PENAL.Menţinerea stării de arest preventiv
Asupra recursurilor penale
Prin încheierea de şedinţă din 27 iulie 2010 Judecătoria Buzău a dispus în temeiul art. 300/2 rap. la art. 160/h C.pr.pen. menţinerea stării de arest preventiv a inculpaţilor VV şi MR reţinând că subzistă temeiul prev. de art.448 alin.(1) lit.f C.pr.pen. avut în vedere la luarea măsurii preventive faţă de inculpaţi.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs ambii inculpaţi solicitând să fie judecaţi în stare de libertate motivat de faptul că durata arestării preventive a depăşit termenul rezonabil, inculpaţii fiind arestaţi de 8 luni de zile iar inculpatul minor MR nu a comis infracţiunea de tâlhărie.
Tribunalul, verificând încheierea recurată pe baza materialului şi lucrărilor din dosar, motivelor de recurs invocate, precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit art. 385/6 C.pr.pen. va reţine că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Inculpaţii au fost trimişi în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buzău nr. 111/P/2010 din 25.01.2010 pentru infracţiunea de tâlhărie prev. de art.211 alin.(1), alin.(2) lit.b) şi c) si alin.2/1 lit.a) C. pen, cu aplicarea art.99 C.pen pentru inculpatul MR, constând în faptul că în noaptea de 05.01.2010, în timp ce se aflau pe o stradă din oraşul Buzău au deposedat, prin violenţă, pe partea vătămată N.GH. de un portofel în care se aflau documente şi bani, cauzând un prejudiciu de 2000 lei, paza fiind asigurată de inculpatul ŞD.
De asemenea, inculpaţii au fost trimişi în judecată şi prin rechizitoriul nr. 2861/P/2009 al aceluiaşi parchet pentru infracţiunea de furt calificat în formă continuată reţinându-se că au comis mai multe acte de sustragere în perioada 15/16.05.2009- 30.06/01.07.2009 cauzând un prejudiciu de 12.500 lei.
Lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică.
Inculpatul MR a dovedit persistenţă infracţională, aspect ce rezultă atât din suspendarea condiţionată anterioară a unei pedepse, faptul că nu a putut fi supravegheat de către familie şi există riscul reluării activităţii infracţionale odată pus în libertate.
Inculpatul Vasile Vasile, aşa cum rezultă din actele de urmărire penală, este prezumtivul autor al multor acte de sustragere, împreună cu alţi inculpaţi, pe
o perioadă mare de timp aspecte ce impun concluzia că măsura preventivă este necesară pentru a se preîntâmpina comiterea de noi infracţiuni.
Avându-se în vedere complexitatea cauzei, faptul că alte măsuri preventive nu ar fi suficiente pentru buna desfăşurare a procesului penal, în conformitate cu art. 136, 148 alin.1 lit.f, art. 385/15 alin.1 pct.1 lit.b) C.pr.pen. se vor respinge ca nefondate ambele recursuri.
Văzând şi dispoziţiile art.192 alin.(2) C.pr.pen.
Tags: PENAL.Menţinerea stării de arest preventiv
Publicat de: pe 20 July, 2011 
Categorie: PENAL.Menţinerea stării de arest preventiv
Asupra recursurilor penale.
Prin încheierea de şedinţă din 11 mai 2010 Judecătoria Pătîrlagele a dispus în temeiul art.3002 raportat la art.160b c.proc.pen. menţinerea stării de arest preventiv a inculpaţilor II şi DFI, constatând că subzistă temeiurile avute în vedere la luarea măsurii preventive faşă de inculpaţi, respectiv dispoziţiile art.148 alin.1 lit.f C.proc.pen.
Totodată a fost respinsă ca nefondată cererea inculpatului DFI de liberare provizorie sub control judiciar. S-a stabilit co inculpatul a comis mai multe infracţiuni într-un interval de timp relativ scurt fiind predispus la săvârşirea de noi fapte penale, aspecte ce fac inaplicabile dispoziţiile art.160b c.proc.pen.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs ambii inculpaţi solicitând să fie judecaţi în stare de libertate.
Inculpatul DFI a susţinut prin apărătorul ales că măsura arestului preventiv poate fi înlocuită cu obligarea de a nu părăsi localitatea întrucât a recunoscut comiterea faptelor, este tânăr şi nu sunt incidente dispoziţiile cu privire la recidivă.
De asemenea, recurentul II a motivat solicitarea de a fi judecat în stare de libertate pe împrejurarea că a recunoscut comiterea faptelor.
Tribunalul, verificând încheierea recurată pe baza materialului şi lucrărilor din dosar, motivelor de recurs invocate, precum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit art.3856 c.proc.pen. va reţine că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Măsura arestului preventiv s-a dispus faţă de inculpaţi prin încheierea de şedinţă din 23.02.2010.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Pătârlagele din 16.03.2010, inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru patru infracţiuni de furt calificat, pretins a fi comise în perioada decembrie 2009 – februarie 2010, reţinându-se în fapt că au sustras bunuri aparţinând mai multor părţi vătămate, în valoare de aproximativ 2.550 lei.
Lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă în continuare pericol pentru ordinea publică.
Acest pericol este determinat de împrejurările în care se pretinde comiterea faptelor de furt calificat, pe timp de noapte, prin efracţie, la intervale scurte de timp, inculpaţii dovedind perseverenţă infracţională.
Cu privire la inculpatul IF s-a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art.37 lit.b) c.proc.pen. ce reglementează recidiva postexecutorie, acesta fiind liberat condiţionat la 26.09.2001 din executarea unei pedepse de 5 ani şi 3 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.120/1998 a Tribunalului Buzău, având un rest rămas neexecutat de 621 zile închisoare.
Inculpatul DFI a fost condamnat prin sentinţa penală nr.176/2009 a Judecătoriei Rm.Sărat, definitivă prin neapelare la 27 mai 2009 la pedeapsa de 6 luni închisoare (pentru o faptă comisă în perioada minorităţii) a cărei executare a fost suspendată condiţionat pe termen de încercare de 1 an.
S-a reţinut în actul de sesizare a instanţei că faptele din prezenta cauză au fost comise de către inculpatul DFI în termenul de încercare al suspendării condiţionate.
Faţă de aceste împrejurări, avându-se în vedere datele ce caracterizează persoanele inculpaţilor şi infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată, reţinând că sunt indicii şi probe că odată puşi în libertate aceştia vor putea relua activitatea infracţională, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal în conformitate cu art.136, art.148 alin.1 lit.f) şi art.160b c.proc.pen., art.38515 pct.1 lit.b) c.proc.pen. se vor respinge ca nefondate ambele recursuri.
În baza art.192 alin.2 c.proc.pen. inculpaţii vor fi obligaţi la cheltuieli judiciare către stat, 130 lei inculpatul II, din care 100 lei onorariu apărător din oficiu şi 30 lei inculpatul DFI.
