta art.61 lit.d din Legea nr.53/2003- si anume concedierea deoarece salariatul nu corespunde profesional locului de munca. Din analiza înscrisurilor nu rezulta ca reclamantul nu corespunde din punct de vedere profesional locului de munca.

Mai mult decât atât, pârâtul nu a respectat disp.art.64 al.1 din Legea nr.53/2003 si anume nu i-a propus reclamantului locuri de munca vacante, desi avea aceasta obligatie.

În ceea ce priveste solicitarea reclamantului de acordare a daunelor morale, Tribunalul retine urmatoarele:

Potrivit disp.art.998 cod civil „orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara.

Regulile de baza care guverneaza raspunderea civila sun principiul repararii integrale a prejudiciului si principiul repararii în natura a prejudiciului.

Repararea integrala a prejudiciului presupune înlaturarea tuturor consecintelor daunatoare ale unui fapt ilicit si culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale în scopul repunerii în situatia anterioara a victimei, conform principiului „restitutio în integrum”.

Potrivit disp.art.8 al.1 din legea nr.554/2004, în caz de admitere a cererii în anulare a actului administrativ sau de recunoastere a dreptului încalcat, instanta va hotarî si asupra si asupra daunelor materiale si morale.

În literatura de specialitate, daunele morale sunt apreciate ca reprezentând o atingere adusa existentei fizice a persoanei, integritatii corporale si sanatatii, cinstei demnitatii si onoarei, prestigiului profesional.

Potrivit disp.art.1169 cod civil, sarcina probei în cererea privind acordarea daunelor morale revin reclamantului, conform principiului de drept actori incubit onus probandi. Potrivit regulilor din dreptul comun, reclamanta trebuie sa faca dovada existentei prejudiciului moral încercat, a caracterului ilicit al faptei pârâtei, savârsita de aceasta cu vinovatie si a raportului de cauzalitate dintre prejudiciu si fapta pârâtei.

În cauza dedusa judecatii, prin comportamentul sau abuziv si ilegal, pârâta i-a vatamat grav reclamantei un drept fundamental, dreptul la munca garantat de Constitutia României, cauzându-i si prejudicii de ordin moral prin afectarea onoarei, prestigiului si demnitatii ocrotite de lege.

Cu privire la stabilirea cuantumului daunelor morale, instanta va avea în vedere ca acestea sa aiba efecte compensatorii, neputând sa constituie nici amenzi excesive pentru autorii daunelor si nici venituri nejustificate pentru victimele acestora. Spre deosebire de celelalte despagubiri civile, care presupun un suport probator, în privinta daunelor morale nu se poate apela la proba materiala, instanta fiind cea care, în raport de consecintele suferite de partea vatamata, apreciaza ca suma de 15 000 de lei compenseaza prejudiciul moral cauzat.

În baza art.276 cod procedura civila, va obliga pârâta sa plateasca reclamantei suma de 1810,3 de lei reprezentând cheltuieli de judecata.

Tags: Litigiu privind funcţionarii publici

Litigiu privind funcţionarii publici

Prin cererea adresata acestei instante la data de 30.03.2010 înregistrata sub nr. 3736//2010, reclamantii „…” au chemat în judecata pe pârâta Primaria Comunei Cîrlibaba – prin primar, solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea acesteia la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzator treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de baza, calculate si platite de la data pronuntarii hotarârii si în continuare, pâna la încetarea raporturilor de serviciu, precum si suplimentul postului în procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzator treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de baza retroactiv din data de 01.01.2007, pâna la data pronuntarii prezentei hotarâri, sume actualizate cu indicele de inflatie de la data de 01.01.2007 pâna la data platii efective, pentru fiecare persoana nominalizata în raport cu perioada de timp lucrata.

În motivarea cererii, reclamantii au aratat ca suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare sunt prevazute la art. 31 alin. 1 lit. c si d din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata, care prevede ca: „Pentru activitatea desfasurata, functionarii publici au dreptul la un salariu compus din: a) salariul de baza; b) sporul pentru vechime în munca; c) suplimentul postului;

d) suplimentul corespunzator treptei de salarizare”.

Au mai aratat ca pâna la republicarea din anul 2007 a Legii nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici când s-a dat textelor o noua numerotare, suplimentul postului si suplimentul treptei de salarizare erau prevazute la art. 29 alin. 1 lit. c si d din lege.

Aceasta prevedere legala, respectiv art. 29 alin. 1 devenit art. 31 alin. 1 din legea nr.188/1999, republicata, a fost suspendata pâna la data de 31.12.2006, prin art. 44 din OUG nr.92/2004.

Potrivit art. XII din Legea nr. 251/2006 prevederile art. 29 alin. 1 lit. c si d din Legea nr. 188/1999 au reintrat în vigoare la data de 01.01.2007.

Prin urmare, solicita a se constata ca, desi aceste drepturi trebuia sa le fi fost acordate de drept, cel târziu începând cu data de 01.01.2007, în mod abuziv încalcând prevederile legale, angajatorul a refuzat acordarea cestora desi sunt îndreptatiti la aceste sporuri.

Referitor la cererea privind acordarea acestor drepturi retroactiv, solicita a se constata faptul ca potrivit art. 29 alin. 1 devenit art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, republicata, reclamantul are dreptul la suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare pentru perioada 1.01.2005- 01.01.2007.

Aceasta prevedere legala, respectiv art. 29 alin. 1 devenit art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, a fost suspendata pana la data de 31.12.2006, prin art. 44 din O.U.G. nr. 92/2004.

În acest sens, solicita a se constata ca norma legala de suspendare, mai sus mentionata, contravine prevederilor art. 41 si art. 53 din Constitutia României care prevede ca „ Exercitiul unor drepturi sau unor libertati poate fi restrâns numai prin lege si numai daca se impune, dupa caz, pentru: apararea securitatii nationale, a ordinii, a sanatatii ori a moralei publice, a drepturilor si libertatilor cetatenilor, desfasurarea instructiei penale, prevenirea consecintelor unei calamitati naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.

Restrângerea poate fi dispusa numai daca este necesara intr-o societate democratica. Masura trebuie sa fie proportionala cu situatia care a determinat-¬o, sa fie aplicata in mod nediscriminatoriu si fara a aduce atingere existentei dreptului sau a libertatii”.

Examinând textul art. 44 din O.U.G. nr. 92/2004 prin care a fost suspendata plata drepturilor banesti, reprezentând suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare, se poate constata ca legiferarea s-a realizat cu încalcarea dispozitiilor constitutionale ce reglementeaza drepturile persoanelor încadrate în munca.

Din interpretarea sistematica si logica a textelor de mai sus rezulta ca plata suplimentului postului si a suplimentului treptei de salarizare li se cuvine, întrucât nici executivul si nici legiuitorul nu puteau suspenda sau abroga acest drept, din perspectiva textelor constitutionale mentionate.

Fata de considerentele de mai sus, potrivit acestor texte constitutionale si de lege organica ( respectiv Codul Muncii ), rezulta în mod indubitabil ca un drept derivând dintr-un raport juridic de munca odata câstigat nu mai poate fi anulat.

Ori, contrar acestor dispozitii, atât executivul ( prin OUG 92/2004), cât si legiuitorul (prin Legea 76/2005 pentru aprobarea OUG 92/2004) au anulat acest drept în mod ilegal.

Considera reclamantii ca nu se impune sesizarea Curtii Constitutionale cu o eventuala exceptie de neconstitutionalitate a textelor de lege mentionate, deoarece, potrivit art. 29 alin 1 din Legea nr. 47 /1992, privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale, republicata, cenzurarea legalitatii acestei suspendari revine instantei de fond, iar nu Curtii Constitutionale, deoarece normele legale de suspendare nu mai sunt În vigoare, fiind abrogate la data sesizarii instantei.

În drept, si-au întemeiat cererea pe dispozitiile art. 31 alin. 1 lit. c si d si art. 109 din Legea nr. 188/1999 republicata, art. 38 si 39 din Legea nr. 53/2003.

În sustinerea cererii promovate, reclamantii au depus înscrisuri (filele 8 -27).

Pârâta Primaria comunei Cîrlibaba – prin primar, legal citata, nu a formulat întâmpinare.

Examinând actele si lucrarile dosarului asupra cauzei de fata, instanta constata urmatoarele:

Prin decizia nr. 20 din 21.09.2009 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie – Sectiile Unite, admitându-se recursul în interesul legii declarat de catre Procurorul General al Parchetului de pe lânga Înalta Curte de Casatie si Justitie, s-a stabilit ca, în interpretarea si aplicarea unitara a dispozitiilor art. 31 al. 1 lit. c si d din Legea nr.188/1999 privind statutul functionarilor publici republicata stabileste ca în lipsa unei cuantificari legale nu se pot acorda pe cale judecatoreasca drepturile salariale constând în suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare.

Conform art. 329 al. 3 Cod procedura civila, dezlegarea data problemelor de drept judecate de Sectiile Unite ale Înaltei Curti de Casatie si Justitie în cadrul recursului în interesul legii, este obligatorie pentru instante.

Tags: Litigiu privind funcţionarii publici

Litigiu privind funcţionarii publici

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului Suceava-Sectia civila la data de 06.07.2009 cu numar de dosar 4667/86/2009 reclamantul P.D. în contradictoriu cu pârâtul Ocolul Silvic Vatra Dornei, a solicitat instantei ca prin hotarârea ce o va pronunta sa dispuna anularea Deciziei nr. 299/03.06.2009, obligarea unitatii intimate sa-l reintegreze în functia detinuta anterior, obligarea intimatei la plata diferentei de drepturi salariale pentru perioada 03.06.2009 si data repunerii efective pe postul de sef ocol cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecata.

În motivarea actiunii s-a aratat ca, pâna la data de 03.06.2009 a activat în calitate de sef ocol la Ocolul Silvic Dorna Candrenilor, functia detinuta pe baza de contract individual de munca si deciziei de numire pe postul de sef de ocol.

Urmare a deciziei profesionale, gradului si pregatirii de specialitate, cât si a faptului ca mai îndeplinise anterior functii similare, fosta conducere a Directiei Silvice Suceava l-a numit în functia precizata pe care a îndeplinit-o în cele mai bune conditii, dovada fiind aprecierile de la sfârsit de an si calificativele obtinute.

Începând cu data de 03.06.2009, noua conducere a Directiei Silvice Suceava a dispus, conform deciziei criticate, eliberarea din functia de sef ocol, fara o motivare în fapt si în drept de natura a justifica masura unilateral dispusa, trecându-l pe reclamant într-o functie inferioara, respectiv aceea de sef district în cadrul ocolului Silvic Vatra Dornei, masura prin care i s-au modificat unilateral locul muncii, felul muncii, conditiile de munca si salariul , mai precis 4 din cele 6 elemente expres si imperativ definite de art.41 a.3 din codul muncii.

În al doilea rând, a aratat ca singurul caz în care este admisibila modificarea contractului de munca în privinta salariului, respectiv a functiei, este cazul sanctiunii disciplinare.

Evident însa ca în prezenta speta nu este incidenta situatia mai sus mentionata si nici nu e vorba de un caz de forta majora asa cum este reglementat de art.48 din codul muncii, situatie în care angajatorul putea modifica unilateral locul si felul muncii, dar nu si salariul.

Nu a fost indicat temeiul de drept al cererii.

În dovedire au fost anexate, în copie, înscrisuri.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a aratat în primul rând ca prin decizia nr.1542/06.05.2004 petentul a fost numit în functia de sef de ocol la ocolul Silvic Dorna Candrenilor, pâna la organizarea si sustinerea concursului pentru ocuparea acestei functii, deci a fost numit în aceasta functie pe o perioada determinata, respectiv pâna la organizarea si sustinerea concursului pentru ocuparea acestei functii. Fata de aceasta prevedere cuprinsa în art.1 din decizia nr.1542/06.05.2004, arata pârâtul ca Directia Silvica Suceava putea sa-l schimbe din aceasta functie oricând, atâta timp cât acesta nu a sustinut un concurs pentru ocuparea acestei functii.

Pâna la aceasta data petentul nu a dat concurs pentru ocuparea acestei functii, motiv pentru care considera ca Directia Silvica Suceava îl putea oricând schimba din functie, pe o alta functie, conform pregatirii sale profesionale.

În al doilea rând, prin actul aditional nr.15.531/26.07.2004, pct. 2, întocmit de Directia Silvica Suceava urmare a deciziei nr.1542/06.05.2004, însusit prin semnatura de petent, acesta si-a dat acceptul ca din ratiuni organizatorice, din necesitati socio-economice, ca urmare a unui management necorespunzator sau ca urmare a verificarii anuale a competentei profesionale, petentul, prin semnarea acestui act aditional, este de acord cu eliberarea din functie de sef de ocol.

Rezulta asadar ca modificarea de catre Directia Silvica Suceava a contractului individual de munca s-a facut cu consimtamântul general si prealabil dat de petent, prin recunoasterea posibilitatii generice si virtuale a Directiei Silvice Suceava de a lua aceste masuri.

În al treilea rând, decizia contestata întruneste conditiile de fond si de forma prevazute de lege.

Nu a fost indicat temeiul de drept al cererii.

În dovedire au fost anexate în copie înscrisuri.

Prin încheierea de sedinta din data de 01.10.2009 cauza a fost trimisa administrativ spre competenta solutionare completelor specializate în materia contenciosului administrativ si fiscal , fiind reînregistrata la data de 07.11.2009.

Pe fondul cauzei, instanta retine urmatoarele:

Prin decizia nr.299/03.06.2009(fila 4 dosar) s-a dispus ca, începând cu data de 03.06.2009 reclamantul se elibereaza din funtia de sef ocol la Ocolul Silvic Dorna Candrenilor si ca, începând cu aceeasi data reclamantul va ocupa functia de sef de district silvic la ocolul Silvic Dorna Candrenilor.

Reclamantul a fost numit în functia de sef ocol la Ocolul Silvic Dorna Candrenilor pâna la organizarea si sustinerea concursului pentru ocuparea acestei functii prin decizia nr.1542/06.05.2004 (fila 16 dosar). În acest sens, s-a întocmit si actul aditional la contractul individual de munca, semnat de reclamant (fila 14 dosar).

Instanta apreciaza ca decizia contestata în prezenta cauza a fost emisa cu nerespectarea dispozitiilor legale, motivat de urmatoarele:

Dispozitiile art.41 al.1 din codul muncii prevad ca, contractul individual de munca poate fi modificat numai prin acordul partilor, or reclamantul nu si-a dat acordul în acest sens. De asemenea, aceste prevederi sunt confirmate si de dispozitiile art.41 din contractul colectiv de munca, iar al.2 prevede ca, modificarea contractului individual de munca se refera la felul muncii.

Astfel, reclamantul si-a dat acordul pentru numirea în functia de sef ocol silvic la Ocolul Silvic Dorna Candrenilor conform actului aditional la contractul individual de munca (fila 14 dosar).

Prin decizia nr.1542/06.05.2009 a fost prevazut un termen limita pâna la care reclamantul a fost numit în functia aratata mai sus, si anume pâna la organizarea si sustinerea concursului pentru ocuparea acestei functii.

Sustinerile pârâtului din întâmpinare referitoare la faptul ca Directia Silvica Suceava putea sa-l schimbe oricând din functie, atâta timp cât nu a sustinut concurs pâna la ocuparea acestei functii, sunt nefondate.

Astfel, pârâtul nu a facut dovada ca s-a organizat un concurs pentru ocuparea acestei functii si ca exista si un câstigator, altul decât reclamantul, situatie în care, decizia contestata ar fi avut temei legal. Potrivit disp.art.278 codul muncii, sarcina probei în conflictele de munca revine angajatorului, acesta fiind obligat sa depuna dovezile în apararea sa pâna la prima zi de înfatisare, or, pârâtul nu a prezentat nici o proba în acest sens.

În al doilea rând, instanta apreciaza ca reclamantul putea fi destituit din functia de sef ocol la ocolul Silvic Dorna Candrenilor doar în situatia în care si-ar fi dat consimtamântul or, pârâtul nu a prezentat un act aditional care sa fie semnat de reclamant. De asemenea, decizia contestata nu a fost semnata de reclamant, însa instanta apreciaza ca, chiar daca ar fi fost semnata, aceasta nu echivala cu consimtamântul reclamantului, ci doar de luare la cunostinta.

În al treilea rând, pârâtul arata ca reclamantul a fost destituit din functie din ratiuni organizatorice, invocând faptul ca prin HG nr.299/04.03.2009 unitatile si subunitatile din structura Regiei Nationale a Padurilor Romsilva s-au organizat pe grade de marime si complexitate.

Pârâtul nu a facut dovada faptului ca ocolul Silvic Dorna Candrenilor s-a desfiintat sau ca s-a desfiintat postul reclamantului, astfel încât sustinerile acestuia sunt nefondate. Este adevarat ca prin actul aditional la contractul individual de munca nr.2553/26.07.2004 (fila 17 dosar) reclamantul si-a dat acordul ca sa fie eliberat din functia de sef ocol silvic din ratiuni organizatorice, însa instanta considera ca „ratiunile organizatorice nu au fost dovedite de pârâta conform celor expuse mai sus.

Nu în ultimul rând, din mentiunile adresei nr.4058/01.03.2006 (fila 13 dosar) rezulta ca în urma verificarii competentei profesionale manageriale reclamantul a fost promovat în functia de sef de ocol, iar din fisele de evaluare a performantelor si abilitatilor reclamantului pentru anii 2005-2008 (fila 15-18 dosar), acesta a obtinut calificativul „foarte bine”.

Fata de aceste considerente, instanta a admis actiunea, a anulat decizia nr.299/03.06.2009 emisa de pârâta, a obliat pârâta sa emita o noua decizie prin care sa-l încadreze pe reclamant în functia de sef de Ocol la ocolul silvic Dorna Candrenilor, a obligat pârâta sa plateasca reclamantului diferenta de drepturi salariale corespunzatoare functiei, începând cu data de 03.06.2009 si pâna la data reîncadrarii.

Tags: Litigiu privind funcţionarii publici

Litigiu privind funcţionarii publici

Prin cererea adresata acestei instante, înregistrata sub nr.6420/86/2008 din 05.09.2008, reclamanta C.D. a chemat în judecata pârâta Primaria comunei M.D., solicitând obligarea acesteia la plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului în procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzator treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de baza, drepturi prevazute de art. 31 alin.(1) lit. c) si d) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata, calculate si platite începând cu data pronuntarii hotarârii si în continuare, pe perioada în care actele normative în vigoarea prevad acordarea acestui supliment; suplimentul postului in procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzator treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de baza, retroactiv, respectiv din data de 04.09.2005 pâna la data pronuntarii hotarârii, sume actualizate cu indicele de inflatie de la data nasterii dreptului, pâna la data efectuarii platii efective, pentru fiecare dintre persoanele nominalizate;

Analizând actele si lucrarile dosarului, instante retine ca reclamanta este salariata a Primariei comunei M.D..

Potrivit art.40 alin.2 lit.c din Codul Muncii, obligatia de a acorda salariatilor toate drepturile ce decurg din lege, din contractul de munca aplicabil si din contractele individuale de munca încheiate revine angajatorului, respectiv pârâtei.

In acest context reclamanta, având calitatea de functionar public, este salarizata în conformitate cu prevederile Legii nr.188/1999 si are dreptul sa primeasca, pe lânga celelalte drepturi, cele doua sporuri, respectiv suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare, asa cum au fost reglementate prin art. 31 alin.1 lit.c si d din actul normativ citat.

Aplicarea acestor prevederi a fost suspendata succesiv, prin dispozitiile art. 44 din O.U.G. nr. 92/2004, aprobata prin Legea nr. 76/2005 si ale art. 48 din O.G. nr. 2/2006, aprobata prin Legea nr. 417/2006, în perioada 1 ianuarie 2005-31 decembrie 2006.

Instanta constata ca nici unul dintre actele normative mentionate nu contine vreo referire la eventualitatea desfiintarii acestor drepturi, ci doar la suspendarea exercitiului lui, suspendare care nu echivaleaza cu însasi înlaturarea lor, dispozitia prevazuta de art. 31 din Legea nr. 188/1999 republicata fiind în vigoare si nefiind abrogata.

Asa fiind, pentru ca un drept prevazut într-un act normativ sa nu devina doar o obligatie lipsita de continut, redusa la nudum jus – ceea ce ar constitui o îngradire nelegitima a exercitarii lui – un atare drept nu poate fi considerat ca nu exista în perioada de timp în care exercitiul lui este suspendat, iar nu înlaturat.

Reclamantii nu au primit pâna în prezent, de la aparitia actului normativ sporurile respective si acest drept tinde sa fie lipsit de continut, iar pentru aceasta îngradire pârâta nu are justificare printr-o cauza de utilitate publica.

Mai mult, este de principiu ca o norma legala, o data reglementata, trebuie sa produca efectele, fiind împotriva ratiunii de a exista a legilor sa aiba doar caracter formal.

Potrivit art.1 din Protocolul aditional 1 la Conventia pentru Apararea dreptului si a Libertatilor Fundamentale: „orice persoana fizica sau juridica are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publica si în conditiile prevazute de lege si de principiile generale ale dreptului”.

Astfel, dreptul reclamantei la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare este un drept de creanta si, prin urmare, este un bun în sensul art.1 din protocolul aditional 1 la Conventia mentionata.

Referitor la cererea privind acordarea sporurilor pe viitor, instanta urmeaza sa o respinga, întrucât creanta nu îndeplineste cumulativ cele 3 conditii de a fi certa, lichida si exigibila, nefiind nascuta si putând fi influentata ulterior de modificari legislative sau ale raporturilor de munca dintre parti.

În consecinta, în baza art.31 alin.1 lit.c si d din Legea nr.188/1999, instanta a admis în parte actiunea astfel cum a fost precizata si a obligat pârâta sa acorde reclamantilor, în functie de data angajarii, suplimentul postului în procent de 25% din salariul de baza si suplimentul corespunzator treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de baza datorat începând cu data de 4 septembrie 2005 pâna data pronuntarii hotarârii, sumele urmând a fi actualizate cu indicele de inflatie la data platii efective.

Tags: Litigiu privind funcţionarii publici

Litigiu privind funcţionarii publici

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante sub nr. 5787/86/2008 din 03.09.2008, reclamantii C.M. s.a. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtii Primaria orasului V.S. – prin primar, obligarea acesteia la acordarea tichetelor de masa conform art. 1 din Legea nr. 142/1998 si reglementarilor legale în vigoare sau obligarea la plata catre reclamanti a echivalentului lor în lei, calculate la valoarea din ziua acordarii, dupa cum a evoluat aceasta în timp, retroactiv pentru anii 2005, 2006 si 2007 si în continuare, reactualizate în raport cu coeficientul de inflatie de la data scadentei fiecarei sume.

În motivarea cererii, reclamantii au aratat în esenta ca, potrivit disp. art.l din Legea nr. 142/09.07.1998, “Salariatii din cadrul societatilor comerciale, regiile autonome si din sectorul bugetar precum si al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadreaza personal prin încheierea unui contract individual de munca, denumite în continuare angajator, pot primi o alocatie individuala de hrana, acordata sub forma tichetelor de masa, suportata integral pe costuri de angajatori”. Alineatul 2 al aceluiasi act normativ prevede ca tichetele de masa se acorda în limita prevederilor bugetului de stat sau, dupa caz, ale bugetelor locale, pentru unitatile din sectorul bugetar.

Au mai aratat ca atât functionarii publici cât si personalul contractual se încadreaza în aceste prevederi legale.

Întrucât unele categorii de personal bugetar beneficiaza de acest drept, înca de la aparitia Legii nr. 142/1998, alte categorii, prin care se afla si reclamantii, ca functionari publici si personal contractual, sunt supusi unui tratament discriminatoriu, contrar prevederilor constitutionale si a legii invocate.

Atât timp cât reclamantii au calitatea de salariati în cadrul Primariei comunei V.S., care reprezinta o institutie bugetara, facând parte din sectorul bugetar, datorita alocarii veniturilor de catre stat prin organele abilitate, reclamantii considera ca au dreptul sa primeasca o alocatie individuala de hrana sub forma tichetelor de masa, deoarece prin încasarea unei asemenea alocatii li se asigura o protectie privind securitatea muncii constând în posibilitatea de a li se asigura hrana la locul de munca, în conditiile în care angajatorul se afla în imposibilitatea de ale oferi conditii în vederea asigurarii zilnice la locul de munca.

În drept, si-au întemeiat cererea pe disp. art.1 si urm. din Legea nr. 142/1998, art. 41 alin. 2, art. 53 din Constitutia României, art. 5 al. 3 din Codul Muncii, art. 14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului.

Pârâta Primaria orasului V.S. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea actiunii reclamantilor.

La prima zi de înfatisare, instanta a invocat din oficiu exceptia prescriptiei dreptului la actiune pentru perioada 01.01.2005 – 31.07..2005.

Asupra acestei exceptii, instanta retine ca, potrivit art. 117 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, dispozitiile acestei legi se completeaza cu prevederile legislatiei muncii, precum si cu reglementarile de drept comun civile, administrative sau penale, dupa caz, în masura în care nu contravin legislatiei specifice functiei publice.

Potrivit art. 1 coroborat cu art. 3 si art. 7 din Decretul nr. 167/1998, dreptul la actiune, având un caracter patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, de 3 ani, calculat de la data nasterii dreptului la actiune.

Cum creanta reclamantilor a devenit exigibila în fiecare luna în momentul efectuarii platii, iar reclamantii au învestit instanta cu solutionarea prezentei actiuni la 31.07.2008 se constata ca a intervenit prescriptia cu privire la drepturile banesti aferente perioadei 01.01.2005 – 31.07.2005 deoarece acestea au fost solicitate dupa împlinirea termenului de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune.

Ca urmare, va fi admisa exceptia prescriptiei dreptului la actiune privitor la perioada 1 ianuarie 2005 – 31 iulie 2005, cu consecinta respingerii acestui capat de cerere ca prescris.

Pe fondul cauzei, instanta apreciaza ca actiunea reclamantilor este fondata pentru urmatoarele considerente:

Reclamantii sunt salariati în cadrul Primariei orasului V.S., iar potrivit art. 1 din Legii nr. 142/1998, salariatii din cadrul societatilor comerciale, regiile autonome si din sectorul bugetar, precum si din cadrul unitatilor cooperatiste si al celorlalte persoane juridice si fizice care încadreaza personal prin încheierea unui contract individual de munca denumite angajatori, pot primi alocatie individuala de hrana acordata sub forma tichetelor de masa suportata integral pe costuri de angajator, iar tichetele de masa se acorda în limita prevederilor bugetului de stat, sau dupa caz, ale bugetelor locale, pentru unitatile din sectorul bugetar si în limita bugetelor de venituri si cheltuieli aprobate conform legii pentru celelalte categorii de angajatori.

De asemenea, dispozitiile art.1 si art.2 din Legea nr. 193/2006, prevede ca societatile comerciale, regiile autonome, societatile si companiile nationale, institutiile din sectorul bugetar, unitatile cooperatiste, celelalte persoane juridice, precum si persoanele fizice care încadreaza personal pe baza de contract individual de munca, pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou si a tichetelor de cresa, iar tichetele cadou se pot utiliza pentru campanii de marketing, studiul pietei, promovarea pe piete existente sau noi, pentru protocol pentru cheltuielile de reclama si publicitate, precum si pentru cheltuieli sociale.

În baza art.41 din Constitutia României, salariatii au dreptul la protectia sociala a muncii, iar masurile de protectie privesc securitatea si igiena muncii, regimul de lucru al femeilor si tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaosul saptamânal, concediul de odihna platit, prestarea muncii în conditii grele, precum si în alte situatii specifice.

Asadar, atâta timp cât reclamantii au calitatea de salariati functionând în cadrul Primariei orasului V.S., care reprezinta o institutie bugetara, facând parte din sectorul bugetar, datorita alocarii veniturilor de catre stat prin organele abilitate, înseamna ca si reclamantii aveau dreptul sa primeasca o alocatie individuala de hrana sub forma unor tichete de masa, deoarece, prin încasarea unor asemenea alocatii li se asigura reclamantilor o protectie privind securitatea muncii constând în posibilitatea de a-si asigura hrana la locul de munca, în conditiile în care angajatorul se afla în imposibilitatea de a le oferi conditii în vederea asigurarii hranei zilnice la locul de munca.

Ca atare, acordarea acestor tichete de masa, reprezinta prin însasi natura sa, o masura de protectie privind securitatea la locul de munca al reclamantilor constând în desfasurarea activitatii în conditii optime, întrucât vizeaza asigurarea hranei zilnice a fiecarui reclamant sub forma unei alocatii în conditiile în care angajatorul nu poate oferi la locul de munca, reclamantilor, conditii pentru ca acestia sa aiba posibilitatea de a-si procura hrana direct de la locul de munca.

Faptul ca Legea nr.142/1998 si Legea nr. 193/2006 prevede posibilitatea acordarii tichetelor de masa fara sa stabileasca obligativitatea acordarii acestora în sarcina angajatorului, nu însemna în mod automat ca reclamantii nu au dreptul la acordarea acestor tichete, în acordarea acestora se tine seama de caracterul si natura lor si anume ca masuri de protectie ale salariatilor pentru asigurarea securitatii muncii si a unor conditii optime la locul de munca, având drept scop asigurarea hranei zilnice si compensarea unor cheltuieli suplimentare si nicidecum de caracterul facultativ al acestora.

De altfel, atâta timp cât tichetele de masa reprezinta masuri de protectie sociala înseamna ca pârâta angajatoare avea obligatia sa le acorde de drept, automat, chiar de la data intrarii in vigoare a Legii nr. 142/1998, obligatie pe care însa angajatoarea nu si-a respectat-o, astfel încât nu se poate pretinde ca reclamantii nu pot solicita aceste drepturi pe ultimii 3 ani, sume reactualizate.

Acordarea acestor tichete în functie de vointa angajatorului si anume includerea sau nu a sumelor în bugetul de stat, constituie o restrângere a dreptului la protectia sociala al reclamantilor în raport cu alti salariati din sectorul bugetar.

Mai mult, prevederea acordarii tichetelor în functie de alocarea sau nu a unor sume de bani în buget în acest scop este disproportionala întrucât, este pur si simplu lasata la aprecierea angajatorului care, fie niciodata nu va aloca sumele respective în favoarea salariatilor, fie va aloca dupa preferinte, sume , numai anumitor domenii din sectorul bugetar, creându-se o situatie discriminatorie între salariatii din diferite domenii din cadrul sectorului bugetar ceea ce este inadmisibil.

Referitor la cererea privind acordarea tichetelor de masa pe viitor, instanta urmeaza sa o respinga întrucât creanta nu îndeplineste cumulativ cele 3 conditii de a fi certa, lichida si exigibila, nefiind nascuta si putând fi influentata ulterior de modificari legislative sau ale raporturilor de munca dintre parti.

Prin urmare, instanta, fata de aceste considerente, a constatat ca sunt îndeplinite conditiile prevazute de art.1 si urmatoarele din Legea nr. 142/1998, art. 41 alin. 2, art.53 din Constitutia României, art.5 alin.3 din Codul Muncii, art.14 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, motiv pentru care a admis în parte actiunea reclamantilor si a obligat pârâta Primaria orasului V.S. sa plateasca reclamantilor sumele reprezentând contravaloarea tichetelor de masa prevazute de Legea nr. 142/1998 pentru perioada 1 septembrie 2005 – 31 decembrie 2007, proportional cu timpul lucrat, sume ce vor fi indexate cu indicele de inflatie de la data scadentei si pâna la data platii efective.

Tags: Litigiu privind funcţionarii publici

Litigiu privind funcţionarii publici

Prin cererea înregistrata pe rolul acestei instante sub nr…../86/2008 din 16.09.2008, reclamantii A.A. s.a. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Primaria F. – prin primar, obligarea acesteia la acordarea si plata catre reclamanti a drepturilor banesti reprezentând indemnizatia de dispozitiv în cuantum de 25% lunar, calculat la salariul de baza al fiecarui salariat începând cu data de 01.03.2005 si în continuare, sume ce urmeaza a fi actualizate în raport cu rata inflatiei, calculata de la data scadentei sporului si pâna la data efectuarii platii.

În motivarea actiunii reclamantii au aratat, în esenta, ca, potrivit art. 77 din Legea administratiei publice locale nr. 215/2001 republicata, „ primarul, viceprimarul, secretarul unitatii administrativ-teritoriale si aparatul de specialitate al primarului constituie o structura functionala cu activitate permanenta, denumita primaria comunei,…”.

Atributiile se regasesc în mod expres în enumerarea atributiilor principale în domeniul administratiei publice ale Ministerului Internelor si Reformei Administrative (M.I.R.A.), respectiv în art. 3 alin. 1 lit. a pct. 4 din OUG nr. 30/2007.

Prin Ordinul M.A.I. nr.496/28.07.2003 s-a procedat la uniformizarea sistemului de acordare a veniturilor salariale pentru personalul care îsi desfasoara activitatea sub autoritatea acestui minister, ca potrivit art.9.2 si 31.1 din Ordinul Ministerului Administratiei si Internelor nr.496/2006 indemnizatia de dispozitiv, în procent de 25% din salariul de baza se acorda si personalului civil ce-si desfasoara activitatea în domeniul administratiei publice, ca obligatia de acordare a indemnizatiei rezulta si din prevederile art.47 din Legea nr. 138/1999, coroborate cu prevederile art. 13 din aceeasi lege. In opinia reclamantilor, prin neacordarea sporului de dispozitiv se încalca principiul egalitatii între cetateni si al excluderii privilegiilor si discriminarilor (art.l alin.2 lit.e din Legea nr. 137/2000).

Pârâta, legal citata, nu a depus întâmpinare.

La prima zi de înfatisare, instanta a invocat din oficiu exceptia prescriptiei dreptului banesti solicitate de reclamanti pentru perioada 01.03.2005 – 16.09.2005.

Asupra acestei exceptii, instanta retine ca, potrivit art. 117 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul functionarilor publici, dispozitiile acestei legi se completeaza cu prevederile legislatiei muncii, precum si cu reglementarile de drept comun civile, administrative sau penale, dupa caz, în masura în care nu contravin legislatiei specifice functiei publice.

Potrivit art. 1 coroborat cu art. 3 si art. 7 din Decretul nr. 167/1998, dreptul la actiune, având un caracter patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, de 3 ani, calculat de la data nasterii dreptului la actiune.

Cum creanta reclamantilor a devenit exigibila în fiecare luna în momentul efectuarii platii, iar reclamantii au învestit instanta cu solutionarea prezentei actiuni la 16.09.2008, se constata ca a intervenit prescriptia cu privire la drepturile banesti aferente perioadei 01.03.2005 – 16.09.2005 deoarece acestea au fost solicitate dupa împlinirea termenului de 3 ani de la data nasterii dreptului la actiune.

Ca urmare, va fi admisa exceptia prescriptiei dreptului la actiune privitor la perioada 1 martie 2005 – 16 septembrie 2005, cu consecinta respingerii acestui capat de cerere ca prescris.

Asupra fondului cauzei, tribunalul constata ca reclamantii au calitatea de angajati în cadrul administratiei publice, respectiv în aparatul de specialitate al primarului mun. Falticeni.

Potrivit art. 13 din Legea nr. 138/1999, cadrele militare în activitate, militarii angajati pe baza de contract si salariatii civili beneficiaza de o indemnizatie de dispozitiv lunara de 25% din solda de functie, solda de grad, solda de merit, indemnizatia de conducere si gradatii, respectiv din salariul de baza, conform art. 1 din Legea nr. 138/1999, dispozitiile prezentei legi se aplica personalului militar si civil din cadrul Ministerului Apararii Nationale, Ministerului de Interne, Serviciul Român de Informatii, Serviciul de Informatii Externe, Serviciul de Protectie si Paza, Serviciului de Telecomunicatii Speciale si Ministerului Justitiei.

În temeiul art.9 alin.4 din OUG nr.63/2003 Ministerul Administratiei si Internelor a emis Ordinul nr.496/28.07.2003, prin care a fost completat Ordinul MAI nr.275/2002, în sensul introducerii pct.9.2 având continutul „Indemnizatia de dispozitiv se acorda si personalului civil ce-si desfasoara activitatea în domeniul administratiei publice”.

Instanta apreciaza ca aceasta completare îi vizeaza si de reclamanti, care îsi desfasoara activitatea ca personal civil în sensul dat de art.31 pct.l din Ordinul MAI 275/2002, în cadrul Primariei Falticeni.

Este evident ca prin Ordinul nr.496/28.07.2003 Ministerul Administratiei si Internelor a urmarit ca în rândul personalului care beneficiaza de indemnizatia de dispozitiv (astfel cum s-a stabilit prin Legea nr. 138/1999) sa fie cuprins si personalul civil ce-si desfasoara activitatea în domeniul administratiei publice. Prin aceasta masura s-a reusit înlaturarea discrepantelor în ceea ce priveste drepturile de natura salariala acordate personalului aflat în subordinea si/sau coordonarea Ministerului Administratiei si Internelor, asigurându-se astfel egalitatea de tratament salarial a personalului din cadrul aceleiasi autoritati.

Referitor la cererea privind acordarea sporului de dispozitiv de 25% lunar pe viitor, instanta urmeaza sa o respinga întrucât creanta nu îndeplineste cumulativ cele 3 conditii de a fi certa, lichida si exigibila, nefiind nascuta si putând fi influentata ulterior de modificari legislative sau ale raporturilor de munca dintre parti.

Fata de aceste considerente instanta a admis în parte cererea formulata de reclamanti si a obligat pârâta Primaria Falticeni sa acorde si sa plateasca fiecarui reclamant drepturile banesti reprezentând indemnizatia de dispozitiv în cuantum de 25% lunar calculat la salariul de baza începând cu 17 septembrie 2005 si pâna la data pronuntarii prezentei hotarâri, proportional cu timpul de munca lucrat, sume ce vor fi actualizate în raport cu rata inflatiei la data efectuarii platii.

Tags: Litigiu privind funcţionarii publici

Litigiu privind funcţionarii publici

Prin cererea adresata acestei instante, înregistrata sub nr……/86 din 15.09.2008, reclamanta ……. în contradictoriu cu pârâtul ……. a solicitat obligarea acestuia sa-i plateasca începând cu data de 01.11.2005 pâna la data hotarârii, precum si pe viitor, sporul de confidentialitate si de mobilitate, în cuantum de 25% din salariul de baza, precum si cheltuielile de judecata.

Prin întâmpinare, pârâtul a invocat exceptia lipsei procedurii prealabile, având în vedere disp. art.31 alin.1 si 2 din OG nr.6/2007, iar pe fond a solicitat respingerea actiunii.

A aratat ca negocierile privind clauza de mobilitate si clauza de confidentialitate, prevazute de art.25 si art.26 din Legea nr.53/2003, modificata, privind Codul muncii, vizeaza doar angajatii cu statut de salariat, în baza unor raporturi de munca, decurgând din contractul de munca.

În speta, reclamanta se afla în cu totul alta situatie juridica, deoarece are statut de functionar public, ce deriva dintr-un raport de serviciu si beneficiaza, pentru activitatea prestata, de un salariu stabilit potrivit dispozitiilor art.29 din Legea nr.188/1999 privind Statutul functionarilor publici, republicata.

Ca atare, veniturile acesteia constau în salariul de baza, plus un spor de vechime, suplimentul postului si un supliment al gradului, elemente specifice care apar, în plus, în structura veniturilor ce i se cuvin, fata de veniturile salariatilor care se stabilesc prin negociere.

Pe de alta parte, norma juridica ce permite negocierea celor doua clauze nu instituie obligativitatea acestui demers din partea angajatorului, împrejurare fata de care, chiar si în situatia unui refuz nejustificat, de a se negocia, interventia instantei de judecata, apare ca fiind inadmisibila.

Sub un alt aspect solicita a se retine faptul ca, potrivit dispozitiilor art.1 alin.2 din Legea nr.53/2003, modificata, prevederile Codului muncii se aplica si altor raporturi de munca reglementate prin legi speciale, însa numai în masura în care acestea nu contin dispozitii specifice derogatorii. Or, Legea nr.188/1999, republicata, contine astfel de dispozitii derogatorii, întrucât art.45 reglementeaza clauza de confidentialitate, instituind pentru functionarii publici obligativitatea pastrarii confidentialitatii în legatura cu faptele si informatiile sau documentele de care iau cunostinta în exercitarea functiei publice, în conditiile legii, mai putin informatiile de interes public, caz în care negocierea unei astfel de clauze trebuie sa fie exclusa.

Mai mult, functionarii publici au un statut legal, si nu contractual, iar drepturile lor salariale, potrivit dispozitiilor art. 29 alin.3 din Legea nr.188/1999 republicata se realizeaza în conformitate cu dispozitiile legii privind stabilirea unui sistem unitar de salarizare.

Ca atare, rezulta ca sporurile cuvenite functionarilor publici nu pot fi decât cele prevazute în sistemul de salarizare, aprobat prin lege, specific acestei categorii profesionale. Astfel, sistemul de salarizare a functionarilor publici reglementat de dispozitiile OUG nr.92/2004 (pentru anul 2005), de dispozitiile OG nr.2/2006 (pentru anul 2006) si de dispozitiile OG 6/2007 (pentru anii 2007-2008) nu au prevazut, pentru functionarii publici care îndeplinesc functia publica de consilier resurse umane, acordarea sporului de mobilitate si confidentialitate si nici cuantumul unor asemenea sporuri. Asadar, stabilirea prin negociere a unor sporuri salariale, neprevazute de lege, nu este compatibila cu statutul si sistemul unitar de salarizare al functionarilor publici.

De altfel, nici Legea 108/1999 privind organizarea si functionarea Inspectiei Muncii, modificata, nu reglementeaza acordarea sporurilor privind clauza de mobilitate si de confidentialitate si nici nu deroga de la statutul legal al functionarilor publici, sub aspectul salarizarii si acordarii sporurilor salariale.

Asadar, Legea 53/2003 nu constituie temei legal, pentru ca pârâta sa fie obligata sa acorde functionarilor publici, sporurile salariale decurgând din clauza de mobilitate si de confidentialitate.

Examinând actele si lucrarile dosarului, asupra cauze de fata instanta constata urmatoarele:

Referitor la drepturile reprezentând sporul de confidentialitate si de mobilitate în cuantum de 25%, instanta constata ca reclamanta are calitatea de functionar public si salarizarea acestora este reglementata de Legea nr.188/1999 si OUG nr.6/2007.

Potrivit dispozitiilor art.31 din Legea nr.188/1999 pentru activitatea desfasurata functionarii publici au dreptul la un salariu compus din salariul de baza, sporul de vechime în munca, suplimentul postului si suplimentul corespunzator treptei de salarizare.

La alineatul 2 al aceluiasi articol se arata ca functionarii publici beneficiaza de prime si alte drepturi salariale în conditiile legii.

Intr-adevar potrivit disp. art.4 din OUG nr.6/2007, functionarii publici beneficiaza si de sporurile sau alte drepturi salariale prevazute de legislatia specifica autoritatii sau institutiei publice în care îsi desfasoara activitatea, dar reclamanta nu a dovedit ca alti functionari din cadrul ITM Suceava ar primi sporul de confidentialitate si mobilitate de 25%, iar instanta nu poate adauga la lege, aceste sporuri nefiind stabilite prin acte normative.

Cât priveste existenta unei situatii discriminatorii în raport cu personalul contractual supus prevederilor Codului Muncii, instanta constata urmatoarele:

Reglementarea prin lege sau printr-un alt act normativ a unor drepturi în favoarea unor persoane excede cadrului legal stabilit prin OG nr.137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificarile si completarile ulterioare.

Din examinarea cuprinsului OG nr.137/2000 rezulta ca legiuitorul nu a avut în vedere modul de reglementare a unor relatii sociale prin lege ori alte acte normative, folosindu-se sintagme cum sunt: „exercitarea urmatoarelor drepturi” – art.1 alin.2, „exercitarea drepturilor enuntate” – art.1 alin.3, „restrângerea, înlaturarea recunoasterii, folosintei sau exercitarii, în conditii de egalitate, a drepturilor omului si a libertatilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege” – art.2 alin.1, „comportament discriminatoriu”, „persoana care se considera discriminata poate sesiza Consiliul în termen de un an de la data savârsirii faptei sau de la data la care putea sa ia cunostinta de savârsirea ei” .

In mod evident, exercitarea unor drepturi se refera la modul de aplicare a unor dispozitii legale care instituie acele drepturi, iar nu la examinarea solutiilor legislative alese de catre legiuitor.

In afara legii, nu putem vorbi de discriminare, în sensul OG nr.137/2000, cu modificarile si completarile ulterioare.

Prin urmare, modul de stabilire prin lege a unor drepturi în favoarea unor categorii profesionale în mod diferit fata de alte categorii ori nereglementarea de catre legiuitor a anumitor aspecte care tin de statutul profesional al unei categorii nu este o problema ce poate fi apreciata din punctul de vedere al discriminarii, depasind cadrul legal reglementat prin OG nr.137/2000.

In masura în care o dispozitie cuprinsa într-o lege sau ordonanta în vigoare este în contradictie cu dispozitiile art.16 din Constitutie, exista posibilitatea ca într-un litigiu de competenta instantelor judecatoresti cei interesati sa invoce exceptia de neconstitutionalitate a acelor prevederi legale.

Jurisprudenta Curtii Constitutionale s-a exprimat constant în sensul ca principiul egalitatii în fata legii, consacrat de art.16 din Constitutia României, presupune instituirea unui tratament egal pentru situatii care, în functie de scopul urmarit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci presupune solutii diferite pentru situatii diferite.

In considerarea celor de mai sus, acordarea acestor sporuri este o optiune a legiuitorului si nu poate fi considerata ca aducând atingere principiului egalitatii în drepturi si al nediscriminarii.

Fata de cele ce preced, instanta va respinge ca nefondata cererea formulata de reclamanta …… în contradictoriu cu pârâtul …….

Tags: Litigiu privind funcţionarii publici