Recurs plangere contraventionala
Referitor la recursul declarat de S.C. X S.R.L. împotriva Sentinţei civile nr. 827 din 16.10.2009 a Judecătoriei Babadag, tribunalul reţine următoarele:
Prin procesul verbal de contravenţie seria XXX nr.0209945/22.04.2009 încheiat de către Oficiul Pentru Protecţia Consumatorilor Tulcea , s-a dispus sancţionarea petentei cu amendă în cuantum de 3000 lei , 3000 lei şi respectiv 2000 lei pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute de dispoziţiile art.7 pct. b prima liniuţă, 5 alin.1 şi respectiv 26 alin. 2 din O.G. nr. 21/1992.
Organul constatator a reţinut că în urma unui control efectuat la S.C. X S.R.L. – magazinul din localitatea …. – se comercializează cantitatea de 2,5 Kg. salam Clip producţie indigenă având suprafaţa mucegăită şi două bucăţi ( 900 ml. iaurt natural) – producţie indigenă – în afara termenului de valabilitate ( valabil până la 13.04.2009 ) .
De asemenea s-a constatat că nu era afişată denumirea societăţii şi orarul de funcţionare .
Prin plângerea formulată S.C. X S.R.L. a solicitat înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale aplicate cu cea a avertismentului .
A învederat petenta că amenda aplicată este disproporţională raportat la gravitatea faptelor săvârşite .
Prin sentinţa civilă nr. 827 din 16.10.2009 Judecătoria Babadag a respins plângerea formulată de petenta S.C. X S.R.L. Tulcea, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut din examinarea textelor de lege din OG nr. 21/1992 care sancţionează faptele comise de petentă a rezultat că amenzile aplicate de către inspectorii O.J.P.C. Tulcea tind spre minimum prevăzut de acest act normativ .
A apreciat prima instanţă că, întrucât prin contravenţiile săvârşite s-a produs un pericol grav la adresa sănătăţii consumatorilor, sancţiunile aplicate sunt proporţionale cu gradul de pericol social al faptei, cu consecinţa respingerii plângerii formulate ca nefondate.
Împotriva acestei hotărâri, în termen egal a declarat recurs S.C. X S.R.L. Tulcea prin reprezentantul său legal CM, criticând-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului a arătat că nu i-a fost comunicată nota de constatare pe baza căreia s-a întocmit procesul verbal seria XXX nr. 0209945 la data de 22.04.2009 şi aceasta nu a fost depusă la dosarul cauzei.
A mai arătat recurentul că nu au fost menţionaţi martori, conform art. 19 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţei nr. 2 din 12.07.2001 privind regimul juridic al contravenţiilor şi nu au fost respectate prevederile art. 2 alin. (2), art.3 alin. (2), art. 3 alin. (4) şi art. 9 din Legea nr. 252/10.01.2003 privind registrul unic de control.
Analizând recursul, tribunalul constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Astfel potrivit art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001 sancţiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ şi trebuie să fie proporţională cu gradul de pericol social al faptei săvârşite, ţinându-se seama de împrejurările în care a fost săvârşită fapta, de modul şi mijloacele de săvârşire ale acesteia , de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum şi de circumstanţele personale ale contravenientului şi de celelalte date înscrise în procesul verbal .
Din analiza înscrisurilor depuse la dosar reiese că amenzile aplicate de către inspectorii O.J.P.C. Tulcea tind spre minimum prevăzut de acest act normativ .
În acord cu prima instanţă şi tribunalul reţine că prin contravenţiile săvârşite s-a produs un pericol grav la adresa sănătăţii consumatorilor, iar sancţiunile aplicate sunt proporţionale cu gradul de pericol social al faptei.
Referitor la susţinerea recurentei că nu i-a fost comunicată nota de constatare pe baza căreia s-a întocmit procesul verbal seria XXX nr. 0209945 la data de 22.04.2009 şi aceasta nu a fost depusă la dosarul cauzei, se constată că nu exista obligaţia organului constatator în acest sens.
Totodată nemenţionarea unor martori, conform art. 19 alin. (1), (2) şi (3) din Ordonanţei nr. 2 din 12.07.2001 privind regimul juridic al contravenţiilor poate constitui cel mult o nulitate relativă pentru care recurenta nu a dovedit existenţa unei vătămări.
Nefiind motive de nulitate absolută care să fie invocate din oficiu şi să ducă la casarea hotărârii atacate, urmează a fi respins recursul ca nefondat.
În consecinţă, va fi menţinută sentinţa atacată ca legală şi temeinică.
Tags: Recurs - plangere contraventionala
Publicat de: pe 22 July, 2011 
Categorie: Recurs-plangere contraventionala
Dosar nr. 3598/327/2008
R O M Â N I A
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, COMERCIALA
SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
DECIZIA CIVILĂ Nr. 175
Şedinţa publică din data de 25 februarie 2009
Prin plângerea introdusă pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 25 iulie 2008 şi înregistrată sub nr. 3598/327/2008, petentul (…) a solicitat anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria CC nr. 0115496 din data de 12 iulie 2008, ca nelegal şi netemeinic.
Prin Sentinţa civilă nr. 2234 din 17 septembrie 2008, Judecătoria Tulcea a respins plângerea petentei ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Prin procesul verbal de contravenţie seria CC nr. 015496 încheiat la data de 12 iulie 2008 de către intimata Inspectoratul de Poliţie Judeţean Tulcea, petentul (…) a fost sancţionat cu amendă contravenţională în cuantum de 200 lei pentru săvârşirea faptei prevăzute de art. 120 alin. 1 lit. h din H.G. nr. 139172006 şi sancţionată conform art. 100 alin. 3 lit. e din Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2002.
S-a reţinut în sarcina petentului faptul că în data de 12 iulie 2008, ora 16,57 a condus autoturismul marca LEXUS cu număr de înmatriculare (…) pe DN 22, E 87, km 182 + 200 m, pe relaţia Tulcea către Cataloi şi la km 182 + 200 m a efectuat manevra de depăşire a autoturismului DACIA trecând peste marcajul continuu în raza de acţiune a indicatorului “depăşirea interzisă”
A mai reţinut instanţa, din materialul probator administrat în cauză, respectiv captura foto din data de 12 iulie 2008, ora 16,57 că autoturismul marca Lexus cu număr de înmatriculare (…), condus de petent, a efectuat manevra de depăşire a autoturismului Dacia trecând peste marcajul continuu în raza de acţiune a indicatorului “depăşire interzisă”.
De asemenea, s-a constatat că erau respectate prevederile legale referitoare la mijloacele tehnice cu care s-a efectuat captura foto, astfel cum a rezultat din buletinul de verificarea metrologică nr. 0099419 din data de 6 septembrie 2007, aflat la fila 17 din dosarul cauzei.
Impotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul care a criticat-o ca netemeinică, nelegală, susţinând că la judecata în fond au fost încălcate dispoziţiile art. 6 pct. 1 Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, dreptul la un proces echitabil, principiul contradictorialităţii şi al dreptului la apărare al petentului, în condiţiile în care judecata s-a făcut la primul termen.
Sub aspectul legalităţii procesului verbal, s-a susţinut că acesta nu a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor art. 17 din O.G. nr. 2/2001, respectiv nu s-a indicat numărul casetei video, nu s-a menţionat şi seria aparatului radar şi nici măsura complementară prevăzută de lege.
Sub aspectul temeiniciei, s-a arătat că petentul nu a putut administra probe întrucât procesul s-a judecat fără a i se comunica actele doveditoare.
S-a solicitat admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare sau modificarea sentinţei în sensul admiterii plângerii şi anulării procesului verbal de contravenţie.
Examinând cauza în raport de critica formulată, Tribunalul constată recursul nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 112 alin. 1 pct. 5 Cod proc. civ., cererea de chemare în judecată trebuie să cuprindă pe lângă alte elemente arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere.
Petenta a formulat plângere contravenţională, a invocat motive de nelegalitate, netemeinicie, fără a solicita însă administrarea de probe.
Instanţa, din oficiu, a solicitat organului constatator actele ce au stat la baza întocmirii procesului-verbal de contravenţie contestat.
In cauză s-au respectat principiile de bază ale procesului civil, astfel că nu este întemeiată critica formulată în acest sens.
Principiul contradictorialităţii este o regulă esenţială ce guvernează procesul civil şi în conformitate cu care desfăşurarea acestuia este astfel organizată încât părţile să aibă posibilitatea de a discuta în contradictoriu toate elementele cauzei ce prin specificul lor sunt de natură a servi la soluţionarea ei.
Acest principiu sintetizează întregul complex de drepturi procesuale recunoscute de lege, pe seama părţilor, printre care dreptul de a face cereri, de a propune şi administra probe, dreptul de a pune concluzii.
Procesul civil este prin natura sa contradictoriu şi această contradictorialitate se asigură prin legala citare a părţilor pentru a-şi formula apărare în faţa instanţei.
In cauză, părţile au fost legal citate, iar alegerea făcută de petentă de a nu se prezenta în ziua judecăţii nici la a treia strigare, şi fără a solicita vreo amânare a cauzei pentru pregătirea apărării ori pentru a lua cunoştinţă de anumite acte de procedură întocmite în dosar, nu poate să determine nelegalitatea hotărârii instanţei de fond şi nu poate împiedica judecarea cauzei la termenul fixat.
In acest context nu se poate pune problema nerespectării dreptului la apărare întrucât partea a fost legal citată, dar nu şi-a exprimat opţiunea de a amâna cauza pentru lipsa apărării şi nici nu poate fi vorba de încălcarea dreptului la un proces echitabil în condiţiile în care petenta şi-a valorificat dreptul de a apela la o instanţă, dar nu a înţeles să participe la proces, nu a solicitat administrarea de probe, astfel că, în aceste condiţii nu se poate spune că procesul nu a fost echitabil faţă de petentă, de vreme ce, deşi legal citată, nu a înţeles să participe la proces şi nici să solicite amânarea.
Sub toate aceste aspecte criticate, tribunalul constată că sentinţa recurată nu este lovită de nulitate, astfel că nu se impune casarea cu trimitere a cauzei.
De fapt, nici în recurs petenta nu a dovedit o altă situaţie de fapt decât cea cuprinsă în actul de constatare iar susţinerile cu privire la nelegalitatea procesului verbal de contravenţie nu sunt întemeiate, astfel că nu pot conduce la nelegalitatea procesului verbal de contravenţie nu sunt întemeiate, astfel că nu pot conduce la nelegalitatea actului.
Toate menţiunile invocate de către recurentă, considerate a fi omise din cuprinsul procesului verbal de contravenţie nu determină nulitatea absolută a actului întocmit în primul rând pentru că normele legale aplicabile în această materie nu impun sub sancţiunea expresă a nulităţii menţiuni de acest gen privind numărul legitimaţiei persoanelor autorizate să pună în funcţiune aparatul radar, nemenţionarea sancţiunii complementare şi altele astfel cum au fost indicate fie în plângere, fie în motivele de recurs.
Şi sub aspectul temeiniciei, instanţa de fond a reţinut o corectă situaţie de fapt pe baza probelor administrate iar faptul că petenta nu a solicitat administrarea de probe în apărare, nu poate fi imputat nerespectării dispoziţiilor legale ce guvernează procesul civil de către instanţă, ci este rezultatul opţiunii petentei de a nu participa la proces şi a nu formula cereri în apărare.
Având în vedere aceste considerente, cum hotărârea instanţei de fond este temeinică, legală, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
Tags: Recurs - plangere contraventionala
Recurs-plangere contraventionala
Dosar nr. 2388/327/2008
R O M Â N I A
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
DECIZIA CIVILA NR. 171
Şedinţa publică din data de 25 februarie 2009
Sub numărul 2388/327/2008 din 22.05.2008 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea plângerea formulată de către numita (…), în calitate de administrator la S.C. “(…)” S.R.L., cu sediul în Tulcea, str. Isaccei, nr.117, în contradictoriu cu intimata A.N.A.F.-D.G.F.P. Tulcea, prin care solicita anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria 200 nr.0041644/16.05.2008.
Prin sentinţa civilă nr.2285 din 22 septembrie 2008 Judecătoria Tulcea a admis în parte, plângerea, a anulat în parte, procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria 200 nr.0041644/16.05.2008, doar în privinţa sancţionării petentei pentru contravenţiile prevăzute de art.10 lit.b din O.U.G. nr.28/1999 şi de art.41 pct.2 lit.b din Legea nr.82/1991 şi exonerează petenta de plata amenzilor aplicate pentru aceste fapte şi a menţinut, în rest, celelalte dispoziţii ale procesului-verbal de contravenţie seria 200 nr.0041644/16.05.2008.
Pentru a se pronunţa în acest sens, prima instanţă a reţinut că pe data de 16.05.2008, societatea petentă a fost sancţionată contravenţional cu trei amenzi, în sumă de 8000 de lei, de 2000 de lei şi de 300 de lei, deoarece în urma controlului efectuat la sediul societăţii s-a constatat că aceasta comercializează mărfuri cu amănuntul direct către persoane fizice fără a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, nu emite bonuri fiscale pentru vânzarea mărfurilor cu amănuntul şi nu a putut prezenta documentele solicitate, respectiv raportul de gestiune zilnic, acte pe care agentul economic avea obligaţia de a le întocmi şi păstra la sediu. Aceste fapte prezintă trăsăturile specifice ale contravenţiilor prevăzute de art.10 lit.b din OUG 28/1999 şi de art.41 pct.2 lit.b din Legea nr.82/1991. Prin acelaşi proces-verbal societatea petentă a fost sancţionată deoarece la punctul de lucru situat pe str. (…), nr.2, bonurile fiscale nu sunt predate clienţilor şi nu este afişat la loc vizibil anunţul de atenţionare cu privire la obligaţia clienţilor de a lua bon fiscal, această din urmă faptă prezentând elementele constitutive ale contravenţiei prevăzută de art. 10 lit.e din OUG 28/1999.
Instanţa a constatat că procesul-verbal de contravenţie a fost nelegal întocmit în privinţa a două dintre faptele reţinute în sarcina societăţii petentă şi anume a aceleia prevăzută de art.10 lit.b din OUG 28/1999 şi a aceleia prevăzută de art.41 pct.2 lit.b din Legea 82/1991. În cazul ambelor fapte agentul constatator nu a făcut nici o menţiune cu privire la data săvârşirii acestora, lipsa unor astfel de menţiuni determinând nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenţie.
Faptul că aceste contravenţii nu au caracter continuu ci cunosc un moment al consumării care trebuie relevat în conţinutul procesului-verbal de contravenţie rezultă chiar din conţinutul lor constitutiv. Astfel, fapta prevăzută de art.10 lit.b din OUG nr.28/1999 constă în neîndeplinirea obligaţiei agenţilor economici de a se dota şi de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, la termenele stabilite la art.6 . Textul la care face trimitere această dispoziţie precizează că obligaţia de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale ia naştere de la data începerii activităţilor comerciale în fiecare locaţie. Prin urmare, contravenţia constă tocmai în neîndeplinirea la un anumit termen a unei obligaţii, fapta consumându-se la împlinirea acelui termen, care trebuie precizat de către agentul constatator.
În prezenta cauză momentul săvârşirii contravenţiei este chiar acela al începerii activităţii comerciale fără a exista aparat de marcat electronic fiscal, dată ce nu a fost precizată de către agentul constatator.
Relativ la fapta prevăzută de art. 41 pct.2 lit.b din Legea 82/1991, aceasta constă în întocmirea şi utilizarea documentelor justificative şi contabile pentru toate operaţiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă. Şi în acest caz trebuie observat că agentul constatator nu a menţionat pentru ce perioadă nu au fost întocmite documentele solicitate, această menţiune fiind obligatorie cu atât mai mult cu cât unul dintre actele solicitate a fost raportul de gestiune zilnic. Cu alte cuvinte, în cazul acestei contravenţii lipseşte nu doar data săvârşirii faptei ci este vorba şi despre o descriere insuficientă a acesteia, ceea ce determină, alături de lipsa datei, nelegalitatea procesului-verbal de contravenţie şi cu privire la această faptă.
În ceea ce priveşte fapta prevăzută de art. 10 lit.e din O.U.G. 28/1999, constând în neîndeplinirea obligaţiei de a afişa anunţul de atenţionare prevăzut la art.9 alin.2 din acelaşi act normativ, instanţa apreciază că procesul-verbal de contravenţie a fost valabil întocmit atât din punctul de vedere al condiţiilor de fond cât şi al acelora de formă. Astfel, faptul că un astfel de anunţ lipsea în momentul efectuării controlului la punctul de lucru situat pe str. (…), nr.2, rezultă din chiar notele explicative ce însoţesc procesul-verbal (fila 32) administratorul societăţii precizând că nu ştie că are această obligaţie. A mai precizat că această contravenţie are caracter continuu, fapt care rezultă chiar din conţinutul său constitutiv.
Având în vedere aceste considerente, instanţa a admis în parte plângerea, a anulat în parte, procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria 200 nr.0041644/16.05.2008, doar în privinţa sancţionării petentei pentru contravenţiile prevăzute de art.10 lit.b din O.U.G. nr.28/1999 şi de art.41 pct.2 lit.b din Legea nr.82/1991, a exonerat petenta de plata amenzilor aplicate pentru aceste fapte şi a menţinut în rest, celelalte dispoziţii ale procesului-verbal de contravenţie seria 200 nr.0041644/16.05.2008.
Împotriva acestei sentinţe civile, în termen legal, a formulat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Tulcea, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală.
Arată în esenţă, recurenta că, au fost îndeplinite condiţiile de formă ale procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor contestat, condiţii prevăzute de art.17 din OG nr.2/2001, instanţa de fond reţinând în mod greşit că s-a omis a se menţiona data săvârşirii faptelor contravenţionale.
Totodată, menţionează recurenta că faptele contravenţionale pentru care intimata petentă SC “(…) ” SRL Tulcea a fost sancţionată fac parte din categoria contravenţiilor continue iar data săvârşirii contravenţiei coincide cu data constatării acestora.
Pe fondul cauzei, apreciază recurenta că intimata petent ă a săvârşit faptele pentru care a fost sancţionată contravenţional. În ceea ce priveşte fapta prev. de art.41 pct.2 lit.b din Legea nr. 82/1991 susţine recurenta că în procesul verbal de contravenţie această faptă a fost descrisă potrivit preved.OG nr.2/2001.
Intimata – petentă SC “(…) ” SRL Tulcea a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, se reţine că recursul este întemeiat.
Astfel, în ce priveşte condiţiile de formă ale procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria 200 nr.0041644/16.05.2008 , se constată că acesta a fost întocmit cu respectarea preved.art.16 şi 17 din OG nr.2/2001.
Referitor la contravenţiile prevăzute de art.10 lit.b din OUG 28/1999 şi art.41 pct.2 lit.b din Legea 82/1991, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că în procesul verbal contestat nu a fost trecută data săvârşirii contravenţiei întrucât din verificarea menţiunilor procesului verbal se reţine că data săvârşirii celor două contravenţii este menţionată, respectiv 16.05.2008, cele două fapte contravenţionale făcând parte din categoria contravenţiilor continue, respectiv până la dotarea cu aparat de marcat electronic fiscal şi emiterea bonurilor fiscale pentru vânzarea mărfurilor cu amânuntul.
Relativ la fapta prevăzută de art.41 pct.2 lit.b din Legea nr.82/1991, de asemenea instanţa de fond a reţinut în mod greşit că nu lipseşte doar data săvârşirii faptei ci suntem în prezenţa unei descrieri insuficiente a faptei, ceea ce determină nelegalitatea procesului verbal de contravenţie şi sub acest aspect.
Cu privire la acest aspect se reţine că au fost respectate şi preved. art.16 din OG nr.2/2001 referitoare la descrierea faptei contravenţionale în sensul că descrierea făcută de organele de inspecţie fiscală în procesul verbal contestat conţine informaţii esenţiale cu privire la această faptă şi la identificarea sa legală, fapta fiind precizată şi prin indicarea documentelor contabile solicitate de organele de inspecţie fiscală.
Pe fondul cauzei, se reţine că intimata – petentă a săvârşit faptele pentru care a fost sancţionată contravenţional şi anume, în urma controlului efectuat la data de 16.05.2008 la sediul societăţii s-a constatat că aceasta comercializează mărfuri cu amănuntul direct către persoane fizice fără a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, nu emite bonuri fiscale pentru vânzarea mărfurilor cu amănuntul şi nu a putut prezenta documentele solicitate, respectiv raportul de gestiune zilnic, acte pe care agentul economic avea obligaţia de a le întocmi şi păstra la sediu, aceste fapte fiind prevăzute de art.10 lit.b din OUG nr.28/1999 şi art.41 pct.2 lit.b din Legea nr.82/1991.
Totodată, la punctul de lucru situat pe str. (…) nr.2 s-a constatat că intimata – petentă nu preda bonurile fiscale clienţilor şi nu era afişat la loc vizibil anunţul de atenţionare cu privire la obligaţia clienţilor de a lua bon fiscal, faptă prev.de art.10 lit.e din OUG nr.28/1999.
Notele explicative date de (…) şi (…) susţin constatarea organelor de inspecţie fiscală privind efectuarea livrărilor de bunuri cu amânuntul fără a fi utilizat aparatul de marcate electronic fiscal.
Totodată, atât administratorul cât şi angajata societăţii recunosc prin notele explicative date săvârşirea contravenţiilor pentru care au fost aplicate sancţiunile ce fac obiectul plângerii contravenţionale formulate.
Martorul audiat la instanţa de fond (…) confirmă de asemenea lipsa aparatului de marcat electronic fiscal, faptul că nu erau emise bonuri fiscale pentru vânzarea mărfurilor cu amănuntul şi deasemenea faptul că nu a putut preda inspectorilor fiscali documentele solicitate.
Cu privire la contravenţia prev. de art.10 lit.e din OUG nr.28/1999 constând în neîndeplinirea obligaţiei de a afişa anunţul de atenţionare prev.la art.9 al.2 , se reţine faptul că prin chiar nota explicativă dată, administratorul societăţii a precizat că nu ştie că are această obligaţie.
În ce priveşte cuantumul amenzii aplicate se reţine că au fost avute în vedere prev. art.21 al.3 din OG nr.2/2001, organul constatator aplicând minimul amenzii prev. de art.11 lit.a şi b din OUG nr.28/1999 şi art.42 al.1 din Legea nr.82/1991.
În ce priveşte suspendarea activităţii se reţine că aceasta nu a făcut obiectul procesului verbal de contravenţie contestat, astfel încât instanţa nu urmează a se pronunţa asupra ei.
Pentru aceste considerente, văzând şi disp. art.312 Cod proc.civilă, urmează a admite recursul şi a modifica hotărârea atacată în sensul că se va respinge plângerea ca nefondată, în totalitate.
Tags: Recurs - plangere contraventionala
Recurs-plangere contraventionala
Dosar nr. 2388/327/2008
R O M Â N I A
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
DECIZIA CIVILA NR. 171
Şedinţa publică din data de 25 februarie 2009
Sub numărul 2388/327/2008 din 22.05.2008 s-a înregistrat pe rolul Judecătoriei Tulcea plângerea formulată de către numita (…), în calitate de administrator la S.C. “(…)” S.R.L., cu sediul în Tulcea, str. Isaccei, nr.117, în contradictoriu cu intimata A.N.A.F.-D.G.F.P. Tulcea, prin care solicita anularea procesului-verbal de constatare a contravenţiei seria 200 nr.0041644/16.05.2008.
Prin sentinţa civilă nr.2285 din 22 septembrie 2008 Judecătoria Tulcea a admis în parte, plângerea, a anulat în parte, procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria 200 nr.0041644/16.05.2008, doar în privinţa sancţionării petentei pentru contravenţiile prevăzute de art.10 lit.b din O.U.G. nr.28/1999 şi de art.41 pct.2 lit.b din Legea nr.82/1991 şi exonerează petenta de plata amenzilor aplicate pentru aceste fapte şi a menţinut, în rest, celelalte dispoziţii ale procesului-verbal de contravenţie seria 200 nr.0041644/16.05.2008.
Pentru a se pronunţa în acest sens, prima instanţă a reţinut că pe data de 16.05.2008, societatea petentă a fost sancţionată contravenţional cu trei amenzi, în sumă de 8000 de lei, de 2000 de lei şi de 300 de lei, deoarece în urma controlului efectuat la sediul societăţii s-a constatat că aceasta comercializează mărfuri cu amănuntul direct către persoane fizice fără a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, nu emite bonuri fiscale pentru vânzarea mărfurilor cu amănuntul şi nu a putut prezenta documentele solicitate, respectiv raportul de gestiune zilnic, acte pe care agentul economic avea obligaţia de a le întocmi şi păstra la sediu. Aceste fapte prezintă trăsăturile specifice ale contravenţiilor prevăzute de art.10 lit.b din OUG 28/1999 şi de art.41 pct.2 lit.b din Legea nr.82/1991. Prin acelaşi proces-verbal societatea petentă a fost sancţionată deoarece la punctul de lucru situat pe str. Davila, nr.2, bonurile fiscale nu sunt predate clienţilor şi nu este afişat la loc vizibil anunţul de atenţionare cu privire la obligaţia clienţilor de a lua bon fiscal, această din urmă faptă prezentând elementele constitutive ale contravenţiei prevăzută de art. 10 lit.e din OUG 28/1999.
Instanţa a constatat că procesul-verbal de contravenţie a fost nelegal întocmit în privinţa a două dintre faptele reţinute în sarcina societăţii petentă şi anume a aceleia prevăzută de art.10 lit.b din OUG 28/1999 şi a aceleia prevăzută de art.41 pct.2 lit.b din Legea 82/1991. În cazul ambelor fapte agentul constatator nu a făcut nici o menţiune cu privire la data săvârşirii acestora, lipsa unor astfel de menţiuni determinând nulitatea absolută a procesului-verbal de contravenţie.
Faptul că aceste contravenţii nu au caracter continuu ci cunosc un moment al consumării care trebuie relevat în conţinutul procesului-verbal de contravenţie rezultă chiar din conţinutul lor constitutiv. Astfel, fapta prevăzută de art.10 lit.b din OUG nr.28/1999 constă în neîndeplinirea obligaţiei agenţilor economici de a se dota şi de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, la termenele stabilite la art.6 . Textul la care face trimitere această dispoziţie precizează că obligaţia de a utiliza aparate de marcat electronice fiscale ia naştere de la data începerii activităţilor comerciale în fiecare locaţie. Prin urmare, contravenţia constă tocmai în neîndeplinirea la un anumit termen a unei obligaţii, fapta consumându-se la împlinirea acelui termen, care trebuie precizat de către agentul constatator.
În prezenta cauză momentul săvârşirii contravenţiei este chiar acela al începerii activităţii comerciale fără a exista aparat de marcat electronic fiscal, dată ce nu a fost precizată de către agentul constatator.
Relativ la fapta prevăzută de art. 41 pct.2 lit.b din Legea 82/1991, aceasta constă în întocmirea şi utilizarea documentelor justificative şi contabile pentru toate operaţiunile efectuate, înregistrarea în contabilitate a acestora în perioada la care se referă. Şi în acest caz trebuie observat că agentul constatator nu a menţionat pentru ce perioadă nu au fost întocmite documentele solicitate, această menţiune fiind obligatorie cu atât mai mult cu cât unul dintre actele solicitate a fost raportul de gestiune zilnic. Cu alte cuvinte, în cazul acestei contravenţii lipseşte nu doar data săvârşirii faptei ci este vorba şi despre o descriere insuficientă a acesteia, ceea ce determină, alături de lipsa datei, nelegalitatea procesului-verbal de contravenţie şi cu privire la această faptă.
În ceea ce priveşte fapta prevăzută de art. 10 lit.e din O.U.G. 28/1999, constând în neîndeplinirea obligaţiei de a afişa anunţul de atenţionare prevăzut la art.9 alin.2 din acelaşi act normativ, instanţa apreciază că procesul-verbal de contravenţie a fost valabil întocmit atât din punctul de vedere al condiţiilor de fond cât şi al acelora de formă. Astfel, faptul că un astfel de anunţ lipsea în momentul efectuării controlului la punctul de lucru situat pe str. Davila, nr.2, rezultă din chiar notele explicative ce însoţesc procesul-verbal (fila 32) administratorul societăţii precizând că nu ştie că are această obligaţie. A mai precizat că această contravenţie are caracter continuu, fapt care rezultă chiar din conţinutul său constitutiv.
Având în vedere aceste considerente, instanţa a admis în parte plângerea, a anulat în parte, procesul-verbal de constatare a contravenţiei seria 200 nr.0041644/16.05.2008, doar în privinţa sancţionării petentei pentru contravenţiile prevăzute de art.10 lit.b din O.U.G. nr.28/1999 şi de art.41 pct.2 lit.b din Legea nr.82/1991, a exonerat petenta de plata amenzilor aplicate pentru aceste fapte şi a menţinut în rest, celelalte dispoziţii ale procesului-verbal de contravenţie seria 200 nr.0041644/16.05.2008.
Împotriva acestei sentinţe civile, în termen legal, a formulat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice Tulcea, criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală.
Arată în esenţă, recurenta că, au fost îndeplinite condiţiile de formă ale procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor contestat, condiţii prevăzute de art.17 din OG nr.2/2001, instanţa de fond reţinând în mod greşit că s-a omis a se menţiona data săvârşirii faptelor contravenţionale.
Totodată, menţionează recurenta că faptele contravenţionale pentru care intimata petentă SC “(…) ” SRL Tulcea a fost sancţionată fac parte din categoria contravenţiilor continue iar data săvârşirii contravenţiei coincide cu data constatării acestora.
Pe fondul cauzei, apreciază recurenta că intimata petent ă a săvârşit faptele pentru care a fost sancţionată contravenţional. În ceea ce priveşte fapta prev. de art.41 pct.2 lit.b din Legea nr. 82/1991 susţine recurenta că în procesul verbal de contravenţie această faptă a fost descrisă potrivit preved.OG nr.2/2001.
Intimata – petentă SC “(…) ” SRL Tulcea a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, se reţine că recursul este întemeiat.
Astfel, în ce priveşte condiţiile de formă ale procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiilor seria 200 nr.0041644/16.05.2008 , se constată că acesta a fost întocmit cu respectarea preved.art.16 şi 17 din OG nr.2/2001.
Referitor la contravenţiile prevăzute de art.10 lit.b din OUG 28/1999 şi art.41 pct.2 lit.b din Legea 82/1991, în mod greşit instanţa de fond a reţinut că în procesul verbal contestat nu a fost trecută data săvârşirii contravenţiei întrucât din verificarea menţiunilor procesului verbal se reţine că data săvârşirii celor două contravenţii este menţionată, respectiv 16.05.2008, cele două fapte contravenţionale făcând parte din categoria contravenţiilor continue, respectiv până la dotarea cu aparat de marcat electronic fiscal şi emiterea bonurilor fiscale pentru vânzarea mărfurilor cu amânuntul.
Relativ la fapta prevăzută de art.41 pct.2 lit.b din Legea nr.82/1991, de asemenea instanţa de fond a reţinut în mod greşit că nu lipseşte doar data săvârşirii faptei ci suntem în prezenţa unei descrieri insuficiente a faptei, ceea ce determină nelegalitatea procesului verbal de contravenţie şi sub acest aspect.
Cu privire la acest aspect se reţine că au fost respectate şi preved. art.16 din OG nr.2/2001 referitoare la descrierea faptei contravenţionale în sensul că descrierea făcută de organele de inspecţie fiscală în procesul verbal contestat conţine informaţii esenţiale cu privire la această faptă şi la identificarea sa legală, fapta fiind precizată şi prin indicarea documentelor contabile solicitate de organele de inspecţie fiscală.
Pe fondul cauzei, se reţine că intimata – petentă a săvârşit faptele pentru care a fost sancţionată contravenţional şi anume, în urma controlului efectuat la data de 16.05.2008 la sediul societăţii s-a constatat că aceasta comercializează mărfuri cu amănuntul direct către persoane fizice fără a utiliza aparate de marcat electronice fiscale, nu emite bonuri fiscale pentru vânzarea mărfurilor cu amănuntul şi nu a putut prezenta documentele solicitate, respectiv raportul de gestiune zilnic, acte pe care agentul economic avea obligaţia de a le întocmi şi păstra la sediu, aceste fapte fiind prevăzute de art.10 lit.b din OUG nr.28/1999 şi art.41 pct.2 lit.b din Legea nr.82/1991.
Totodată, la punctul de lucru situat pe str. Davila nr.2 s-a constatat că intimata – petentă nu preda bonurile fiscale clienţilor şi nu era afişat la loc vizibil anunţul de atenţionare cu privire la obligaţia clienţilor de a lua bon fiscal, faptă prev.de art.10 lit.e din OUG nr.28/1999.
Notele explicative date de (…) şi (…) susţin constatarea organelor de inspecţie fiscală privind efectuarea livrărilor de bunuri cu amânuntul fără a fi utilizat aparatul de marcate electronic fiscal.
Totodată, atât administratorul cât şi angajata societăţii recunosc prin notele explicative date săvârşirea contravenţiilor pentru care au fost aplicate sancţiunile ce fac obiectul plângerii contravenţionale formulate.
Martorul audiat la instanţa de fond (…) confirmă de asemenea lipsa aparatului de marcat electronic fiscal, faptul că nu erau emise bonuri fiscale pentru vânzarea mărfurilor cu amănuntul şi deasemenea faptul că nu a putut preda inspectorilor fiscali documentele solicitate.
Cu privire la contravenţia prev. de art.10 lit.e din OUG nr.28/1999 constând în neîndeplinirea obligaţiei de a afişa anunţul de atenţionare prev.la art.9 al.2 , se reţine faptul că prin chiar nota explicativă dată, administratorul societăţii a precizat că nu ştie că are această obligaţie.
În ce priveşte cuantumul amenzii aplicate se reţine că au fost avute în vedere prev. art.21 al.3 din OG nr.2/2001, organul constatator aplicând minimul amenzii prev. de art.11 lit.a şi b din OUG nr.28/1999 şi art.42 al.1 din Legea nr.82/1991.
În ce priveşte suspendarea activităţii se reţine că aceasta nu a făcut obiectul procesului verbal de contravenţie contestat, astfel încât instanţa nu urmează a se pronunţa asupra ei.
Pentru aceste considerente, văzând şi disp. art.312 Cod proc.civilă, urmează a admite recursul şi a modifica hotărârea atacată în sensul că se va respinge plângerea ca nefondată, în totalitate.
Tags: Recurs - plangere contraventionala
Recurs-plangere contraventionala
Dosar nr. 1242/327/2008
R O M Â N I A
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
DECIZIA CIVILĂ NR. 167
Şedinţa publică din data de 25 februarie 2009
Asupra recursului civil de faţă;
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea sub numărul 1242/327/2008 petentul (…) a solicitat anularea procesului -verbal de contravenţie seria TL nr.0001882 din data de 26 februarie 2008 încheiat de Direcţia Sanitar Veterinară Tulcea, prin care a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 50.000 lei.
Prin sentinţa civilă nr.2055/9 sept.2008 Judecătoria Tulcea a respins plângerea formulată de petent, ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenţie seria TL nr.0001882 din data de 26 februarie 2008 încheiat de Direcţia Sanitar Veterinară Tulcea, petentul a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 50.000 lei, deoarece în data de 26 februarie 2008 a refuzat să prezinte documentele sanitar-veterinare ale C.S.V.A.-Nufăru, recurgând la diverse metode de obstrucţionare a echipei de control, împiedicând exercitarea atribuţiunilor stabilite prin lege, fapta fiind prevăzută şi sancţionată de art.6 pct.2 HG 984/2005.
Analizând modul de întocmire a procesului – verbal de contravenţie, s-a constatat ca acesta a fost întocmit cu respectarea condiţiilor prevăzute de lege.
În drept, procesul-verbal de contravenţie face dovada deplină a situaţiei de fapt consemnate prin încheierea lui, pana la proba contrarie.
Potrivit art.1169 C.Civ cel ce face o propunere înaintea judecăţii trebuie sa o dovedească. Pe cale de consecinţă, sarcina probei revine reclamantului.
Din economia dispoziţiilor O.G. 2/2001 se reţine că în favoarea procesului – verbal de contravenţie operează o prezumţie relativă de adevăr, prezumţie pe care însă petentul nu a reuşit să o răstoarne în sensul de a dovedi veridicitatea afirmaţiilor sale.
Nu în ultimul rând apărările petentului în sensul că sancţiunea a fost aplicată peste limitele legale nu poate fi primită rezultând că s-a aplicat o sancţiune în limitele prevăzute de actul sancţionator.
Totodată petentului raportat la calitatea pe care o deţine îi revine obligaţia prevăzută de art.6 lit.b pct.2.
Deşi s-a susţinut că la rubrica destinată obiecţiunilor nu s-au consemnat apărările sale, întrucât procesul-verbal s-a încheiat la sediul direcţiei s-a reţinut că dispoziţiile OG.2/2001 permit încheierea procesului-verbal de contravenţie şi în lipsa celui sancţionat în condiţiile în care actul sancţionator s-a încheiat şi în prezenţa unui martor.
Împotriva acestei sentinţe civile, în termen legal, a formulat recurs petentul (…), criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală sub aspectul sancţiunii amenzii contravenţionale şi a cuantumului ei în sensul că s-a aplicat limita maximă, solicitând înlocuirea sancţiunii amenzii cu avertismentul.
Pe fondul plângerii, susţine că nu a săvârşit fapta pentru care a fost sancţionat contravenţional.
În susţinerea plângerii, depune înscrisuri.
Examinând hotărârea atacată, sub aspectul motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu, se reţine că recursul este întemeiat.
Astfel, din probele administrate în cauză, se reţine că recurentul petent a săvârşit fapta pentru care a fost sancţionat contravenţional şi anume, că la data de 26 febr.2008 a refuzat să prezinte documentele sanitar veterinare ale C.S.V.A.Nufăru, obstrucţionând echipa de control şi împiedicând-o în exercitarea atribuţiunilor stabilite prin lege, faptă prevăzută şi sancţionată de art.6 pct.2 din HG nr.984/2005.
Se mai reţine şi faptul că procesul verbal de contravenţie atacat a fost întocmit cu respectarea condiţiilor de formă prev.de art.16 şi 17 din OG nr.2/2001.
În ce priveşte sancţiunea aplicată recurentului petent, se reţine că ea a fost aplicată în limitele prevăzute de actul sancţionator, însă, în raport de prevederile art.21 şi 34 al.1 din OG nr.2/2001 de împrejurările de care a fost săvârşită fapta, de urmarea produsă şi de circumstanţele personale ale recurentului petent, se reţine că, se impune reindividualizarea sancţiunii aplicate în sensul că, se va aplica limita minimă a amenzii contravenţionale prevăzute de lege, respectiv 24.000 lei.
Pentru aceste motive, văzând şi disp.art.312 C.proc.civ., urmează a admite recursul şi a modifica hotărârea atacată în sensul că se va admite plângerea, şi se va reduce cuantumul amenzii contravenţionale aplicate de la 50.000 lei, la 24.000 lei.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârii ca fiind temeinice şi legale.
Tags: Recurs - plangere contraventionala
Recurs.Plangere contraventionala
Dosar nr. 699/179/2008
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
DECIZIA CIVILĂ Nr. 134
Şedinţa publică de la 13 Februarie 2009
Prin procesul verbal de contravenţie seria CC nr.0115150 încheiat la 4.06.2008 de către Poliţia Oraşului Babadag, s-a reţinut că în ziua sus menţionată petentul ……… a condus motociclul TGB ……… pe str. Republicii din oraşul Babadag, iar în dreptul imobilului cu nr.85 a depăşit autoturismul ……. şi a reintrat brusc în faţa acestuia. După ce autoturismul a frânat, petentul a manevrat ATV-ul cu spatele şi a intrat în coliziune cu autovehiculul …….
Prin sentinţa civilă nr.701 din 30 septembrie 2008, Judecătoria Babadag a respins plângerea, ca nefondată reţinând în motivare că martorii propuşi de către petemnt au relatat că au fost de faţă în momentul producerii accidentului. Aceştia au văzut cele două autovehicule care opriseră în faţa trecerii de pietoni de pe str. Republicii, un ul în spatele celuilalt, dar nu au putut preciza dacă a avut loc vreo coliziune între ele, dacă cei doi conducători auto implicaţi au comunicat între ei cu acest prilej, nefurnizând elemente pe baza cărora să se poată trage vreo concluzie cu privire la vinovăţie.
Martorul ……… în schimb a declarat că în ziua de 4.06.2008 se afla la circa 20 – 30 metri de trecerea de pietoni în faţa Băncii „Transilvania” din oraşul Babadag şi a văzut când cele două autovehicule au oprit pentru a acorda prioritate persoanelor angajate în traversarea străzii. Imediat după oprire, petentul care conducea ATV-ul, a manevrat acest vehicul cu spatele în mod intenţionat şi a lovit autoturismul marca „Renault Megane”, având număr de înmatriculare …….
Martorul a precizat că nimic nu justifică această manevră a motociclului şi că petentul a întors capul în spate către autoturismul „Renault”, cu această ocazie provocând impactul cu bună ştiinţă.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs recurentul petent ………, criticând-o ca netemeinică şi nelegală, fără a motiva însă recursul.
Recursul este nefondat.
Prin procesul verbal de contravenţie seria CC nr.0115150/4.06.2008 întocmit de Poliţia Oraşului Babadag, petentul ……… a fost sancţionat cu 10 puncte amendă în valoare de 500 lei şi 3 puncte de penalizare pentru săvârşirea contravenţiilor prevăzute de art.118 lit.d şi art.128 lit.a din ROUG nr.95/2008, reţinându-se în sarcina sa că în ziua de 4.06.2008 petentul ……… a condus motociclul TGB ………, pe str. Republicii din oraşul Babadag, iar în dreptul imobilului cu nr.85 a depăşit autoturismul ……… şi a reintrat brusc în faţa acestuia.
După ce autoturismul a frânat, petentul a manevrat ATV-ul cu spatele şi a intrat în coliziune cu autovehiculul.
Situaţia de fapt reţinută de organul constatator este conturată de declaraţia martorului ……… care a arătat că, după ce petentul a privit în spate, a executat manevra de mers înapoi şi s-a tamponat cu autoturismul „Renault Megane”.
Susţinerile petentului care arată că în realitate autoturismul a lovit motociclul şi conducătorul autoturismului i-ar fi făcut un semn obscen din mână, nu pot fi reţinute întrucât nu au fost probate.
Asemenea fapte chiar de-ar fi adevărate, nu îl îndreptăţeau pe petent să procedeze de maniera mai sus reţinută potrivit principiului conform căruia „nimeni nu-şi poate face dreptate singur”.
Prin urmare, petentul – recurent nu a reuşit să răstoarne prezumţia relativă de adevăr de care se bucură procesul verbal de contravenţie, acest act de autoritate făcând dovada deplină până la proba contrară.
Tags: Recurs - plangere contraventionala
Recurs.Plangere contraventionala
Dosar nr. 3055/88/2008
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
DECIZIA CIVILĂ NR. 116
Şedinţa publică din 11 februarie 2009
Asupra contestaţiei în anulare de faţă;
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Tulcea sub nr.3055/88/2008, …….., în contradictoriu cu …….. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr.963/18 decembrie 2008 pronunţată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr.4904/327/2007, pentru motivul prevăzut de art.318 al.1 Cod proc.civilă, constând în faptul că dezlegarea dată prin hotărârea instanţei de recurs este rezultatul unei greşeli materiale.
S-a solicitat admiterea contestaţiei , anularea hotărârii şi rejudecarea recursului, precum şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În susţinerea contestaţiei, s-a arătat că în fapt, prin decizia civilă enunţată i s-a anulat recursul ca netimbrat la primul termen de judecată. Din înscrisurile existente la dosar se poate observa că instanţa de recurs a pus în vedere recurentei să timbreze, însă aceasta, fiind plecată din ţară, nu a putut primi citaţia, situaţie în care procedura de citare a fost realizată prin afişare.
Dat fiind acest concurs de împrejurări, recurenta nu a avut cunoştinţă de menţiunea privitoare la timbraj, la cuantumul sumei şi termenul în care trebuia depusă taxa de timbru.
La primul termen de judecată, apărătorul recurentei a formulat o cerere de anulare întrucât susţinea în faţa altei instanţe două cauze, aspect pe care îl va dovedi la primul termen de judecată.
S-a mai arătat că instanţa de recurs a invocat din oficiu excepţia anulării recursului ca netimbrat, fără să o pună în discuţia părţilor, încălcând astfel principiul contradictorialităţii, acesta fiind un principiu fundamental al procesului civil care dă fiecărei părţi posibilitatea să-şi exprime punctul de vedere asupra chestiunilor de fapt şi de drept invocate de instanţă din oficiu în scopul pronunţării unei hotărâri legale şi temeinice.
Instanţa este obligată (art.306 al.2 Cod proc.civilă), să dea cuvântul părţilor asupra oricărei cereri şi să-şi întemeieze hotărârea numai pe acele elemente care au format obiectul dezbaterilor contradictorii.
Cu privire la principiul fundamental al dreptului la apărare, recurenta apreciază că şi acesta a fost încălcat, întrucât, cu toate că avea avocat ales, existând în acest sens delegaţie la dosar şi o cerere a acestuia, instanţa a rămas în pronunţare atât în lipsa părţii cât şi în lipsa avocatului.
Chiar dacă s-a respins cererea formulată de avocatul său, instanţa de recurs nu a dat posibilitatea depunerii de concluzii scrise prin amânarea pronunţării, aceasta pronunţându-se în aceeaşi zi.
Au fost depuse în copie file din cartea de identitate a contestatoarei …….., nr.AM 5315019 şi un înscris în limba italiană netradus, concluzii scrise, precum şi chitanţa privind plata taxei de timbru de 340 lei, la data de 29 decembrie 2008, de către contestatoare.
A fost ataşat dosarul nr.4904/327/2007 al Tribunalului Tulcea.
Analizând contestaţia în anulare, raportat la disp. art.318 pct.1 Cod proc.civilă, tribunalul consideră că aceasta este nefondată.
Prin decizia civilă nr.963/18 decembrie 2008, pronunţată de Tribunalul Tulcea, a fost anulat recursul reclamantei ………., formulat împotriva sentinţei civile nr.2484/7 octombrie 2008, ca netimbrat, la primul termen de judecată acordat, 18 decembrie 2008, recurenta fiind citată pentru acest termen cu menţiunea de a achita taxa de timbru de 336,65 lei şi timbru judiciar în valoare de 5 lei.
La acest termen, recurenta nu a făcut dovada plăţii taxei de timbru şi a timbrului judiciar, astfel încât potrivit art.20 din Legea nr.146/1997, instanţa a dispus anularea recursului ca netimbrat.
Potrivit disp. art.318 Cod proc.civilă, hotărârile instanţelor de recurs pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea datei este rezultatul unei greşeli materiale.
Greşelile materiale avute în vedere de dispoziţiile procedurale ,menţionate vizează erori materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului şi care au generat soluţii greşite pronunţate de instanţa de recurs.
În speţă, soluţia pronunţată de instanţa de recurs, prin anularea acestuia ca netimbrat nu este rezultatul unei greşeli materiale, în sensul disp.art.318 Cod proc.civilă.
Recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a taxei de timbru nici la data înregistrării recursului şi nici la primul termen de judecată din 18 decembrie 2008, astfel cum i s-a pus în vedere prin menţiunea de pe citaţie, astfel încât instanţa nu putea trece la examinarea recursului şi nici chiar a cererii de amânare, formulată de apărătorul recurentei.
Deşi a fost depusă chitanţa privind plata taxei de timbru de 340 lei aferentă recursului în prezenta contestaţie, se observă că aceasta a fost achitată ulterior, pronunţării hotărârii instanţei de recurs, respectiv la 29 decembrie 2008, astfel, încât nu poate fi luată în considerare.
În ceea ce priveşte încălcarea principiului contradictorialităţii prin faptul, că nu a fost pusă în discuţia părţilor excepţia anulării recursului ca netimbrat, se reţine, din partea introductivă a deciziei contestate că instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia netimbrării recursului, intimatul fiind singurul prezent, lăsând soluţia la aprecierea instanţei.
Având în vedere considerentele expuse se va respinge contestaţia în anulare ca nefondată.
Tags: Recurs - plangere contraventionala
Recurs.Plangere contraventionala
Dosar nr. 4973/327/2008
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
DECIZIA CIVILĂ NR. 115
Şedinţa publică din 11 februarie 2009
Prin plângerea înregistrată pe rolul instanţei la data de 17 octombrie 2008, sub nr. 4973/327/2008, petenta ……… a contestat procesul verbal de contravenţie seria A/2007 nr. 0066724 din data de 29 august 2008 întocmit de intimat M.E.F. – A.N.A.F. – D.G.F.P. TULCEA, solicitând anularea acestuia.
Prin Sentinţa civilă nr. 3158 din 24 noiembrie 2008, Judecătoria Tulcea a respins plângerea ca nefondată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Petenta a fost sancţionată, în calitate de administrator al S.C. ……… S.R.L., pentru încălcarea obligaţiei de a depune situaţia financiară anuală la 31 decembrie 2007, cu amendă în cuantum de 400 RON, potrivit art. 42 alin. 2 raportat la art. 41 alin. 2 lit. e) din Legea nr. 82/1991.
Verificând, în conformitate cu dispoziţiile art. 34 alin. 1 din O.G. Nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei contestat, instanţa a reţinut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispoziţiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar fi putut fi invocate din oficiu.
In ceea ce priveşte temeinicia actului sancţionator, instanţa a reţinut că petenta era în culpă pentru că aceasta, în calitate de administrator al S.C. ……… S.R.L. avea obligaţia de a depune situaţia financiară anuală la 31 decembrie 2007.
Impotriva acestei sentinţe a declarat recurs petenta care a criticat-o ca netemeinică, nelegală.
S-a susţinut că procesul-verbal a fost încheiat în lipsă, că nu a avut posibilitatea formulării obiecţiunilor, că obiecţiunile trebuie consemnate distinct în procesul-verbal sub sancţiunea nulităţii absolute, şi nici rubrica „alte menţiuni” nu este completată, ceea ce de asemenea determină nulitatea absolută a procesului verbal de contravenţie.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul admiterii plângerii.
Examinând cauza în raport de criticile formulate, tribunalul constată recursul nefundat.
Potrivit dispoziţiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului verbal, agentul constatator este obligat să aducă la cunoştinţă contravenientului dreptul de a face obiecţiuni cu privire la conţinutul actului de constatare, obiecţiuni ce se consemnează la rubrica „alte menţiuni”.
Este evident că aceste dispoziţii legale privesc întocmirea şi redactarea procesului verbal de contravenţie când contravenientul este de faţă pentru că, în caz contrar, nu are aplicabilitate.
In această situaţie, când contravenientul este de faţă, nulitatea care ar interveni în caz de neconsemnare a obiecţiunilor, dacă se face dovada că acestea există, şi au fost formulate este una relativă şi nicidecum absolută cum susţine contravenienta, nulitate care intervine dacă se va face dovada vătămării ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului.
In cauză însă, nu se pune problema neîndeplinirii cerinţelor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 întrucât procesul verbal s-a încheiat în lipsa contravenientei, situaţie permisă de O.G. nr. 2/2001, astfel că apărările petentei ce vizează aceste aspecte nu au temei legal.
Faţă de aceste considerente, cum hotărârea instanţei de fond este temeinică, legală, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
Tags: Recurs - plangere contraventionala
Recurs.Plangere contraventionala
Dosar nr. 4622/327/2008
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
DECIZIA CIVILĂ NR. 112
Şedinţa publică din 11 februarie 2009
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 26 septembrie 2008, sub nr. 4622/327/2008, petentul ……….. a contestat procesul verbal de constatare a contravenţiei seria CC Nr. 0599810 din data de 10 septembrie 2008 întocmit de intimatul INSPECTORATUL JUDEŢEAN DE POLIŢIE TULCEA, solicitând anularea acestuia.
Prin Sentinţa civilă nr. 3356 din 8 decembrie 2008, Judecătoria Tulcea a respins plângerea ca neîntemeiată.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
La data de 10 septembrie 2008, în jurul orei 12,10), petentul a condus autoutilitara marca Iveco cu număr de înmatriculare …….. în localitatea Isaccea, strada Avram Iancu, cu viteza de 83 km/h fiind înregistrat de aparatul radar Traffipax seria 0421001/94, fiind încheiat procesul verbal de constatare a contravenţiei seria CC nr.0599810, prin care petentul a fost sancţionat cu aplicarea unei amenzi în cuantum de 300 lei, reprezentând 6 puncte amendă şi cu 4 puncte penalizare, pentru încălcarea dispoziţiilor art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006.
In ceea ce priveşte temeinicia actului sancţionator, instanţa a reţinut că petentul nu a făcut dovada existenţei unei alte situaţii de fapt decât cea reţinută în sarcina sa în procesul verbal de contravenţie. Din actele şi lucrările dosarului a rezultat că nu a fost răsturnată prezumţia de veridicitate cu privire la situaţia de fapt reţinută în procesul verbal de contravenţie de către agentul constatator, fapta săvârşită de acesta întrunind elementele constitutive ale contravenţiei prevăzute de art. 121 alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006.
Impotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul care a criticat-o ca netemeinică, nelegală.
S-a susţinut în motivarea recursului că greşit a reţinut instanţa de fond că nu a reuşit petentul să facă dovada altei situaţii de fapt întrucât sarcina probei revenea agentului constatator, ori acesta nu a făcut dovada săvârşirii contravenţiei.
S-a mai susţinut că instanţa nu a analizat riguros înscrisurile depuse, înscrisuri care nu fac dovada contravenţiei, că normele de metrologie legală nu au fost aplicate corect, că numele agentului constatator nu este identic în documentele depuse şi nici marca aparatului nu este aceeaşi.
S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul admiterii plângerii.
Examinând cauza, în raport de motivele invocate, Tribunalul constată recursul nefondat.
Este adevărat că sarcina probei în procesul civil revine reclamantului, acesta fiind obligat ca, în cererea de chemare în judecată să arate motivele de fapt şi de drept, pe care se întemeiază cererea, şi de asemenea, dovezile pe care se sprijină fiecare capăt de cerere.
In materie contravenţională, agentul constatator care întocmeşte procesul verbal de contravenţie trebuie să arate care sunt elementele de fapt care stau la baza incriminării contravenientului dar, în acelaşi timp, şi petentul care declanşează procesul, în urma formulării plângerii contravenţionale, trebuie să fie în măsură, pe baza probelor solicitate şi administrate să combată susţinerile agentului constatator şi să dovedească o altă situaţie de fapt.
In cauză, se constată că organul constatator şi-a întemeiat constatarea contravenţiei pe baza probelor administrate, respectiv planşe fotografice, buletin de verificare metrologică a cinemometrului: folosit pentru înregistrarea vitezei, certificat aprobare model, atestat pentru utilizarea aparaturii video, iar petentul nu a administrat probe din care să rezulte o altă situaţie de fapt decât cea reţinută în cuprinsul procesului verbal.
Toate înscrisurile au fost analizate de către instanţa de fond, au fost corect interpretate de asemenea şi normele de metrologie legală au fost legal aplicate, astfel că nu există niciun dubiu asupra săvârşirii contravenţiei de către petent în timp ce conducea autoutilitara marca Iveco, în localitatea Isaccea, aşa cum rezultă din planşele fotografice.
Nu are nicio relevanţă faptul că în cuprinsul procesului verbal a fost indicat ca agent constatator ……. iar planşele fotografice poartă semnătura agentului şef ………, întrucât ambele persoane, una în calitate de agent şef principal şi alta de agent şef, au fost atestate să utilizeze aparate de măsurare a vitezei şi să utilizeze aparatură electronică.
Intrucât criticile formulate nu sunt întemeiate, şi cum hotărârea instanţei de fond este temeinică, legală, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. 1 Cod proc. civ., se va respinge recursul ca nefundat.
Tags: Recurs - plangere contraventionala
Recurs.Plangere contraventionala
Dosar nr. 4512/327/2008
TRIBUNALUL TULCEA
SECTIA CIVILA, COMERCIALA SI CONTENCIOS ADMINISTRATIV
DECIZIA CIVILĂ NR. 109
Şedinţa publică din 11 februarie 2009
Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tulcea la data de 19 septembrie 2008, sub nr. 4512/327/2008, petenta S.C. ……… S.R.L. a contestat procesul verbal de contravenţie seria AA nr. 03133 din data de 26 august 2008 întocmit de intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TULCEA – Direcţia Poliţie Comunitară, solicitând anularea acestuia.
Prin Sentinţa civilă nr. 2937 din 10 noiembrie 2008, Judecătoria Tulcea a admis plângerea contravenţională formulată de petenta S.C. ……… S.R.L. Bucureşti, în contradictoriu cu intimata PRIMĂRIA MUNICIPIULUI TULCEA – Direcţia Poliţie Comunitară, care a întocmit procesul verbal seria AA NR. 03133 din 26.08.2008, şi a dispus anularea acestuia.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:
In urma controlului de monitorizare video efectuat la data de 26 august 2008 de către agentul comunitar, a fost surprinsă prin intermediul camerei nr. 11 PELICAN, staţionarea neregulamentară în parcarea din faţa barului ……, cu lampa verde aprinsă, în aşteptare de clienţi, a taxiului cu număr de înmatriculare …….., parcare ce nu a făcut parte din lista nominală a amplasamentelor special amenajate de aşteptare pentru taxiuri.
Instanţa a mai reţinut că taximetristul are obligaţia de a staţiona în locurile special amenajate de către autoritatea locală, astfel că subiect al contravenţiei prev. de art. 20 alin. 2 lit. e din H.C.L. nr. 56 este persoană fizică care conduce taxiul, iar nu operatorul de transport, cum s-a reţinut în procesul verbal de contravenţie.
Impotriva acestei sentinţe a declarat recurs Primăria Municipiului Tulcea, care a criticat-o ca netemeinică, nelegală, susţinând că procesul verbal de contravenţie a fost legal întocmit.
Examinând cauza în raport de apărările şi susţinerile de la judecata în fond, în recurs, nefiind formulate şi nici susţinute motive de critică, tribunalul constată recursul nefondat.
Potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. 2 lit. e) din H.C.L. nr. 56, se sancţionează că amendă de la 500 – 1000 lei sau cu suspendare de la 1 – 3 luni pentru staţionarea taxiului în afara locurilor de aşteptare şi peste limita locurilor aprobate şi libere.
De asemenea, potrivit anexei 1 la caietul de sarcini pentru organizarea şi desfăşurarea activităţii de transport persoane sau bunuri în regim de taxi, se prevăd obligaţiile taximetristului respectiv şi aceea de a staţiona în locuri special amenajate de către autoritatea locală şi să oprească numai în locuri permise de lege.
In raport de aceste dispoziţii legale aplicabile şi de conţinutul contravenţiei prev. de art. 20 alin. 2 lit. e din H.C.L. nr. 56, rezultă, într-adevăr, că subiectul activ al contravenţiei este doar taximetristul şi nu societatea de transport.
Cum în procesul verbal de contravenţie s-a reţinut greşit că societatea are calitate de contravenient şi cum doar taximetristul poate fi subiect al contravenţiei, tribunalul constată că hotărârea primei instanţe este temeinică, legală şi în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin.1 Cod proc. civ., se va respinge recursul ca nefondat.
