Top

Plati

Sentinţa civilă nr. 1205/7.04.2011

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. xxx/260/2011 la data de 16.02.2011 creditoarea S.C. M.-F. C. SRL a chemat în judecată pe debitoarea S.C. E. C. SRL cu sediul în .pentru ca instanţa, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să someze debitoarea să plătească creditoarei suma de 1188,24 lei, reprezentând prestări servicii, la plata sumei de 509,53 lei reprezentînd penalităţi de întîrziere, precum şi la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 40,3 lei.’

In motivarea cererii, creditoarea a arătat că în urma contractului de prestări servicii încheiat între creditoare şi debitoare sub nr. 55 din data de 01.03.2009, având ca obiect servicii financiar contabile, debitoarea SC E. C. SRL a beneficiat de servicii financiar contabile pentru care s-au emis facturi ce compun creanţa de 1188,24 lei. Conform clauzelor contractuale, aceasta a mai arătat că a calculat penalităţi în cuantum de 509,53 lei.

Creditoarea apreciază că are o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, contractul între părţi luând naştere în forma simplificată a acceptării serviciilor şi semnării facturii fiscale.

In susţinerea cererii, întemeiată în drept pe dispoziţiile O.G. nr. 5/200Îşi art.274 Cod procedură civilă, creditoarea a depus contractul de prestări servicii nr. 55 din data de 01.03.2009 (fila 10), facturi fiscale (filele 14-15).

Debitoarea, legal citată, nu a depus întâmpinare şi nici nu s-a prezentat în instanţă pentru a formula apărări.

Acţiunea a fost timbrată cu suma de 40 lei taxă judiciară de timbru şi cu 0,3 lei timbru judiciar.

Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

In baza Contractul de prestări servicii nr. 55 din data de 01.03.2009 (fila 10) având ca obiect prestări servicii financiar contabile, s-au derulat relaţii comerciale între părţi, fiind emise de către creditoare facturile fiscale numărul: 100131/19.04.2010 şi 100310/16.09.2010, în valoare totală de 1188,24 lei, acestea fiind emise către debitoarea S.C. E. C. SRL.

Deşi creditoarea a prestat serviciile financiar contabile, debitoarea nu a executat principala obligaţie ce a luat naştere în sarcina sa prin contractul menţionat precum şi prin facturile emise.

Analizând înscrisurile depuse de reclamantă, instanţa constată că între părţi s-a încheiat un contract scris semnat de ambele părţi din care s-a născut obligaţia pârâtei de a achita contravaloarea serviciilor, că reclamanta a făcut dovada prestării serviciilor pentru care solicită sumele pretinse prin emiterea

2

facturile fiscale emise care la rubrica „semnătura de primire” este aplicată semnătura debitoarei.

Debitoarea deşi legal citată nu a contestat şi nici nu a făcut dovada că ar fi achitat contravaloarea facturilor.

Având în vedere că contractul a fost semnat de ambele părţi si văzând şi dispoziţiile art. 1082 Cod civil, instanţa apreciază ca în materie contractuală, sarcina dovedirii executării obligaţiei revine debitorului, creditorul nefiind ţinut să probeze decât existenţa obligaţiei.

întrucât litigiul de faţă vizează relaţiile comerciale desfăşurate între două societăţi comerciale în baza unui contract comercial privind obligaţii de plată a unor sume de bani, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile O.U.G. nr. 119/2007, conform prevederilor art. 2 alin. 1 rap. la prev. alin. 1 din acest act normativ.

In data de 31 octombrie 2007 a intrat în vigoare OUG nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, act normativ care transpune în dreptul intern Directiva 2000/3 5/CE a Parlamentului European şi a Consiliului privind combaterea întârzierii plăţilor în tranzacţiile comerciale.

La pct. 16 din preambulul Directivei, se arată că întârzierea în efectuarea plăţilor constituie o încălcare care a devenit atractivă din punct de vedere financiar pentru debitori, în marea majoritate a statelor membre, datorită dobânzilor mici aplicate întârzierii efectuării plăţilor şi/sau procedurilor greoaie de acţiune. O schimbare decisivă, incluzând compensarea creditorilor pentru costurile angajate, este necesară pentru a inversa această tendinţă şi a asigura consecinţe ale întârzierilor în efectuarea plăţilor.

La pct. 20 din preambulul Directivei, se arată că aceste consecinţe ale întârzierii efectuării plăţilor pot fi descurajatoare doar dacă sunt însoţite de proceduri de acţiune rapide şi eficiente pentru creditor.

Potrivit prevederilor art. 7 din OUG nr. 119/2007, adoptată pentru a transpune directiva, instanţa va cita debitorul cu menţiunea să depună întâmpinare, sub sancţiunea decăderii din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică. In cazul nedepunerii întâmpinării, instanţa poate considera aceasta ca o recunoaştere a pretenţiilor creditorului.

Potrivit prevederilor art. 9 din OUG nr. 119/200, sub sancţiunea decăderii, debitorul poate contesta creanţa prin întâmpinare. In cazul în care debitorul contestă creanţa, instanţa verifică dacă această contestaţie este întemeiată. în cazul în care contestaţia este întemeiată, instanţa va respinge cererea creditorului printr-o încheiere irevocabilă. In această situaţie, creditorul poate introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.

Deşi reclamanta a indicat drept temei al acţiunii prevederile OG nr. 5/2001, instanţa a decis să analizeze cererea prin prisma prevederilor OUG nr. 119/2007, având în vedere prevederile art. 84 din Codul de procedură civilă şi faptul că în speţa este vorba despre relaţii comerciale ce intră în sfera de aplicare

3

a acestui act normativ.

Cum potrivit prevederilor art. 969 Cod civil, convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, instanţa va admite cererea şi va obliga debitoarea să achite creditoarei, suma de reprezentând contravaloare prestări servicii.

In temeiul prevederilor art. 10 din OUG nr. 119/2007, termenul de plată stabilit de instanţa va fi de 30 zile calculat de la data comunicării ordonanţei conform prevederilor Codului de procedură civilă.

Pentru a putea fi admisă cererea de chemare în judecată, trebuie îndeplinită şi o altă condiţie prevăzută de art. 2 alin. 1 din OUG nr. 119/2007, respectiv creanţele ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani rezultând din contracte comerciale trebuie să fie certe, lichide şi exigibile.

Aceste cerinţe sunt satisfăcute. Creanţa este certă întrucât este asumată de către debitoare prin semnarea facturilor emise şi depuse la dosarul cauzei, Cuantumul debitului fiind precis determinat, creanţa este lichidă. In ceea ce priveşte exigibilitatea debitului, aceasta rezultă din coroborarea prevederilor înscrise în contractul de prestări servicii la cap. 2.8.1 unde se prevede că plata se va face în maxim 10 zile de la data emiterii facturii.

întrucât creditoarea a făcut dovada existenţei creanţei sale certe lichide şi exigibile, izvorând dintr-un contract comercial,, în temeiul art. 2 alin 1 şi al art. 10 alin 1 din O.U.G nr. 119/2007 privind măsurile pentru combaterea întârzierii executării obligaţiilor de plată rezultate din contracte comerciale, art. 46 Cod comercial, instanţa va admite cererea şi va soma debitoarea să plătească creditoarei suma de 1697,77 lei reprezentând contravaloarea servicii prestate conform contractului nr.55 în termen de 30 de zile de la comunicarea prezentei hotărâri.

De asemenea, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă, având in vedere culpa sa procesuala, debitoarea va fi obligata la plata sumei de 40,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecata (taxa judiciara de timbru si timbru judiciar).

Etichete:

Plati

Sentinţa civilă nr. 1198/7.04.2011

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cerere înregistrată pe rolul acestei instanţe la 07.12.2010 sub numărul xxx/260/2010 creditoarea SC Z. M. SRL a chemat în judecată pe debitoarea SC A. G. SRL, solicitând emiterea unei somaţii de plată pentru suma de 4.768,56 lei reprezentând contravaloarea marfa livrată.

In motivarea cererii creditoarea a arătat că a livrat debitoarei, diferite bunuri în cursul anului 2008, conform facturilor fiscale nr. 69/15.08.2008, 19/05.08.2008, 7230010/23.07.2008, 7090001/09.07.2008, 6170004/17.06.2008.

Mai arătată creditoarea că în urma livrării produselor comandate de debitoare aceasta nu a înţeles să achite decât în parte contravaloarea acestora, rămânând un rest de plată de 4.768,56 lei , conform fişei de client şi că debitoarea a emis un bilet la ordin în vederea achitării facturilor sus-menţionate , bilet ce a fost refuzat la plata.

In drept a invocat dispoziţiile OG 119/2007 privind procedura somaţiei de plată.

In dovedirea pretenţiilor a anexat la dosar, factura fiscală nr. facturilor fiscale, nr.69/15.08.2008, nr.19/05.08.2008, nr.7230010/23.07.2008, nr.7090001/09.07.2008, nr.6170004/17.06.2008, fişa client (fila 10), copie bilet la ordin (fila 11)

In temeiul art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă a solicitat judecarea cauzei şi în lipsă.

Cererea a fost legal timbrata cu taxa judiciara de timbru in cuantum de 39 lei si timbru judiciar de 0,3 lei.

Legal citată , debitoarea nu s-a prezentat şi nici nu a formulate probe în apărare.

La termenul din data de 10.03.2011, instanţa din oficiu a invocat excepţia lipsei de interes în promovarea cererii pe calea somaţiei de plată.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin cerere înregistrata pe rolul J. M. la data 07.12.2010 creditoarea SC Z. M. SRL a solicitat in contradictoriu cu debitoarea SC A. G. SRL emiterea unei ordonanţe care sa cuprindă somaţia de plată pentru suma de 4768,56 lei reprezentând contravaloarea produselor livrate către debitoare conform facturilor nr. 69/15.08.2008, nr.19/05.08.2008, nr.7230010/23.07.2008, nr.7090001/09.07.2008, nr.6170004/17.06.2008

în vederea achitării produselor achiziţionate societatea debitoare a emis biletul la ordin din data de 12.08.2008 în valoare de 5213,03 lei scadent la data de 23.08.2008 (fila 11).

2

Deoarece biletul la ordin emis de debitoare a fost refuzat la plată din lipsă de disponibil, debitoarea a achitat o parte din sumă rămânând de încasat suma de 4768,56 lei, sumă solicitată prin prezenta cerere.

Analizând cu prioritate excepţia invocată în cauză, instanţa constată că excepţia este întemeiată iar acţiunea lipsită de interes, în sensul considerentelor ce se vor arata în continuare.

Astfel, interesul reprezintă folosul practic urmărit de reclamant prin promovarea acţiunii.

Interesul există atunci când prin admiterea acesteia reclamantul ar obţine recunoaşterea unui drept.

Or, în cazul de faţă anterior introducerii cererii de somaţie, debitoarea a emis în favoarea creditoarei un bilet la ordin, act juridic cu valoarea unui titlu executoriu , conform art. 61 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei si biletului la ordin, care poate fi învestit cu formulă executorie şi poate fi pus în executare silită, astfel încât creditoarea nu justifică un interes legitim, născut şi actual pentru obţinerea unui nou titlu executoriu.

Cererea de emitere a somaţiei de plată este lipsită de interes, existând deja un titlu executoriu în favoarea creditoarei, titlu executoriu care face inutilă folosirea procedurii speciale a somaţiei de plată, din moment ce finalitatea acesteia este tocmai obţinerea unui titlu executoriu printr-o procedură simplificată.

Deoarece creditoarea este in posesia unui bilet la ordin ce constituie titlu executoriu, dacă s-ar admite acţiunea, creditoarea ar ajunge sa deţină doua titluri executorii împotriva aceluiaşi debitor pentru aceeaşi creanţă, ceea ce este evident de neconceput.

Pentru valorificarea dreptului obţinut, creditorul trebuie să pună în executare titlul arătat.

Având în vedere că, creditoarea este deja în posesia unui bilet la ordin acesta fiind titlu executoriu, care nu-şi pierde această valoare, chiar dacă acesta a fost refuzate la plată pentru lipsa disponibilului, creditoarea putând declanşa executarea silită în vederea recuperării debitului pretins conform Codului de procedură civilă.

Prin urmare, creditoarea nu justifica un interes legitim in promovarea acţiunii,deoarece acesta se află în posesia unui titlu executoriu respectiv, biletul la ordin emis la data de 12.08.2008 în valoare de 5213,03 lei scadent la data de 23.08.2008, ,considerente pentru care excepţia lipsei interesului va fi admisa si acţiunea respinsa ca lipsită de interes.

Etichete:

Plati

Sentinţa civilă nr. 840/10.03.2011

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă constată următoarele :

Constată că prin acţiunea înregistrată sub numărul xxx/260/ 2010, reclamanta Direcţia Silvică Bacău a chemat în judecată pârâtul V. V. solicitând în contradictoriu cu acesta obligarea la plata sumei de 443.7 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului produs reclamantei precum şi la cheltuielile de judecată.

Acţiunea este legal timbrată cu 45.37 lei taxă de timbru şi 0,50 lei timbru judiciar, iar în motivare se arată că la data de 15.02.2008 , pârâtul a fost depistat de către organele silvice săvârşind o faptă de tăiere şi sustragere ilegală de arbori prev. de art. 108 al.l lit.a şi art. 110 al.l lit.a din Legea 46/2008 cu aplicarea art. 13 Cod penal , întocmindu-se în acest sens procesul verbal de constatare a infracţiunii seria BC nr.0027123 /03.03.2008 . în urma cercetărilor efectuate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Moineşti s-a dispus prin ordonanţa nr. 797/P/2008 scoaterea de sub urmărire penală întrucât faptele acestuia nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni. în aceste condiţii, reclamanta consideră întrunite elementele răspunderii civile delictuale, respectiv fapta ilicită constând în tăierea şi sustragerea ilegală de arbori nemarcaţi, prejudiciul, şi vinovăţia, constând în intenţia clară de a tăia şi sustrage materialul lemnos fără a avea un drept şi raportul clar de cauzalitate între faptă şi producerea prejudiciului.

Acţiunea este întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 998-999 Cod civil.

în cauză au fost depuse acte, respectiv ordonanţa Parchetului nr. 797/P/2008 (fila 6 ), procesul verbal de constatare a infracţiunii (fila 7 ), fişa de calcul privind valoarea pagubelor produse conform procesului verbal de infracţiune (fila 8 ).

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin procesul verbal de constatare a infracţiunii seria BC nr. 0027123/ 03.03.2008 s-a constatat că pârâtul a tăiat şi sustras material lemnos din pădurea statului.

Procesul verbal nu a fost contestat de către pârât, deşi acesta avea această posibilitate legală. Ţinând cont de împrejurarea că acest proces-verbal nu a fost contestat pe calea plângerii contravenţionale de către pârât instanţa constată că aceasta beneficiază de prezumţia de legalitate şi temeinicie instituită de lege în favoarea sa.

în baza probelor administrate în faza urmăririi penale s-a dispus prin Ordonanţa nr. 797/P/2008 din 08.08.2008 scoaterea de sub urmărire penală şi aplicarea unei sancţiuni cu caracter administrativ în baza art. 249, art.ll,pct.l lit.b şi art. 10 lit.b1 cod pr. penală şi art.lS^art^O şi 91 Cod penal întrucât faptele acestuia nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.

2

Faţă de toate considerentele de mai sus, instanţa apreciază că în cauză este evidentă întrunirea cumulativă a condiţiilor reglementate de art. 998-999 Cod civil pentru a opera răspunderea civilă delictuală a pârâtului pentru prejudiciul în discuţie, având în vedere că pentru antrenarea răspunderii civile delictuale este suficientă culpa simplă,în săvârşirea faptei ilicite cauzatoare de prejudicii.

Raportat la considerentele de mai sus, urmează să admită acţiunea formulată de Direcţia Silvică B în contradictoriu cu pârâtul V.V..

Va obliga pârâtul către reclamantă la 443.7 lei reprezentând contravaloarea prejudiciului produs.

Va obliga pârâtul către reclamantă la 45.37 lei cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Etichete:

Plati

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA MOINEŞTI

JUDEŢUL BACĂU

Dosar nr. 2432/260/2011

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1288/2011 Şedinţa publică de la 13 aprilie 2011

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei M. la data de 23.02.2011 sub nr 2432/260/2011 creditoarea SC T. I. SRL a solicitat în contradictoriu cu debitoarea SC T. E. C. SRL emiterea unei somaţii de plată pentru suma de 1012,08 lei, reactualizată în raport cu rata inflaţiei la data plăţii efective. Totodată a solicitat cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

în motivare creditoarea a arătat că a transportat marfă societăţii debitoarea conform comenzilor de transport nr 247/29.07.2009, pentru serviciile prestate fiind emisă factura fiscală nr 090202/10.08.2009 în valoare de 3012,08 lei. Totodată arată că debitoarea, la data de 28.10.2010, a achitat prin ordin de plată suma de 2000 lei rămânând un rest de 1012,08 lei, suma ce reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

în drept a invocat dispoziţiile art 969 si art 1073 C.civ, OG 5/2001.

în temeiul art 242 alin 2 C.proc.civ a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

în probaţiune a depus la dosar următoarele înscrisuri: extras de cont (fi 4), factura fiscala (fi 5), comandă de transport (fi 6), scrisoare de transport (fi 7).

Acţiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

Debitoarea, deşi legal citată, nu s-a prezentat în instanţa şi nici nu a formulat întâmpinare prin care să invoce eventualele apărări.

Analizând acte şi lucrările dosarului, instanţa retine următoarele:

Intre părţi s-au desfăşurat raporturi comerciale în formă simplificată constând în aceea că, pe baza comenzii debitoarei, creditoarea a prestat servicii de transport internaţional, pentru care a emis factura fiscală nr 090202/10.08.2010 în cuantum de 3012,08 lei echivalentul sumei de 714 euro.

Din suma totală facturată, debitoarea a efectuat, prin ordin de plată, o plată parţială în cuantum de 2000 lei, conform extrasului de cont anexat la dosar.

întrucât debitoarea nu si-a indeplinit obligaţiile, pentru realizarea drepturilor sale, creditoarea a recurs la procedura somaţiei de plata, procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, de soluţionare a cererilor de pretenţii, prin care se tinde la obţinerea unui titlu executoriu.

Astfel, potrivit art. 1 din O.G. nr. 5/2001, această procedură se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării, de bună voie sau prin executare silită, a creanţelor certe, lichide si exigibile, ce reprezintă obligaţii de plata a unor sume de bani asumate prin contract, constatat printr-un înscris, ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altor înscrisuri.

2

Specific contractelor comerciale este faptul ca, data fiind rapiditatea tranzacţiilor intervenite între comercianţi, Codul comercial a instituit regula libertăţii probelor în dovedirea drepturilor subiective izvorâte din contractul comercial.

De aceea, potrivit art. 46 Cod comercial, contractele se pot încheia atât verbal cât şi în forma scrisă, fiind admise orice mijloace de proba pentru dovedirea încheierii acestora.

în cauză, creditoarea a dovedit raporturi juridice cu debitoarea prin comanda urmată de executare. Astfel, la data de 29.07.2009 debitoarea SC T. E. C. SRL a emis comanda de transport internaţional către creditoarea SC T. I. SRL, tariful fiind de 600 euro+TVA. Comanda de transport a fost însuşită de ambele părţi prin semnare şi ştampilare. Pe baza acestei comenzi, creditoarea a efectuat transportul solicitat respectând data şi ruta menţionată, după cum reiese din scrisoarea de transport internaţional ce a însoţit marfa. Pentru serviciile de transport prestate in favoarea debitoarei, creditoarea a emis factura fiscală nr 090202/10.08.2010 în valoare de 3012,08 lei echivalentul a 714 euro, respectiv 600 euro+TVA de 114 euro. Deşi această factură nu este stampilată şi semnată de debitoare, prin raportare la comanda de transport urmată de executarea comenzii, instanţa apreciază că suma facturată incumbă spre plată debitoarei. Totodată, instanţa reţine că aceasta din urmă a recunoscut debitul şi prin plata parţială în cuantum de 2000 lei efectuată prin ordin de plată, conform extrasului de cont anexat la dosar şi nici nu a contestat creanţa prin întâmpinare.

Faţă de aceste împrejurări, fiind dovedite raporturile comerciale dintre părţi, conform art 969 C.civ, convenţiile legal făcute au putere de lege intre părţile contractante.

Potrivit dispoziţiilor art. 1082 C.civ, instanţa apreciază că în materie contractuală, sarcina dovedirii executării obligaţiei revine debitoarei, creditoarea fiind ţinut să probeze numai existenta obligaţiei.

întrucât debitoarea nu a făcut dovada actului juridic al plăţii în condiţiile art. 1191 şi urm. C.civ., prin înscris emanat ori recunoscut de creditoare, se constată că aceasta datorează suma de 1012,08 lei, debit principal, reprezentând restul sumei neachitate pentru serviciile de transport de care a beneficiat, sumă ce reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

Faţă de cele arătate, instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile de exercitare a acţiunii, pretenţiile creditoarei fiind justificate. Pe de o parte, dreptul afirmat de creditoare este dovedit prin înscrisurile depuse la dosar. Pe de altă parte, creanţa avută în vedere este certă, lichidă şi exigibilă, potrivit dispoziţiilor art. 379 alin. 3 si 4 C.pr.civ.

Cu privire la caracterul cert al creanţei, instanţa va avea în vedere că, potrivit art.379 alin.3 C.proc.civ, creanţa este certă atunci când existenţa acesteia rezultă din însuşi actul de creanţă, sau din acte emanate de la debitor, ori recunoscute de acesta.

în cauză, obligaţia de plată a fost asumată de debitoare prin comanda emisă urmată de executarea comenzii din partea creditoarei care a emis şi factura fiscală ca şi act constatator al creanţei.

Referitor la caracterul lichid al creanţei, instanţa retine că o creanţă este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă, sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă, aşa cum prevăd dispoziţiile art.379 alin.4 C.proc.civ.

în cauza, din comanda de transport şi factura emise rezultă fără echivoc care este cuantumul datoriei pe care creditoarea o solicită.

3

In ce priveşte condiţia exigibilităţii, instanţa reţine că o creanţa este exigibilă în momentul în care a ajuns la scadenţă. Conform art.1023 C.civ. creditorul va putea cere plata numai de la data împlinirii scadenţei. In cuprinsul facturii este indicata data scadenta a acesteia, respectiv 30.09.2009, data ce se coroborează şi cu menţiunea din comanda de transport.

Pentru considerentele expuse anterior instanţa, în baza dispoziţiilor prevăzute de art. 6 si următoarele din O.G. 5/2001, art.969 Cod civil, va admite acţiunea şi va soma debitoarea să plătească creditoarei suma de 1012,08 lei. Având în vederea cererea creditoarei, în temeiul art 1 alin 2 din OG 2/2001, va dispune actualizarea acestei sume în raport cu rata inflaţiei la data plăţii efective.

în temeiul dispoziţiilor art. 6 alin.3 din OG nr.2/2001, instanţa va stabili, pentru debitoare, un termen de 30 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, pentru efectuarea plăţii.

Potrivit art 274 C.proc.civ instanţa va obliga debitoarea să plătească creditoarei cheltuieli de judecată în cuantum de 39, 3 lei reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA MOINEŞTI

JUDEŢUL BACĂU

Dosar nr. 2432/260/2011

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1288/2011 Şedinţa publică de la 13 aprilie 2011

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:

Prin cerere înregistrată pe rolul Judecătoriei M. la data de 23.02.2011 sub nr 2432/260/2011 creditoarea SC T. I. SRL a solicitat în contradictoriu cu debitoarea SC T. E. C. SRL emiterea unei somaţii de plată pentru suma de 1012,08 lei, reactualizată în raport cu rata inflaţiei la data plăţii efective. Totodată a solicitat cheltuieli de judecată reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

în motivare creditoarea a arătat că a transportat marfă societăţii debitoarea conform comenzilor de transport nr 247/29.07.2009, pentru serviciile prestate fiind emisă factura fiscală nr 090202/10.08.2009 în valoare de 3012,08 lei. Totodată arată că debitoarea, la data de 28.10.2010, a achitat prin ordin de plată suma de 2000 lei rămânând un rest de 1012,08 lei, suma ce reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

în drept a invocat dispoziţiile art 969 si art 1073 C.civ, OG 5/2001.

în temeiul art 242 alin 2 C.proc.civ a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

în probaţiune a depus la dosar următoarele înscrisuri: extras de cont (fi 4), factura fiscala (fi 5), comandă de transport (fi 6), scrisoare de transport (fi 7).

Acţiunea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

Debitoarea, deşi legal citată, nu s-a prezentat în instanţa şi nici nu a formulat întâmpinare prin care să invoce eventualele apărări.

Analizând acte şi lucrările dosarului, instanţa retine următoarele:

Intre părţi s-au desfăşurat raporturi comerciale în formă simplificată constând în aceea că, pe baza comenzii debitoarei, creditoarea a prestat servicii de transport internaţional, pentru care a emis factura fiscală nr 090202/10.08.2010 în cuantum de 3012,08 lei echivalentul sumei de 714 euro.

Din suma totală facturată, debitoarea a efectuat, prin ordin de plată, o plată parţială în cuantum de 2000 lei, conform extrasului de cont anexat la dosar.

întrucât debitoarea nu si-a indeplinit obligaţiile, pentru realizarea drepturilor sale, creditoarea a recurs la procedura somaţiei de plata, procedură specială, derogatorie de la dreptul comun, de soluţionare a cererilor de pretenţii, prin care se tinde la obţinerea unui titlu executoriu.

Astfel, potrivit art. 1 din O.G. nr. 5/2001, această procedură se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării, de bună voie sau prin executare silită, a creanţelor certe, lichide si exigibile, ce reprezintă obligaţii de plata a unor sume de bani asumate prin contract, constatat printr-un înscris, ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altor înscrisuri.

2

Specific contractelor comerciale este faptul ca, data fiind rapiditatea tranzacţiilor intervenite între comercianţi, Codul comercial a instituit regula libertăţii probelor în dovedirea drepturilor subiective izvorâte din contractul comercial.

De aceea, potrivit art. 46 Cod comercial, contractele se pot încheia atât verbal cât şi în forma scrisă, fiind admise orice mijloace de proba pentru dovedirea încheierii acestora.

în cauză, creditoarea a dovedit raporturi juridice cu debitoarea prin comanda urmată de executare. Astfel, la data de 29.07.2009 debitoarea SC T. E. C. SRL a emis comanda de transport internaţional către creditoarea SC T. I. SRL, tariful fiind de 600 euro+TVA. Comanda de transport a fost însuşită de ambele părţi prin semnare şi ştampilare. Pe baza acestei comenzi, creditoarea a efectuat transportul solicitat respectând data şi ruta menţionată, după cum reiese din scrisoarea de transport internaţional ce a însoţit marfa. Pentru serviciile de transport prestate in favoarea debitoarei, creditoarea a emis factura fiscală nr 090202/10.08.2010 în valoare de 3012,08 lei echivalentul a 714 euro, respectiv 600 euro+TVA de 114 euro. Deşi această factură nu este stampilată şi semnată de debitoare, prin raportare la comanda de transport urmată de executarea comenzii, instanţa apreciază că suma facturată incumbă spre plată debitoarei. Totodată, instanţa reţine că aceasta din urmă a recunoscut debitul şi prin plata parţială în cuantum de 2000 lei efectuată prin ordin de plată, conform extrasului de cont anexat la dosar şi nici nu a contestat creanţa prin întâmpinare.

Faţă de aceste împrejurări, fiind dovedite raporturile comerciale dintre părţi, conform art 969 C.civ, convenţiile legal făcute au putere de lege intre părţile contractante.

Potrivit dispoziţiilor art. 1082 C.civ, instanţa apreciază că în materie contractuală, sarcina dovedirii executării obligaţiei revine debitoarei, creditoarea fiind ţinut să probeze numai existenta obligaţiei.

întrucât debitoarea nu a făcut dovada actului juridic al plăţii în condiţiile art. 1191 şi urm. C.civ., prin înscris emanat ori recunoscut de creditoare, se constată că aceasta datorează suma de 1012,08 lei, debit principal, reprezentând restul sumei neachitate pentru serviciile de transport de care a beneficiat, sumă ce reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă.

Faţă de cele arătate, instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile de exercitare a acţiunii, pretenţiile creditoarei fiind justificate. Pe de o parte, dreptul afirmat de creditoare este dovedit prin înscrisurile depuse la dosar. Pe de altă parte, creanţa avută în vedere este certă, lichidă şi exigibilă, potrivit dispoziţiilor art. 379 alin. 3 si 4 C.pr.civ.

Cu privire la caracterul cert al creanţei, instanţa va avea în vedere că, potrivit art.379 alin.3 C.proc.civ, creanţa este certă atunci când existenţa acesteia rezultă din însuşi actul de creanţă, sau din acte emanate de la debitor, ori recunoscute de acesta.

în cauză, obligaţia de plată a fost asumată de debitoare prin comanda emisă urmată de executarea comenzii din partea creditoarei care a emis şi factura fiscală ca şi act constatator al creanţei.

Referitor la caracterul lichid al creanţei, instanţa retine că o creanţă este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă, sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă, aşa cum prevăd dispoziţiile art.379 alin.4 C.proc.civ.

în cauza, din comanda de transport şi factura emise rezultă fără echivoc care este cuantumul datoriei pe care creditoarea o solicită.

3

In ce priveşte condiţia exigibilităţii, instanţa reţine că o creanţa este exigibilă în momentul în care a ajuns la scadenţă. Conform art.1023 C.civ. creditorul va putea cere plata numai de la data împlinirii scadenţei. In cuprinsul facturii este indicata data scadenta a acesteia, respectiv 30.09.2009, data ce se coroborează şi cu menţiunea din comanda de transport.

Pentru considerentele expuse anterior instanţa, în baza dispoziţiilor prevăzute de art. 6 si următoarele din O.G. 5/2001, art.969 Cod civil, va admite acţiunea şi va soma debitoarea să plătească creditoarei suma de 1012,08 lei. Având în vederea cererea creditoarei, în temeiul art 1 alin 2 din OG 2/2001, va dispune actualizarea acestei sume în raport cu rata inflaţiei la data plăţii efective.

în temeiul dispoziţiilor art. 6 alin.3 din OG nr.2/2001, instanţa va stabili, pentru debitoare, un termen de 30 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, pentru efectuarea plăţii.

Potrivit art 274 C.proc.civ instanţa va obliga debitoarea să plătească creditoarei cheltuieli de judecată în cuantum de 39, 3 lei reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

Etichete:

Plati

Dosar nr. 3235/260/2010

JUDECĂTORIA MOINEŞTI

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1038

Şedinţa publică de la Martie 2011

INSTANŢA

Constată că reclamanta ASOCIAŢIA de PROPRIETARI nr. 1 ZEMEŞ i-a

chemat în judecată pe pârâtul ……. solicitând a fi obligaţi la plata sumei de

581,95 lei reprezentând prestări servicii şi 22 28 lei penalităţi de întârziere.

Se arată în motivarea cererii că pârâtul este proprietarul apartamentului nr.l bloc Foraj din Zemeş, jud. Bacău şi nu a achitat serviciile prestate de reclamantă pentru perioada iunie 2008 – rna, 2010, înregistrându-se un debit de 581,95 lei, la care s-au calculat penaiicăţi de htârziere de 22,28 lei.

In cauză s-au depus acte, instanţa reţinând,

Potrivit dispoziţiilor art. 50 alin. 1 din Legea nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, asociaţia de proprietari are dreptul de a acţiona in justa ie pe orice proprietar care se face vinovat de neplata cotelor de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari mai mult de 90 de zile de la termenul stabilii:.

Conform prevederilor art. 25 alin. ‘ din H.G. nr. 1588/2007 pentru aprobarea Normelor metodologice de apl’.are a Legii nr. 230/2007 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea asociaţiilor de proprietari, cotele de contribuţie la cheltuielile asociaţiei de proprietari, calculate pentru fiecare proprietar din condominiu, vor fi achitate de aceştia, după caz, în termen de maximum 20 de zile de la data afişării îis:oi de plată, dată care trebuie să fie înscrisă în lista de plată respectivă, hi vederea respectării tennenelor legale de plată a facturilor către furnizorii de utilitar,, administratorii au obligaţia de a afişa lista de plată în termen de maximum 5 zile de la data primirii ultimei facturi expediate prin poştă, certificară prin înscrisul de pe ştampila poştei, sau de la data confirmării de primire, în cazul i.”<..nsmiterii facturii prin curier/delegat.

Asociaţia de proprietari poate calcula şi percepe penalizări de întârziere pentru suma neachitată, în condiţiile stabilite şi aprobate de comitetul executiv al asociaţiei de proprietari, în limitele stab’hrr de art. 49 alin. (1) din Legea nr. 230/2007. Suma acestora nu poate deoăşi su.r.a cotei restante la care s-a aplicat.

Din cuprinsul înscrisurilor depuse la dosar de reclamantă rezultă că pârâtul, în calitate de locatar al apartamentului situat în loc. Zemeş, bl. Foraj ap. 1, jud. Bacău, datora la data formuiîrii p;esenţei acţiunii suma de 604,23 lei reprezentând cheltuieli de întreţinere ? Peren:.; perioadei iunie 2008 – mai 2010 şi penalităţi.

Deşi legal citat cu menţiunea personal la interogatoriu pârâtul nu s-au prezentat în instanţă, nu a depus întâmpinare şi nu a făcut dovada achitării parţiale sau totale a debitului.

Prin urmare, în baza art. 31 clin Legea nr. 114/1996 cererea urmează să fie admisă să fie obligată pârâtul la plata sumei de 604,23 lei reprezentând cheltuieli de întreţinere aferente perioadei iunie 2008 – mai 2010 şi penalităţi.

Etichete:

Plati

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA MOINEŞTI JUDEŢUL BACĂU

Dosar nr. 2291 /260/2011 somaţie de plată

SENTINŢA CIVILĂ NR. 1287/2011

Şedinţa publică de la 13 aprilie 2011 Completul constituit din: PREŞEDINTE IULIANA BĂISAN – C.6s Grefier Mariana Purcariu

INSTANŢA,

Deliberând asupra cauzei civile de faţă instanţa constată următoarele :

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 17.02.2011 sub nr. 2291/260/2011 creditoarea SC EON a solicitat în contradictoriu cu debitorul M.V. emiterea unei ordonanţe care să cuprindă somaţia de plată pentru suma de 179,83 lei, actualizată la data plăţii efective. Totodată a solicitat cheltuieli de judecată.

In motivare, creditoarea a arătat că a încheiat cu debitorul contractul de furnizare gaze naturale pentru consumatorii casnici nr. 1208 din 01.04.2005 prin care s-a obligat să furnizeze gaze naturale, iar debitorul s-a obligat să achite contravaloarea acestora. Aceasta a mai arătat că debitorul nu a achitat facturile emise în lunile martie 2009-iunie 2009, acumulând un debit de 120,84 lei, motiv pentru care au fost calculate şi penalităţi, conform art 8 din contract, în cuantum de 58,99 lei pentru facturile aflate in sold.

Creditoarea susţine că debitorul şi-a însuşit contravaloarea facturilor de gaz emise în perioada menţionată şi penalităţile aferente, întrucât nu a contestat consumul facturat sau modalitatea de calcul a penalităţilor şi nici nu a refuzat la plată facturile.

In drept a invocat dispoziţiile OG 5/2001.

In temeiul art 242 C.proc.civ a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

In probaţiune a depus la dosar următoarele înscrisuri: situaţia centralizată a datoriilor la data de 28.12.2010, fila 8, situaţia facturilor de consum neîncasate la data de 28.12.2010, fila 9, centralizator calcul penalităţi, fila 10, contract de furnizare nr. 1208 din 2005, filele 11-12, facturi fiscale, filele 13-18.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 39 lei şi cu timbru judiciar în cuantum de 0,3 lei.

Debitorul, legal citat, nu s-a prezentat în instanţa şi nici nu a formulat întâmpinare prin care să invoce eventualele apărări.

La termenul din 13.04.2011 instanţa a încuviinţat pentru creditoare proba cu înscrisurile de la dosar.

2

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată

următoarele:

Prin contractul de furnizare de gaze naturale nr. 1208 din 01.05.2005, creditoarea s-a obligat să furnizeze gaze naturale debitorului M.V. la locul de

consum din ………… în mod continuu, iar debitorul s-a obligat să achite

contravaloarea gazelor naturale furnizate, în termen de 15 zile de la data emiterii facturilor de furnizor conform art.7 din contract.

Potrivit art 8 din contract, neachitarea la scadentă de către consumatorul casnic a facturii reprezentând contravaloarea gazelor naturale furnizate, atrage perceperea de penalităţi la nivelul majorărilor de întârziere datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare.

în temeiul contractului, creditoarea a emis facturile fiscale emise în perioada martie-iunie 2009,pe care îşi întemeiază pretenţiile în prezenta cauză, din cuprinsul acestora reieşind că au fost facturate şi penalităţile de întârziere.

Procedura aleasă de către creditoare pentru realizarea drepturilor sale este procedura somaţiei de plată, reglementată de OG nr. 5/2001.

Conform art.l alin.l din OG nr.5/2001 procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.

In cauză, creditoarea a dovedit relaţiile contractuale cu debitorul, aceasta din urmă datorând un debitul constatat prin facturile fiscale emise de creditoare şi opozabile în baza contractului. Cuantumul cumulat al debitului principal, după cum reiese din situaţia facturilor neincasate la data de 28.12.2010 ce se coroborează cu facturile fiscale anexate la dosar, se ridică la suma de 120,83 lei reprezentând contravaloarea gazelor furnizate în perioada martie-iunie 2009. în privinţa penalităţilor, cuantumul acestora calculat de creditoare până la data de 28.12.2010 este de 58,99 lei, după cum reise din centralizatorul de calcul penalităţi şi facturile fiscale anexate la dosar.

Conform art.969 Cod civil, convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile contractante, iar potrivit art.970 Cod civil convenţiile trebuie executate cu bună credinţă şi întocmai.

Instanţa apreciază că în materie contractuală, sarcina dovedirii executării obligaţiei revine debitorului, având în vedere dispoziţiile art. 1082 C.civ, creditoarea nefiind ţinut să probeze decât existenţa obligaţiei, dovadă ce în cauză a fost făcută prin contractul intervenit între părţi şi facturile emise.

întrucât debitorul nu a făcut dovada actului juridic al plăţii în condiţiile art. 1191 şi urm. C.civ., prin înscris emanat ori recunoscut de creditoare, se constată că acesta datorează suma de 179,83 lei din care suma de 120,84 lei reprezentând debit principal şi suma de 58,99 lei penalităţi de întârziere calculate până la data de 28.12.2010, sumă ce are caracterul unei creanţe certe, lichide şi exigibile.

3

Cu privire la caracterul cert al creanţei, instanţa va avea in vedere ca, potrivit art.379 alin.3 C.proc.civ, creanţa este certă atunci când existenţa acesteia rezultă din însuşi actul de creanţă, sau din acte emanate de la debitor, ori recunoscute de acesta.

In cauză, obligaţia de plată a contravalorii gazelor naturale furnizate debitorului, a fost asumată de către aceasta prin contractul încheiat între părţi, în temeiul căruia au fost emise facturile fiscale.

Referitor la caracterul lichid al creanţei, instanţa retine ca o creanţă este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă, sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă, asa cum prevăd dispoziţiile art.379 alin.4 C.proc.civ.

In cauza, din prevederile contractului încheiat între părţi şi facturile fiscale emise, rezultă fara echivoc că acesta prevede toate datele necesare pentru a putea stabili cu exactitate care este cuantumul datoriei pe care creditoarea o solicită.

In ce priveşte condiţia exigibilităţii, instanţa retine ca o creanţa este exigibilă în momentul în care a ajuns la scadenţă. Conform art. 1023 C.civ. creditorul va putea cere plata numai de la data împlinirii scadenţei. Facturile fiscale emise de către creditoare indică data scadentă a acestora, instanţa constând că acesta a fost depăşită.

Faţă de cele arătate, instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile de exercitare a acţiunii pe calea somaţiei de plată. Pe de o parte, dreptul de creanţă, este dovedit prin contractul încheiat cu debitorul şi facturile emise în temeiul acestui contract. Pe de altă parte, creanţa avută în vedere este certă, lichidă şi exigibilă, potrivit dispoziţiilor art. 379 alin. 3 si 4 C.pr.civ.

Prin urmare, având în vedere ca pretenţiile creditoarei sunt justificate, parţial, în baza art. 1 coroborat cu art. 6 alin. 2 din O.G. nr. 5/2001, instanţa va admite cererea formulată de aceasta şi va emite o ordonanţă prin care debitorul va fi somat sa ii plătească suma de 179,83 lei din care suma de 120,84 lei reprezentând debit principal şi suma de 58,99 lei penalităţi de întârziere calculate până la data de 28.12.2010.

Conform art 1 alin 2 din OG 5/2001 suma ce reprezintă o creanţă certă, lichidă şi exigibilă, precum şi dobânzile, majorările şi penalităţile datorate potrivit legii se actualizează în raport cu rata inflaţiei aplicabilă la data plăţii efective. Prin urmare, văzând şi cererea creditoarei formulată în acest sens, instanţa urmează a actualiza suma pe care o stabileşte în sarcina debitorului în raport cu rata inflaţiei la data plăţii efective.

Totodată conform art 6 alin 3 OG 5/2001 instanţa va stabili, pentru debitor, un termen de 30 zile de la comunicarea prezentei hotărâri, pentru efectuarea plăţii.

Având in vedere culpa procesuala, in temeiul art.274 C.pr.civilă va obliga debitorul la plata cheltuielilor de judecată in cuantum de 39,3 lei reprezentând taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

Etichete:

Plati

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA MOINEŞTI

JUDEŢUL BACĂU

Dosar nr. 7225/260/2010

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 737/2011 Şedinţa publică de la 02 martie 2011

Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cerere înregistrată pe rolul acestei instanţe la 16.11.2010 sub nr 7225/260/2010 creditoarea SC D. C. SRL a solicitat în contradictoriu cu debitoarea SC L. SRL emiterea unei ordonanţe care să cuprindă somaţia de plată pentru suma reprezentând echivalentul în lei al sumei de 17748 USD, calculat la cursul BNR la data plăţii efective şi penalităţi de întârziere calculate în conformitate cu OG 9/2000. Totodată a solicitat cheltuieli de judecată.

în fapt, creditoarea a arătat că între părţi s-au derulat raporturi juridice în baza contractului de afiliere cu operatorul român de cablu TV încheiat la 15.01.2007 având ca obiect furnizarea de servicii de televiziune prin cablu, constând în special în programe documentare, în conformitate cu preambulul contractului şi capitolul denumit „program” din contract, precum şi obligaţia corelativă a debitoarei de a accepta, furniza şi recepţiona programele oferite şi de a achita costurile aferente, într-un anumit termen de la facturare, astfel cum s-a stabilit prin contract şi cum reiese din facturile emise, acceptate la plată şi neachitate.

Creditoarea a mai arătat că şi-a îndeplinit obligaţiile şi a furnizat semnal al canalului de televiziune, emiţând facturi în valoare de 17748 USD. Astfel este o creanţă certă conform dispoziţiilor art 379 C.proc.civ, existenţa sa rezultând t din contractul încheiat între părţi şi facturile emise, acceptate la plată şi neachitate. Creditoarea susţine că, în cauză, este vorba de o acceptare expresă, ce reiese din însuşirea contractului de debitoare ca şi parte semnatara şi din executarea efectivă a contractului în sensul recepţionării şi furnizării semnalului către abonaţi. Mai arată că o factură acceptată de destinatar constituie o dovada în favoarea emitentului conform art 45-54 C.com. creanţa este lichidă, în opinia creditoarei, potrivit art 379 alin 4 C.proc.civ fiind determinată din punct de vedere al debitului principal şi determinabilă din punct de vedere al penalităţilor şi exigibilă, fiind ajunsă la scadenţă.

In privinţa penalităţilor, creditoarea arată că raţiunea acestora este repararea integrală a prejudiciului suferit.

Cererea nu a fost întemeiată în drept.

în temeiul art 242 C.proc.civ a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

în probaţiune a anexat la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: extras ONRC privind sediul debitorului, contract de afiliere cu operatorul român de cablu din 15.01.2007, autorizaţie retransmitere canale, contract de afiliere cu operatorul român de cablu din 01.06.2006, autorizaţie retransmitere canale, facturi fiscale din perioada 2007-2008,, împuternicire EOS KSI România SRL.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

Prin incheierea din data de 02.02.2011 instanţa a acordat termen pentru ca reclamanta creditoare sa semneze cererea de chemare în judecată sub sancţiunea nulităţii cererii.

La termenul din data de 02.03.2011 instanţa a invocat din oficiu excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa, conform art 137 C.proc.civ, urmează a se pronunţa cu prioritate asupra excepţiei nulităţii cererii de chemare în judecată, reţinând următoarele:

Potrivit art 112 pe 6 C.proc.civ cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă semnătura, semnătură care atestă voinţa părţii de a declanşa procesul civil şi exactitatea conţinutului cererii de chemare în judecată.

Sancţiunea ce intervine pentru lipsa semnăturii este nulitatea cererii de chemare în judecată, statuată de art 133 alin 1 C.proc.civ, vătămarea fiind prezumată conform dispoziţiile art 105 alin 2 C.proc.civ. întrucât este vorba de o acţiune pendinte, neregularitatea se invoca pe calea excepţiei nulităţii, excepţie de procedură, peremptorie, care în cazul în care este admisă, împiedică judecata pe fond a cauzei.

Instanţa a acordat un termen creditoarei în vederea semnării cererii de chemare în judecată, însă nu a fost îndeplinită această neregularitate a actului de procedură.

Faţă de aceste împrejurări, instanţa va admite excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată şi va anula cererea ca nesemnată.

Etichete:

Plati

SENTINŢA CIVILĂ NR. 645/24.02.2011

Deliberând asupra cauzei civile de fata constata următoarele:

Prin cerere înregistrată pe rolul acestei instanţe sub numărul 1833/260/13.04.2010 creditoarea SC E.K.SRL, in calitate de creditor cesionar a chemat în judecată pe debitorul A.A. solicitând instanţei pronunţarea unei hotărâri prin care debitorul să fie somată la plata sumei de 1160,32 lei reprezentând debit principal şi penalităţi. Cu cheltuieli de judecată.

în motivarea cererii, creditoarea arată că debitul principal este datorat in baza serviciilor de telefonie prestate debitoarei, penalităţile şi taxa de reziliere sunt datorate în temeiul contractului.

în drept, creditoarea şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile OG nr. 5/2001, Codul Comercial şi Codul Civil..

în dovedirea cererii, creditoarea a solicitat, iar instanţa a încuviinţat şi administrat proba cu înscrisuri, fiind depuse la dosar, contract(f. 11) dovada cesiune de creanţă(f.22).

Acţiunea a fost legal timbrată cu suma de 39 lei, taxa judiciară de timbru, şi 0,30 lei, timbru judiciar.

Debitorul, legal citat, nu a formulat întâmpinare si nu s-a prezentat in faţa instanţei pentru a-şi susţine apărările.

La termenul din 18 noiembrie 2010 instanţa a solicitat creditoarei să depună o copie lizibilă a contractului care constituie temeiul pretenţiilor acesteia.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele.

în cauză, creditoarea a întemeiat pretenţiile sale pe contractul încheiat cu debitorul.

Art. 1 din O.G. nr. 5/2001 instituie anumite condiţii de admisibilitate ale procedurii speciale a somaţiei de plată şi anume 1. existenţa unei creanţe certe, lichide şi exigibile, 2. creanţa să izvorască dintr-un contract sau dintr-un statut, regulament sau a altui înscris 3. contractul, statutul, regulamentul sau alt act juridic izvor al creanţei fie constatat printr-un înscris semnat de părţi sau însuşit de acestea prin alt mod admis de lege.

Cerinţele speciale de admisibilitate ale procedurii ordonanţei de plată trebuie întrunite în mod cumulativ.

Caracterul cert, lichid şi exigibil al creanţei se determină în conformitate cu prevederile art. 379 alin. 3 şi 4 C.proc.civ. potrivit cu care creanţa certă este aceea a cărei existenţă rezultă din însuşi actul de

creanţă sau şi din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitoare sau recunoscute de dânsul.

Creanţa este lichidă atunci când câtimea ei este determinată prin însuşi actul de creanţă sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanţă sau şi a altor acte neautentice, fie emanând de la debitoare, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziţii legale sau a stipulaţiilor conţinute în actul de creanţă, chiar dacă prin această determinare ar fi nevoie de o osebită socoteală.

Instanţa a solicitat creditoarei să depună o copie lizibilă a contractului care constituie temeiul pretenţiilor acesteia, având în vedere că înscrisul depus la fila 11 nu este lizibil.

Răspunzând la solicitarea instanţei creditoarea a depus o copie a înscrisului solicitat.

Se constată că această copie este, de asemenea, ilizibilă.

Prin urmare, instanţa apreciază că situaţia de fapt constând în imposibilitatea verificării calităţii de debitor a pârâtului chemat în judecată, precum şi a pretenţiilor creditoarei impun instanţei cercetări cu privire la raportul juridic dedus judecăţii, incompatibile cu procedura somaţiei de plată, ca procedură de soluţionare a petiţiilor, în care aparenţele cercetate de instanţa judiciară trebuie să susţină netăgăduit creanţa afirmată.

Constatând că, în lipsa unor înscrisuri lizibile se pune în discuţie certitudinea creanţei precum şi calitatea procesuală pasivă instanţa, apreciază ca neîndeplinite condiţiile pentru promovarea somaţiei de plată, astfel încât va respinge cererea ca neîntemeiată.

Această soluţie, întemeiată pe dispoziţiile speciale ale OG nr. 5/2001 nu are autoritate de lucru judecat faţă de promovarea cererii pendinte pe calea dreptului comun.

Etichete:

Plati

Sentinţa civilă nr. 6800/24.02.2011

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Moineşti sub nr. 6113 din data de 15.10.2010 S.C. xxxx, cu sediul în xxxx, a solicitat în contradictoriu cu numitul A. V., domiciliat în xxxx, emiterea ordonanţei care să conţină somaţia de plată pentru suma de 1338,01 lei din care 1203,47 lei contravaloarea energiei electrice consumate în intervalul 11.2005-11.2009 şi 134,15 lei contravaloare penalităţi, precum şi cheltuieli de judecată în valoare de 42 lei.

In cuprinsul cererii se arată că între cele două părţi există relaţii contractuale în baza cărora reclamanta a furnizat pârâtului energie electrică pe care acesta a refuzat ulterior să o achite. Contravaloarea serviciilor prestate până la data introducerii acţiunii este de 1338,01 lei şi rezultă din facturile fiscale seria BCEMF nr.825204539/16.11.2009 şi seria BCEMF nr.

825844289/26.03.2010. Aceste facturi nu cuprind taxa radio-TV. Reclamanta susţine că pârâtul a acceptat tacit aceste facturi în sensul în care nu le-a contestat în termenul legal. întrucât creanţa este certă, lichidă şi exigibilă, se solicită admiterea acţiuni.

Cererea a fost întemeiată în drept pe prevederile OG nr. 5/2001, Hotărârea nr. 1007 din 25.06.2004, art. 7201 şi următoarele din Codul de Procedură civilă.

Cererea a fost legal timbrată cu 39 lei taxă judiciară de timbru şi 3 lei timbru judiciar.

In temeiul art. 242 al. 2 Cod procedură civilă s-a solicitat judecata în lipsă.

In susţinerea cererii au fost depuse un set de înscrisuri reprezentând contractul încheiat între reclamantă şi A. V. P., facturile fiscale seria BCEMF nr.825204539/16.11.2009 şi seria BCEMF nr. 825844289/26.03.2010, fişă calcul penalităţi.

La termenul de judecată din data de 29.10.2010, instanţa a solicitat reclamantei să depună la dosarul cauzei Hotărârea nr. 1007 din 25.06.2004, să indice în mod detaliat modalitatea de calcul a sumei solicitate pentru fiecare an calendaristic, precum şi contractul încheiat între reclamantă şi pârât. Reclamanta a depus precizări şi un set de înscrisuri.

La data de 26.11.2010 instanţa a invocat din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale passive a pârâtului din prezenta cauză iar părţile au fost citate pentru următorul termen cu menţiunea de a pune concluzii pe această excepţie.

Părţile, legal citate, nu s-au prezentat în faţa instanţei şi nu au formulat concluzii.

Instanţa, deliberând asupra cauzei civile de faţă reţine următoarele: Cererea de faţă se întemeiază pe prevederile OG nr. 5/2001 privind somaţia de plată. în cuprinsul art. 1 din actul normativ amintit se arată că procedura somaţiei de plată priveşte creanţele certe, lichide şi exigibile ce

2

reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.

In cazul de faţă contractul aflat la filele 6, 37 dosar fond şi care constituie temeiul cererii de chemare în judecată a fost încheiat între întreprinderea de Reţele Electrice CRED xxx în calitate de furnizor şi A. V. P. în calitate de consumator.

Potrivit art. 82 Cod procedură civilă reclamantul stabileşte cadrul procesual atât din perspectiva calităţii procesuale active cât şi pasive.

Deşi instanţa a pus în vedere reclamantei prin adresă să depună la dosarul cauzei contractul încheiat cu pârâtul, aceasta a depus acelaşi contract încheiat cu numitul A. V. P.. De asemenea, părţile au fost citate cu menţiunea de a pune concluzii pe excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului dar nu au formulat astfel de concluzii nici verbal nici printr-un înscris.

Având în vedere pe de o parte că procedura somaţiei de plată este o procedură urgentă, cauzele judecându-se cu celeritate, iar pe de altă parte că presupune cu necesitate existenţa unui înscris asumat de debitor care să constate creanţa iar creditoarea nu a făcut dovada existenţei unui raport contractual cu pârâtul, instanţa va admite excepţia lipsei calităţii procesuale active invocată din oficiu la termenul din data de 26.11.2010 şi va respinge cererea ca introdusă de o persoană lipsită de calitate procesuală activă.

Etichete:

Plati

JUDECĂTORIA MOINEŞTI

JUDEŢUL BACĂU

Dosar nr. 5885/260/2010

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 374/2011 Şedinţa publică de la 02 februarie 2010

Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin cerere înregistrată pe rolul acestei instanţe la 05.10.2010 sub nr 5885/260/2010 creditoarea S.C A. P. S.R.L a solicitat în contradictoriu cu debitoarea N. M. emiterea unei somaţii de plată pentru suma de 724,68 lei din care suma de 630,32 lei contravaloare facturi, 53,36 lei penalităţi şi 41 lei cheltuieli de judecată. Totodată a solicitat reactualizarea acestor sume în raport cu rata inflaţiei aplicabile la data plăţii efective.

In fapt, creditoarea a arătat că, în baza contractului de furnizare a serviciului de alimentare cu apă şi canalizare, şi-a executat obligaţiile contractuale, iar utilizatorul nu a achitat contravaloarea serviciului acumulând un debit de 630,32 lei, motiv pentru s-a procedat şi la calculul penalităţilor, conform clauzelor contractuale, în cuantum de 53,36 lei.

Creditoarea a învederat instanţei că deşi în repetate rânduri a solicitat debitoarei să-şi achite suma datorată, acesta a refuzat să-şi îndeplinească de bună voie obligaţiile contractuale.

Aceasta susţine că sunt îndeplinite condiţiile referitoare la certitudinea, lichiditatea şi exigibilitatea creanţei, condiţii prevăzute de art 1 din OG 5/2001, existând un înscris însuşit de debitoare prin care aceasta recunoaşte în totalitate pretenţiile din cererea dedusă judecăţii.

In drept a invocat dispoziţiile OG 5/2001.

în temeiul art 242 C.proc.civ a solicitat judecarea cauzei în lipsa.

In dovedirea pretenţiilor a anexat la dosar, în copie, următoarele înscrisuri: fişă individuală (fi 10-11), fişă calcul penalităţi (fi 12), contract de furnizare/prestare a serviciului de alimentare cu apă şi canalizare (fi 6-9), facturi fiscale (fi 13-26).

Cererea a fost timbrată cu taxă judiciară de timbru şi timbru judiciar.

Debitoarea deşi legal citat nu s-a prezentat în faţa instanţei şi nici nu a formulat întâmpinare prin care să invoce eventuale apărări.

La termenul din 02.02.2011 instanţa a încuviinţat pentru creditoare proba cu înscrisurile de la dosar.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa retine următoarele:

Intre părţi s-a încheiat contractul nr 3837/13.05.2010 prin care creditoarea SC A. P. SRL s-a obligat să furnizeze debitoarei N. M. servicii de alimentare cu apă potabilă şi canalizare potrivit art 2 din contract, iar acesta din urmă să plătească contravaloarea serviciilor de care a beneficiat.

Potrivit art 4 din contract creditoarea, în calitate de operator, avea dreptul de a factura şi încasa lunar contravaloarea serviciilor furnizate, conform tarifelor aprobate de autoritatea publică locală. Art 11 prevede că facturarea se face lunar, în baza peţurilor şi tarifelor aprobate şi a cantităţilor efective determinate sau estimate potrivit pevederilor contractuale. Conform art 12 alin 1 teza a doua debitoarea, în calitate de utilizator, avea obligaţia de a achita facturile reprezentând contravaloarea serviciului de care a beneficiat, în termenul de scadenţă de 15 zile de la data emiterii facturilor, cele două date figurând în cuprinsul facturilor. Totodată conform prevederilor contractuale, art 12, s-a stabilit că în caz de neachitare a facturii în termen de 30 de zile de la data scadentă, urmează a fi percepute penalităţi de întârziere egale cu nivelul dobânzii datorate pentru neplata la termen a obligaţiilor bugetare, penalităţi care se datorează începând cu prima zi după data scadenţei.

Procedura aleasă de către creditoare pentru realizarea drepturilor sale este procedura somaţiei de plată, reglementată de OG nr. 5/2001.

Art.l alin.l din OG nr.5/2001 prevede că procedura somaţiei de plată se desfăşoară, la cererea creditorului, în scopul realizării de bunăvoie sau prin executare silită a creanţelor certe, lichide şi exigibile ce reprezintă obligaţii de plată a unor sume de bani, asumate prin contract constatat printr-un înscris ori determinate potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însuşit de părţi prin semnătură ori în alt mod admis de lege şi care atestă drepturi şi obligaţii privind executarea anumitor servicii, lucrări sau orice alte prestaţii.

Potrivit art 1169 C.civ sarcina probei în ceea ce priveşte existenţa creanţei şi a condiţiilor privind caracterul cert, lichid şi exigibil al acesteia, incumba creditoarei.

în cauză instanţa reţine că nu sunt îndeplinite cumulativ condiţiile de emitere a unei somaţii de plată, neexistând o creanţă certă a creditoarei împotriva debitoarei.

Cu privire la caracterul cert al creanţei, se va avea în vedere că, potrivit art.379 alin.3 C.proc.civ, creanţa este certă atunci când existenţa acesteia rezultă din însuşi actul de creanţă, sau din acte emanate de la debitor, ori recunoscute de acesta.

Astfel din înscrisurile existente la dosar rezultă că în contractul de prestare a serviciului de alimentare cu apă şi canalizare figurează ca debitor numita N. M, contractul fiind semnat de aceasta şi prin urmare însuşit. însă acest contract are doar rolul de a stabili cadrul general în care se vor desfăşura ulterior relaţiile comerciale dintre părţi, facturile emise în baza acestui contract reprezintând actele de executare ale contractului. Or în cauză facturile anexate de creditoarea sunt emise împotriva altei persoane, respectiv N. R., iar fisa individuala si fisa de calcul a penalităţilor in care sunt indicate sumele solicitate in prezenta cauza sunt intocmite tot pe numele N. R.. Or creditoarea nu a făcut nicio dovadă a vreunui raport juridic dintre aceasta persoana şi debitoarea din prezenta cauză, N. R., în temeiul cărui aceasta din urmă să poată fi obligată la plata sumelor de bani facturate pe numele altei persoane. Prin urmare facturile nu pot constitui dovada unei creanţe certe împotriva debitoarei din prezenta cerere, neexistand vreun inscris insusit sau recunoscut de debitoare cu privire la suma solicitata in cauza.

Faţă de aceste aspecte, constatându-se existenţa unui impediment la emiterea somaţiei de plată, dată fiind lipsa certitudinii creanţei, instanţa urmează a respinge cererea formulată de creditoare ca neîntemeiată.

Etichete: