Top

PROCEDURA CONCILIERII DIRECTE

TITLU-procedura concilierii directe

DOMENIU ASOCIAT-societăţi comerciale

TIP DOCUMENT-sentinţă civilă

NUMĂR DOCUMENT-6650

DATA-20.12.2006

Reclamanta SC S.S. SRL a solicitat instanţei obligarea pâtâtei SC J.C. SRL obligarea la plata sumei de 998,5 Euro, arătând că a încheiat cu pârâta un contract de prelucrare în lohn a unor confecţii textile. Reclamanta a mai arătat că şi-a executat obligaţiile contractuale şi a predat confecţiile executate, emiţând, totodată, factura fiscală în valoare de 998,5 Euro care a fost acceptată.

Prin sentinţa civilă nr. 6650/20.12.2006 a Judecătoriei Brăila a fost respinsă cererea formulată ca fiind prematur introdusă.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a apreciat că potrivit art. 109, alin. 2 C.p.civ., sesizarea instanţei competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile, în condiţiile stabilite de lege, iar potrivit art. 720/1 C.p.civ., în cauzele comerciale, se îndeplineşte mai înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, procedura concilierii directe care se anexează la cererea introductivă.

Acordul dispoziţiilor din cele două texte de lege –art. 720/1 şi art. 109, alin. 2 C.p.civ., rezultă şi din motivarea deciziei nr. 335/2004 a Curţii Constituţionale referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 720/1 C.p.civ, în care se reţine că “dispoziţiile privind soluţionarea litigiilor în materie comercială cuprinse în Cap. XIV din cartea VI a C.p.civ. instituie o procedură specială de rezolvare a acestor categorii de litigii ce prevede concilierea directă, prealabilă, între părţi şi o procedură de judecată derogatorie de la dreptul comun.”

Instanţa a constatat că pârâta a fost convocată pentru conciliere la data de 07.09.2006 la sediul reclamantei, însă reclamanta a menţionat pe adresă numărul de înregistrare nr. 184 din 19.09.2006, data care este ulterioară convocării la conciliere.

Reclamanta a formulat recurs împotriva acestei sentinţe, arătând că convocarea s-a efectuat , întrucât pârâta a comunicat în mod explicit că nu există posibilitatea rezolvării amiabile a litigiului la data de 09.10.2006, iar dacă instanţa de fond a considerat că nu s-a respectat procedura concilierii directe trebuie să acorde un termen mai lung conform art.114, alin.3 C.p.civ. pentru realizarea concilierii directe, iar nu să respingă cererea ca prematur introdusă.

Prin decizia nr. 62/R.com, Tribunalul Brăila a respins recursul formulat de reclamantă ca nefondat, reţinând că scrisoarea de conciliere directă nr. 184 din 19.09.2006 prin care pârâta a fost invitată la conciliere directă la data de 07.09.2006 a sosit la sediul pârâtei la data de 27.10.2006 (data poştei), astfel că această conciliere nu a avut loc, dat fiind faptul că scrisoarea a fost trimisă în 25.10.2006, la o lună şi jumătate de la data concilierii. Instanţa de recurs a reţinut că scrisoarea trimisă în 09.10.2006 de către pârâtă reclamantei privind calitatea mărfii livrate, fapt ce a condus la neachitarea contravalorii mărfurilor, nu este efectul scrisorii de conciliere directă din 19.09.2006, aceasta fiind primită mai târziu, respectiv la 27.10.2006. Cât priveşte susţinerea reclamantei că se impunea completarea cererii, şi nu respingerea ei ca prematur introdusă, instanţa de recurs a constatat că reclamanta a administrat actele ce le deţinea pentru a dovedi că a efectuat concilierea directă, deci nu se mai impunea completarea cererii.

Etichete:

Acţiune în rezilierea contractului de asociere în participaţiune privind exploatarea unui teren agricol. Neaplicabilitatea dispoziţiilor art. 720 1 din Codul de procedură civilă referitoare la procedura concilierii directe

TRIBUNALUL BUZAU
Tip: Decizie
Nr./Dată: (02.06.2009)
Autor: Preşedinte Secţia Comercială

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Buzău sub nr. 7606/200/2008 din 10.10.2008, reclamanta S.A. „M” Buzău a chemat în judecată pe pârâta SC 3D G. SRL Buzău, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună rezilierea contractului de asociere în participaţiune nr. 8 din 27.03.2006, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a învederat că la data de 27.03.2006 a încheiat cu pârâta un contract de asociere în participaţiune în baza căruia i-a pus la dispoziţie spre exploatare pentru o perioadă de 5 ani un teren agricol în suprafaţă de 70 ha , urmând ca aceasta să-i plătească anual anumite sume de bani, conform prevederilor art. II din contract.

În condiţiile în care pârâta nu s-a achitat de obligaţiile financiare asumate, pentru anul 2006 a fost nevoită să o acţioneze în judecată, formându-se în acest sens dosarul nr. 633/200/2008 înregistrat pe rolul Judecătoriei Buzău. Având în vedere că pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale şi pentru anul 2007, reclamanta se consideră îndreptăţită să solicite rezilierea contractului.

Pârâta a formulat întâmpinare în temeiul art. 115 – 118 din Codul de procedură civilă, solicitând respingerea acţiunii ca neîntemeiată, întrucât în cursul anului 2007 culturile sale au fost calamitate, împrejurare imprevizibilă şi de neînlăturat, confirmată de autoritatea abilitată ( filele 16-17 dosar ).

La termenul de judecată din 13.01.2009, pârâta a invocat excepţia prematurităţii introducerii acţiunii, susţinând că reclamanta nu a îndeplinit procedura prealabilă a concilierii directe prevăzută la art. 7201 din Codul de procedură civilă.

Prin sentinţa nr. 710 din 30.01.2009 s-a admis excepţia lipsei procedurii prealabile a concilierii directe şi s – a respins acţiunea ca inadmisibilă.

Reţinând caracterul evaluabil în bani al acţiunii, instanţa fondului a apreciat în raport de probatoriul administrat că deşi reclamanta a notificat pârâta cu adresa nr. 72 din 9.11.2007, aceasta nu a luat cunoştinţă de pretenţiile remise, în mod prealabil sesizării instanţei, ceea ce echivalează cu nerealizarea procedurii de conciliere directă la care era ţinută potrivit dispoziţiilor imperative ale art. 109 al.2 şi art. 720? din Codul de procedură civilă.

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta în termen legal conform art. 301 din Codul de procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse la dosar în baza art. 303 din acelaşi cod.

În expunerea motivelor de recurs, pârâta a invocat, în esenţă, greşita respingere ca inadmisibilă a acţiunii pentru lipsa concilierii prealabile directe, în condiţiile în care obiectul cererii de chemare în judecată vizează rezilierea unui contract de asociere în participaţiune şi nu pretenţii băneşti, astfel că pricinii nu-i sunt incidente dispoziţiile art. 109 alin.2 şi ale art. 720? din Codul de procedură civilă.

Prin decizia nr. 373 din 24.04.2009 s-a admis recursul declarat de reclamantă dispunându-se casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei aceleiaşi instanţe pentru a se pronunţa pe fond.

Hotărând astfel , tribunalul a reţinut :

Prin contractul de asociere prin participaţiune nr. 8 din 27.03.2006 încheiat între părţi, reclamanta s-a obligat să pună la dispoziţia pârâtei în exploatare, pe o perioadă de 5 ani, un teren agricol în suprafaţă de 70 ha, urmând ca aceasta să-i plătească o redevenţă anuală determinată în cuantum potrivit prevederilor art. II din contract.

În condiţiile în care pârâta nu şi-a îndeplinit obligaţiile financiare asumate pentru anul 2006, reclamanta a acţionat-o pe cale judecătorească, dosarul nr. 633/200/2008 al Judecătoriei Buzău fiind reînregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 2637/200/2009 , urmare casării cu trimitere a sentinţei civile nr. 3796 din 27.06.2008 în vederea asigurării procedurii legale de citare a părţilor în proces.

Perseverându-se în neîndeplinirea obligaţiilor contractuale şi pentru anul 2007, reclamanta a acţionat din nou pârâta pe cale judecătorească, solicitând rezilierea contractului de asociere în participaţiune încheiat cu aceasta.

În raport de obiectul material al acţiunii pendinte judecăţii : „reziliere contract” , tribunalul apreciază că litigiului nu-i sunt incidente dispoziţiile art. 720? din Codul de procedură civilă prin care s-a instituit obligativitatea efectuării procedurii concilierii directe în cazul proceselor şi cererilor în materie comercială evaluabile în bani.

Prevederile capitolului XIV din Cartea a VI – a „Proceduri speciale” , (art. 720? – 720? ) privind soluţionarea litigiilor în materie comercială au fost introduse în Codul de procedură civilă prin art. I pct.244 din OUG nr. 138/2000, finalitatea acestora vizând la perioada de referinţă exclusiv pretenţiile băneşti.

Or, prin Decizia nr. 32 din 9.06.2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii s-a statuat că dispoziţiile art. 1 pct.1, art. 2 pct.1 lit.a) şi b) şu art. 282? alin.1 din Codul de procedură civilă se interpretează în sensul că sunt evaluabile în bani litigiile comerciale având ca obiect rezoluţiunea unor acte juridice privind drepturi patrimoniale, numai în vederea determinării competenţei materiale de soluţionare în primă instanţă şi în căile de atac (astfel cum rezultă atât din considerentele cât şi din dispoziţiile acesteia).

Ulterior, pentru alte raţiuni , de ordin fiscal, s-a completat şi Legea nr. 146/1997 privind taxa judiciară de timbru în sensul introducerii alineatului 1? al art. 2, prin, conform căruia acţiunile enumerate în cuprinsul Deciziei nr. 32/2008 a ICCJ sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute la alineatul 1 al art. 2 din lege (calculate la valoare).

În contextul expus, tribunalul a apreciat că instanţa fondului a soluţionat în mod greşit excepţia privind lipsa procedurii prealabile a concilierii directe, invocată de pârâtă, motiv pentru care a admis recursul ca întemeiat.

Etichete: , ,

Inadmisibilitate pentru lipsa procedurii concilierii directe

TRIBUNALUL TULCEA
Dosar nr. 2384/88/2008
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
SENTINŢA CIVILĂ Nr. 368
Şedinţa publică de la 04 Martie 2009

Prin cererea înregistrată sub nr.2384/88/17 sept.2008 la Tribunalul Tulcea, reclamanta S.C. „…” S.R.L. „…”, jud. Tulcea, a chemat în judecată pe pârâta S.C. „…” SRL „…” jud. Tulcea, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună rezilierea contractului nr.95/12.12.2004 încheiat între părţi; restituirea c/val. redevenţei achitate de reclamantă în sumă de 29.332 lei; penalităţi de întârziere de 0,15% pe zi pentru neachitarea la termen a redevenţei; restituirea a 5% din profitul realizat din activitatea de exploatare a terenului piscicol şi stuficol, pe baza bilanţului contabil pe perioada de la intrarea în vigoare a contractului şi până la rezilierea lui; încetarea exploatării terenului în suprafaţă de 140 ha. şi întocmirea unui proces verbal de restituire în natură; daune interese în valoare de 100.000 lei şi cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, între părţi s-a încheiat un contract de asociere pentru exploatare teren piscicol, înregistrat sub nr.95/12.12.2004, obiectul contractului constituindu-l desfăşurarea de activităţi rentabile de piscicultură, aquacultură şi recoltarea resurselor naturale piscicole şi stuficole pe o suprafaţă de 140 ha.

Totodată, prin acest contract, reclamanta s-a obligat să pună la dispoziţia asociatului întreaga suprafaţă de 140 ha.,S.C.”…” având obligaţia să asigure surse financiare şi materiale pentru susţinerea şi aplicarea tehnologiilor necesare exploatării terenului piscicol, să achite ca preţ al contractului o redevenţă pe care reclamanta o achită Consiliului Judeţean Tulcea, taxe diguri, canale desecare, alte cheltuieli aferente susţinerii activităţii de exploatare a terenului, să prezinte la începutul fiecărui an până la 25 februarie propunerea de program de producţie, să respecte normele de protecţie a ecosistemelor naturale, să plătească în patru tranşe egale suma stabilită la art.5 lit.b din contract şi să efectueze lucrări de construcţii şi amenajări necesare.

Arată în continuare reclamanta că, pârâta nu a respectat nici una din obligaţiile asumate prin semnarea contractului nr.95/2004, motiv pentru care a introdus prezenta acţiune.

În dovedirea acţiunii s-au depus în copie înscrisuri: contractul de asociere nr.95/12.12.2004, facturi, calculul penalităţilor, certificat constatator ORC Tulcea nr.21757/30.06.2008, conciliere directă nr.129/4.07.2008.

Pârâta S.C.”…” SRL a formulat întâmpinare, invocând excepţia inadmisibilităţii acţiunii motivată de neîndeplinirea procedurii concilierii directe conform art.7201 C.proc.civ.

Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată, motivat de faptul că acest contract nu s-a derulat şi nu a avut loc predarea terenului în vederea exploatării.

Examinând excepţia invocată, se reţin următoarele:

Potrivit disp.art.7201 din C.proc.civ, în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii, reclamantul trebuie să încerce soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.

Dispoz.art.7201 din C.proc.civ. au un caracter imperativ şi în ceea ce priveşte reglementarea modului de efectuarea procedurii concilierii directe, reclamantul având obligaţia să convoace partea adversă şi să-i comunice în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal, precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea.

Convocarea se face prin scrisoare recomandată cu dovadă de primire, prin telegramă, telex, fax, sau orice alt mijloc de comunicare, care să asigure transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia, data convocării pentru conciliere directă, neputând să fie fixată mai devreme de 15 zile de la data primirii actelor comunicate.

Mai mult decât atât, rezultatul concilierii trebuie consemnat într-un înscris cu arătarea pretenţiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului şi a punctului de vedere al fiecărei părţi.

În cauză, reclamanta nu a probat că ar fi încercat soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu pârâta, în condiţiile prevăzute în mod imperativ de art.7201 al.(1) şi urm. din C.proc.civ., concilierea comunicată pârâtei neîntrunind cerinţele textului de lege invocat.

Astfel, concilierea directă depusă la dosarul cauzei de către reclamantă (fila 123 din dosar) nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de lege în sensul că, nu s-a făcut dovada comunicării acesteia către pârâtă, în condiţiile legii. Chiar dacă concilierea a cost restituită cu menţiunea „unitate desfiinţată fără personal”, reclamanta avea obligaţia de a reveni cu o nouă notificare comunicată pârâtei în condiţiile legii.

Pentru aceste considerente, urmează a admite excepţia şi a respinge acţiunea ca inadmisibilă pentru lipsa concilierii directe prealabile.

Etichete: ,