Top

Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Obiectul controlului realizat de instanţă.

La data de 18.10.2007 a fost înregistrată pe rolul acestei instanţe plângerea formulată de petentul D.V. împotriva Ordonanţei nr. 11593/737/2006 dată la 20.03.2007 de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism.
Plângerea este inadmisibilă.
Dispoziţiile art. 2781 Cod procedură penală prevăd posibilitatea ca doar soluţiile procurorului de netrimitere în judecată să fie supuse controlului judecătoresc.
Plângerea dedusă judecăţii priveşte soluţia organului de urmărire penală de infirmare a rezoluţiei nr. 20/D/P/2006 din 23.06.2006 de scoatere de sub urmărire penală. Ordonanţa prin care în speţă s-a dispus redeschiderea şi completarea urmăririi penale poate fi atacată doar cu plângere, conform art. 278 Cod procedură penală, la procurorul ierarhic superior, ceea ce petentul a şi făcut, plângerea fiind soluţionată prin ordonanţa nr. 11593/737/2006 din 20.03.2007.
Dreptul petentului la plângere s-a stins prin exercitarea la procurorul ierarhic superior celui care a dispus redeschiderea urmăririi penale, astfel încât posibilitatea învestirii instanţei este exclusă, constituind o încălcare a principiului legalităţii căilor de atac.
O interpretare în sensul extinderii căii de atac prevăzute de art. 2781 Cod procedură penală la alte situaţii, cum ar fi nelegalitatea sau netemeinicia soluţiei de redeschidere a urmăririi penale, este exclusă în raport cu dispoziţiile procesuale menţionate, dar şi în raport cu prevederile art. 129 din Constituţia României, potrivit cu care părţile interesate pot exercita căile de atac numai în condiţiile legii.
Aplicarea directă a dispoziţiilor art. 21 din Constituţia României nu are raţiune în cazul actului procesual prin care procurorul a dispus redeschiderea urmăririi penale, întrucât, petentul D.V., în cazul unei eventuale trimiteri în judecată, ajunge oricum în faţa instanţei, unde apărările sale sunt verificate în condiţii de contradictorialitate şi de publicitate a şedinţei.
Potrivit dispoziţiilor art. 278 Cod procedură penală, în măsura în care au fost considerate constituţionale prin Decizia nr. 486/02.12.1997 a Curţii Constituţionale, persoana nemulţumită de soluţionarea plângerii împotriva măsurilor dispuse sau actelor efectuate de procuror se poate adresa direct instanţei, în temeiul art. 21 din Constituţie, numai în măsura în care acea cauză nu ar mai fi susceptibilă de a ajunge în faţa instanţelor judecătoreşti.
Or, pentru petentul D.V. accesul liber la justiţie pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei ordonanţei prin care s-a dispus redeschiderea urmăririi penale împotriva sa în dosarul nr. 20/D/P/2006 este asigurat în eventualitatea trimiterii sale în judecată.

Etichete:

Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Termenul de introducere a plângerii.

Prin sentinţa penală nr. 359/07.02.2008, Judecătoria Iaşi a hotărât respingerea plângerii formulate de petentul P.M. împotriva rezoluţiei nr. 2524/P/2005 dată la 07.03.2007 de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, reţinând că petentul avea obligaţia de a aştepta soluţionării plângerii formulate la prim-procuror împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale şi în funcţie de rezultatul cercetărilor să se adreseze instanţei de judecată, în virtutea liberului acces la justiţie instituit de Constituţia României.
Împotriva sentinţei penale indicate mai sus a declarat recurs petentul P.M., criticând-o pentru nelegalitate. Recurentul a arătat că de la data formulării plângerii la prim-procuror şi până la data înaintării dosarului de urmărire penală la instanţă, au trecut mai mult de 20 de zile timp în care plângerea sa adresată prim-procurorului putea fi soluţionată.
Recursul este fondat.
Soluţia primei instanţe de respingere a plângerii formulate de petentul P.M. împotriva rezoluţiei nr. 2524/P/2005 cu motivarea că petentul avea obligaţia de a aştepta soluţionarea plângerii formulate la prim-procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria Iaşi, pentru ca abia după soluţionare şi în funcţie de rezultatul cercetărilor să se adreseze instanţei, este nelegală.
Legiuitorul a prevăzut doar obligativitatea formulării plângerii la prim-procurorul parchetului, înainte de a fi sesizată instanţa, nu şi obligativitatea persoanei interesate de a aştepta soluţia dată de prim-procuror.
În acest sens, dispoziţiile art. 2781 al. 2 Cod procedură penală reglementează dreptul petentului de a se adresa instanţei cu plângere împotriva soluţiei date de procuror de netrimitere în judecată, dacă prim-procurorul nu a soluţionat plângerea în termen de 20 de zile de la primirea acesteia.
În speţă, plângerea formulată de P.M. împotriva rezoluţiei nr. 2524/P/2005 din 17.03.2007 a fost adresată prim-procurorului la data de 24.04.2007.
Este adevărat că petentul nu a aşteptat împlinirea termenului de 20 de zile prevăzut de art. 277 Cod procedură penală pentru soluţionarea plângerii de prim-procuror şi s-a adresat instanţei cu plângere la data de 10.05.2007, însă această împrejurare nu a fost de natură să împiedice pe prim-procuror să soluţioneze plângerea în termenul legal.
Astfel, plângerea adresată instanţei a fost înregistrată la data de 14.05.2007, primul termen de judecată fiind stabilit pentru data de 31.05.2007, când prima instanţă a dispus solicitarea dosarului de urmărire penală.
Potrivit adresei nr. 1927/II/2/2007 emise de Parchetul de pe lângă Judecătoria Iaşi, dosarul de urmărire penală nr. 2524/P/2005 a ieşit din această unitate de parchet pentru a fi ataşat prezentului dosar la data de 25.06.2007.
Se constată, deci, că între 24.04.2007, data depunerii la parchet a plângerii adresate prim-procurorului şi 25.06.2007, data la care parchetul a înaintat Judecătoriei Iaşi dosarul de urmărire penală, prim-procurorul a avut la dispoziţie două luni (de trei ori mai mult decât termenul legal) pentru a soluţiona plângerea, însă nu a făcut-o.
În aceste condiţii, nu poate fi sancţionat petentul prin respingerea plângerii, cu motivarea că ar trebui să aştepte soluţia dată de prim-procuror, deoarece acţiunea sa nu a împiedicat pe prim-procuror să soluţioneze plângerea în termenul legal.
Pentru că înainte de a sesiza instanţa petentul s-a adresat cu plângere prim-procurorului şi pentru că acesta din urmă a avut la dispoziţie două luni pentru a soluţiona plângerea şi nu a făcut-o, nu se poate face în cauză nici aplicarea dispoziţiilor art. 2781 al. 13 Cod procedură penală, referitoare la plângerea greşit îndreptată.
Constatând că este incident cazul de casare prevăzut de art. 3859 al. 1 pct. 10 Cod procedură penală, Tribunalul a admis recursul, a casat integral sentinţa penală nr. 359/07.02.2008 a Judecătoriei Iaşi şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Etichete:

Plângerea în faţa judecătorului împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată. Termen. Dispoziţii art.278/1 alin.2 Cod procedură penală.

Decizia penala nr.5/RP/11.01.2008

Prin sentinta penala pronuntata de Judecatoriei Piatra Neamt, s-a respins , în temeiul art. 2781 alin. 8, lit. a Cod procedura penala, ca tardiva plângerea formulata de catre petentul Ladan Carmil împotriva ordonantei data de Parchetul de pe lânga Judecatoria Piatra Neamt, ordonanta pe care a mentinut – o.

În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedura penala a fost obligat petentul sa plateasca statului cheltuieli judiciare.

Pentru a pronunta aceasta solutie prima instanta a retinut urmatoarele:

Prin plângerea înregistrata pe rolul instantei de fond la 04.06.2007 petentul Ladan Carmil a solicitat desfiintarea ordonantei data de Parchetul de pe lânga Judecatoria Piatra Neamt, prin care intimatii au fost scosi de sub urmarirea penala pentru savârsirea infractiunii prevazute de art. 180 alin. 2 Cod penal si s – a dispus aplicarea unei sanctiuni de natura administrativa.

În motivarea plângerii petentul a aratat în esenta ca faptele intimatilor sunt grave, deoarece acestia l – au lovit cu bestialitate provocându – i leziuni vindecabile în 17 – 18 zile de îngrijiri medicale; ca solutiile date de Parchet în cauza nu sunt doar ilegale ci si imorale; ca nu i s – a respectat dreptul la aparare , nefiind înstiintat de posibilitatea de a solicita completarea probatorului; ca nu a fost niciodata citat si nici audiat de catre procuror; ca intimatii nu au negat savârsirea faptelor.

Instanta a retinut ca, din viza de primire a plângerii formulate de petent împotriva ordonantei a Parchetului de pe lânga Judecatoria Piatra Neamt, rezulta ca aceasta a fost depusa la 10.04.2007. Conform art. 2781 alin. 2 Cod procedura penala prim – procurorul trebuia sa solutioneze aceasta plângere în termenul de 20 de zile prevazut de art. 277 Cod procedura penala, iar în caz contrar termenul de 20 de zile prevazut de art. 2781 alin. 1 Cod procedura penala pentru depunerea plângerii la instanta curge de la expirarea termenului de 20 de zile. Ori, de la data depunerii plângerii la parchet ( 10.04.2007) si pâna la data sesizarii instantei ( 04.06.2007) au trecut 53 de zile, depasindu – se cele 40 de zile cât este termenul maxim de sesizare a instantei prevazut de art. 2781 alin. 2 Cod procedura penala.

Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs, în termen legal petentul criticând – o ca nelegala sub aspectul respingerii plângerii ca tardiva, atât timp cât, din probatoriul administrat în cursul urmaririi penale rezulta ca intimatii l – au lovit. Ordonanta parchetului este nelegala, în conditiile în care, de la data trimiterii cauzei de la politie la parchet nu s – a efectuat niciun act de procedura si nu i – a fost respectat dreptul la aparare. A solicitat petentul se constata nulitatea sentintei pentru nepunerea în discutie, în sedinta publica, a exceptiei de tardivitate si pentru faptul ca instanta a mentinut rezolutia parchetului, în conditiile în care constatase plângerea ca fiind tardiva.

Recursul este nefondat.

Potrivit art. 185 Cod procedura penala, când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestui atrage decaderea din exercitiul dreptului si nulitatea actului facut peste termen. Ca atare, neexercitarea în termen a unui drept procesual conduce la pierderea acestuia.

În art. 2781 Cod procedura penala a fost stabilit un termen de 20 de zile pentru formularea plângerii împotriva solutiei procurorului de netrimitere în judecata, care curge de la data comunicarii solutiei de respingere a plângerii sau, în cazul nesolutionarii în termen acestei din urma plângeri, de la expirarea termenului de 20 de zile în care procurorul ierarhic superior avea obligatia de a o rezolva.

Or, petentul a sesizat instanta de judecata cu depasirea termenul de 20 de zile prevazut în art. 2781 Cod procedura penala.

În cauza, plângerea împotriva ordonantei a fost formulata de petent, în conditiile art. 275- 278 Cod procedura penala, la 10.04.2007.

Acesta avea la dispozitie 40 zile pentru se adresa instantie, însa a depus plângerea împotriva rezolutiei prim – procurorului, din abia la data de 04.06.2007.

Prin urmare, respingând plângerea ca tardiv introdusa, prima instanta a pronuntat o hotarâre legala.

Instanta a mentionat ca mentine ordonanta atacata, aceasta fiind consecinta fireasca a respingerii plângerii.

La data de 20.11.2007 instanta de fond a pus în discutie exceptia tardivitatii plângerii. Petentul a lipsit însa de la toate termenele de judecata acordate în cauza, iar aparatorul acestuia nu s – a prezentat în instanta la ultimul termen si nici nu a solicitat amânarea, justificata a cauzei.

Pentru considerentele expuse tribunalul, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b Cod procedura penala a respins recursul, mentinând hotarârea ca legala si temeinica.

În baza art. 192 alin. 2 Cod procedura penala a fost obligat petentul sa plateasca statului cheltuieli judiciare avansate în recurs.

Etichete: