Top

PLÂNGERE CONTRAVENTIONALA

ROMÂNIA

JUDECATORIA MIZIL Tip: Sentinta Civila

JUDETUL PRAHOVA Nr./Data: 816/29.06.2012

 

Prin plângerea contraventionala înregistrata pe rolul acestei instante la data de 13.04.2012 ca urmare a declinarii competentei de solutionare a dosarului nr.22864/281/2011 având acelasi obiect înregistrat pe rolul Judecatoriei Ploiesti, petentul S. C., în contradictoriu cu intimatul IPJ Prahova, a solicitat anularea respectiv constatarea nulitatii absolute a procesului verbal seria CC nr. 8501069/09.09.2011 emis de Sectia de Politie nr.6 Ciorani jud.Prahova iar în subsidiar petentul a solicitat înlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu avertisment sau reducerea cuantumului amenzii în temeiul art.34 pct.1 din OG nr.2/2001.

În sustinerea plângerii contraventionale, petentul a aratat ca în mod nelegal a fost sanctionat pentru pentru savârsirea contraventiei prevazute de art.101 alin.1 pct.11 din OUG 195/2002, in sensul ca a circulat pe drumul public cu autoturism având defectiuni la sistemul de iluminare, întrucât defectiunea ce viza becul pentru faza scurta s-a produs în momentul în care autoturismul era în miscare si cel mai probabil datorita denivelarilor existente pe drumul public pe care rula, defectiunea fiind remediata în momentul sesizarii defectiunii de catre agentul constatator.

Totodata petentul invoca nulitatea absoluta a procesului verbal de contraventie cu motivarea ca acesta nu a fost întocmit cu respectarea prevederilor art.16 pct. 1 din O.G nr.2/2001 în sensul ca nu cuprinde mentiunile obligatorii privind ocupatia si locul de munca precum si aratarea tuturor împrejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei fiind de altfel încalcate si disp. art.16 pct.7 din acelasi act normativ privind obligatia agentului constatator de a aduce la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni.

În subsidiar, petentul a solicitat înlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale în cuantum de 402 lei cu sanctiunea avertismentului în raport de prevederile art.7 alin.2 si 3 coroborat cu art.21 alin.3 din OG nr.2/2001 care permit aplicarea sanctiunii avertismentului în raport de gravitatea faptei chiar si atunci când aceasta sanctiune nu este prevazuta de textul de lege care sanctioneaza contraventia având în vedere si circumstantele personale ale petentului care nu a mai fost sanctionat contraventional , veniturile modeste ale acestuia precum si comportamentul sau ulterior comiterii faptei în sensul ca a remediat imediat defectiunea la sistemul de iluminare.

A mai aratat petentul ca va proba cu martori în fata instantei de judecata.

Intimatul, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiata, aratând ca la data de 09.09.2011 petentul a fost sanctionat contraventional cu amenda în cuantum de 402 lei pentru savârsirea faptei prevazute de art. de art. 101 alin.1 pct.11 din OUG 195/2002 constând în acea ca a condus autospeciala marca FHT cu nr de înmatriculare PH-60-TYC având defectiuni la sistemul de iluminat. Se mai precizeaza faptul ca în conformitate cu art. 109 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 abaterea contraventionala a fost constatata cu propriile simturi asa cum rezulta din raportul detaliat al agentului constatator.

Intimata a învederat faptul ca petentul a refuzat semnarea procesului , împrejurare confirmata de martorul asistent Renetea Dan.

În drept, intimata a invocat dispozitiile O.U.G. nr. 195/2002.

În aparare intimatul a depus la dosar copia procesului verbal de constatare si sanctionare a contraventiilor, procesul verbal privind comunicarea prin afisare, raportul detaliat al agentului constatator si fisa de cazier contraventional.

Actiunea este scutita de taxa judiciara de timbru în baza art.15 lit.i din Legea 146/1997 si art.36 din O.G. nr.2/2001.

Analizând plângerea dedusa judecatii, instanta retine urmatoarele:

Prin procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei seria CC nr. 8501069/09.09.2011 emis de Sectia de Politie nr.6 Ciorani jud.Prahova, petentul a fost sanctionat contraventional cu amenda în suma de 402 lei pentru savârsirea faptei prevazute de art. 101/1/11 din OUG 195/2002, constând în acea ca a condus autospeciala marca FHT cu nr. de înmatriculare PH-60-TYC având defectiuni la sistemul de iluminat.

Cu privire la competenta materiala si teritoriala de solutionare a plângerii, care este una absoluta, potrivit art 32 alin 2 din O.G. 2/2001, Judecatoria Mizil este competenta, întrucât locul savârsirii faptei este în comuna Ciorani, iar litigiul este de competenta judecatoriei.

De asemenea, instanta a retinut ca plângerea a fost introdusa în termenul legal de 15 zile de la comunicarea procesului verbal, conform art. 31 din OG nr. 2/2001.

Conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanta investita cu solutionarea plângerii analizeaza legalitatea si temeinicia procesului-verbal si hotaraste asupra sanctiunii .

Asupra cazurilor de nulitate absoluta invocate de petent in cuprinsul cererii, instanta a retinut ca lipsa mentiunilor prevazute art.16 pct. 1 din O.G nr.2/2001 privind ocupatia si locul de munca precum si mentiunile privind aratarea tuturor împrejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei sunt de natura a atrage nulitatea relativa a procesului verbal, conditionata de existenta unei vatamari cum este de altfel si în cazul nerespectarii dispoz art.16 pct.7 din acelasi act normativ privind obligatia agentului constatator de a aduce la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni (care nu a fost dovedita de petent).

În speta, petentul nu a dovedit vreo vatamare in drepturile sale recunoscute de lege ca urmare a lipsei mentiunilor agentului constatator privind lipsa mentiunilor prevazute art.16 pct. 1 din O.G nr.2/2001 privind ocupatia si locul de munca precum si mentiunile privind aratarea tuturor împrejurarilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei sau privind obligatia agentului constatator de a aduce la cunostinta contravenientului dreptul de a face obiectiuni, iar pe parcursul procesului ar fi avut posibilitatea de a-si face apararile necesare, prezentând împrejurari relevante referitoare la situatia de fapt, dar acesta nu s-a prezentat.

 

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a constatat ca orice sistem juridic cunoaste prezumtiile de fapt si de drept, inclusiv prezumtia de temeinicie a procesului verbal de contraventie. Instanta europeana a stabilit ca prezumtiile de fapt sau de drept opereaza in legile represive din toate sistemele juridice si ca ea nu interzice in principiu asemenea prezumtii. Cu toate acestea , exigentele unui proces echitabil impun statelor contractante sa nu depaseasca anumite limite si sa le foloseasca intr-o maniera rezonabila, tinand cont de gravitatea faptei si cu respectarea dreptului la aparare.

De asemenea Curtea a stabilit ca sarcina ei nu este de a verifica compatibilitatea in abstracto a unei prezumtii legale sau simple cu prevederile Conventiei, ci de a determina daca aceasta a fost aplicata in concret reclamantului intr-o maniera compatibila cu respectarea prezumtiei de nevinovatie ( cauza Bouamar c Frantei).

In cauza dedusa judecatii s-a retinut prezumtia de temeinicie a procesului verbal de contraventie, tocmai pentru ca retinerea faptei contraventionale si aplicarea pedepsei se întemeiaza pe faptele si împrejurarile constatate personal de catre reprezentantul intimatei .

Procesul verbal de contraventie nu este doar un act de acuzare ci si un mijloc de proba .

Textul art. 34 din OG 2/2001 presupune o interpretare concordanta cu exigentele unui proces echitabil , de vreme ce prevede ca instanta de judecata verifica legalitate si temeinicia procesului verbal de contraventie. Prin urmare, instanta nu porneste de la ideea preconceputa ca persoana sanctionata contraventional este vinovata, ci mentinerea procesului verbal va fi rezultatul unor verificari asupra tuturor consemnarilor actului sanctionator.

Situatia de fapt constând în acea ca petentul a condus autospeciala marca FHT cu nr de înmatriculare PH-60-TYC având defectiuni la sistemul de iluminat este stabilita in procesul verbal de contraventie pe baza constatarilor personale ale agentului instrumentator, ceea ce constituie o proba din punct de vedere juridic, insa acest act sanctionator nu stabileste si vinovatia petentului, acest aspect fiind stabilit ulterior, in cursul judecatii, in conditiile respectarii principiilor fundamentale ale procesului civil.

Situatia de fapt retinuta de agentul sanctionator nu a fost infirmata prin administrarea probei cu înscrisuri.

Instanta, in lipsa oricarei probe (in cond in care in conf cu art. 129 alin. 1 Cpciv si art. 1169 Cciv, contestatoarei ii incumba sarcina acesteia) nu poate retine apararile contravenientei potrivit caruia defectiunea la sistemul de iluminare s-a produs datorita starii degradabile a drumului public parcurs precum si faptul remedierii de îndata a defectiunii sesizate de agentul constator.

In situatia sanctionarii contraventiei constând in fapta comisiva, astfel cum este si situatia de fata, procesul verbal constituie un mijloc de proba, el dovedind o situatie de fapt care a condus la încheierea procesului verbal de contraventie si care a condus in mod rezonabil la ridicarea unei acuzatii bazate pe împrejurari de fapt ce necesita explicatii fundamentate pe probe din partea celui sanctionat. Prin urmare in astfel de cazuri constând in contraventii comisive, sarcina probei in procesul civil este inversata prin mecanismul de functionare a prezumtiei simple, astfel incat aceasta trece asupra partii împotriva careia este stabilita prezumtia.

Procesul verbal nu stabileste si vinovatia petentului, ci aceasta va fi stabilita in urma unui proces civil, pe baza probelor administrate, si pornind de la situatia de fapt constatata personal de agentul instrumentator.

Astfel, in cauza Bruckner c Austriei Curtea a stabilit ca petentei nu i s-a incalcat dreptul la un proces echitabil prin sanctionarea sa contraventionala, întrucât in masura in care acuzarea a stabilit aplicabilitatea actului sanctionator la situatia constatata, este rezonabil ca reclamanta sa faca ea insesi dovada ca a adoptata toate masurile pentru respectarea legii si pentru evitarea savarsirii unei contraventii.

Dat fiind ca procesul verbal de contraventie contine constatarile personale ale agentului instrumentator, el face dovada situatiei de fapt ce a dus la încheierea sa, in mod analog unui proces verbal de constatare a infractiunii flagrante. In acest caz, simpla sustinere a petentului in sensul ca fapta nu corespund adevarului nu este suficienta, atâta timp cat el nu aduce probe ori nu invoca indicii credibile pentru a rasturna prezumtia simpla de temeinicie a actului sanctionator.

In cauza Gaucher c Frantei, Curtea Europeana a stabilit, in motivarea deciziei de inadmisibilitate a plângerii, ca este adevarat ca sarcina probei incumba acuzarii si dubiul profita celui acuzat, dar simpla negare a comiterii contraventiei nu este suficienta pentru a-l exonera de raspundere, acesta neaducând nicio dovada sau un indiciu pertinent care sa confere veridicitate acestei afirmatii.

Dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovata si de a solicita acuzarii sa dovedeasca faptele ce i se imputa nu este absolut, a decis CEDO in cauza Anghel c României. In acest context Curtea mentioneaza ca prezumtiile de fapt (precum cea de temeinicie a procesului verbal) sau de drept opereaza in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de conventie, in masura in care statul respecta limitele rezonabile avand in vedere importanta scopului urmarit dar si respectarea dreptului la aparare (cauza Vostberga Taxi Aktiebolag si Vulic c Suediei).

Limitele rezonabile ale prezumtiei de temeinicie de care se bucura procesul verbal de contraventie, tocmai pentru ca se întemeiaza pe fapte si împrejurari constate personal de catre reprezentantul intimatei au fost respectate in aceasta cauza, întrucât dreptul la aparare al petentului a fost respectat . Acesta din urma a avut posibilitatea de a propune probe in cursul judecatii si de a formula toate apararile pe care le-a considerat de cuviinta împotriva actului sanctionator .

Intrucat pe parcursul judecatii petentul nu a facut dovada existentei unei alte situatii de fapt decat cea mentionata in procesul verbal de contraventie si intrucat in speta nu se poate retine existenta vreunei cauze de nulitate absoluta a procesului verbal contestat, instanta apreciaza ca forta probanta a acestuia nu a fost inlaturata, el bucurandu-se in continuare de prezumtia de legalitate si temeinicie instituita de lege in favoarea sa.

Verificand proportionalitatea sanctiunii aplicate cu gradul de pericol social al faptei savarsite, in acord cu disp art. 5 coroborat art. 21 alin. 3 OG 2/2001, pentru determinarea acesteia se va tine seama de imprejurarile in care fapta a fost savarsita, de modul si mijloacele de savarsire a acesteia, de scopul urmarit, de urmarea produsa, precum si de circumstantele personale ale contravenientului si de celelalte date inscrise in procesul verbal.

Astfel, instanta a apreciat ca amenda contraventionala în cuantum de 402 lei nu respecta principiul proportionalitatii cu gradul de pericol social al faptelor savarsite in conditiile in care intimata nu a facut dovada unor circumstante care sa impuna aplicarea acestei sactiuni excesive cât timp exista lumina la ora 07 dimineata ,autoturismul fiind vizibil pe drumul public.

Astfel, in temeiul disp art. 34 coroborat cu art. 7 OG 2/2001 instanta a dispus înlocuirea sanctiunii contraventionale principale a amenzii de 402 lei pentru fiecare dintre fapta prev de art 101 alin.1 pct.11 din OUG 195/2002 cu sanctiunea avertismentului având în vedere prevederile art. 7 alin. 3 din OG nr. 2/2001 (prin care se prevede ca avertismentul se aplica si în cazul în care actul normativ de stabilire si sanctionare a contraventiilor respective nu prevede în mod expres aceasta sanctiune).

 

JUDECATOR,

Madalina Dinu

Tags: , ,

PLÂNGERE CONTRAVENTIONALĂ – INVOCAREA EXCEPŢIEI NULITĂŢII ABSOLUTE A PROCESULUI VERBAL DE CONSTATAREA CONTRAVENŢIEI PENTRU EMITEREA LUI CU ÎNCĂLCAREA CERINŢELOR IMPERATIVE PREV. DE ART. 19 ALIN. 2 DIN OG NR. 2/2001, ACTUALIZATĂ LA DATA DE 27.04.2007.

SENTINTA CIVILA NR. 1436/28.07.2010- dosar 1824/269/2010

Prin sentinţa civilă nr. 1436/28.07.2010, în dosarul nr. 1824/269/2010, Judecătoria Olteniţa a admis plângerea contravenţională formulată de petenta – contravenientă SC PUI DE NUCI SRL din com. Vasilaţi împotriva procesului verbal seria ANAR nr. 0003361/20.04.2010 emis de Administraţia Bazinală de Apă Buzău – Ialomiţa.

Pentru a soluţiona în acest mod, instanţa de fond , a avut în vedere în primul rând soluţionarea excepţiei nulităţii absolute a procesului verbal seria ANAR nr. 0003361/20.04.2010 emis de Administraţia Bazinală de Apă Buzău – Ialomiţa, invocată de petenta – contravenientă.

In motivarea excepţiei, petenta – contravenientă a învederat instanţei că procesul verbal a fost întocmit în lipsa sa iar la rubrica „ martor „ a semnat alt agent constatator membri al echipei de control.

Instanţa , în urma analizării materialului probator de la dosar, a motivelor invocate în soluţionarea apărării sale pe calea excepţiei ( în speţă, excepţia dirimantă), constată că procesul verbal de contravenţie seria ANAR nr. 0003361/20.04.2010 s-a întocmit în lipsa reprezentantului legal al petentei – contraveniente şi că la rubrica „ martor „ a fost semnat, atât în calitate de agent constatator cât şi de martor, de numitul N.A. lucru inadmisibil având în vedere dispoziţiile imperative ale art. 19 alin. 2 din OG nr. 2/2001, actualizată la data de 27.04.2007. „ Nu poate avea calitatea de martor un alt agent constatator „ iar „încălcarea acestei prevederi imperative ale legii are drept consecinţă nulitatea absolută a procesului – verbal ce a fost întocmit în aceste condiţii.”

Tags:

Plângere contraventionala

Pe rol fiind judecarea plângerii contraventionale formulată de petentul A.F., domiciliat în comuna X, jud., împotriva procesului verbal de contraventie seria CC nr.3418676 încheiat la data de 12.06.2009 de către Politia mun.Oltenita.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care, după care,

Având în vedere faptul că petentul a solicitat judecarea cauzei si în lipsă, instanţa, după deliberări, a pronuntat următoarea sentinţă;

J U D E C A T A

Asupra plângerii contravenţionale de faţă.

Sub nr.2322/269/2009, a fost înregistrată la această instanta, plângerea formulată de petentul A.F., domiciliat în comuna X, jud., împotriva procesului verbal de contraventie seria CC nr.3418676 încheiat la data de 12.06.2009 de către agent constatator din cadrul Poliţiei mun.Oltenita, prin care solicită anularea acesteia, şi exonerarea de plata amenzii.

În motivarea plângerii, petentul arată că a fost amendat contravenţional cu suma de 120 lei, şi i-au fost aplicate două puncte de penalizare prin procesul-verbal de contravenţie mai sus menţionat, reţinându-se în sarcina sa că la data de 12.06.2009, orele 14:35 a oprit autoturismul cu numărul de înmatriculare XX-00-ZZZ pe B-dul , din Municipiul Z, în zona de acţiune a indicatorului Oprire Interzisă.

În realitate, nu se face vinovat de săvârşirea acestei contravenţii, dovada fiind faptul că procesul-verbal de contravenţie a fost încheiat în lipsa sa.

Dacă într-adevăr ar fi comis această contravenţie, în mod firesc, agentul constatator l-ar fi pus să semneze procesul-verbal de contravenţie. Pe de altă parte, procesul-verbal de contravenţie nu respectă condiţiile impuse de art. 19 din O.G. nr. 2/2001 , în sensul că nu a indicat toate datele de stare civilă ale martorului asistent, inclusiv domiciliul acestui martor.

În drept, au fost invocate dispoz. art. 19 din O.G. nr. 2/2001. Petentul a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

La dosar, a fost depusă copia procesului-verbal atacat.

Analizând plângerea petentului prin prisma motivelor invocate, şi a dispoziţiilor legale aplicabile şi procesul-verbal, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul-verbal menţionat, petentul a fost sancţionat cu amendă de 120 lei pentru contravenţia prev. de art. 108 alin 1 lit a cu aplic.art. 99 alin 1 din OUG nr. 195/2002, săvârsită prin aceea că a oprit autoturismul cu numărul de înmatriculare XX- 00-ZZZ în zona de acţiune a indicatorului „ oprirea interzisă” pe B-dul din munic..

În cuprinsul procesului verbal contestat, se consemnează la rubrica” alte menţiuni” că petentul nu este de faţă.

Critica formulată de contravenient o constituie faptul că cele reţinute în procesul-verbal nu corespund realităţii, în sensul că nu a oprit autoturismul în zona de acţiune a indicatorului „ Oprirea interzisă”, iar în cuprinsul procesului-verbal, nu este menţionată adresa martorului în prezenţa căruia a fost încheiat procesul-verbal. Acest viciu de formă nu atrage nulitatea absolută ci nulitatea relativă, anularea actului fiind condiţionată de existenta unei vătămări care în cauză nu a fost dovedită. În speţă, agentul constatator, a făcut menţiunea că procesul-verbal s-a întocmit în lipsa contravenientului, rolul martorului fiind acela de a confirma acest lucru, aşa cum se deduce din art. 19 din OG nr. 2/2001. Or, contestatorul nu a negat modalitatea de întocmire a procesului- verbal de contravenţie pentru a se putea trage concluzia că prin nesemnarea procesului-verbal i s-ar fi produs o vătămare care să nu poată fi înlăturată decât prin anularea actului.

Plângerea petentului va fi însă admisă, deoarece în procesul-verbal se reţine că acesta ar fi oprit autoturismul în zona de acţiune a indicatorului „ oprirea interzisă”, fapta fiind săvârşită pe B-dul X, din mun. O astfel de modalitate de descriere a faptei si de indicare a locului săvârşirii ei nu respectă exigenţele art. 16 alin 1 din OG nr. 2/2001, întrucât prin neindicarea corectă a adresei la care ar fi fost oprit autoturismul, instanţa este în imposibilitate să verifice dacă acest punct se află în zona de acţiune ,precis delimitată, a indicatorului rutier.

Pe cale de consecinţă, instanta va admite plângerea, şi anula procesul-verbal, exonerând petentul de plata amenzii şi măsurile dispune prin actul anulat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite plângerea formulată de petentul A.F., domiciliat în comuna X, jud.Z, împotriva procesului verbal de contraventie seria CC nr.3418676 încheiat la data de 12.06.2009 de către Politia mun.Oltenita.

Anulează procesul verbal de contraventie seria CC nr.3418676 încheiat la data de 12.06.2009 de agent constatator din cadrul Politiei mun.Oltenita si exonerează petentul de plata amenzii.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică de la 31 Iulie 2009.

Tags:

Plangere contraventionala

Pe rol fiind judecarea plângerii contravenţionale formulată de petentul S.D., domiciliat în mun., str., nr., jud., împotriva procesului verbal de contreavenţie seria CC nr.1689374 din data de 31.10.2008 încheiat de Poliţia Olteniţa.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit petentul S.D. şi intimatul I.P.J.Călăraşi.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Având în vedere faptul că intimatul I.P.J.Călăraşi a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă, instanţa, după deliberări, a pronunţat următoarea sentinţă;

J U D E C A T A

Asupra cauzei civile de faţă.

Sub nr. 3684/269/2008 a fost înregistrată la această instanţă plângerea formulată de petentul S.D. împotriva procesului verbal seria CC nr. 16893741/31.10.2008 încheiat de agentul constatator din cadrul IPJ Călăraşi – Poliţia Mun. Olteniţa prin care solicită înlocuirea sanctiunii amenzii cu sanctiunea „ avertisment. „

In motivarea plângerii, petentul arată că prin susmentionatul proces verbal a fost sanctionat cu amendă de 648 lei (RON) reţinându-se în sarcina sa că a condus fără certificat de înmatriculare şi asigurarea obligatorie. Autoturismul condus nu îi apartine astfel că nu a cunoscut dacă are sau nu actele la bord şi pentru faptul că nu a verificat acest lucru, consideră că sanctiunea este prea mare.

Pe cale de consecinţă solicită admiterea plângerii şi înlocuirea sanctiunii amenzii cu sanctiunea avertisment.

Nu au fost invocate dispoziţii legale.

La dosar petentul a depus xerocopia procesului verbal atacat.

La termenul din 5.12.2008 în temeiul art. 242 pct. 2 c.pr.civilă, s-a dispus suspendarea judecăţii pentru lipsa părtilor care nu s-au prezentat la instanţă şi nu au solicitat judecarea şi în lipsă.

In baza art. 245 alin. 1 c.pr.civilă intimatul I.P.J. Călăraşi, a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, solicitând totodată judecarea şi în lipsă conf. art. 242 alin. 2 c.pr. civilă.

La termenul din data de 16.02.2009 procedura de citare cu părtile a fost legal îndeplinită însă nici una din părti nu s-a prezentat în instanţă, intimatul solicită judecarea şi în lipsă.

Analizând plângerea petentului în raport de motivele invocate şi dispoz. legale aplicabile instanţa reţine următoarele : prin procesul verbal seria CC nr. 1689393 încheiat la data de 31.10.2008 de agent constatator din cadrul Poliţiei Olteniţa petentul a fost sanctionat cu amendă în cuantum de 648 lei (RON) pentru contraventiile prev. de art. 101 alin. 1 pct. 13 şi pct. 18 din OUG nr. 195/2002 Rep. săvârşite prin aceea că în ziua de 31.10.2008 a circulat pe b-dul 1 Decembrie din mun. Olteniţa cu autoturismul cu nr. de înmatriculare CL – xx – zzz fără a avea asupra sa certificatul de înmatriculare şi asigurarea auto obligatorie , transportând totodată în autoturism mai multe persoane decât prevede certificatul de înmatriculare.

Impotriva procesului verbal petentul a formulat plângere însă nu a făcut nici o dovadă contrară celor reţinute în cuprinsul acestuia, deşi sarcina probei îi revenea conform art. 1169 c. civil.

Astfel, potrivit dispoz. art. 147 pct. 1 din R.A. a OUG nr. 195/2002 Rep. conducătorul de autovehicul este obligat să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare şi, după caz, atestatul profesional, precum şi celelalte documente prev. de legislaţia în vigoare.

Conf. art. 35 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 conducătorul auto este obligat să prezinte, la cererea organelor de poliţie, actele doveditoare ale proprietăţii autovehiculului, ale faptului că acesta poate circula în condiţii de siguranţă pe drumurile publice şi că a fost încheiată asigurarea civilă auto pentru daune.

Potrivit dispoz. art. 148 pct. 2 din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002 Rep. se interzice conducătorului de autovehicul să transporte mai multe persoane decât nr. de locuri stabilite în certificatul de înmatriculare sau înregistrare.

Faţă de cele de mai sus, în lipsa dovezilor contrare din partea petentului şi neexistând nici un motiv de nulitate absolută care să poată fi invocat din oficiu nu se poate reţine că faptele nu prezintă pericol social, procesul verbal de contraventie care se bucură de o prezumţie relativă de adevăr, fiind legal întocmit.

Pe cale de consecinţă, instanţa va respinge plângerea formulată de petent , ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge plângerea formulată de petentul S.D., domiciliat în mun. , str. , nr., jud. , împotriva procesului verbal de contreavenţie seria CC nr.1689374 din data de 31.10.2008 încheiat de Poliţia Olteniţa, ca neântemeiată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată azi, 16.02.2009, în şedinţă publică.

Pe rol fiind judecarea plângerii contravenţionale formulată de petentul S.D., domiciliat în mun., str., nr., jud., împotriva procesului verbal de contreavenţie seria CC nr.1689374 din data de 31.10.2008 încheiat de Poliţia Olteniţa.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit petentul S.D. şi intimatul I.P.J.Călăraşi.

Procedura îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Având în vedere faptul că intimatul I.P.J.Călăraşi a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă, instanţa, după deliberări, a pronunţat următoarea sentinţă;

J U D E C A T A

Asupra cauzei civile de faţă.

Sub nr. 3684/269/2008 a fost înregistrată la această instanţă plângerea formulată de petentul S.D. împotriva procesului verbal seria CC nr. 16893741/31.10.2008 încheiat de agentul constatator din cadrul IPJ Călăraşi – Poliţia Mun. Olteniţa prin care solicită înlocuirea sanctiunii amenzii cu sanctiunea „ avertisment. „

In motivarea plângerii, petentul arată că prin susmentionatul proces verbal a fost sanctionat cu amendă de 648 lei (RON) reţinându-se în sarcina sa că a condus fără certificat de înmatriculare şi asigurarea obligatorie. Autoturismul condus nu îi apartine astfel că nu a cunoscut dacă are sau nu actele la bord şi pentru faptul că nu a verificat acest lucru, consideră că sanctiunea este prea mare.

Pe cale de consecinţă solicită admiterea plângerii şi înlocuirea sanctiunii amenzii cu sanctiunea avertisment.

Nu au fost invocate dispoziţii legale.

La dosar petentul a depus xerocopia procesului verbal atacat.

La termenul din 5.12.2008 în temeiul art. 242 pct. 2 c.pr.civilă, s-a dispus suspendarea judecăţii pentru lipsa părtilor care nu s-au prezentat la instanţă şi nu au solicitat judecarea şi în lipsă.

In baza art. 245 alin. 1 c.pr.civilă intimatul I.P.J. Călăraşi, a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, solicitând totodată judecarea şi în lipsă conf. art. 242 alin. 2 c.pr. civilă.

La termenul din data de 16.02.2009 procedura de citare cu părtile a fost legal îndeplinită însă nici una din părti nu s-a prezentat în instanţă, intimatul solicită judecarea şi în lipsă.

Analizând plângerea petentului în raport de motivele invocate şi dispoz. legale aplicabile instanţa reţine următoarele : prin procesul verbal seria CC nr. 1689393 încheiat la data de 31.10.2008 de agent constatator din cadrul Poliţiei Olteniţa petentul a fost sanctionat cu amendă în cuantum de 648 lei (RON) pentru contraventiile prev. de art. 101 alin. 1 pct. 13 şi pct. 18 din OUG nr. 195/2002 Rep. săvârşite prin aceea că în ziua de 31.10.2008 a circulat pe b-dul 1 Decembrie din mun. Olteniţa cu autoturismul cu nr. de înmatriculare CL – xx – zzz fără a avea asupra sa certificatul de înmatriculare şi asigurarea auto obligatorie , transportând totodată în autoturism mai multe persoane decât prevede certificatul de înmatriculare.

Impotriva procesului verbal petentul a formulat plângere însă nu a făcut nici o dovadă contrară celor reţinute în cuprinsul acestuia, deşi sarcina probei îi revenea conform art. 1169 c. civil.

Astfel, potrivit dispoz. art. 147 pct. 1 din R.A. a OUG nr. 195/2002 Rep. conducătorul de autovehicul este obligat să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare şi, după caz, atestatul profesional, precum şi celelalte documente prev. de legislaţia în vigoare.

Conf. art. 35 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 conducătorul auto este obligat să prezinte, la cererea organelor de poliţie, actele doveditoare ale proprietăţii autovehiculului, ale faptului că acesta poate circula în condiţii de siguranţă pe drumurile publice şi că a fost încheiată asigurarea civilă auto pentru daune.

Potrivit dispoz. art. 148 pct. 2 din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG nr. 195/2002 Rep. se interzice conducătorului de autovehicul să transporte mai multe persoane decât nr. de locuri stabilite în certificatul de înmatriculare sau înregistrare.

Faţă de cele de mai sus, în lipsa dovezilor contrare din partea petentului şi neexistând nici un motiv de nulitate absolută care să poată fi invocat din oficiu nu se poate reţine că faptele nu prezintă pericol social, procesul verbal de contraventie care se bucură de o prezumţie relativă de adevăr, fiind legal întocmit.

Pe cale de consecinţă, instanţa va respinge plângerea formulată de petent , ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Respinge plângerea formulată de petentul S.D., domiciliat în mun. , str. , nr., jud. , împotriva procesului verbal de contreavenţie seria CC nr.1689374 din data de 31.10.2008 încheiat de Poliţia Olteniţa, ca neântemeiată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată azi, 16.02.2009, în şedinţă publică.

Tags:

Plângere contravenţională

SENTINŢA CIVILĂ NR. 3493/25.11.2008

Drept civil. Plângere contravenţională.

Prin sentinţa civilă amintită instanţa a admis plângerea contravenţională formulată de petent împotriva procesului verbal de constatare a contravenţiei, a dispus înlocuirea sancţiunii amenzii aplicate prin procesul-verbal contestat, cu sancţiunea „avertisment”.

Pentru aceasta a avut în vedere următoarele:

Prin plângerea formulată la această instanţă la data de 10.10.2008 şi înregistrată sub nr. 4390/202/2008 petentul M.P.S. a solicitat anularea procesului-verbal de contravenţie seria CC nr. 1441062 dresat la data de 27.09.2008 de agent constatator din cadrul intimatului I.P.J. Călăraşi.

În motivarea plângerii sale petentul arată că în data de 27.09.2008 a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 500 lei şi reţinerea permisului de conducere pentru neacordarea priorităţii de trecere pietonilor angajaţi în traversarea carosabilului prin zona semnalizată cu indicatorul „trecere pietoni”.

Precizează petentul că, deşi nu a recunoscut fapta reţinută în sarcina sa şi a solicitat agentului constatator să-i prezinte filmul care susţine cele consemnate în actul sancţionator, acesta a refuzat.

Arată petentul că pe trecerea de pietoni nu era angajată nicio persoană în traversarea carosabilului.

În dovedire petentul a înţeles să se folosească de probele cu înscrisuri şi testimonială.

A fost depus la dosarul cauzei procesul-verbal contestat seria CC nr. 1441062/27.09.2008 (în original şi copie) şi adeverinţa nr. 626/06.11.2008 din care rezultă că petentul este student.

În termen legal intimatul I.P.J. Călăraşi formulează întâmpinare prin care solicită respingerea plângerii contravenţionale şi menţinerea procesului-verbal, ca legal şi temeinic.

Se arată în întâmpinare că s-a procedat la sancţionarea contravenientului ca urmare a neacordării de către acesta a priorităţii de trecere pietonilor angajaţi în traversarea străzii.

În dovedire intimatul a propus administrarea probei cu înscrisuri (foto RADAR).

În drept, art. 115 – 118 C.proc.civ.

Pentru termenul de judecată din data de 25.11.2008 intimatul a comunicat instanţei două foto RADAR, raportul agentului constatator şi graficul de patrulare din 27.09.2008.

La solicitarea contestatorului, în cauză a fost audiat martorul D.E. în aceeaşi şedinţă de judecată.

Din depoziţia acestui martor a rezultat că este prieten cu petentul şi ştie pentru ce a fost sancţionat contravenţional; că, în momentul în care petentul a trecut cu autovehiculul pe trecerea de pietoni, nu era nici un pieton angajat în traversare; că, personal, nu a văzut nici un pieton angajat în traversare.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

În data de 27.09.2008 petentul, M.P.S., a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 500 lei şi cu măsura complementară a reţinerii permisului de conducere pentru neacordarea priorităţii de trecere pietonilor angajaţi în traversarea părţii carosabile prin zona semnalizată prin marcaj „trecere pietoni”, faptă prevăzută de art. 100 (3) b din O.U.G. nr. 195/2002,şi pentru nerespectarea conducătorului auto de a avea asupra sa documentele prevăzute de lege,în speţă permisul de conducere,faptă prevăzută de art. 101(1)18 din O.U.G 195/2002.

Verificând prioritar legalitatea procesului verbal de constatare a contravenţiei din perspectiva art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor (ordonanţa), instanţa apreciază că acesta întruneşte cerinţele prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la menţiunile obligatorii ce trebuie înscrise sub sancţiunea nulităţii, ce poate fi constatată de instanţă chiar şi din oficiu.

În ce priveşte temeinicia procesului verbal, petentul a contestat starea de fapt reţinută, arătând, în esenţă, că nu erau angajaţi pietoni în traversarea străzii.

Reţinând din interpretarea sistematică a prevederilor art. 16 şi art. 34 din O.G. nr. 2/2001, cu respectarea prezumţiei de nevinovăţie a petentului garantată de art. 6 CEDO, că procesul verbal de contravenţie nu este lipsit de forţă probantă, ci dimpotrivă face dovada situaţiei de fapt până la proba contrară, probă care trebuie făcută de contestator, instanţa constată că petentul nu a infirmat temeinicia procesului verbal sub aspectul existenţei faptei.

Astfel, conform declaraţiilor martorului audiat reţine că la momentul când a fost surprins de camerele video de supraveghere a traficului, în traversarea străzii nu erau angajaţi pietoni .Însă fotogramele radar arată că petentul nu a acordat prioritate de trecere pietonilor.

Potrivit art. 109 din OUG nr. 195/2002 constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se face direct de către poliţistul rutier, iar conform art. 179 alin. 2 lit. b) din H.G. nr. 1391/2006, principala atribuţie a poliţistului rutier este de a constata şi aplica sancţiuni în cazul contravenţiilor aflate în competenţa sa. Constatarea (perceperea) faptelor contravenţionale are loc, de drept comun, prin propriile simţuri ale agentului rutier, fiind un moment distinct de cel al întocmirii procesului verbal şi care urmează ca o consecinţă firească a constatării/perceperii faptei.

În speţă, din declaraţiile luate de instanţă, rezultă că agentul rutier a constatat fapta personal şi prin mijloacele tehnice din dotare.

În aceste condiţii, instanţa apreciază că petentul nu a făcut dovada contrară celor constatate de agentul constatator şi sancţionate cu amendă, astfel că procesul verbal este legal şi temeinic întocmit.

Pe de altă parte, instanţa, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, va analiza legalitatea procesului verbal contestat sub aspectul sancţiunii aplicate, având în vedere şi dispoziţiile art. 21 alin. 3 din ordonanţă, potrivit cărora sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite. Art. 7 din acelaşi act normativ prevede posibilitatea aplicării sancţiunii avertismentului pentru fapte de gravitate redusă, chiar şi atunci când în actul de stabilire şi sancţionare a contravenţiei nu se prevede această sancţiune.

Dincolo de pericolul abstract pe care îl poate prezenta o contravenţie, trebuie individualizată sancţiunea în raport de circumstanţele concrete ale faptei şi ale persoanei. Astfel, sancţiunea trebuie dozată încât să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv şi educativ. Or, faţă de aceste considerente, instanţa apreciază că sancţiunea avertismentului este adecvată ţinând cont de faptul că petentul este student şi se află în întreţinerea părinţilor,fiind şi la prima abatere de acest gen.

În consecinţă, dispune reformarea procesului-verbal sub aspectul sancţiunii aplicate pentru fapta prevăzută la art. 101 (1) 18 din O.U.G. nr. 195/2002, în sensul înlocuirii sancţiunii amnezii dispuse, în sumă de 300 lei, cu sancţiunea “avertisment”.

Dispune reformarea procesului-verbal de contravenţie şi sub aspectul sancţiunii aplicate pentru fapta prevăzută de art. 100(3) b din O.U.G. nr. 195/2002, în sensul înlocuirii sancţiunii amnezii dispuse, în sumă de 200 lei, cu sancţiunea “avertisment”.

Menţine celelalte dispoziţii ale procesului-verbal, în sensul că va menţine măsura complementară a reţinerii permisului de conducere.

Tags:

Plângere contravenţională. Sarcina probei. Lipsa din actul constatator a menţiunilor privind seria şi numărul aparatului radar cu care s-a efectuat măsurarea vitezei. – Art. 109 alin. 2 şi 3 din O.U.G. nr. 195/2002R şi art. 121 alin. 2 din H.G. nr. 1

Potrivit art. 109 alin. 2 si 3 din O.U.G. nr. 195/2002R si art. 121 alin. 2 din H.G. nr. 1391/2006 nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii se constata de politistii rutieri, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.

Prima instanta a considerat în mod gresit ca au fost respectate prevederile legale mai sus mentionate, desi în cuprinsul actului constatator nu fusesera identificate seria si numarul aparatului radar, cu care se efectuase masurarea vitezei.

Prin sentinta civila mai sus mentionata a fost respinsa plângerea formulata de contravenientul S.E.A. împotriva procesului verbal de contraventie dresat de S.P.R. Calarasi.

Pentru a se pronunta astfel, instanta a avut în vedere faptul ca petentul a fost sanctionat contraventional pentru nerespectarea regimului legal al vitezei, acesta fiind surprins de aparatul radar circulând cu o viteza de 148 km/h în afara localitatii.

Conform art. 109 alin. 2 si 3 din O.U.G. nr. 195/2002R si art. 121 alin. 2 din H.G. nr. 1391/2006 nerespectarea regimului de viteza stabilit conform legii se constata de politistii rutieri, cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic.

În speta, agentul constatator, caruia îi revine sarcina probei în acest caz, a depus la dosarul cauzei înregistrarea video a aparatului radar, buletinul de verificare metrologica al acestuia, precum si graficul de patrulare al agentilor S.P.R., situatie în care instanta a apreciat ca fapta contraventionala a fost pe deplin dovedita.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs contravenientul solicitând desfiintarea acesteia, ca fiind neîntemeiata, motivat de faptul ca fapta contraventionala a fost constatata de un agent necompetent.

Analizând probele administrate în cauza, Tribunalul Calarasi a constatat ca recursul este fondat.

Pentru a se pronunta astfel s-a avut în vedere faptul ca procesul verbal a carui anulare se solicita nu contine seria si numarul aparatului radar care a efectuat înregistrarea, ori în lipsa acestor elemente nu exista certitudine cu privire la îndeplinirea celorlalte conditii de valabilitate ale aparatului radar, neexistând dovezi ca acesta a fost verificat metrologic si ca a fost montat pe autoturismul ce l-a surprins în trafic pe contravenient.

Fata de aceste considerente, în baza art. 304 alin. 1 Cod procedura civila a fost admis recursul, a fost desfiintata în totalitate sentinta civila si, dupa rejudecarea în fond a cauzei, a fost admisa plângerea si anulat procesul verbal.

Tags:

Plângere contravenţională. Nulitate proces verbal de contravenţie. Persoana contravenientului în cazul contravenţiilor la regimul transporturilor rutiere. Utilizarea cartelei tahograf. – Art. 17, art. 25 din O.G. nr. 2/2001; art. 8 pct. 11 din O.G.

Potrivit art. 17 din O.G. nr. 2/2001, lipsa din cuprinsul procesului verbal de constatare a contraventiei a mentiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei savârsite si a datei comiterii acesteia sau a semnaturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal; nulitatea se constata si din oficiu.

Potrivit art. 25 din O.G. nr. 2/2001 procesul verbal se va comunica contravenientului de catre organul care a aplicat sanctiunea, în termen de cel mult o luna de la data aplicarii acesteia.

Potrivit art. 8 pct. 11 din OG nr. 37/2007, în varianta în vigoare la 17 iunie 2009, constituie contraventie conducerea unui vehicul dotat cu tahograf digital fara a utiliza cartela tahografica.

Potrivit art. 5 si art. 19 din Regulamentul (CE) nr. 561/2006 orice întreprindere de transport care foloseste vehicule prevazute cu un aparat de înregistrare … si care intra în domeniul de aplicare a prezentului regulament (i) se asigura ca toate informatiile sa fie periodic descarcate prin unitatea de la bord si cardul conducatorului si ca informatiile relevante sa fie descarcate mai frecvent astfel încât toate activitatile efectuate de sau pentru aceasta întreprindere sa fie descarcate. […] Orice stat membru permite autoritatilor competente sa aplice o sanctiune unei întreprinderi si/sau unui conducator auto pentru o încalcare a regulamentului constatata pe teritoriul sau

Prin sentinta civila amintita, instanta a respins plângerea petentei S.C. E. S.R.L. formulata în contradictoriu cu IGPR, apreciind legal si temeinic întocmit procesului verbal de contraventie seria CC nr. — încheiat în data de 17.06.2009.

Sub aspectul legalitatii, fata de apararile petentei, instanta a retinut:

În ce priveste motivul de nulitate referitor la mentionarea gresita în procesul verbal a reprezentantului petentei în persoana dlui. V. M. caruia i-a fost atribuita si calitatea de martor-asistent, instanta a retinut ca situatiile în care nerespectarea anumitor cerinte atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contraventiei sunt strict determinate prin reglementarea data în cuprinsul art. 17 din OG nr. 2/2001.

În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contraventiei se ia în considerare si din oficiu, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerintelor pe care trebuie sa le întruneasca un asemenea act, nulitatea procesului-verbal de constatare a contraventiei sa nu poate fi invocata decât daca s-a pricinuit partii o vatamare ce nu se poate înlatura decât prin anularea acelui act (Decizia în interesul legii nr. 22/2007 publicata în M. O. nr. 833/5.12.2007).

Petenta nu a facut dovada vreunei vatamari ca o consecinta a celor înscrise în procesul verbal. Din aceasta perspectiva, petenta a invocat privarea sa de dreptul de a formula obiectiuni prin reprezentantul sau. Or, aceasta pretinsa vatamare este una teoretica, pe când dreptul la obiectiuni aparat de lege este unul concret, efectiv. Astfel, petenta nu a aratat care anume sunt obiectiunile pe care nu le mai poate formula ca urmare a neregulilor cuprinse în procesul verbal de contraventie si care este consecinta vatamatoare a acestui fapt. În plus, petenta a beneficiat de posibilitatea de a face cunoscute obiectiunile sale si de a fi analizate de o instanta indepedenta si impartiala prin promovarea plângerii contraventionale, astfel încât nu i s-a adus vreo vatamare dreptului sau la aparare care sa nu poata fi înlaturata în alt mod.

În ce priveste cel de-al treilea motiv de nulitate, comunicarea procesului verbal altfel decât în modalitatile prevazute de lege (prin înmânare, respectiv prin posta cu aviz de primire sau prin afisare la sediu), nu influenteaza legalitatea acestuia. Altfel spus, procedura comunicarii actului administrativ efectuata nelegal nu are drept consecinta nulitatea actului ce se comunica.

Conform art. 25 OG 2/2001 procesul verbal … se va comunica … contravenientului … de catre organul care a aplicat sanctiunea, în termen de cel mult o luna de la data aplicarii acesteia. Consecinta nerespectarii acestei proceduri nu este nulitatea procesului verbal, ci prescriptia executarii sanctiunii (conform art.14 din ordonanta), aspect ce poate fi valorificat în etapa executarii.

Procesul verbal este întocmit cu respectarea cerintelor legale obligatorii, iar comunicarea acestui act conducatorului auto care sub semnatura a luat la cunostinta de faptul ca urmeaza a-l înmâna firmei sau coordonatorului de transport rutier (conform celor consemnate la rubrica Alte mentiuni) si-a atins scopul urmarit de agentul constatator, respectiv a ajuns la cunostinta petentei care a formulat în termen legal prezenta plângere contraventionala.

Astfel, petenta nu a dovedit vreo nelegalitate în întocmirea procesului verbal de constatare a contraventiei care sa-i fi adus vreo vatamare ce nu poate fi înlaturata decât prin anularea actului.

In ce priveste temeinicia procesului verbal, instanta are în vedere faptul ca procesul verbal de contraventie nu este un simplu act de acuzare întrucât el contine si constatarea faptei facuta personal de agentul constatator, precum si sanctiunea aplicata. Din interpretarea sistematica a prevederilor art. 16 si art. 34 din O.G. nr. 2/2001 reiese ca procesul verbal nu numai ca nu este lipsit de forta probanta, dar face dovada situatiei de fapt pâna la proba contrara, proba care trebuie facuta de petenta. Astfel, procesul verbal, în masura în care cuprinde constatarile personale ale agentului are forta probanta prin el însusi si constituie o dovada a vinovatiei contestatorului cât timp acesta din urma nu este în masura sa prezinte o proba contrara, prezumtiei de nevinovatie nefiind astfel încalcata.

În speta petenta nu a motivat in nicun fel in ce consta netemeinicia procesului verbal ce i-a fost întocmit si nu a adus nicio dovada în sprijinul nevinovatiei afirmate.

În ce priveste apararile formulate de petenta, în sensul ca sanctiunea contraventionala se aplica conducatorului auto si nu operatorului de transport, instanta are în vedere dispozitiile legale (art. 9 alin. 1 lit. d) OG 37/2007) conform carora Contraventiile prevazute la art. 8 se sanctioneaza dupa cum urmeaza: cele de la pct. 10, 11 si 15, cu amenda de la 4.500 lei la 5.000 lei, aplicabila întreprinderii/operatorului de transport rutier sau conducatorului auto, dupa caz.

Sintagma dupa caz are în vedere faptul ca aceeasi amenda este prevazuta pentru trei contraventii diferite, reglementate la pct. 10, 11, respectiv 15. Aceasta modalitate de exprimare nu stabileste faptul ca în cazul reglementat la pct. 11, relevant în speta, amenda se aplica conducatorului auto si nu operatorului de transport, ci ca, în functie de cazul incident – 10, 11 sau 15 – sanctiunea se aplica diferit.

În acelasi sens în ce priveste aplicarea sanctiunii pentru pct. 11sunt si dispozitiile comunitare.

Astfel, Preambului REGULAMENTULUI (CE) NR. 561/2006 din 15 martie 2006 privind armonizarea anumitor dispozitii ale legislatiei sociale în domeniul transporturilor rutiere, de modificare a regulamentelor (CEE) nr. 3821/85 si (CE) nr. 2135/98 ale Consiliului si de abrogare a Regulamentului (CEE) nr. 3820/85 al Consiliului (Text cu relevanta pentru SEE) afirma principiul responsabilitatii întreprinderii de transport, iar potrivit dispozitiilor art. 5 si 19 (2) ale aceluiasi act normativ Orice întreprindere de transport care foloseste vehicule prevazute cu un aparat de înregistrare … si care intra în domeniul de aplicare a prezentului regulament (i) se asigura ca toate informatiile sa fie periodic descarcate prin unitatea de la bord si cardul conducatorului si ca informatiile relevante sa fie descrcate mai frecvent astfel încât toate activitatile efectuate de sau pentru aceasta întreprindere sa fie descrcate. […] Orice stat membru permite autoritatilor competente sa aplice o sanctiune unei întreprinderi si/sau unui conducator auto pentru o încalcare a regulamentului constatata pe teritoriul sau.

In temeiul art. 20 din Constitutia României si principiului aplicarii directe atat a prevederilor Conventiei cat si a jurisprudentei instantelor europene, instanta retine ca potrivit jurisprudentei Curtii Europene de Justitie (Hotararea Costa Enel C6/64) spre deosebire de tratatele internationale obisnuiteTratatul CEE a instituit o ordine juridica proprie, integrat in sistemul juridic al statelor membre in momentul intrarii in vigoare a tratatului si care trebuie aplicata de catre instantele nationale. Prin instituirea unei Comunitati cu o durata nelimitata, avand institutii proprii, cu personalitate juridica, capacitate de reprezentare internationala si, in special, cu competente reale derivate din limitarea competentei sau din transferul atributiilor statelor membre catre Comunitate, acestea din urma si-au restrans, chiar daca in domenii limitate, drepturile lor suverane si au creat astfel un corp de drept aplicabil cetatenilor lor si lor insele.

Aplicând aceste dispozitii legale la cauza dedusa judecatii, din cuprinsul procesului-verbal si din formularul de control depus la dosar se retine ca autotractorul aflat în utilizarea petentei a fost folosit de 35 de ori fara a utiliza cartela tahograf.

Astfel, sub aspectul laturii obiective, elementul material al contraventiei s-a materializat prin actiunea petentei de a încalca obligatia legala ce îi incumba în calitate de operator de transport rutier de a-si organiza activitatea astfel încât sa fie respectate dispozitiile legale referitoare la utilizarea cartelei tahograf.

Sub acest aspect instanta observa ca petenta nu a facut dovada contrara celor constatate de agentul constatator si sanctionate prin procesul verbal, astfel ca procesul verbal de constatare a contraventiei seria CC nr. —-/17.06.2009 este legal si temeinic întocmit.

Pentru aceste motive instanta a respins plângerea formulata.

Sentinta a ramas irevocabila prin nerecurare.

Tags:

Plângere contravenţională. Refuz de cântărire. Art. 8 şi art. 39 din Ordinul nr. 407/ 1999 pentru aprobarea Normelor privind autorizarea şi efectuarea transporturilor rutiere cu greutăţi şi/sau cu dimensiuni de gabarit care depăşesc limitele

Plângere contraventionala. Refuz de cântarire.

Art. 8 si art. 39 din Ordinul nr. 407/ 1999 pentru aprobarea Normelor privind autorizarea si efectuarea transporturilor rutiere cu greutati si/sau cu dimensiuni de gabarit care depasesc limitele maxime prevazute în Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor.

Prin plângerea adresata acestei instante si înregistrata la data de 06.07.2009 sub nr. 1978/229/2009 petentul C.N. a chemat în judecata pe intimata D.R.D.P. C., plângere prin care a aratat ca întelege sa conteste procesul verbal de constatare a contraventiei nr. 851180/ 13.06.200, pe care îl considera netemeinic si nelegal.

În motivare petentul a aratat ca a refuzat de a supune cântaririi vehiculului pe care îl conducea datorita împrejurarii ca agentul constatator nu a stabilit, preliminar, o situatie de depasire a masei maxime admise a vehiculului, folosindu-se de documentele de transport. Astfel, contestatorul opineaza în sensul ca obligatia de a supune vehiculul unei verificari prin cântarire se naste dupa momentul stabilirii pe baza actelor, a faptului ca s-a depasit masa maxima admisa. În cauza, neexistând o prealabila asemenea verificare, se arata ca în mod justificat s-a procedat a refuzul de a supune vehiculul cântaririi.

La data de17.08.2009, prin serviciul registratura, intimata a depus întâmpinare, prin care s-a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiata. Astfel, se arata ca motivul pentru care petentului i s-a întocmit un proces verbal este acela ca acesta a refuzat cântarirea vehiculului de catre echipajul EMCATR, pe DN A 2 km 144+100 F. Fata de motivele invocate de catre petent, intimata a apreciat ca acestea sunt neîntemeiate. Mai mult, se arata ca refuzul se datoreaza cel mai probabil datorita faptului ca petentul a încercat sa evite sanctionarea sa mai aspra, în cazul în care s-ar fi stabilit conducerea de catre acesta a unui vehicul cu o masa depasita. Conducatorul auto nu a avut obiectiuni fata de cele consemnate în proces verbal si l-a si semnat pe acesta din urma, la rubrica „ Alte mentiuni” a aratat ca recunoaste fapta.

Prin procesul-verbal nr. 851180 încheiat la data de 13.06.2009 de reprezentantii intimatei Directia Regionala de Drumuri si Poduri C., din cadrul Companiei Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale, petentul a fost sanctionat contraventional cu amenda în cuantum de 3.000 lei pentru savârsirea faptei prevazute de art. 60 al. 1 lit. h) din O.G. nr. 43/1997, retinându-se ca a refuzat sa supuna cântaririi autovehiculele cu numerele de înmatriculare B 82 PKT si B 83 XAL, pe care le conducea la acea data.

Potrivit dispozitiilor art. 39 ale Ordinului nr. 407/ 1999 pentru aprobarea Normelor privind autorizarea si efectuarea transporturilor rutiere cu greutati si/sau cu dimensiuni de gabarit care depasesc limitele maxime prevazute în Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor „ În situatiile în care instalatiile de cântarire prevazute la art. 37 nu functioneaza sau în lipsa acestora, greutatea totala se stabileste din documentele aflate la bordul autovehiculului: C.M.R., carnet TIR, factura, certificat de înmatriculare etc., fara aplicarea tolerantelor”. Ori, în masura în care instalatia de cântarire functiona, singura modalitatea legala în vedere aflarii greutatii marfii transportate era cântarirea efectiva cu folosirea instalatiei de cântarire. Stabilirea greutatii transportului din documente nu este în nici un caz o procedura prealabila si obligatorie, ci doar o alternativa de urmat în cazuri limitative. Astfel, instanta retine ca în masura în care nu rezulta din nici un act aflat la dosarul cauzei imposibilitatea folosirii instalatiei de cântarire, nu se poate stabili faptul ca agentului constatator i-ar fi revenit obligatia de a proceda la stabilirea masei transportului pe baza documentelor.

Mai mult, potrivit art. 8 din Ordinul nr. 407/ 1999 pentru aprobarea Normelor privind autorizarea si efectuarea transporturilor rutiere cu greutati si/sau cu dimensiuni de gabarit care depasesc limitele maxime prevazute în Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, rezulta ca verificarea prin cântarirea greutatilor pe axe si a celor totale, precum si prin masurarea dimensiunilor de gabarit la vehiculele rutiere care circula pe drumurile publice, precum si tarifarea pentru depasirea limitelor maxime admise de greutate si/sau de gabarit se efectueaza de catre personalul A.N.D. în pctf si, pe reteaua interna de drumuri, de personalul administratorului acesteia. Astfel, urmeaza a se retine faptul ca solicitarea agentului constatator angajat al Directiei Regionala de Drumuri si Poduri C., din cadrul Companiei Nationala de Autostrazi si Drumuri Nationale, a fost legitima si în perfecta concordanta cu atributiile pe care acesta era îndreptatit sa le exercite.

În consecinta, având în vedere cele de mai sus precum si faptul necontestat de catre petent, cu privire la aceea ca într-adevar el a refuzat sa permita cântarirea vehiculelor instanta a apreciat ca procesul verbal este temeinic întocmit motiv pentru care a respins plângerea ca neîntemeiata.

Tags:

Plangere contraventionala. Principiul prezumtiei de vinovatie si modul de interpretare a masurilor efectuate de aparatele radar. Incalcarea acestui principiu duce la casarea cu trimitere a acestei cauze, potrivit art.312 alin.1 si 3 Cod Procedura Civila.

Petentul S.R.A., în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Ialomita, a solicitat anularea procesului – verbal de contraventie, prin care s-a retinut în sarcina sa savârsirea contraventiei reglementate de art.121 alin.1 din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr.195/2002 si sanctionata de art.102 alin.3 lit.a din O.U.G. nr.195/2002, constând în aceea ca a fost surprins circulând cu autoturismul pe raza localitatii Malu, judetul Ialomita, cu o viteza înregistrata de aparatul radar de 104 km/h pe un sector de drum unde viteza maxima legal admisa este de 50 km/h.

Solutionând cauza, Judecatoria Slobozia, prin sentinta civila nr.1767/ 24 noiembrie 2008 a respins plângerea formulata ca fiind neîntemeiata .

S-a retinut de catre instanta de fond ca în cauza s-a dovedit ca procesul – verbal de contraventie a fost încheiat cu respectarea conditiilor de forma prevazute de lege, ca fapta contraventionala exista în materialitatea ei si ca ea a fost savârsita cu vinovatie de contravenient .

Împotriva acestei solutii, în termen legal, motivat, a declarat recurs petentul, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie, invocând printre altele ca instanta de fond, trecând la solutionarea cauzei, a încalcat principiul prezumtiei de nevinovatie a contravenientului atunci când a ignorat marja de eroare pe care o înregistreaza aparatele RADAR cu ocazia masuratorilor efectuate .

Recursul declarat este fondat .

Rezulta din jurisprudenta CEDO, cauza OZTURK V Germania, hotarârea din 21 februarie 1984, cauza Ziliberberg contra Moldovei, hotarârea din 1 februarie 2005 si cauza Anghel contra României, ca art. 6 din Conventie este incident si în materie contraventionala în sensul ca „acuzatia în materie penala” la care face referire acest articol poate fi interpretata si în sensul ca ar include si o „acuzatie în materie contraventionala”.

În atare situatie, întrucât procedura de solutionare a unei plângeri contraventionale este calificata drept o procedura ”penala” contravenientul se bucura de protectie conferita în cadrul unei astfel de proceduri printre care si de prezumtia de nevinovatie.

Aceasta prezumtie de nevinovatie impune urmatoarele conditii :

a) instantele sa nu porneasca de la premiza ca petentul contravenient a savârsit fapta ce i se retine în sarcina;

b) sarcina probei revine organului constatator si

c) îndoiala este în beneficiul contravenientului.

Nu trebuie uitat însa ca în dreptul nostru contraventional, procedura solutionarii unei cereri privind o plângere contraventionala este reglementata în mare parte de Cod de procedura civila ( art. 47 din OG nr. 2/2001) si ca procesul verbal de contraventie este un act administrativ, astfel încât unele elemente ale principiului prezumtiei de nevinovatie nu trebuie absolutizate, existând posibilitatea cu respectarea cerintei proportionalitatii mijloacelor folosite si scopul legitim urmarit sa functioneze si alte prezumtii de drept si fapt chiar si în favoarea organului constatator (vezi cauza Bum contra Austriei, hotarârea din 3.02.2005).

În cazul în speta, însa aplicând garantiile conferite contravenientului de dispozitiile art. 6 alin. 2 din Conventie, critica formulata de recurent cu privire la neluarea în seama a marjei de eroare pe care o înregistreaza aparatul RADAR în operatiunile de masurare a vitezei, potrivit punctului 3.11.lit. b si 3.11 lit. c din Normele de Metrologie Legala nr. 021-05 si interpretarea acesteia prin prisma principiilor îndoiala profita contravenientului si proba cade în sarcina agentului constatator, trebuie retinuta.

Cu alte cuvinte, cât timp în cauza agentul constatator, nu aduce alte probe din care sa rezulte viteza exacta cu care a circulat contravenientul, multumindu-se sa dovedeasca aceasta situatie de fapt, doar cu masuratorile aparatului RADAR, masuratori care cuprind erorile tolerate de Norma, atunci acestei erori profita contravenientului, iar viteza pentru care trebuie judecat acesta este cea înregistrata de aparatul RADAR din care se deduce eroarea legala. Aceasta cu atât mai mult cu cât, în adresa nr. 8805/10.11.2008 I.N.V.M. confirma functionarea aparatelor radar cu o marja de eroare , operatorul cinemometrului nefacând altceva decât sa constate valoarea masurata de cinemometru, fara a adauga sau scadea eroare înregistrata.

Asa fiind, pentru aceste motive solutia instantei de fond este casabila.

Cauza urmeaza a fi trimisa aceleiasi instante pentru rejudecare, întrucât în raport de cele retinute mai sus de tribunal, aceasta îi poate oferi posibilitatea agentului constatator producerea unor probe în combaterea îndoielii de care beneficiaza petentul ( art. 312 alin. 3 Cod procedura civila) cât si pentru faptul de a nu priva una din parti de o cale de atac împotriva hotarârii care va stabili soarta procesului verbal de contraventie.

Proba care ar putea fi solicitata de partea interesata sau în conditiile art. 129 alin.5 Cod procedura civila ar putea fi pusa în discutia partilor, este proba cu expertiza tehnica de stabilire a vitezei exacte cu care a circulat petentul, proba care, potrivit art. 305 Cod procedura civila nu poate fi administrata în faza de recurs si în functie de care poate fi modificata sau nu solutia data în primul ciclu de judecata (art. 312 alin.3 Cod procedura civila).

In acest sens, a se vedea deciziile civile nr. 2947 R din 26.08.2008 (dos. nr. 44/98/2008) si nr. 3971 R din 16 octombrie 2008 (dosar nr. 3290/98/2007) date de Curtea de Apel Bucuresti.

Tags:

Plangere contraventionala.Prezumtia de adevar si legalitate a procesului verbal de contraventie. Rasturnarea acestei prezumtii.

Prin sentinţa civilă nr.1804 din 7 decembrie 2006, Judecătoria Urziceni a respins plângerea contravenţională formulată de petentul D.C.S, împotriva procesului – verbal de contravenţie seria IL nr.0015268, încheiat la data de 3 octombrie 2006, de I.P.J. Ialomiţa .

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut că procesul – verbal a fost întocmit în sistem automat, consemnând contravenţia petent, constând în depăşirea vitezei legale, înregistrată cu un aparat radar dotat cu sistem de înregistrare video .

Instanţa de fond a respins apărările făcute de petent, care a susţinut că nu el a condus autoturismul în trafic şi care a fost înregistrat cu aparatul radar, circulând cu o viteză peste limita legală, aplicând principiul prezumţiei simple de adevăr şi legalitate a procesului – verbal de contravenţie .

Împotriva acestei soluţii, în termen legal, motivat, a declarat recurs petentul – contravenient .

Recursul formulat a fost admis, pentru considerentele de mai jos :

Procesul – verbal de contravenţie, fiind un act administrativ şi întocmit de autorităţile competente se bucură de prezumţia simplă de adevăr şi legalitate .

Această prezumţie poate fi răsturnată prin orice mijloace legale de probă .

Cum petentul a depus la dosarul cauzei un înscris din care rezultă că autoturismul în discuţie a fost înstrăinat la data de 19 septembrie 2005 altei persoane căreia i l-a predat efectiv împreună cu cheile şi cartea de identitate, în baza acestei probe, prezumţia de adevăr şi legalitate a procesului – verbal este răsturnată, situaţie în care recursul este fondat, soluţia instanţei de fond urmand a fi modificată în tot, în sensul admiterii plangerii contravenţionale .

Secţia Civilă, Decizia nr.169 R din 26 februarie 2007 .

Tags: