Revendicare imobiliara

Dosar civil nr. 6350/212/2007

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CONSTANŢA

SECTIA CIVILĂ

Operator de date cu caracter personal nr. 3047

SENTINŢA CIVILĂ Nr. 6564

Şedinţa publică de la 14 Aprilie 2008

Pe rol pronuntarea asupra cauzei civile avand ca obiect revendicare imobiliară, actiune formulata de reclamantele MARIN FLORENTINA NICOLETA domiciliată în Constanţa str. Traian, nr.62, bl.K4, sc.B, ap.64, jud.Constanţa şi CRISTEA VASILICA domiciliată în Canada, str.2, Forest Laneway, ap.808, Wyllowdale, Ontario, Toronto, cu domiciliul ales în Constanţa str. Traian, nr.62, bl.K4, sc.B, ap.64, jud.Constanţa ) la mandatar Marin Florentina Nicoleta, în contradictoriu cu pârâtii CONSTANTINESCU IOAN şi CONSTANTINESCU ECATERINA domiciliati în Constanţa Aleea Mălinului nr.11, bl.D, sc.c, ap.46, jud.Constanţa.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din data de 7.04.2008 şi au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunţării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa pentru a da posibilitatea de a se depune concluzii scrise, a dispus amânarea pronuntării la data de 14.04.2008.

I N S T A N Ţ A

Asupra cauzei civile de fata ,constata:

Prin cererea de chemare in judecata inregistrata pe rolul Judecatoriei Constanta la data de 24.04.2007 sub nr 6350/212/2007 , reclamantele Marin Florentine Nicoleta in nume propriu si in calitate de mandatar al reclamntei Cristea Vasilica au solicitat ca prin hotarârea pe care o va pronunta in contradictoriu cu pârâtii Constantinescu Ioan si Constantinescu Ecaterina sa ii oblige pe acestia sa le lase in deplina proprietate si deplina posesie apartamentul situat in Constanta Aleea Malinului nr 11 bl D sc C ap 46 si sa le platesca cheltuielile de judecata.

In motivare s-a aratat ca in fapt cu titlul de proprietate nr 20356/21.08.1978 sotii Cristea Niculae si Vasilica au dobândit imobilul sus indicat , ulterior acesta trecând in proprietatea statului ca efect al Decretului 223/1974 , fara plata ca urmare a plecarii proprietarilor in Grecia.

Pârâtii au incheiat contractul de vânzare cumparare cu RAEDPP Constanta prin care au dobândit proprietatea acestui imobil , fata de care reclamantele au formulat o actiune in nulitate ce a fost respinsa ca nefondata opunându-se buna credinta a pârâtilor.

Reclamantele se legitimeaza ca proprietare ale imobilului cu titlul de proprietate nr 20356 din 21.08.1978 prin care sotii Cristea Niculae si Vasilica au dobandit apartametul situat in Constanta Aleea malinului nr 11 , iar prin Decizia 442 din 9.09.1986 imobilul a trecut in proprietatea Statului ca efect al Decretului 223/1974 fara plata , dat fiind ca proprietarii plecati temporar in Grecia au refuzat sa se inapoieze in tara la expirarea termenului de sedere

Prin prezenta actiune reclamantele solicita compararea titlului lor cu cel al pârâtilor , acesta din urma fiind imperfect cel putin vânzatorii fiind de rea credinta la data perfectarii actului , ambele parti grabind incheierea actului , pârâta Constantinescu Ecaterina semnând actul si in numele sotului sau desi procura i-a fost dat acesteia dupa data perfectarii actului.

In sustinerea cererii au fost invocate si adresele prin care se atentioneaza asupra existentei cererii de revendicare a imobilului , dar si clauza finala a contractului de vanzare cumparare incheiat de parati cu RAEDPP Constanta , prin care aceasta din urma se exonereaza de raspunderea pentru eventualele litigii aparute intre cumparatori si fostul proprietar . Pretinsul titlu al statului este evident nelegal , incalcand libertatea de circulatie si dreptul de proprietate personala garantat prin Constituitia vremii .

In sustinere au fost atasate inscrisuri in copie , reprezentand , titlul de proprietate nr 20356 din 21.08.1978, certificate de stare civila , contract de construire nr 11876/1976 , proces verbal de predare primire , adrese ale Primariei Municipiului Constanta , Decizia 442 din 9.09.1986 , contract de inchiriere , fisa suprafetei locative inchiriate , fisa de calcul pentru stabilirea chiriei lunare , declaratii autentificate sub nr 2339/1996 la BNP Jean Dumitra si plan releveu al locuintei .

Pârâtii au formulat intâmpinare prin care au invocat exceptia inadmisibilitatii actiunii in revendicare dupa aparitia Legii 10/2001 , care in cuprinsul art 6 prevede ca modalitatea de redobândire a imobilelor preluate de stat in perioada 6.03.1945-22.12.1989 este guvernata de legea speciala de reparatie nemai fiind posibila revendicarea pe cale dreptului comun.

S-a mai precizat ca este lipsit de consistenta argumentul ca s-ar incalcat dreptul la actiune , acesta existând in conditiile prev de legea speciala si ca s-ar ignora principiile consacrate de aceste prevederi care asigura respectarea drepturilor subdobânditorilor de rea credinta.

Totodata pârâtii au invocat si exceptia lipsei calitatii procesual active a reclamantei Marin Nicoleta Florina care nu face dovada caliattii de mostenitor a defunctului sau tata.

Pe fondul cauzei , paratii au invocat buna lor credinta si valabilitatea titlului de proprietate , elemente ce au facut obiect de cercetare judecatoreasca in dosarul civil nr 5218/2003 al Judecatoriei Constanta , solutionat irevocabil prin decizia nr 1192/C/2004 a Curtii de Apel Constanta , ale carei considerente se bucura de autoritate de lucru judecat . Titlul de proprietate al chiriasului s-a consolidat , indreptatindu-l la pastrarea imobilului , in solutionarea actiunii in revendicare fiind aplicabile dispozitiile de drept material din legea speciala de reparatie , art 45 .

Reclamantii au formulat concluzii scrise prin care au solicitat respingerea exceptiei inadmisibilitatii actiunii aratând ca in cauza nu isi gaseste aplicarea Legea 10/2001 deoarece bunul a fost vândut catre pârâti si nu se mai regaseste in patrimoniul unitatii administrativ teritoriale, legea speciala restrictionand posibilitatea de restituire exclusiv la situatiile când imobilele nu au fost instrainate.

S-a solicitat de catre reclamante unirea exceptiei lipsei calitatii procesual active cu fondul cauzei.

Prin incheierea interlocutorie din 25.09.2007 instanta in temeiul art 137 alin 2 cod proc civ a unit exceptia lipsei calitatii procesual active a reclamantei Marin Florentina Nicoleta cu fondul cauzei , retinand ca dat fiind ca prin specificul sau , in cadrul actiunii in revendicare trebuie verificata calitatea de proprietar a reclamantelor prin probe comune cu cele necesare pentru solutionarea exceptiei.

Cât priveste exceptia inadmisibilitaii actiunii instanta a constatat ca in drept actiunea este admisibilila tinând seama de urmatoarele argumente;

Este adevarat ca Legea 10/2001 a instituit o procedura speciala de reparare in natura sau prin echivalent a prejudiciului produs proprietarilor ale caror imobile au fost preluate in perioada 6.03.1945-22.12.1989 , care având un caracter derogator de la dreptul comun urmeaza a se aplica cu prioritate fata de prevederile codului civil .

Insa conditionarea obtinerii unei reparatii juridice de catre aceste persoane de utilizare doar a caii speciale a Legii 10/2001 este de natura sa îngradeasca dreptul la liberul acces la justitie , drept prevazut atât de art 21 din Constitutie si de art 6 din CEDO , atâta timp cât dispozitiile art 480 si 481 cod civ sunt in vigoare si nu au fost modificate ori abrogate.

Aceasta si in raport de caracteristicele actiunii in revendicare ce este cunoscuta ca o actiune reala si imprescriptibila si ca fiind principalul mijloc aflat la indemâna proprietarului în vederea apararii dreptului sau absolut.

Trebuie aratat si faptul ca chiar si in cazul in care persoana indreptatita ar fi optat pentru procedura prevazuta de dispozitiile legii speciale , nu s-ar putea refuza judecarea unei actiuni formulata pe dreptul comun, in conditiile obtinerii unui refuz de restituire.

In cauza aceste dispozitii speciale nu pot fi considerate ca prioritare atâta timp cât imobilul revendicat a fost înstrainat de catre unitatea detinatoare către persoane fizice si prin urmare reclamantele nu mai au posibiliatea de a recurge la dispozitiile art 6 din Legea 10/2001.

Partile au solicitat incuviintarea probelor cu înscrisuri , martori si interogatorii , admise de instanţa ca utile pentru justa soluţionare a cauzei .

Au fost luate interogatoriile partilor , a fost audiata martora Clopotaru Catrina , declaratia acesteia fiind atasata la dosar , au fost atasate copie de pe pasaportul sotului reclamantei Marin Florentina Nicoleta , si au fost atasate dosarele nr 5218/2003 al Judecatoriei Constanta , 1327/C/2004 al Curtii de Apel Constanta si 3975/36/2006 al Curtii de Apel Constanta .

Reclamantele au formulat concluzii scrise , prin care au reluat sustinerile din cererea initiala , mentionand suplimentar imprejurarea ca mandatul in baza caruia a fost emis actul de vanzare cumparare este emis la 12.03.1997 de catre BNP Marin Ion si Crintea Claudia , adica ulterior semnarii actului de vanzare cumparare de catre Constantinescu Ecaterina . Hotararea de respingere a cererii de restituire a imobilului data de Comisia de Aplicare a legii 112/1995 a fost pronuntata ulterior incheierii actului de vanzare cumparare de catre parati .

Cu privire la exceptia lipsei calitatii procesual active a reclamantei Marin Florentina Nicoleta s-a aratat in concluziile scrise ca aceasta este nefondata , cat timp prin copiile de pe pasaportul sotului reclamantei , prin raspunsurile reclamantelor la interogatoriu si depozitia martorei Clopotaru Catrina s-a dovedit ca la data decesului tatalui reclamantei sotul acesteia se afla in Canada si dupa inmormantarea socrului sau s-a intors in tara , înmânând reclamantei o suma de bani ca mostenire de tatal sau .

Au mai aratat reclamantele ca potrivit art 9 din Legea 112/1995 au vocatie la cumpararea imobilului numai persoanele care au calitatea de chiriasi , fiecare dintre chiriasi exercitandu-si dreptul de a cumpara imobilul in baza dreptului sau locativ , nefiind aplicabile prevederile legale care consacra institutia mandatului tacit intre soti .

Da fiind ca s-a stabilit cu autoritate de lucru judecat ca preluarea imobilului de la proprietarii initiali a fost abuziva , chiar prin nerespectarea Decretului 223/1974 , in mod evident sunt aplicabile dispozitiile art 1 alin 4 din Normele Metodologice de Aplicare a legii 112/1995 , care scot de sub incidenta legii imobilele preluate abuziv si care nu vin sa adauge la lege , ci sa explice ce inseamna imobile preluate cu titlu valabil in intelesul art 1 din sus mentionata Lege .

Paratii au formulat de asemenea concluzii scrise , prin care au aratat ca primele doua argumente invocate de reclamante nu pot intra in discutie pentru ca au facut obiectul dosarului civil nr 5218/2003 al Judecatoriei Constanta , solutionat irevocabil prin decizia nr 1192/C/2004 a Curtii de Apel Constanta si chair daca obiectul actiunii nu l-a reprezentat actiunea in revendicare , toate motivele hotararii judecatoresti cu privire la mentinerea actului de vanzare cumparare au autoritate de lucru judecat , invocand mai multi autori de drept in legatura cu acest aspect .

In legatura cu lipsa consimtamantului lui Constantinescu Ioan s-a invederat ca acesta nu poate duce la vreun motiv de nelegalitate , dat fiind ca opereaza prezumtia de comunitate , iar dezvoltarea teoriei formalitatilor speciale decurgand din existenta unui drept de folosinta in cote egale , nu are nici un suport .

Clauza de exonerare de raspundere pentru evictiune nu este un motiv de rea credinta , o asemenea clauza fiind perfect valabila conform codului civil si reglementeaza raporturile dintre vanzator si cumparator , nu dintre cumparator si tertul revendicant .

Legea 112/1995 se refera la preluari cu titlu si fara titlu , nu la preluari cu titlu valabil sau nevalabil , o asemenea apreciere fiind atributul exclusiv al instantei de judecata .

Au fost atasate in sustinere , in copie , sentinte ale unor instante judecatoresti .

In temeiul art 137 alin 1 cod proc civ instanta va solutiona cu prioritate exceptia de fond si absoluta a lipsei calitatii procesual active a reclamantei Marin Florentina Nicoleta , asupra careia deliberand constata ca este nefondata pentru urmatoarele considerente de fapt si de drept ;

Reclamanta Marin Florentina Nicoleta a formulat cererea de revendicare in calitate de mostenitoare legala a tatalui sau , defunctul Cristea Niculae , invocand in sprijinul cererii sale dreptul de proprietate rezultat din transmiterea acestuia prin mostenirea legala .

Din probele administrate in cauza a rezultat ca la data decesului numitului Cristea Niculae , care a survenit in Canada , sotul reclamantei se afla la domiciliul socrilor sai , potrivit vizelor existente in pasaportul sau acesta aflandu-se pe teritoriul statului Canadian in perioada 10.05.2001-11.06.2001 . Instanta a respins ca nepertinenta afirmatia paratilor in sensul ca viza provenind de la oficiul de emigrari nu face dovada intrarii in Canada , considerand ca aceasta viza coroborata cu raspunsurile date de reclamante la interogatoriu si declaratia martorei Clopotaru Catrina , face dovada prezentei sotului reclamantei la domiciliul socrilor sai la data decesului numitului Cristea Niculae .

Din depozitia martorei sus mentionate reiese ca la data întoarcerii sotului sau din strainatate , reclamanta a primit de la acesta cu titlu de mostenire ramasa de pe urma tatalui ei o suma de bani , indiferent de moneda in care a fost data aceasta suma si a organizat o masa de pomenire pentru tatal sau . Aceasta imprejurarea dovedeste cu prisosinta acceptarea mostenirii de catre reclamanta care are calitatea de mostenitor sezinar al tatalui sau si al carei drept succesoral nu i-a fost contestat de catre coreclamanta , care ar fi avut in primul rand un interes in materie .

Prin urmare prin probele administrate , reclamanta a facut dovada identitatii sale cu titularul dreptului petins prin ctiunea dedusa judecatii , justificandu-si astfel calitatea procesual activa .

Pentru aceste considerente instanta va respinge ca nefondata exceptia lipsei calitatii procesual active a reclamantei Marin Florentina Nicoleta .

Analizand actele si lucrarile dosarului , instanta constata ca , in fapt , la data de 21.08.1978 a fost emis pe numele numitilor Cristea Niculae si Vasilica titlul de proprietate nr 20356 pentru imobilul situat in Constanta Aleea Macinului , Bl D sc C et 1 ap 46 , compus din 3 camere , bucatarie , baie , hol , boxa si garaj , in temeiul contractului de construire incheiat cu OJCVL Constanta sub nr 11876 din 10.12.1976 .

La data de 9.09.1986 a fost emisa decizia nr 442 a Biroului Permanent al Coitetului executiv prin care s-a decis preluarea fara plata in proprietatea statului si transmiterea in administrarea ICRAL Constanta a apartamentului situat in Constanta Aleea Macinului , Bl D sc C et 1 ap 46 , compus din 3 camere , bucatarie , baie , hol , boxa si garaj . Decizia a fost data in temeiul disp art 2 si 4 din decretul 223/1974 , ca urmare a refuzului sotilor Cristea Niculae si Vasilica de a se mai intoarce in tara la expirarea termenului de sedere in Grecia .

In legatura cu aceasta decizie de preluare , instanta constata ca nu a fost niciodta comunicata reclamantei Cristea Vasilica sau defunctului sau sot , caz in care decizia administrativa ca act constitutiv al dreptului de proprietate in favoarea statului , nefiind definitiva , nu a putut opera in mod valabil transferul dreptului de proprietate imobiliara .

Decizia aparare ca nelgala si abuziva si din prisma altor motive care vizeaza conceptia pe care se fundamenta aceasta reglementarea legala ce a stat la baza emiterii deciziei , prevazuta in primul articol al Decretului 223/1974 potrivit cu care constructiile si terenurile puteau fi detinute in Romania doar de cetatenii romani numai daca aveau domiciliul in tara . O atare conceptie era in contradictie cu prevederile art 36 din Constitutia de la 1965 in vigoare la acel moment care stabilea ca dreptul de proprietate personala este ocrotit de lege , dar si ale art 17 din aceesi lege fundamentala prin care era interzisa discriminarea intre cetatenii romani .

Mai mult preluarea fara plata a unui imobil incalca prevederile art 12 din Constitutia Republicii Socialiste Romania care reglementa principiul exproprierii terenurilor si constructiilor numai pentru satisfacerea unui interes obstesc si numai cu plata unei juste despagubiri . Astfel acest Decret 223/1974 a aparut ca o sursa de imbogatire a partimoniului statului pe fondul si sub pretextul schimbarii domiciliului de catre titulari , masura fiind de fapt o expropriere in folosul statului fara mentionarea interesului obstesc ce justifica un asemenea transfer de proprietate .

Alaturi de aceste considerente in sensul nevalabilitatii titlului cu care statul a preluat imobilul , trebuie precizat si faptul ca la acel moment parasirea frauduloasa a tarii sau refuzul inapoierii , reprezentau fapte penale , iar masura preluarii sau trecerii in proprietatea statului a bunurilor persoanelor care se gaseau in aceste situatii , apareau ca veritabile sanctiuni penale complementare , care nu erau insa reglementate de legislatia penala , fiind aplicate in afara cadrului legal.

Pentru toate aceste considerente , instanta a constatat ca este pertinenta apararea reclamantelor in legatura cu caracterul abuziv al preluarii bunului imobil de catre stat si cu nevalabilitatea titlului acetuia , tinand seama si de prevderile art 6 din Legea 213/1998 .

Ulterior , incepand cu contractul de inchiriere nr 306/1986 , prelungit in mod succesiv , apartamentul a fost inchiriat sotilor Constantinescu Ioan si Ecaterina , care , dupa anul 1995 au formulat cerere de cumparare a bunului , iar la data de 6.03.1997 a fost incheiat intre paratii din prezenta cauza si RAEDPP Constanta contractul de vanzare cumparare nr 28455 avand ca obiect imobilul in litigiu.

Din mentiunile acestui contract reiese ca pentru Constantinescu Ioan semneaza in baza procurii speciale sotia sa Constantinescu Ecaterina . Procura speciala aflata la dosarul cauzei prin care Constantinescu Ioan a imputernicit-o pe sotia sa sa semneze actul autentic , a fost autentificata la data de 12.03.1997 la Brasov. Imprejurarea invocata de reclamante in sustinerea relei credinte a paratilor a fost recunoscuta de acestia la interogatoriu si explicata prin aceea ca au fost programati pentru semnarea actului la o data cand paratul era plecat din localitate , convenindu-se ca procura sa fie atasata ulterior dosarului intocmit si finalizat .

Prin Hotararea nr 386/2.06.1997 Comisia de Aplicare a Legii 112/1995 a respins cererea de restituire a imobilului formulata de reclamanta Marin florentina Nicoleta , motivat de faptul ca apartamentul revendicat nu era liber , solicitanta nu locuia in el la data formularii cererii , iar petenta nu a facut dovada cetateniei romane a parintilor sai .

La data de 13.08.2002 reclamantele din prezenta actiune au formulat in contradictoriu cu paratii Constantinescu Ioan , Constantinescu Ecaterina si RAEDPP Constanta o actiune avand ca obiect constatarea nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare incheiat intre parati sub nr 28455/6.03.1997 , avand ca obiect aparatamentul situat in Constanta Aleea malinului bl D sc C ap 46 .

Respectiva actiune a fost solutionata prin sentinta civila nr 3126/15.03.2004 a Judecatoriei Constanta , schimbata prin decizia civila nr 1192/C/2004 a Curtii de Apel Constanta si irevocabila prin decizia civila nr 629/C/2006 a Curtii de Apel Constanta , in sensul respingerii ca nefondata a actiunii , retinandu-se ca la momentul incheierii actului autentic paratii Constantinescu Ioan si Ecaterina au fost de buna credinta , dat fiind ca avand convingerea ca cel cu care contracteaza este propietarul , convingerea lor a fost persistenta , constanta si fara echivocuri , cat timp anteriro vanzarii au detinut imobilul in temeiul unui contract de inchiriere incheiat tot cu RAEDPP Constanta .

Buna credinta a cumparatorilor rezulta si din aceea ca cu minime diligente au luat cunostiinta de faptul ca statul detinea imobilul revendicat in temeiul unor acte administrative , ei neavand vreo calitate de a analiza valabilitatea titlului statului , atribut exclusiv al intantelor de judecata . Mai mult , in urma demersurilor realizate de catre parati acestia au fost instiintati ca cererea numitei Marin Florentina Nicoleta de restituire a imobilului in natura a fost inaintata Comisiei de Aplicare a Legii 112/1995 cu propunere de respingere ca fiind formulata de o persoana lipsita de calitate , care nu este proprietara bunului si nu locuieste in imobil.

S-a mai statuat ca buna credinta nu poate fi analizata in raport de numitei Marin Florentina Nicoleta , care a actionat in nume propriu fara a avea un mandat din partea parintilor sai , ci fata de fostii proprietari care au ramas in pasivitate si nu au notificat paratii in legatura cu intentia de redobandire a bunului si nici nu au intreprins vreun demers pentru restituirea bunului .

Cu ocazia analizarii valabilitatii titlului paratilor , Curtea de Apel Constanta a retinut ca HG 11/1997 adauga la lege , desi menirea sa era de a explicita legea , in conditiile in care distinge intre imobile preluate cu titlu valabil si fara titlu valabil , desi Legea 112/1995 nu face aceasta distinctie . prin urmare , si pentru actele de vanzare cumparare incheiate pentru imobilele ce cadeau sub incidenta Legii 112/1995 sunt aplicabile prevedrile art 46 din Legea 10/2001 , fiind necesara stabilirea bunei credinte a tertilor dobanditori , sanctiunea nulitatii neputand interveni de plano.

Toate aceste considerente ale celor doua decizii prin care a fost solutionata in mod irevocabil actiunea de constatare a nulitatii absolute a contractului de vanzare cumparare au intrat in autoritatea de lucru judecat , dat fiind ca prin ele se explica dispozitivul hotararii , constitui9e sustinerea necesara a dispozitivului si tzranseaza o parte din fondul litigiului . Prin urmare in afara de cele mai sus expuse instanta nu va proceda la reanalizarea motivelor de nulitate ale actului de vanzare cumparare si care co9nform credintei reclamantelor contureaza reaua credinta a paratelor , cat timp cu putere de lucru judecata s-a statuat ca paratii au fost de buna credinta la data perfectarii actului.

Este adevarat ca reclamantele au invocat o imprejurare ce nu a fost avuta in vedere , cea a semnarii contractului de vanzare cumparare de catre parat Constatinescu Ecaterina in numele sotului sau , in temeiul unei procuri data ulterior . Acesta aparare este nepertinenta si nu poate fundamenta reaua credinta a subdobanditorilor , in primul rand pentru ca in cazul dobandirii bunurilor de catre soti se aplica prezumtia de mandat tacit , in al doilea rand contractul de inchiriere nu creaza drepturi de folosinta separate pentru soti , cat timp dreptul de locatiune fiind dobandit in timpul casatoriei are regimul de bun comun si in al treilea rand pentru ca si mandatul acordat ulterior produce efecte , avand aptitudinea de a ratifica actele efectuate de mandant.

Trebuie aratat ca faptul ca invocarea de noi aspecte care vizeaza buna credinta a subdobanditorilor in cadrul unei actiuni in revendicare imobiliara este de natura sa eludeze dispozitiile imperative ale art 46 , actual 45 din legea 10/2001 privind termenul de introducere al actiunilor avand ca obiect nulitatea actelor de vanzare cumparare , cat timp nu este de natura actiunii in revendicare imobiliara sa se statueze asupra bunei credinte , ci doar specific actiunii de nulitate regementata de legea speciala .

Instanta a cosntatat ca este nepertinenta afirmatia reclamantelor privind compararea titlurilor de proprietate si preferinta ce trebuie acordata titlului lor.

In conditiile existentei hotararilor judecatoresti definitive si irevocabile de respingere a actiunii in constatarea nulitatii absolute , titlul de proprietate al subdobanditorului de buna credinta , contituit in baza Legii 112/1995 si validat in dreptul intern printr-o hotarare judecatoreasca irevocabila , este protejat prin art 1 al protocolului 1 la Conventia Europeana pentru Apararea Drepturilor Omului si Libertatilor fundamentale . Mentinerea juridica a actului de instrainare al bunului altuia consolideaza transmiterea dreptului de proprietate asupra bunului in patrimoniul subdobanditorului .

Un asemenea efect este de esenta contractului de vanzare cumparare si nu poate fi anihilat , prin compararea titlurilor , ca simpla ipoteza de probatiune a revendicarii . Aceata operatiune vizeaza , exclusiv situatia , inexistenta in speta , cand ambele parti ale revendicarii produc titluri derivate care emana de la autori diferiti si care nu au vreo legatura . Ori , in speta titlurile invocate sunt , in succesiunea lor , intr-o stransa legatura , bazata mai intai pe faptul ca statul a preluat bunul abuziv si l-a transmis paratilor .

In jurisprudenta sa in materie Curtea Europeana a Drepturilor Omului a aratat ca „diminuarea vechilor atingeri nu trebuie sa creeze noi prejudicii disproportionate , astfel incat , persoanele care si-au dobandit bunurile cu buna credinta sa nu fie aduse in situatia de a suporta ponderea responsabilitatii statului care a confiscat in trecut asemenea bunuri”.

Obligatia de a pune capat incalcarii dreptului de proprietate al reclamantelor si de a-i inlatura consecintele revine statului , caruia ii incumba datoria de a restabili pe cat posibil situatia anterioara , chiar si atunci cand restituirea bunului nu mai este posibila a se face in natura ca urmare a confirmarii dreptului subdobanditorilor .

In acest sens , Curtea Europeana a Drepturilor Omului a mai retinut in cazul Raicu contra Romaniei ca , nu se cuvine ca persoana care a beneficiat de o hotarare definitiva , favorabila , sa suporte consecintele faptului ca sistemul legislativ si judiciar intern a dus la coexistenta a doua hotarari definitive , confirmand dreptul de proprietate al unor persoane diferite asupra aceluiasi bun .

Fata de aceste considerente instanta va respinge ca nefondata actiunea in revendicare imobiliara , retinand ca atata timp cat reclamantele nu au formulat actinea si in contradictoriu cu Statul roman si nu au solicitat despagubiri , acestea nu pot fi acordate la cererea paratilor , nici chiar daca in sustinere a fost invocata o decizie de speta data de instantele nationale , care insa nu constituie izvor de drept.

In temeiul art 274 cod proc civ reclamantele vor fi obligate sa plateasca paratilor suma de 1500 lei cheltuieli de judecata .

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge ca nefondata exceptia lipsei calitatii procesual active a reclamantei MFN .

Respinge ca nefondata actiunea civila formulata de reclamantele MFN domiciliată în Constanţa şi CV domiciliată în Canada, In contradictoriu cu pârâtii CI şi CE.

Obliga pe reclamante sa plateasca paratilor suma de 1500 lei , cheltuieli de judecata .

Cu apel in 15 zile de la comunicare.

Pronuntata in sedinta publica azi 14.04.2008.

Tags: revendicare imobiliara

Revendicare imobiliară

Pe rol solutionarea cauzei civile având ca obiect revendicare, actiune formulata de reclamanta AN APELE ROMÂNE, împotriva pârâtului CLF.

Dezbaterile au avut loc în sedinta publica din data de 14.05.2009 si au fost consemnate în încheierea de sedinta din acea zi, ce face parte integranta din prezenta, când instanta, având nevoie de timp pentru a delibera si pentru a da posibilitatea reclamantei sa depuna concluzii scrise, a amânat pronuntarea la data de 21.05.2009.

I N S T A N T A

Deliberând asupra actiunii civile de fata:

Prin cererea formulata la data de 23.10.2006, reclamanta ANAR-DAB-I, cu sediul în mun. B, str. Bi, nr.20 Bis, jud. B, a chemat în judecata pe pârâtul CL AL OR. F, cu sediul în or. F, str. M K, nr.18, jud. C, solicitând obligarea pârâtului sa-i lase reclamantei în deplina proprietate si linistita posesie imobilul situat în or. F, str. M K, nr.18, jud. Ci, compus din teren în suprafata de 6726 m.p. si constructii, având ca vecinatati: .N-drum, S-strada A, E-strada M K, strada A V- drum, B Al si Ne G, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea actiunii reclamanta a aratat ca, prin adresa Primariei or. F nr.1043 din 07.02.2003 se aduce la cunostinta reclamantei ca în mod abuziv si fara consultarea reclamantei bunurile pe care aceasta le detine conform actelor de proprietate sunt trecute prin act administrativ în domeniul public al or. F.

De la data sus aratatei adrese reclamantei i s-a refuzat plata taxelor si impozitelor pe imobilul în litigiu, imobil pe care reclamanta îl detine din anul 1985 si asupra caruia i se tulbura posesia si implicit dreptul sau de proprietate pe baza unor acte administrative care nu pot constitui titlu de proprietate.

A mai aratat ca, desi este proprietara de buna-credinta primind imobilul în litigiu sub forma de donatie, respectiv prin procesul-verbal din 11.03.1985 de la proprietarul de drept în baza acordurilor si legislatiei în vigore la momentul încheierii actului si este proprietara constructiei conform actelor de promovare a investitiei si de realizare a receptiei finale, respectiv procesul-verbal din 16.08.1989 i se contesta nejustificat aceste drepturi de catre pârât.

În drept, actiunea a fost întemeiata pe dispozitiile art.480 si urmatoarele din Cod Civil.

Pentru dovedirea actiunii reclamanta a solicitat administrarea probei cu interogatoriul pârâtului, înscrisuri si expertiza.

Actiunea a fost timbrata cu taxa judiciara de timbru în cuantum de 19 lei prin ordinul de plata nr. 957 emis de reclamanta la data de 13.10.2006 catre Trezoreria mun. Bucuresti si cu timbre judiciare mobile în valoare de 0,30 lei.

La cererea de chemare în judecata reclamanta a atasat:procesele-verbale de receptie preliminara nr. 4137 din 27.04.1989 si nr.7074 din 17.08.1989, prin care s-au receptionat lucrari de constructie la obiectivul Lacuri de Acumulare pe M în localitatile Fundulea si Mariuta din jud. Calarasi; procesul-verbal de receptie privind valoarea fondului fix reprezentat de Barajul F, Golire de Fund Baraj F, Linie CF F, Canton Acumulare F, Sediu de Sistem F (Cladire Sediu);procesul-verbal de predare-primire încheiat la 31.07.1989 prin care Consiliul National al Apelor preda catre Oficiul de Gospodarire al Apelor B lucrarile aferente obiectivului de investitii Lacul de Acumulare pe M, obiectul Acumulare F din judetul C; adresa nr. 16583 emsia la 16.11.1995 prin care reclamanta înstiinteaza Regia Apele Române despre faptul ca la Obiectivul Lacul de Acumulare pe M nu s-a definitivat predarea-primirea investitiei; un tabel din care rezulta ca la pozitia 551 exista obiectivul 81 numit Canton Exploatare F.

Prin întâmpinarea depusa la 09.11.2006 pârâtul a solicitat respingerea actiunii.

Pe cale de exceptie a invocat exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantei întemeiata pe faptul ca reclamanta nu detine un titlu de proprietate, înscrisurile prezentate de aceasta întocmite înainte de finalul anului 1989 nefiind titlu de proprietate pentru ca, potrivit HG nr.834/1991, entitatile economice din categoria din care face parte si reclamanta primesc certificate de proprietate pentru imobil.

A mai aratat pârâtul ca el detine titlul de proprietate asupra imobilului în litigiu reprezentat prin HG nr. 1349/2001 unde la Anexa nr.5 pozitia 22 este indicat acest imobil si prin încheierea nr. 1731 din 16.10.2003 de Biroul de Carte Funciara de pe lânga Judecatoria Lehliu-Gara s-a întabulat dreptul de proprietate al pârâtului în cartea funciara.

Totodata pârâtul a învederat ca Hotarârea de Guvern nr.1349/2001 a fost atacata de catre reclamanta pe calea contenciosului administrativ, dar actiunea acesteia a fost respinsa prin sentinta civila nr. 201/2004 a Curtii de Apel Pdevenita irevocabila prin decizia civila nr. 3284/2005 a Înaltei Curti de Casatie si Justitie. Se arata ca HG nr.1349/2001 este temeinica si legala în ceea ce priveste anexa nr.5 din componenta acesteia, fiind adoptata cu respectarea prevederilor Constitutiei Româniri si ale Legii nr.213/1998, privind proprietatea publica si regimul juridic al acesteia, cu completarile ulterioare.

Arata ca, atât în Legea nr.213/1998, cât si în Normele de aplicare a acestei legi, sunt prezentate liste orientative cuprinzând bunuri care alcatuiesc domeniul public al unitatilor administrativ teritoriale fara sa aiba nici o importanta faptul ca acestea au fost înainte de 1989 proprietate de stat (domeniul public sau privat al statului).

Consiliul Judetean Calarasi a centralizat la nivelul întregului judet inventarele însusite de fiecare Consiliu local în parte si le-a transmis împreuna cu hotarârile consiliilor locale catre Ministerul Finantelor Publice (fostul Departament pentru Administratie Publica Locala) care împreuna cu inventarele pe care le-au considerat corect întocmite si le-au supus aprobarii Guvernului. Dupa analizare si dezbatere Guvernul României a atestat apartenenta la domeniu public al localitatilor din judetul Calarasi prin adoptarea Hotarârii de Guvern nr.1349/2001. Precizeaza ca Hotarârea nr.35/1999 a Consiliului Local Fundulea a fost si ea atacata de reclamanta, pe calea contenciosului administrativ, la Tribunalul Buzau care a respins actiunea reclamantei prin sentinta nr.376/ 27.11.2005(dosar nr.1410/2004).

Consiliul local Fundulea a realizat operatiunile de publicitate imobiliara pentru imobilul situat în orasul Fundulea, str. M K, nr.18, judetul Calarasi, dupa trecerea unei perioade de 8 luni de la comunicarea nr.1043/07.02.2003 adresata Directiei Apelor B – I si dupa trecerea unei perioade de peste un an de la publicarea H.G.R. 1349/2001 în Monitorul Oficial, perioada în care reclamanta avea destul timp la dispozitie pentru a ataca actul administrativ. Mai mult decât atât arata ca a comunicat reclamantei prin adresa nr.472/15.01.2004 toate datele referitoare la intabularea dreptului acestora de proprietate asupra imobilului respectiv. Pâna în prezent reclamanta nu a contestat înscrierea dreptului acestora de proprietate asupra imobilului în Cartea Funciara conform Legii nr.7/1996 probabil datorita faptului ca nu poate face dovada unei astfel de proprietati si nu detine nici un titlu de proprietate.

În cazul în care imobilul respectiv s-ar fi aflat în proprietate reclamantei A.N Apele Române R.A. ar fi trebuit ca antecesoarea sa, Compania Nationala Apele Române S.A. sa fi detinut Certificat de proprietate emis în conformitate cu prevederile HG.nr.834/1991 si HG. 451/1996, deoarece o parte din patrimoniului A.N Apele Române R.A. îl constituie patrimoniul preluat de la C.N.Apele Române S.A.

Potrivit art.5 din H.G.R. 834/1991 aceste certificate sunt supuse regimului de publicitate imobiliara iar art.24 din Criteriile elaborate în baza art.2 din H.G.R. nr.834/1991 prevad ca societatile cu capital de stat, în termen de 5 zile de la obtinerea Certificatului de atestare a dreptului de proprietate (…) au obligatia înregistrarii acestuia în documentele de publicitate imobiliara prevazute de lege.

Considerând ca nu se justifica mentinerea bunului în proprietatea statului Guvernul a atestat apartenenta bunului la domeniul public local. Tocmai din acest motiv la reorganizarea Companiei Nationale Apele Române din Societate pe Actiuni în Regie Autonoma prin O.U.G. nr.107/2002, precum si la inventarierea patrimoniului public de interes national prin H.G.R.1.326/2001(anexa 5) Guvernul a avut grija ca imobilul ce fusese denumit sediu sistem Fundulea sa nu fie inclus în lista bunurilor apartinând patrimoniului de interes national.

Pe fondul cauzei, pârâtul a aratat ca în situatia în care înscrisurile prezentate de reclamanta vor fi apreciate ca si titlu de proprietate pentru imobilul în litigiu, instanta sa constate ca titlul pârâtului este mai bine caracterizat.

La întâmpinare pârâtul a depus în copie: încheierea prin care s-a înscris în cartea funciara dreptul sau de proprietate asupra imobilului în litigiu si documentatia cadastrala aferenta acestui imobil; Hotarârea de Guvern nr.630/2001 din care rezulta ca în Anexa nr.5 pozitia 22 este înscris imobilul în litigiu ca fiind un bun ce apartine domeniului public al or. F; sentinta civila nr. 201/2004 a Curtii de Apel P si sentinta civila nr. 376/2005 a Tribunalului B, procesul-verbal nr. 6055 din 24.07.2002 înregistrat la pârât prin care s-au stabilit limitele sediului pe care reclamanta îl detine în or. Fundulea si schita acestui sediu; actiunea formulata de reclamanta solutionata prin sentinta civila nr. 201/2004 a Curtii de Apel P si întâmpinarea depusa la aceasta actiune de Guvernul României.

Prin raspunsul la întâmpinarea formulata de pârât, reclamanta a precizat ca exceptia lipsei calitatii procesuale active este neîntemeiata pentru ca are acte doveditoare privitoare la modul de dobândire al terenului si de edificare al constructiilor si ca într-adevar nu detine titlu de proprietate pe teren, dar a platit taxe si impozite pe acesta, fapt pentru care invoca prescriptia achizitiva de scurta durata pentru dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului în litigiu.

Totodata reclamanta a aratat ca HG nr.1349/2001 nu constituie titlu de proprietate si nici un mod de dobândire a proprietatii potrivit Legii nr.213/1998 si invoca exceptia de ilegalitate a acestei hotarâri, fapt ce atrage inopozabilitatea fata de solutionarea corecta a cauzei si compararea drepturilor reale ale partilor supra imobilului în litigiu.

De asemenea, reclamanta a învederat ca nici ea si nici pârâtul nu detin titlu de proprietate, dar dreptul de proprietate al reclamatei este mai bine caracterizat, întrucât reclamanta a îndeplinit prima cerintele de publicitate imobiliara si ca ea nu a putut sa fructifice dispozitiile HG 834/1991, din lipsa de personal si datorita faptului ca au existat multe terenuri.

Prin sentinta civila nr. 673/13.12.2006 instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active, a respins exceptia de nelegalitate si a respins actiunea.

Împotriva acestei hotarâri a declarat recurs reclamanta, iar prin decizia civila nr.215R/27.03.2007 Tribunalul Calarasi a admis recursul, a casat hotarârea si a trimis cauza spre rejudecare, retinând ca instanta de fond nu avea competenta a se pronunta asupra exceptiei de nelegalitate, indicând a se suspenda cauza si a se trimite la Curtea de Apel Bucuresti spre solutionarea acesteia, urmând a se pronunta apoi si asupra celorlalte exceptii si eventual asupra fondului cauzei.

Dupa casare cauza a fost înregistrata sub nr. 928/249/2007 iar prin încheierea din 13.11.2007 instanta a suspendat cauza si a trimis-o Curtii de Apel Bucuresti pentru solutionarea exceptiei de nelegalitate si a unit exceptia lipsei calitatii procesuale active cu fondul.

Dupa solutionarea exceptiei de nelegalitate, cauza si-a continuat cursul sub nr. 533/249/2009.

În cauza s-a administrat proba cu înscrisuri la propunerea ambelor parti, fiind respinse probele cu interogatoriu, martori si expertiza propuse de reclamanta întrucât aceasta nu a indicat faptul de dovedit, iar în privinta expertizei s-a retinut ca la dosar exista documentatia cadastrala a imobilului.

Analizând probatoriul administrat instanta retine urmatoarele:

Prin HG 196/1991 a luat fiinta Regia Autonoma Apele Române, care în 1998 prin HG 981/1998 s-a transformat în Compania Nationala Apele Române – societate pe actiuni, aceasta din urma ulterior în 2002 prin OUG 107/2002 s-a transformat în Administratia Nationala Apele Române – regie autonoma de interes public national.

Înca de la înfiintare reclamanta a exercitat activitati de interes public national având în administrare bunuri dintre cele înscrise în art. 135 al.3,4 din Constitutie (potrivit art. 2 al.2 din OUG 107/2002).

Prin Lg.15/1990 societatile cu capital de stat s-au transformat în regii autonome, în art. 5 prevazându-se ca odata cu înfiintarea acestora vor prelua si patrimoniul fostelor unitati de stat. Totodata prin HG 834/1991 pentru terenurile aflate în patrimoniul societatilor comerciale cu capital de stat se eliberau certificate de atestare a dreptului de proprietate, care constituie titlu de proprietate, însa reclamanta nu a urmat o astfel de procedura pentru obtinerea unui atare certificat, fapt ce rezulta din lipsa unei dovezi contrare.

Actiunea în revendicare, este actiunea proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar, o actiune reala deci, prin care reclamantul cere instantei de judecata sa i se recunoasca dreptul de proprietate asupra unui bun determinat si pe cale de consecinta sa-l oblige pe pârât la restituirea posesiei bunului (art. 480 C.civ.)

Desi reclamanta sustine prin actiune ca a dobândit imobilul din litigiu prin act de donatie, instanta apreciaza ca înscrisurile depuse la dosar respectiv (procesele-verbale de receptie preliminara nr. 4137 din 27.04.1989 si nr.7074 din 17.08.1989, prin care s-au receptionat lucrari de constructie la obiectivul Lacuri de Acumulare pe M în localitatile Fundulea si Mariuta din jud. Calarasi, procesul-verbal de receptie privind valoarea fondului fix reprezentat de Barajul F, Golire de Fund Baraj F, Linie CF F, Canton Acumulare F, Sediu de Sistem F Cladire Sediu, procesul-verbal de predare-primire încheiat la 31.07.1989 prin care Consiliul National al Apelor preda catre Oficiul de Gospodarire al Apelor B lucrarile aferente obiectivului de investitii Lacul de Acumulare pe M, obiectul Acumulare F din judetul Calarasi) nu constituie acte de donatie nefiind încheiate cu formalitatile cerute de lege, respectiv forma autentica, conditii în care sunt nule ca si donatie (art. 813C.civ.), astfel ca nu constituie nici titlu de proprietate în baza carora reclamanta sa poata promova actiunea în revendicarea terenului .

De altfel se retine ca prin raspunsul la întâmpinarea formulata de pârât, reclamanta si-a reiterat pozitia sustinând ca nu detine titlu de proprietate. În calificarea notiunii de titlu, contrar sustinerii pârâtului instanta apreciaza ca nici acesta nu detine titlu de proprietate care sa poata fi invocat în actiunea în revendicare, întrucât HG 1349/2001 prin care s-a atestat domeniul public al orasului Fundulea (în care se gaseste si imobilul din litigiu) nu constituie titlu de proprietate în sensul celor prev. de art. 8 din Lg.213/1998 prin care se transmit în proprietatea publica anumite bunuri (având caracter translativ), ci are doar efect constatator, respectiv de inventariere a bunurilor din domeniul unitatii administrative teritoriale, temeiul includerii fiind prev. art. III pct.5 din anexa la Lg.213/1998, potrivit caruia constituie domeniu public al comunelor, oraselor si municipiilor ,,terenurile si cladirile în care îsi desfasoara activitatea consiliul local si primaria…”.

În consecinta partile se gasesc în situatia în care nici una dintre ele nu detine titlu de proprietate. În aceste conditii practica judecatoreasca este unanima considerând ca prin compararea posesiilor va castiga partea care invoca uzucapiunea ori are o posesie mai caracterizata. Prima dintre ipoteze a invocat-o si reclamanta prin raspunsul la întâmpinarea formulata de pârât, invocând prescriptia achizitiva de scurta durata (art. 1895 C.civ.)

În conditiile art. 1895 C.civ. pentru a uzucapa sunt necesare a fi îndeplinite mai multe conditii, respectiv sa existe o posesie utila (adica neatinsa de nici unul dintre viciile acesteia conform art. 1847 C.civ.) care sa se întemeieze pe un just titlu, posesia sa fie de buna credinta si sa fie îndeplinit termenul uzucapiunii.

Prin prisma conditiilor enuntate instanta apreciaza ca reclamanta nu a exercitat o posesie asupra imobilului, aceasta fiind un detentor precar care a detinut imobilul exercitând un drept de administrare asupra acestuia. În acest sens se retine ca reclamanta cât si antecesoarele ei (Compania Nationala Apele Române si anterior Regia Autonoma Apele Române) au avut în administrare doar bunuri de interes national din categoria celor prev. de art. 135 al.3,4 din Constitutia în vigoare la data înfiintarii lor, potrivit art. 2 al.2 din OUG 107/2002. În plus se retine ca prin art. 2 al.4 din OUG 107/2002 bunurile din domeniul public local au trecut prin hotarâre de guvern în administrarea beneficiarilor care sunt deserviti de acestea. Ori tocmai prin HG 1349/2001 s-a atestat ca imobilul în litigiu a trecut în domeniul public al orasului Fundulea, (având la baza hotarârea nr. 35/26.08.1999 a Consiliului Local Fundulea fila 21 din dos CAB), hotarâre a carei legalitate a fost constatata prin sentinta civila nr. 1631/28.05.2008 a Curtii de Apel B ramasa irevocabila prin decizia civila nr. 4398/28.11.2008 a ICCJ, fapt ce a intrat în puterea lucrului judecat (art. 1200 pct. 4 C.civ.).

Prin urmare reclamanta exercitând o detentie precara asupra imobilului din litigiu, oricât ar dura aceasta în timp nu poate duce niciodata la uzucapiune.

Fata de neândeplinirea conditiei de existenta a posesiei nu se poate realiza nici efectul dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune astfel ca analizarea celorlalte doua conditii este de prisos. Cu toate acestea se retine ca înscrisurile depuse de reclamanta (procesele verbale susenuntate) nu constituie just titlu, care este definit în aceasta materie ca fiind orice titlu translativ de proprietate (precum vânzare, schimb, donatie etc.) care trebuie sa aibe data certa si sa existe în realitate si nu numai în imaginatia celui care invoca uzucapiunea, nefiind suficient un titlu putativ.

În concluzie neexercitând o posesie asupra imobilului în litigiu care sa conduca la efectul dobândirii acestuia prin uzucapiune, reclamanta nu are calitatea procesuala activa care sa-i confere acesteia calitatea de titular al dreptului subiectiv civil ce-l urmareste a realiza. Drept urmare instanta va admite exceptia lipsei calitatii procesuale active ce a fost unita cu fondul si va respinge actiunea ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesuala activa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Admite exceptia lipsei calitatii procesuale active ce a fost unita cu fondul.

Respinge actiunea formulata de reclamanta AN APELE ROMÂNE-DIRECTIA APELOR B-I, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local AL OR. Fundulea, ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesuala activa.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

(La data de 01.07.2009 a declarat recurs reclamanta, sentinta ramânând irevocabila prin Decizia civila nr. 1138/R/12.11.2009 fiind respins recursul de catre Tribunalul Calarasi, dosarul fiind înaintat la instanta în data de 26.01.2010)

Tags: revendicare imobiliara

Revendicare imobiliara

Dosar nr.1627/179/2010

Domeniu alocat : Revendicare

Tip speta : sentinta civila

Data spetei : s.c. nr. 1262/15.12.2010

Titlu: Revendicare imobiliara

Prin cererea adresata acestei instante la data de 04.11.2010 si înregistrata sub nr.1627/179/2010, reclamantii S.N., S.G. si L.M. au chemat în judecata pe pârâta Federalcoop Tulcea Societate Cooperativa de Consum de Gradul I, solicitând ca, prin hotarârea ce se va pronunta, sa se dispuna obligarea pârâtei sa le lase în deplina proprietate si linistita posesie imobilul situat în Topolog, judetul Tulcea, constructii si teren, dobândit prin contractul de vânzare cumparare autentificat de Notariatul de Stat al judetului Tulcea sub nr.78/04.03.1968, în suprafata totala de 1273 mp, cu cheltuieli de judecata.

În motivarea actiunii, reclamantii au aratat ca au dobândit, prin contractul sus mentionat, de la C.S., C.E., B.N., I.M., B.M. si O.A., un teren în suprafata totala de 3210 mp si doua corpuri de casa situate pe acesta.

S-a sustinut ca pe linia transmitatorilor succesivi, imobilul respectiv a fost dobândit de acestia de la Gh.I.B., potrivit contractului de vânzare cumparare autentificat de Tribunalul Tulcea sub nr.3883 din 13 iunie 1935 dobândit de la I.O., prin actul de vânzare autentificat de Tribunalul judetului Constanta sub nr.1047 din 11 iulie 1906.

S-a mai învederat ca, dupa doua luni de la aceasta tranzactie, reprezentantii statului au patruns pe proprietatea reclamantilor, delimitând o suprafata de teren dupa bunul lor plac, fara sa ia în considerare faptul ca exista deja fundatia unei case pentru care s-a obtinut autorizatie de construire de la autoritatile competente, încheind ulterior contractul de vânzare-cumparare autentificat la Notariatul de Stat al Judetului Tulcea, sub nr.656 din 18 mai 1968, pentru 1330 mp, sustinând ca pentru 57 mp din aceasta suprafata s-a pronuntat o hotarâre ramasa definitiva si irevocabila, potrivit dovezilor anexate, astfel ca obiectul cererii cu care este investita instanta îl reprezinta diferenta de 1273 mp.

Întrucât modul de dobândire a proprietatii de catre statul român la acea vreme nu constituie titlu valabil, aspect neconstitutional în raport de art.8 din Constitutia din anul 1948 care consacra principiul recunoasterii si garantarii proprietatii particulare: “Proprietatea particulara si dreptul de mostenire sunt recunoscute si garantate de lege. Proprietatea particulara, agonisita prin munca si economisire, se bucura de protectie speciala “, si cu art.480 si art.481 Cod civil, solicita sa fie obligata pârâta la restituirea imobilului pe care îl detine fara drept.

În drept cererea a fost întemeiata pe dispozitiile art.480 si urm.Cod civil, art.6 alin.1 din Legea nr.213/1998, art. 41 alin.1 si 7 din Constitutia României si art.15 lit.r din Legea nr.146/1997.

În sustinerea actiunii, reclamantii au solicitat administrarea probei cu înscrisuri, expertiza de specialitate, interogatoriu si martori, depunându-se la dosar, în copie, urmatoarele înscrisuri: contractele de vânzare cumparare autentificate la Notariatul de Stat al Judetului Tulcea sub nr.656 din 18 mai 1968 si sub nr.78 din 04.03.1968, cu anexe, contractul de vânzare cumparare autentificat de Tribunalul Tulcea sub nr.3883 din 13 iunie 1935, actul de vânzare autentificat de Tribunalul Constanta sub nr.1047 din 11 iunie 1906, extras al sentintei civile nr.963 din 20.11.2009 pronuntata de Judecatoria Babadag în dosarul nr.924/279/2008, extras al deciziei civile nr.427/21.04.2010 pronuntata de Tribunalul Tulcea în dosarul nr.924/179/2008.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea actiunii reclamantilor ca nefondata si inadmisibila, sustinând ca fosta Uniune Judeteana a Cooperativelor de Consum Tulcea, actualmente Federalcoop Tulcea de la înfiintarea cooperatiei de consum din anii 1900, are si a avut forma juridica privata, niciodata cooperativa de consum nu a fost o unitate de stat, aceasta fiind o asociatie autonoma de persoane fizice constituita pe baza consimtamântului liber exprimat de acestea (Legea nr.1/2005 privind organizarea si functionarea cooperativei), reclamantii confundându-i cu statul.

Mai mult, toate bunurile mobile si imobile sunt proprietate particulara, iar proprietatea particulara este garantata de lege, de altfel si reclamantii motiveaza acest fapt. De aceea, contractul de vânzare cumparare nr.656 din 18.05.1968, încheiat la Notariatul de Stat al judetului Tulcea si transcris sub nr.3.986 din 28.05.1968 este un act autentic, un titlu valabil necontestat, tranzactia fiind facuta de reclamanti si unitatea pârâta prin acordul partilor si nu fortat.

S-a învederat ca pe acest teren se afla o constructie, un complex comercial P+1, proprietatea unitatii pârâte, dovedita cu autorizatia pentru executarea de lucrari nr.3.958 din 07.04.1969 emisa de fostul Consiliu Popular al Judetului Tulcea.

Prin urmare, cumpararea de teren de 1.330 mp, actualmente diminuata cu 50 mp, s-a facut în baza contractului de vânzare cumparare care reprezinta un titlu valabil, acelasi regim avându-l si constructia Complex comercial P+1, fiind construita în baza unei autorizatii de constructie legala.

Instanta, având în vedere dispozitiile art.137 alin.1 Cod procedura civila, potrivit carora instanta se va pronunta mai întâi asupra exceptiilor de procedura, precum si asupra celor de fond, care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii, a acordat cuvântul partilor pe exceptia inadmisibilitatii, cât si pe fond.

Statuând asupra exceptiei de inadmisibilitate s-a apreciat ca fiind neîntemeiata, inadmisibilitatea apreciindu-se ca este un mijloc de aparare cu o natura juridica mixta, iar obiectul unei astfel de exceptii îl reprezinta contestarea dreptului reclamantului de a sesiza instanta.

Prin urmare, apreciindu-se inadmisibilitatea, ca fiind mijloc specific, cu trasaturi proprii, deosebite atât de apararile de fond, cât si de exceptiile de procedura, prin intermediul carora pârâtul, fara a contesta direct dreptul invocat de adversarul sau, se opune actiunii reclamantului, declarând-o inacceptabila si sustinând ca instanta nu poate examina cererea ce i s-a supus, instanta a respins exceptia inadmisibilitatii actiunii ca neîntemeiata.

Solutionând cauza, instanta retine urmatoarele:

Reclamantii au dobândit imobilul, reprezentând teren în suprafata de 3210 mp si doua corpuri de casa aflate pe acest teren, în baza contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr.78 din 04 martie 1968 la Fostul Notariat de Stat la Judetului Tulcea încheiat cu numitii C.S., C.E., B.N., B.M., I.M., O.A..

Ulterior, conform contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr.656 din 18 mai 1968 la Fostul Notariat de Stat al Judetului Tulcea, reclamantii au vândut Uniunii Judetene a Cooperativelor de Consum Tulcea un imobil, format dintr-un teren în suprafata de 1330 mp si doua corpuri de casa aflate pe acest teren, imobil situat în vatra comunei Topolog, judetul Tulcea.

Pretul vânzarii imobilului în speta a fost de 20.330 lei, reclamantii declarând ca l-au primit de la cumparatoare la data încheierii contractului, când imobilul a trecut în proprietatea cumparatoarei liber de orice sarcini, fiind garantat de orice evictiune. Totodata reclamantii au declarat ca imobilul în speta nu a fost trecut în proprietatea statului pe temeiul vreunui act normativ si ca l-au stapânit în continuare de la dobândire si pâna la înstrainare.

De asemenea, în contract s-a stipulat ca imobilul a fost cumparat pentru Uniunea Judeteana a Cooperativelor de Consum Tulcea, reprezentantul acesteia având cunostinta ca imobilul nu a fost trecut în proprietatea statului, ca nu este grevat de sarcini si întelege sa-l cumpere pe riscul sau.

Este de subliniat ca între partile în speta a existat un litigiu având ca obiect granituire si revendicare, litigiu solutionat definitiv si irevocabil prin sentinta civila nr.963/20 noiembrie 2009 pronuntata de Judecatoria Babadag în dosar nr.924/179/2008, hotarârea ramânând definitiva si irevocabila prin decizia civila nr.427/21 aprilie 2010 pronuntata de Tribunalul Tulcea.

În cadrul litigiului sus mentionat, purtat între aceleasi parti a fost admisa în parte actiunea civila formulata de reclamantii în speta, în contradictoriu cu pârâta, dispunându-se obligarea pârâtei spre a lasa în deplina proprietate si folosinta reclamantilor suprafata de 57 mp teren, dispunându-se totodata si granituirea proprietatilor.

În motivarea actiunii ce a format obiectul dosarului sus mentionat, reclamantii au învederat ca proprietatea acestora se învecineaza cu cea a pârâtei, fara a contesta în nici un fel valabilitatea titlului prin care au înstrainat pârâtei suprafata de 1330 mp, suprafata ce face obiectul prezentului litigiu dedus judecatii.

S-a sustinut ca au înstrainat pârâtei suprafata de 1330 mp din totalul suprafetei detinute de 3210 mp, sustinându-se ca exista o controversa asupra liniei de hotar, context în care s-a apreciat ca se impune curmarea controversei prin dispunerea granituirii apreciindu-se totodata ca pârâta ocupa, fara drept, o suprafata de circa 200 mp.

În cauza sus mentionata a fost efectuata o expertiza tehnica judiciara care a procedat la individualizarea terenurilor în litigiu, expertul stabilind si linia de hotar în concordanta cu întinderea dreptului de proprietate al fiecarei parti, cât si cu amplasamentul proprietatilor, varianta adoptata fiind conforma cu elementele de determinare ale proprietatilor.

Constatându-se ca pârâta ocupa în plus o suprafata de 57 mp fata de cea detinuta prin titlul de proprietate s-a dispus obligarea acesteia spre a lasa în deplina proprietate si folosinta reclamantilor suprafata de 57 mp teren individualizat în planul de situatie, anexa la raportul de expertiza tehnica judiciara, dispunându-se totodata si granituirea proprietatilor partilor si stabilirea liniei de hotar între cele doua proprietati.

Cu ocazia solutionarii litigiului sus mentionat, reclamantii nu au contestat legalitatea dobândirii dreptului de proprietate de catre pârâta, necontestând titlul de proprietate invocat de pârâta în aparare.

Potrivit art.480 Cod civil ” proprietatea este dreptul ce are cineva de a se bucura si a dispune de un lucru exclusiv si absolut, în limitele determinate de lege”.

În cauza de fata reclamantii nu au probat dreptul de proprietate, iar pârâtii au opus titlul de proprietate, respectiv contractul de vânzare cumparare autentificat sub nr.656 din 18 mai 1968, contract încheiat între partile în speta si având ca obiect transferul proprietatii asupra terenului în litigiu.

Reclamantii au solicitat obligarea pârâtei la lasarea în deplina proprietate si linistita posesie a imobilului în litigiu, însa nu au cerut si anularea contractului de vânzare-cumparare încheiat între parti, situatie în care actul juridic opus de pârâta se apreciaza a fi valabil.

Nulitatea actului de înstrainare trebuie solicitata expres de catre partea interesata, nefiind permis instantei de judecata, ca, din oficiu, sa se pronunte în afara limitelor cu care a fost investita.

Numai printr-o hotarâre judecatoreasca se poate constata o sanctiune de drept civil, respectiv lipsirea actului juridic în tot de efectele în vederea carora a fost facut, din cauza nesocotirii dispozitiilor legale edictate pentru încheierea sa valabila.

Ca atare, reclamantii nefacând dovada absoluta a dreptului de proprietate, actiunea în revendicare fiind actiunea civila prin care proprietarul ce a pierdut posesia bunului sau cere restituirea acestuia de la posesorul neproprietar, se apreciaza neîntemeiata actiunea reclamantilor.

În cadrul actiunii în revendicare, reclamantul nu trebuie sa faca alta dovada decât ca este proprietarul bunului ce revendica si ca bunul care alcatuieste obiectul dreptului de proprietate este în posesiunea pârâtului.

În speta, reclamantii nu au facut dovada proprietatii bunului revendicat, astfel încât ei nu sunt îndreptatiti la revendicarea imobilului în litigiu, conform art.480 Cod civil.

Tags: revendicare imobiliara

Revendicare imobiliara

SENTINŢA CIVILĂ NR. 767

Şedinţa publică din 10 martie 2009

J U D E C A T A:

La data de 14.05.2008 s-a înregistrat pe rolul … cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul …, domiciliat în … în contradictoriu cu pârâţii …, domiciliat în … judeţul …, domiciliat în … judeţul … …, domiciliat în …judeţul …, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, pârâţii să fie obligaţi să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 137,36 mp situată în …), cu următoarele vecinătăţi: N- domeniu privat, E – proprietate privată, V- domeniu privat, S- domeniu privat, înscris în cartea funciară la nr. …, identificat prin schiţele anexe.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că prin notificarea nr. … a solicitat în baza legii nr. …, restituirea terenului respectiv. Mai arată că prin Dispoziţia nr. … ianuarie …, emisă de …, s-a dispus restituirea în natură a imobilului în suprafaţă de 137,36 mp, situat în … .. identificat prin schiţele anexe la documentaţia cadastrală în baza căreia s-a făcut înscrierea în Cartea Funciară la nr. …

S-au depus la dosarul cauzei, în copie, înscrisuri iar în drept au fost invocate dispoziţiile art. 460 Cod civil şi legea 10/2001.

Pârâţii au formulat întâmpinare.

La termenul de judecată din data de … părţile au depus la dosarul cauzei un înscris intitulat “tranzacţie“ solicitând instanţei ca în temeiul dispoziţiilor art.271 şi următoarele din codul de procedură civilă, să se ia act de învoiala lor.

Având în vedere dispoziţiile art.271-273 C.p.c. “potrivit cărora părţile se pot înfăţişa oricând în cursul judecăţii, chiar fără să fi fost citate, pentru a cere să se dea hotărâre care să consfinţească hotărârea lor”, instanţa urmează a lua act de învoiala părţilor înfăţişată în scris şi intitulată “tranzacţie“, al cărui conţinut va alcătui dispozitivul hotărârii.

Tags: revendicare imobiliara

Revendicare imobiliara

SENTINŢA CIVILĂ NR.765-10.03.2009

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 16.12.2008 sub nr.__/327/___, reclamantii __si __ au chemat in judecata pe paratii __ si __ solicitand instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa oblige paratii sa ii lase in deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 31 mp situata in Mun.Tulcea, str.__ nr.__, jud.Tulcea, precum si desfiintarea pe cheltuiala acestora a constructiei provizorii situata pe terenul mentionat.

In motivarea cererii, reclamanta a aratat ca prin contractul de vanzare-cumparare autentificat sub nr.__/__ a achizitionat de la __ suprafata de 60 mp, situata in _, str.__ nr.6, jud.Tulcea.

Arata reclamantii ca pe acest teren se afla amplasata o constructie provizorie in suprafata construita de 31 mp, edificata in baza autorizatiei pentru executare de lucrari nr.16934/1991, cu termen de valabilitate de 1 an, la acel moment suprafata de teren aferenta constructiei fiind inchiriata in baza contractului de inchiriere nr.689/16.10.1991..

Se mai arata de catre reclamanti ca aceasta constructie se afla in prezent in proprietatea paratilor in baza contractului de schimb autentificat sub nr.1171/17.04.2002.

In drept, cererea a fost intemeiata pe disp art.480 c.civ si dispozitiile art.28 alin.2 din Legea nr.50/1991.

In dovedire, reclamanţii au depus la dosar in fotocopie contractul de vanzare nr.__/__, plan de amplasament si delimitare a imobilului, autorizatia pentru executarea constructiei provizorii, contractul de schimb nr.__/__.

Cererea a fost legal timbrata.

Paratii au formulat intampinare, solicitand respingerea cererii ca nefondata.

In motivare, s-a aratat ca acestia detin o constructie provizorie pe terenul respectiv in suprafata de 24 mp si nu de 31 mp, iar acest imobil nu este o constructie provizorie, ci o constructie solida din BCA, acoperita cu tabla si tamplarie de aluminiu, iar terenul a fost inchiriat de la S.C. __ S.R.L.

Depun pârâţii in sustinerea intampinarii, in fotocopie contractul de schimb nr.__/__.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta retine urmatoarele:

Prin contractul de inchiriere nr.__ din data de __, __, in calitate de titular al dreptului de administrare a suprafetei de teren care face obiectul prezentei cauze a inchiriat numitei __ suprafata de 60 de mp, teren situat in curtea __, str.__ nr.__, in vederea construirii de catre chirias a unui spatiu cu suprafata de 24 mp in care sa isi desfasoare activitatea un atelier de optica.

Ulterior, in data de 10.04.2002 __ a incheiat un contract de inchiriere cu S.C. __ SRL Tulcea, contract incheiat pe o perioada de 5 ani de la semnarea lui si care avea ca obiect acelasi teren.

In data de 17.04.2002, numitii __ si __ au incheiat un contract de schimb cu __, contract prin care cel din urma dobandea dreptul de proprietate asupra spatiului comercial amplasat pe terenul in suprafata de 30 mp, inchiriat de la __.

Prin contractul de vanzare-cumparare autentificat la BNP __ in data de __ reclamantii au devenit proprietarii suprafetei de 60 mp teren situat in Tulcea, str.__, nr.6.

Faţă de situaţia expusă mai sus, instanţa retine că pârâtii ocupă fără titlu imobilul reclamanţilor, prin atitudinea sa aducîndu-i prejudicii acestuia din urmă.

Articolul 480 Cod civil stabileşte continutul juridic al dreptului de proprietate prin enumerarea atributelor acestuia.

Actiunea in revendicare este cel mai energic mijloc de aparare a acestui drept, fiind definita ca acea actiune reala prin care proprietarul care a pierdut posesia bunului sau cere restituirea acestui bun de la posesorul neproprietar, fiind o actiune petitorie ce tinde la stabilirea directa a dreptului de proprietate al reclamantului.

Din definitia si caracterul sau se desprinde si una dintre conditiile de exercitare a actiunii, si anume aceea ca reclamantul sa fie titularul dreptului de proprietate asupra bunului revendicat, redobandirea posesiei fiind un efect accesoriu al actiunii, cazand insa in sarcina celui ce se pretinde titular al dreptului de a face dovada acestuia.

Reclamantii au facut dovada dreptului lor de proprietate asupra terenului in suprafata de 60 mp cu inscrisul aflat la fila 6 din dosar, respectiv contractul de vanzare cumparare incheiat cu Protoieria Tulcea.

In ceea ce ii priveste pe parati, acestia nu detin niciun titlu de proprietate asupra terenului in discutie, ci doar un drept de proprietate asupra constructiei edificate pe acest teren, constructie ce are un caracter provizoriu.

Faptul ca aceasta constructie este edificata pe terenul revendicat de reclamanti este recunoscut de parati prin intampinarea inaintata la dosar, dar este sustinut si de inscrisurile depuse de parti respectiv: autorizatia de constructie (fila 11), extrasul de carte funciara (fila 9), contractul de schimb (fila 14), paratii exercitand astfel o posesie asupra terenului in litigiu.

Unul dintre atributele dreptului de proprietate este acela de a folosi bunul (jus utendi) care presupune exercitarea de către titularul dreptului de proprietate a unei stăpâniri efective asupra bunului în materialitatea sa direct şi nemijlocit prin putere proprie sau în interes propriu, sau de a consimţi ca stăpânirea să fie exercitată în numele şi în interesul lui de către o altă persoană.

Pe de altă parte, se reţine că dreptul de proprietate este un drept exclusiv (ceea ce presupune că titularul său este singurul îndreptăţit să exercite atributele pe care acesta le conferă), şi un drept absolut în sensul că este opozabil erga omnes – toate celelalte subiecte pasive nedeterminate fiind ţinute a respecta prerogativele titularului său.

Acest fapt presupune o obligaţie negativă în sarcina celorlalţi subiecti de drept în sensul de a nu aduce atingere exercitării de către titularul dreptului de proprietate, a prerogativelor acestuia.

O astfel de obligaţie revine şi pârâtilor în sensul de a nu aduce nici o atingere dreptului de proprietate al reclamantului, mai exact dreptului acesteia de a folosi nestînjenit bunul său imobil.

Din aceste considerente, instanta urmeaza a admite primul capat de cerere cu consecinta obligarii paratilor de a lasa in deplina proprietate si linistita posesie reclamantilor suprafata de 31 mp.

Referitor la obligarea paratilor de a ridica constructia edificata pe terenul proprietatea reclamantilor, se retin urmatoarele:

Prin autorizatia de constructie nr.__/__, __ a obtinut o autorizatie de constructie pentru ridicarea unei constructii provizorii in suprafata de 24 mp pe terenul care face obiectul litigiului.

Codul civil reglementeaza accesiunea imobiliara artificiala in art.494 din textul caruia rezulta ca orice constructii, plantatii sau lucrari executate de un tert pe terenul altuia apartine proprietarului solului prin aplicarea regulii din dreptul roman “quod solo aedificatur solo cedit”.

Pentru a stabili drepturile proprietarului solului si ale constructorului, art.494 c.civ face o distinctie dupa cum constructorul este de rea credinta sau de buna credinta.

Buna sau reaua credinta se apreciaza in persoana celui ce a edificat constructiile pe terenul altuia, deci a constructorului initial, si nu in persoana dobanditorilor ulteriori ai acestora.

Din inscrisurile depuse de parti rezulta ca autorii paratilor au detinut o autorizatie de constructie pentru ridicarea unei constructii provizorii pe o suprafata de __ mp, dar in fapt aceasta a fost ridicata pe o suprafata de 31 mp asa cum rezulta si din masuratori (fila 8).

Totodata se arata de catre parati ca aceasta constructie nu are un caracter provizoriu, ci este una solida, din BCA, acoperita cu tabla si aluminiu. Astfel, se retine ca, desi Protoieria, in calitate de administrator al terenului in litigiu a obtinut o autorizatie de constructie pentru numita __, constructie cu destinatie atelier de optica, aceasta nu a respectat suprafata de teren prevazuta in autorizatie, si nu a respectat nici caracterul provizoriu al constructiei, tinzand a da constructiei un caracter definitiv aspecte ce nu pot fundamenta buna sa credinta.

Pentru aceste considerente, instanta apreciaza ca parata a actionat cu rea credinta in momentul edificarii constructiei.

Astfel fiind stabilit elementul subiectiv in persoana constructorului, se retine ca art.494 c.civ. lasa deschisa posibilitatea proprietarului terenului de a cere obligarea constructorului la ridicarea constructiilor, ori de a obtine autorizarea sa de a proceda in sensul aratat pe cheltuiala constructorului.

Dintr-un alt punct de vedere, fata de natura contractului de locatiune, contract incheiat anterior ridicarii constructiei si care genereaza ca si efect doar o detentie precara asupra celui care ridica o constructie pe suprafata de teren inchiriata, se retine ca numita __ nu avea animus possidendi.

Detentia precara se caracterizeaza prin lipsa elementului ”animus” ceea ce inseamna ca detentorul nu se comporta ca un proprietar (nu foloseste bunul “sub nume de proprietar”) avand numai o stapanire materiala a bunului.

In cauza, se retine ca imobilul ce consta in terenul in suprafata de 31 mp pe care se afla edificata constructia provizorie a fost inchiriat de numita __ care, la momentul incetarii contractului de locatiune avea obligatia restituirii acestuia catre proprietar in starea in care l-a primit (art.1431 C.civ), iar ulterior terenul a fost inchiriat S.C. __ S.R.L. Tulcea, fara ca paratii sa justifice vreun drept asupra imobilului in litigiu.

Pentru aceste considerente instanta urmeaza a admite cererea privind obligarea paratilor la ridicarea constructiei edificate pe terenul proprietatea reclamantilor, pe cheltuiala paratilor.

Tags: revendicare imobiliara

Revendicare imobiliara

SENTINŢA CIVILĂ NR.557/19.02.2009

Prin acţiunea înregistrată sub nr.5872/327/2008, ____, a chemat în judecată pe pârâta __, solicitând instanţei ca prin sentinţa de o va pronunţa să dispună rezilierea contractului de închiriere nr.238/22.03.1991 şi evacuarea pârâtei din locuinţa proprietate de stat, situată pe __.

In motivarea acţiunii reclamanta arată că în baza contractului de închiriere nr.238/22.03.1991, pârâta locuieşte şi foloseşte spaţiul locativ din fondurile statului. Arată reclamanta că, deşi pârâta a fost somată în mai multe randuri de Consiliul Local Tulcea, Directia de Intretinere si Administrare Patrimoniu, aceasta a refuzat sa achite debitul restant, constând în contravaloare chirie neachitată începând cu anul 2003 până în prezent.

In drept acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiile Legii 114/1996.

In dovedirea acţiunii s-au depus la dosar în copie: contract de închiriere nr.238/1991, procesul-verbal de predare-primire a locuinţei, adresa emisa de Asociaţia de proprietari nr.22, notificările nr.30419/24.03.2008 şi nr.19092/29.05.2008 şi avizul de plata emis de Primăria Municipiului Tulcea în data de 30.11.2008.

Pârâta, deşi legal, citat nu s-a prezentat in instanţa şi nu a formulat întâmpinare pentru a se apăra faţă de pretenţiile reclamantei.

Pentru termenul de judecată din data de 16.01.2009 reclamanta a depus la dosar cerere completatoare, în sensul că a solicitat evacuarea şi a numiţilor ___, __ şi ___, domiciliaţi în Tulcea, _______-, locatari la această adresă.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanţa reţine faptul că pârâta din cauza foloseşte spaţiul locativ situat in mun.Tulcea la adresa indicata in petitul acţiunii, imobil pe care l-a ocupat in baza contractului de închiriere nr.238/1991, (fila 4 din dosarul cauzei).

De asemenea, in baza înscrisurilor depuse la dosar, instanţa retine că aceasta nu si-a îndeplinit obligaţia de a achita chiria si majorările de întârziere calculate in funcţie de prevederile contractuale art.5 din contractul de închiriere.

In drept acţiunea reclamantei este întemeiata si urmează să fie admisă reţinându-se in esenţă următoarele considerente :

Contractul de închiriere reglementat de art.1411 cod civil, este un contract in temeiul căruia o persoana, locator, se obligă să asigure unei alte persoane, locatar, folosinţa temporara, totala sau parţială a unui bun in schimbul unei sume de bani reprezentând chirie. In materia închirierii de locuinţe, regulile generale aplicabile contractului de închiriere prevăzute de dispoziţiile Codului civil se completează cu dispoziţiile Leg.114/1996, Legea locuinţei, normele de drept incidente in materie, instituind ca obligaţie principala a chiriaşului achitarea chiriei in cuantumul si la termenele stabilite prin contract (art. 1429 cod civil).

Astfel, ţinând cont de cele stipulate in conţinutul contractelor (art.5 din contractul 432/1979) coroborat cu art.969 cod civil prin care se instituie obligaţia părţilor de a-si îndeplini in totalitate si cu bună credinţă sarcinile asumate in contractele pe care le încheie, precum si in baza regulilor generale care reglementează rezilierea contractului de închiriere art.1439 alin.2 cod civil si art.24 lit.b din Legea 114/1996, locatorul are si posibilitatea sa ceara rezilierea contractului de închiriere cu consecinţa fireasca a evacuării chiriaşului din locuinţa ocupată dacă locatarul nu a achitat chiria cel puţin trei luni consecutiv.

Cum in cauza reclamanta a făcut dovada ca pârâta nu si-a îndeplinit obligaţia principală de plata a chiriei acumulând un debit restant de 1441 lei, debit ce constă în contravaloarea chiriei pe o perioada mai lunga de trei luni, instanţa în temeiul textelor de lege mai sus amintite şi a dispoziţiilor contractuale din contractul de închiriere intervenit intre părţi, urmează sa dispună rezilierea contractului de închiriere nr.238/22.03.1991.

Întrucât, ca urmare a rezilierii contractului, pârâta ocupă spaţiul fără a deţine un titlu locativ, încetând raporturile de locaţiune, urmează a se dispune şi evacuarea acestora din spaţiul ocupat.

Tags: revendicare imobiliara

Revendicare imobiliara

SENTINŢA CIVILĂ NR.968

Şedinţa publică de la 27 Martie 2009

Prin acţiunea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. …/2007 reclamantul … Constantin a chemat în judecată pe pârâtul … Ipocrate Dumitru pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligat pârâtul să lase în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul situat în Sulina, str. .. nr. 39, compus din suprafaţa de 1203, 37 m.p. din care suprafaţa de 400 m.p. dobândită prin contractul de vânzare cumpărare nr. 4956/21.08.2005, suprafaţa de 60 m.p. teren aflat în prelungirea sudică a proprietăţii, suprafata de 743,37 m.p. amplasat în prelungirea estică a proprietăţii, teren rezultat din desfiinţarea fostei gârle, folosit de către reclamant de mai bine de 12 ani, cu cheltuieli de judecată.

În motivare acţiunii reclamantul a arătat că este proprietar al suprafeţei menţionate după cum rezultă din nota de constatare nr. 3743/16.09.2005 a Primăriei Sulina precum şi din anexa aferentă acesteia.

În perioada 2003-2005 vecinul său …. Ipocrate Dumitru, profitând de faptul că nu se afla în posesia actelor care să ateste dreptul său de proprietate asupra trenului respectiv, a formulat o acţiunea de revendicare în instanţă pentru suprafaţa de 40,40 m.p. teren care i-a fost admisă tocmai datorită faptului că la momentul respectiv nu se afla în posesia actelor care să ateste dreptul său de proprietate intrând în posesia lor după pronunţarea unei hotărâri definitive în respectiva cauză.

În momentul în acre hotărârea judecătorească respectivă a fost pusă în executare de către executor, i-a prezentat acestuia actele respective, însă nu au fost luate în seamă.

În drept au fost invocate prevederile art. 480 Cod civil.

În dovedirea acţiunii reclamantul a depus la dosarul cauzei înscrisuri.

Pârâtul … Ipocrate Dumitru, legal citat a depus întâmpinare în conţinutul căreia a solicitat respingerea acţiuni ca nefondată.

A arătat în esenţă pârâtul, că el deţine titlul de proprietate 94662/25.11.2004 fiind pus în posesie conform procesului verbal nr. 187/22.10.2004 în baza schiţei cadastrale aferentă titlului de proprietate.

A mai solicitat pârâtul obligarea pârâtul la plata cheltuielilor de judecată ce le va efectua. A depus pârâtul în apărare, la dosarul cauzei înscrisuri.

În dovedirea acţiunii reclamantul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriul pârâtului, şi proba cu expertiza topografică iar în apărare pârâtul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului, probe încuviinţate şi administrate de către instanţă.

Astfel, s-a luat interogatoriu pârâtului … Ipocrate Dumitru răspunsurile date de către acesta fiind consemnate şi ataşate la dosar ( fila 50) şi interogatoriul reclamantului ( fila 51).

S-a depus la dosar raportul de expertiză topografică efectuat de expert Gabrielescu Petruţa (filele 189 şi urm.) faţă de care părţile nu au efectuat obiecţiuni.

Având în vedere că pe parcursul procesului a intervenit decesul reclamantului … Constantin s-a dispus introducerea în cauză a soţiei supravieţuitoare a acestuia … Lăcrămioara.

Analizând cauza în raport cu probele administrate instanţa reţine următoarele:

În baza contractului de vânzare cumpărare, autentificat sub nr. 4956 ( fila 3 din dosarul cauzei) reclamantul a cumpărat de la Nistor Elena suprafaţa de 400 m.p. teren şi casă de locuit, situat în Sulina, str. … nr.39, jud. Tulcea, având următoarele vecinătăţi: la nord stradă, la sud strada Nicolae Bălcescu, la est teren de stat şi la vest Melicencu Ana, mama pârâtului.

În baza titlului de proprietate nr. 94262/25.11.2004 eliberat de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor Tulcea, pârâtul … Ipocrate Dumitru deţine în oraşul Sulina, un imobil în suprafaţă de 420 m.p. teren intravilan, având următoarele vecinătăţi: la nord str. Mihail Sadoveanu, la est Tulbedgian Constantin, la sud Munteanu Ileana, la vest Toma Viorel şi Munteanu Ileana (fila 35 din dosar).

Conform raportului de expertiză efectuat de expert Gabrielescu Petruţa

( fila 179) se mai reţine că în baza sentinţei civile 1617/2.07.1985 pârâtul deţine o suprafaţă de 157,40 m.p. cu următoarele vecinătăţi : la nord Munteanu Ileana, la est Tulbedgian Constantin şi Lăcrămioara, la sud str. Nicolae Bălcescu şi Munteanu Ileana şi la vest Munteanu Ileana.

Acţiunea în revendicare este acţiunea proprietarului neposesor îndreptată împotriva posesorului neproprietar.

Raportul de expertiză topografică efectuat în cauză, a concluzionat că suprafaţa de 40 m.p. în litigiu aparţine pârâtului … Ipocrate Dumitru . Potrivit expertizei imobilul în suprafaţă de 399 m.p. aparţinând pârâtului ( 359+40), suprafaţă ce include şi suprafaţa de 40 m.p. aflată în litigiu ( marcat pe planul de situaţie prin culoare verde) suprafaţa terenului deţinută faptic de pârât este cu 20 m.p. mai mică decât suprafaţa de 420 m.p. stipulată în titlu de proprietate 94262/25.11.2004 .

Pentru considerentele expuse având în vedere că pârâtul nu ocupă teren din suprafaţa reclamantului şi faţă de dispoziţiile art. 480 Cod Civil instanţa va respinge acţiunea ca nefondată.

În temeiul art. 274 C.proc.civ. va fi obligat reclamantul la plata sumei de 1289 lei către pârât cu titlu de cheltuieli de judecată.

Tags: revendicare imobiliara

Revendicare imobiliara

SENTINŢA CIVILĂ NR. 501

Şedinţa publică de la 16.02.2009

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei ………., la data de ……….., sub nr. ………, reclamanta …………, domiciliată în …………, a chemat în judecată pe pârâtul ………., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa, să o oblige pe pârâtă să-i lase în deplină proprietate şi paşnică folosinţă terenul în suprafaţă de ……… mp situat în …………..

În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esenţă, că terenul în discuţie l-a dobândit prin moştenire şi l-a folosit până în urmă cu câţiva ani, când reprezentanţii Primăriei ………. l-au ocupat fără drept, dându-i altă destinaţie.

S-au ataşat cererii înscrisuri, în copie.

La primul termen de judecată, la cererea reclamantei, prin apărătorul său, instanţa a dispus introducerea în cauză, în calitate de pârât a Oraşului ……… prin primar.

Pârâţii, deşi legal citaţi nu s-au prezentat în instanţă şi nici nu au formulat întâmpinare.

În susţinerea acţiunii, reclamanta a solicitat şi instanţa i-a încuviinţat administrarea probei testimoniale, fiind audiaţi martorii ………. şi ………. De asemenea, s-a dispus efectuarea unei expertize topografice, cu următoarele obiective: identificarea şi reprezentarea grafică a terenului proprietatea reclamantei ………, situat în …………., în funcţie de actele existente la dosarul cauzei; identificarea şi reprezentarea grafică a terenului în litigiu şi de asemenea, să se precizeze cine ocupă în prezent respectivul teren.

Raportul de expertiză a fost întocmit de către expert ……… şi depus la dosarul cauzei la data de ………..

La solicitarea instanţei, expertul a refăcut lucrarea motivat de faptul că terenul din schiţa anexă la raportul de expertiză are o suprafaţă mai mare decât cea din înscrisurile existente la dosar. Lucrarea a fost înaintată la dosar la data de …………

Prin serviciul registratură al instanţei, la data de ………08, reclamanta a înaintat la dosarul cauzei precizări scrise, arătând că suprafaţa de teren pe care înţelege să o revendice de la pârâţi este de ……… mp, suprafaţa de …….. mp fiind consemnată din eroare în conţinutul cererii.

Au fost solicitate relaţii de la ………… … şi Primăria ………., ce au fost comunicate instanţei prin adresele nr. ………. şi nr……….. (filele 92 şi 95 din dosarul cauzei).

Examinând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de ………prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. ……….. (fila 3 din dosarul cauzei) soţii ………… şi ………. au cumpărat un teren în suprafaţă de ……… mp situat în ………. (fostă ………). Potrivit certificatului de moştenitor nr. ……….. eliberat de Notariatul de Stat ……… (fila 4 din dosarul cauzei) de pe urma defunctei ………., decedată la data de ………, a rămas ca avere succesorală cota indiviză de 1/2 din terenul mai sus arătat iar ca moştenitor ……….., care în calitate de soţ supravieţuitor a cules întreaga succesiune. Acesta din urmă s-a recăsătorit la data de ………. cu ……….., reclamanta din prezenta cauză, şi a decedat la data de …………, aspecte ce rezultă din certificatele de căsătorie şi de deces existente la dosarul cauzei (filele 14 şi 16).

Aşadar, reclamanta a dobândit prin moştenire dreptul de proprietate asupra imobilului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare mai sus arătat, imobil compus din teren în suprafaţă de ……….. mp.

Rezultă atât din raportul de expertiză, întocmit în cauză de către expert ……….. cât şi din adresa ……….. emisă de ……….., că pe terenul în discuţie este amplasat un post de transformare şi 2 stâlpi, bunuri care în conformitate cu dispoziţiile art. 4 din Legea 51/2006 aparţin domeniului public sau privat al unităţilor administrativ-teritoriale. Relativ la acest teren, prin adresa nr. ……… Primăria ………. a arătat că face parte din domeniul privat al oraşului fără însă să probeze aceste susţineri.

Or, potrivit art. 3 alin. 1 din Legea 213/1998, domeniul public este alcătuit din bunurile prevăzute la art. 135 alin. (4) din Constituţie, din cele stabilite în anexa care face parte integrantă din prezenta lege şi din orice alte bunuri care, potrivit legii sau prin natura lor, sunt de uz sau de interes public şi sunt dobândite de stat sau de unităţile administrativ-teritoriale prin modurile prevăzute de lege.

Art. 6 alin. 1 din acelaşi act normativ arată că fac parte din domeniul public sau privat al statului sau al unităţii administrativ teritoriale şi bunurile dobândite de stat în perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă au intrat în proprietatea statului în temeiul unui titlu valabil, cu respectarea Constituţiei, a tratatelor internaţionale la care România era parte şi a legilor în vigoare la data preluării lor de către stat.

În cauză, pârâţii nu au dovedit că terenul afectat de capacităţi energetice a fost preluat de la reclamantă sau de la autorul ei în baza unui titlu valabil.

Potrivit art. 1 din Protocolul nr.1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale “Orice persoană fizică sau morală are dreptul de a-i fi respectate bunurile. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege”.

În acelaşi sens sunt şi dispoziţiile art. 44 din Constituţie şi art. 481din Codul Civil potrivit cărora nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreapta şi prealabila despăgubire.

Este adevărat că bunurile existente pe terenul în litigiu sunt de utilitate publică însă, nu mai puţin adevărat, este faptul că reclamanta nu poate fi privată de proprietatea sa fără un temei legal aşa cum prevăd dispoziţiile legale mai sus arătate.

Pentru considerentele mai sus arătate, cererea reclamantei va fi admisă în parte, doar pentru terenul ocupat de postul de transformare şi cei doi stâlpi, în suprafaţă totală ……. mp situat în ……….., astfel cum a fost evidenţiat de către expert ………… în schiţa anexă la raportul de expertiză.

Pe cale de consecinţă, pârâţii vor fi obligaţi să lase reclamantei în deplină proprietate şi liniştită posesie, terenul mai sus arătat.

Tags: revendicare imobiliara

Revendicare imobiliara

SENTINŢA CIVILĂ NR.436

din 10.02.2009

Asupra acţiunii civile introdusă de către ………….. cu petiţia înregistrată la nr…….. din ………. număr unic de dosar…………

Din verificarea actelor de la dosar, rezultă că ultimul act de procedură a fost îndeplinit la data de 11 decembrie 2007, de când cauza a fost suspendată ca urmare a neîndeplinirii de către reclamant a obligaţiei impusă prin încheierea din data de 06.11.2007 şi că de la această dată dosarul a rămas în nelucrare mai mult de un an din vina părţilor.

În conformitate cu dispoziţia art.248 Cod procedură civilă, orice cerere de chemare în judecată se perimă de drept, chiar şi în contra incapabililor, dacă a rămas în nelucrare timp de un an, iar potrivit art.252 Cod procedură civilă perimarea se poate constata şi din oficiu.

Având în vedere că în cauza de faţă nu s-a îndeplinit nici un act de procedură, în vederea judecăţii pricinii de mai mult de un an, instanţa urmează a constata perimată acţiunea de faţă.

Tags: revendicare imobiliara

Revendicare imobiliara

SENTINTA CIVILA NR.1043
Sedinta publica de la 14 aprilie 2008

Asupra cererii de fata :
Prin cererea adresata Judecatoriei ______ si inregistrata sub nr.1294/327/ 20.09.2006 numar in format vechi 5453/2006,astfel cum a fost precizata reclamanta ____ , solicita instantei ca prin hotararea ce o va pronunta sa dispuna obligarea paratilor _______, de a lasa in deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 220,29 mp teren, aflata in _______.
In motivarea cererii reclamanta arata ca prin dispozitia nr.4101/19.12.2005 emisa de primarul municipiului ____ in aplicarea Legii nr.10/2001, i s-a restituit in natura suprafata de 863,56 mp situata in municipiul ______ formata din doua loturi si reprezentate in planul de situatie efectuat de expert ______, suprafata din care 215,76 mp , ce formeaza lotul 1B, sunt ocupati de parati, imprejurare care este confirmata si de mentiunile din procesul verbal de punere in posesie nr.14.374/01.06.2006.
In sustinere a fost solicitata administrarea probelor cu interogatoriul paratilor, expertiza tehnica, testimoniala si cu inscrisuri.
In drept, au fost invocate dispozitiile art.480 si urmatoarele C.civ., art.274 C.proc. civ.
In sustinere, reclamanta a depus la dosarul cauzei fotocopii dupa mai multe inscrisuri precum: Dispozitia nr.4101/ 19.12.2005; procesul-verbal de punere in posesie nr.14.374/1.06.2006, incheierea nr.4770/06.02.2006, extras de Carte Funciara, plan de situatie, adrese, cerere, proces verbal.
Paratii au depus la dosar intampinare prin care au aratat ca au stapanit in mod neintrerupt terenul in cauza in baza contractelor de vanzare cumparare datate 29.01.1932, prin care autorul ____ a cumparat de la _______,un imobil constand in loc de casa in lungime de 59 metri liniari si in latime 9 metri liniari si actul datat 06.06.1933, prin care acelasi autor, impreuna cu sotia sa, ____, cumpara de la _______ suprafata de 228 mp, loc viran, situat intre _______
In drept, au fost invocate dispozitiile art.115 c.cproc civ, iar in sustinere au fost atasate inscrisuri constand in acte de vanzare, act de deces, sentinta civila, decizii civile, proces verbal, Extras de pe Decretul 92/1950.
In cauza au fost administrate probele cu interogatoriul partilor,cu expertiza topografica si cu cercetare locala.
Cu adresa nr. 12753/16.04.2007, Primaria ____ a inaintat la dosar in copie, Decretul de expropriere nr.65/1987.
Analizand actele si lucrarile dosarului instanta retine urmatoarele:
Potrivit Dispozitiei 4101/19.12.2005 emisa de Primaria _____ s-a dispus restituirea , in natura reclamantei suprafata totala de 863,56 mp situata in ______, format din doua loturi, lotul 1B fiind ocupat de fam _____, avand ca vecinatati ________.
Conform art.480 si urmatoarele C.civ.” proprietatea este dreptul ce-l are cineva de a se bucura si dispune de un lucru in mod exclusiv si absolut, insa in limitele determinate de lege”
Astfel cum se poate observa ambele parti invoca in dovedirea dreptului de proprietate asupra terenului in discutie acte de vanzare cumparare care provin de la autori diferiti, astfel incat se impune compararea acestor titluri.
Prin actul de vanzare datat 05.02.1935 numitii ______ vand lui _____ , un „loc viran in forma neregulata situat in localitatea _____ cu fatade spre strada ____ si _____ si raspunzand in dos cu str. _____ si avand latura din strada ____ de 36 ml, spre proprietatea _______ de 19 ml, spre str. _____ de 31 plus 12 ml, total 42ml, spre proprietatea ______ de 34 ml, spre proprietatile ______ avand latura de 39 ml, spre str. _______ de 23, ˝ ml, spre proprietatile ________________ de 67 ml in total, iar dinspre proprietatea _______ pe partea cealalta de 37 ml.”
De asemenea, prin Procesul verbal incheiat in 11 mai 1951 este descris imobilul situat in str. _______ folosit de ________, fiind mentionata atat existenta gardului imprejmuitor din scandura veche, a gardului din scandura veche care desparte curtea de gradina, sopronul si porumbarul din scanduri constructii care se regaseau pe tenul acestuia.
Astfel, potrivit titlului de proprietate aflat la fila ___ din dosar datat 29.01.1932, invocat de parati, _______ au instrainat lui ________ imobilul constand in „ locul de casa in lungime de 39 de metri liniari si in latime de 9 metri liniari, pe care se afla construita o casa cu trei camere si o sala invelita cu tabla, o bucatarie de vara, construita din scandura, canal de apa, o latrina si la fund o casa in ruina.
Se specifica faptul ca imobilul avea ca vecini „in partea din deal restul proprietatii noastre (_________) , la fund si la vale proprietatea ____ si la fata str. _______.”
De asemenea, invoca paratii ca prin actul de vanzare datat 06.06.1933 , ___________ vinde autorilor acestora _________, suprafata de 228 metri patrati, „loc viran care face parte din locul viran situat in _____ , str. _____ si ________ , ramas mostenire de la defunctul tata ________”.
Se specifica faptul ca locul viran „ se margineste in partea din deal cu proprietatea cumparatorilor, la fata cu str. ________ si in celelalte doua parti cu restul locului proprietatea mostenitorilor ________ si are latimea la strada de 6 metri si lungimea incepand de la strada pana in fund de 38 metri”.
Ulterior, din suprafata totala de 579 mp achizitionata prin cele doua acte de vanzare mentionate, prin actul de vanzare cumparare datat 25.08.1967, _________ a vandut fiului sau __________, imobilul situat in _________ compus din teren loc de casa in suprafata de 280 mp, teren care „se invecineste la ____________
In ceea ce-l priveste pe _____, fiu al lui _______, desi paratii nu recunosc ca ______ i-ar fi instrainat o suprafata de teren, la interogatoriu acestia arata ca in momentul achizitionarii imobilului , in 1967, acesta era vecin cu proprietatea lor, aspect care reiese si din mentiunile contractului de vanzare cumparare in care _______- este mentionat in partea de sud pe o latura de 24,3 ml+ 4,10 ml+13,3 ml.
In Decretul de expropriere 40/1987 _______ figura cu suprafata de 336,94 mp teren cu constructii (fila ___), situata in _______fiind mentionat si _______ cu domiciliul in _________ cu imobil teren cu constructii situat la aceeasi adresa, in suprafata de 280 mp.
Potrivit concluziilor din raportul de expertiza topografica, suprafata de teren in discutie de 220,29 mp, identificata cu S2 in planul de situatie, care este actualmente folosita de parati, face parte din suprafata cumparata de catre ____________ conform actului de vanzare cumparare datat 05.02.1935 si a schitei anexa la acest contract.
Astfel, se poate observa prin actele de vanzare cumparare datate 1932 si 1933, autorul paratilor ___________ a achizitionat suprafata totala de 579 mp, din care a vandut lui _________, in 1967 suprafata de 280 mp, suprafata identificata cu S1 in planul de situatie (315,61 mp).
Relativ la suprafata intregului imobil situat in _________ folosit de parati are o intindere reala de 535,90 mp, format din S1 – 315,61 mp si S2 – 220,29 , delimitate prin gard impartitor, avand ca vecini ___________
Fata de aceste imprejurari se poate observa ca pentru suprafata S2, de 220,29 mp, teren ce face parte din suprafata dobandita in 1935 de ________, paratii nu au facut dovada dreptului de proprietate, imprejurare fata de care se apreciaza ca acestia au calitate de posesori neproprietari.
Avand in vedere aceste considerente, instanta urmeaza sa admita cererea astfel cum a fost precizata de catre reclamanta __________ in contradictoriu cu paratii _________ si va obliga paratii sa lase in deplina proprietate si posesie reclamantei suprafata de 220.19 mp. situat in _____________, identificata pe planul de situatie cu S2, delimitata prin punctele A,B,L,M,N,O,A, potrivit Raportului de expertiza intocmit de expert _________.
Potrivit art. 274 c.cproc civ va obliga paratii la plata cheltuielilor de judecata.

Tags: revendicare imobiliara