CIVIL. REZOLUTIUNE CONTRACT. TRANZACTIE JUDICIARA

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe, reclamantul EI a chemat în judecată şi personal la interogatoriu pe pârâta CM, solicitând ca în urma probatoriului administrat, instanţa să constate nulitatea absolută parţială a tranzacţiei judiciare, intervenite între noi părţile în dosarul şi cuprinsă în dispozitivul sentinţei civile respectiv a clauzei prin care am convenit ca apartamentul, compus din 3 camere şi dependinţe să fie vândut iar cu banii rezultaţi să se achite suma de 100.000.000 lei (ROL) credit BCR iar diferenţa de bani să fie împărţită în mod egal, să constate că reclamantul a dobândit în timpul căsătoriei cu pârâta, dreptul de proprietate asupra apartamentului compus din 3 camere şi dependinţe, că reclamantul a avut contribuţie exclusivă la dobândirea dreptului de proprietate asupra acestuia,urmând să se dispună atribuirea către acesta, a apartamentului, la dobândirea căruia a avut contribuţie exclusivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, a arătat că s-a căsătorit cu pârâta la data de …, iar prin sentinţa civilă a Judecătoriei Rm. Sărat căsătoria a fost desfăcută prin divorţ. În timpul căsătoriei au dobândit mai multe bunuri comune printre care şi apartamentul compus din 3 camere şi dependinţe.
Cu privire la bunurile comune dobândite în timpul căsătoriei, a menţionat că a figurat pe rolul Judecătoriei Rm. Sărat dosarul ce a avut ca obiect partaj bunuri comune. Prin sentinţa civilă instanţa judecătorească a luat act de tranzacţia celor doi foşti soţi prin care au convenit asupra modului în care urmau a fi împărţite bunurile comune, dobândite în timpul căsătoriei. Prin această tranzacţie, părţile au hotărât ca apartamentul compus din 3 camere şi dependinţe să fie vândut, iar cu banii rezultaţi să se achite suma de 100.000.000 lei (ROL) credit BCR, iar diferenţa de bani să fie împărţită în mod egal.
Deşi cei doi şi-au asumat prin această tranzacţie obligaţia de a vinde apartamentul sus menţionat, pârâta a refuzat în mod constant, începând cu momentul rămânerii definitive a hotărârii de expedient ce a consfinţit învoiala, să-şi execute obligaţia asumată. După rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătoreşti, reclamantul a publicat în repetate rânduri anunţuri prin care a încercat să caute cumpărători pentru apartamentul ce a făcut obiectul tranzacţiei. Cu toate că în urma acestor anunţuri a găsit mai multe persoane interesate în cumpărarea apartamentului pârâta a refuzat în mod repetat să se întâlnească cu aceste persoane pentru a stabili un preţ în vederea perfectării actelor de vânzare-cumpărare.
Atitudinea şicanatorie a pârâtei, de a împiedica vânzarea apartamentului, s-a materializat şi în formularea unei plângeri penale, împotriva sa şi a actualei soţii pentru infracţiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. 2 C.P. În motivarea plângerii, pârâta a arătat că în ziua de 17.04.2004, ora 12:45 în faţa magazinului unde lucra soţia sa ar fi fost agresată de reclamant şi de aceasta, cauzându-i-se leziuni traumatice ce necesitau 12-14 zile de îngrijiri medicale. Astfel, pe rolul judecătoriei Rm. Sărat a fost înregistrat dosarul, soluţionat prin sentinţa penală, prin care s-a dispus încetarea procesului penal în temeiul art. 11 alin. 2 rap. la art. 10 alin. 1 lit. h şi la art. 2841 C.P.P. , partea vătămată (pârâta) lipsind nejustificat la două termene de judecată. Reclamantul a învederat că demersurile sale de a încerca să vândă apartamentul au continuat cu o notificare adresată pârâtei prin care a somat-o să se prezinte la executorul judecătoresc la data de …. pentru a perfecta actele necesare vânzării (dosarul al executorului judecătoresc CG), dar aceasta nu a dat curs solicitării, fiind pusă în întârziere începând cu data de ….
Din cauza faptului că pârâta a refuzat în mod repetat să-şi îndeplinească obligaţia asumată prin tranzacţie şi presat de faptul că apartamentul începuse să se degradeze, reclamantul s-a văzut nevoit să promoveze o nouă acţiune de partaj bunuri comune înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm. Sărat, solicitând partajarea în cote de ? atât a apartamentului, cât şi a datoriei comune de 100.000.000 lei (ROL). Prin întâmpinarea formulată în această cauză, pârâta a solicitat respingerea acţiunii motivat de faptul că în cazul dat nu se mai poate relua judecata în privinţa unora dintre bunurile asupra cărora în aplicarea principiului disponibilităţii părţile au tranzacţionat, invocând în drept prevederile art. 1704, 1711 Cod civil şi 273 Cod Proc. Civ. Prin sentinţa civilă instanţa a respins cererea ca neîntemeiată. Dacă pârâta ar fi fost cu adevărat interesată în a vinde apartamentul, în virtutea principiului disponibilităţii procesuale, ar fi putut să fie de acord cu acţiunea, mai ales că modalitatea de partajare a apartamentului şi a datoriei de 100.000.000 lei (ROL) în cote de ? era cu mult mai avantajoasă decât cea consfinţită prin hotărârea de expedient.
Şi în 2005, a promovat o nouă acţiune de partaj bunuri comune, înregistrată pe rolul Judecătoriei Rm. Sărat, prin sentinţa civilă fiind admisă acţiunea şi fiind confirmat raportul de expertiză în varianta 1. Împotriva acestei sentinţe pârâta a formulat apel admis de către Tribunalul Buzău prin decizia civilă , acţiunea fiind respinsă pe fond, decizie rămasă irevocabilă prin decizia civilă pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti.
Demersurile sale de a încerca vânzarea apartamentului au continuat şi pe parcursul anilor 2006, 2007 şi 2008, însă de fiecare dată când apărea o persoană interesată în a cumpăra apartamentul, pârâta refuza orice comunicare cu reclamantul sau cu posibilii cumpărători. A menţionat că singurul motiv pentru care a fost de acord cu această clauză a contractului de tranzacţie a fost dorinţa sa de a pune capăt litigiilor cu pârâta.
Analizând atitudinea pârâtei în raport de cele relatate mai sus rezultă fără dubiu că obligaţia pe care şi-a asumat-o prin tranzacţia judiciară încheiată şi consfinţită prin sentinţa civilă este fundamentată pe o cauză falsă, ilicită şi imorală. Caracterul fals al cauzei obligaţiei pârâtei rezultă din scopul urmărit de aceasta la momentul încheierii tranzacţiei judiciare consfinţită prin sentinţa civilă. Scopul imediat (causa proxima) urmărit de pârâtă nu a fost acela de a vinde apartamentul şi de a împărţi preţul obţinut potrivit înţelegerii cuprinse în tranzacţie, ci acela de a bloca vânzarea exclusiv în scop şicanatoriu. În ceea ce priveşte scopul mediat (causa remota) pârâta nu a urmărit încetarea coproprietăţii devălmaşe, ci prelungirea acesteia la infinit, astfel cum rezultă din manifestarea sa de voinţă de a refuza perfectarea actelor de vânzare, aceste aspecte fiind sancţionate cu nulitatea absolută a clauzei.
Caracterul ilicit şi imoral al cauzei obligaţiei pârâtei rezultă din scopul urmărit de aceasta la momentul încheierii tranzacţiei, scop realizat prin încălcarea cu ştiinţă a unei serii de dispoziţii legale imperative, de ordine publică. Cum la momentul încheierii tranzacţiei au fost încălcate cu bună ştiinţă de către pârâtă dispoziţiile art. 475, 728, 963, 1310, Cod civ. rezultă că scopul urmărit de pârâtă nu a fost acela de a urmări încetarea coproprietăţii devălmaşe ci prelungirea acesteia la infinit.
Faptul că obligaţia pârâtei de a vinde apartamentul este fundamentată pe o cauză falsă ilicită şi imorală (pârâta neavând niciodată intenţia de a vinde apartamentul) este confirmat şi de poziţia procesuală pe care a avut-o în dosarele, aceasta neapărându-se în sensul că ar fi încercat să-l contacteze pe reclamant pentru a vinde apartamentul. Dacă pârâta ar fi folosit aceste apărări şi le-ar fi dovedit cele două acţiuni ar fi fost respinse ca lipsite de interes. De altfel de la momentul rămânerii definitive a hotărârii de expedient şi până la momentul de faţă pârâta nu a făcut nici un demers pentru a vinde apartamentul.
Atitudinea pârâtei faţă de obligaţia de a vinde apartamentul este în frauda legii şi în contradicţie cu dispoziţiile art. 1010 Cod civil, potrivit cărora “Obligaţia este nulă când s-a contractat sub o condiţie potestativă din partea celui ce se obligă”. Pe lângă atitudinea pe care pârâta a avut-o şi pe care o are în continuare faţă de obligaţia de vânzare a apartamentului, reclamantul a subliniat că nu trebuie trecută cu vederea nici culpa ce revine instanţei de judecată ce a luat act de tranzacţia noastră. În cazul de faţă instanţa care a luat act de tranzacţie nu trebuia să se limiteze doar la a verifica consimţământul părţilor şi capacitatea acestora de a contracta ci trebuia să analizeze dacă prin tranzacţie se pune capăt procesului şi dacă tranzacţia ce a fost înfăţişată nu poate da naştere altor litigii, care să vizeze bunurile supuse tranzacţiei.
În ceea ce priveşte celelalte capete de cerere a arătat că dreptul de proprietate asupra apartamentului a fost dobândit, în timpul căsătoriei cu pârâta la data de … prin actul de adjudecare al Biroului individual al executorului judecătoresc AA.
Actul de adjudecare a fost încheiat numai pe numele pârâtei din cauza faptului că la data de 18.02.2003 reclamantul nu se afla în localitate fiind plecat la Buzău datorită faptului că urma nişte cursuri pentru avansare. La dobândirea dreptului de proprietate asupra acestui apartament reclamantul a avut o contribuţie exclusivă, creditele contractate la B.R.D. Rm. Sărat au fost achitate integral de reclamant la data de 17.12.2003.
A subliniat că de la momentul pronunţării sentinţei civile şi până în prezent posesia de fapt a apartamentului i-a aparţinut reclamantului, acesta fiind cel care a achitat toate cheltuielile aferente acestuia.
În drept, şi-a întemeiat acţiunea pe prevederile art. 475, 728, 963, 966, 1004, 1006, 1010, 1310, 1704, 1713 Cod Civil şi art. 36 alin. 1 din Codul Familiei.
În dovedirea celor susţinute a solicitat proba cu înscrisuri, martori, interogatoriul pârâtei, prezumţii şi expertiză, sens în care a depus, în copie: sentinţa penală pronunţată de Judecătoria Rm. Sărat în dosarul, plângere CM, , decizia pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti în dosarul, decizia pronunţată de Tribunalul Buzău în dosarul, încheiere din data de 15.02.2006 pronunţată în dosarul de Tribunalul Buzău, motive de recurs CM în dosarul, sentinţa civilă pronunţată de Judecătoria Rîmnicu Sărat în dosarul, întâmpinare CM în dosarul, sentinţa civilă pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul, întâmpinare EM în dosarul, act de adjudecare, cerere de chemare în judecată formulată de EI în dosar, întâmpinare CM în dosar, sentinţa civilă pronunţată de Judecătoria Rm. Sărat în dosarul, formular depunere Banca Ţiriac, proces-verbal din data de 30.08.2004 din dosarul de executare Birou Individual Executor Judecătoresc CG, chitanţe de plată către Asociaţia de proprietari, formulare depunere numerar BRD Groupe Societe Generale, eşalonare rambursare credit BRD Groupe Societe Generale, contract de credit pentru persoane fizice încheiat de Banca Comercială Română, tranzacţie, planşe fotografice.
La termenul din data de 25.11.2008, pârâta, prin apărător, a invocat excepţia de necompetenţă teritorială a Judecătoriei Buzău, excepţie ce a fost respinsă pentru motivele care au fost reţinute în încheierea de şedinţă de la acea dată.
Legal citată, pârâta nu s-a prezentat în instanţă pentru a da lămuriri sau explicaţii, dar a formulat întâmpinare la data de 13.01.2008.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta a invocat excepţia insuficientei timbrări a capătului de cerere privind contribuţia exclusivă a reclamantului la achiziţionarea apartamentului.
În motivare, a subliniat că motivul determinant la încheierea tranzacţiei nu a fost unul imoral, de natură să nesocotească normele de convieţuire socială care pretind ca obligaţiile asumate să fie respectate şi ca drepturile subiective să fie exercitate cu bună-credinţă, voinţa părţilor fiind cea materializată în convenţie. Faptul că ulterior nu s-a înstrăinat imobilul nu s-a datorat culpei sale, ci culpei reclamantului care a dorit să obţină întreaga sumă de bani ce ar fi rezultat cu titlu de preţ. De asemenea, aceasta a negat că reclamantul ar fi făcut demersuri în vederea vânzării apartamentului, dumneaei fiind aceea care a încercat în repetate rânduri să stabilească o legătură cu acesta pentru a rezolva problema, însă a refuzat orice colaborare, mai ales că bunul era în posesia sa.
Aceasta a arătat că, în situaţia în care se va respinge primul capăt de cerere, nu se poate relua judecata în privinţa unora dintre bunurile asupra cărora, în aplicarea principiului disponibilităţii, părţile au tranzacţionat.
În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile art. 948 alin.4, art. 1201, art. 1704, art. 1711 C.civ.
Prin încheierea de şedinţă din data de 13.01.2009, instanţa dispus disjungerea capătului de cerere privind partajul de bunuri comune de restul cauzei, formându-se dosarul.
În baza art. 167 alin.1 C.proc.civ., instanţa a încuviinţat proba cu înscrisurile existente la dosar, apreciind ca acestea sunt pertinente, concludente si utile dezlegării pricinii.
La solicitarea reclamantului, instanţa a încuviinţat proba cu interogatoriul pârâtei, aceasta, deşi citată cu menţiunea personal la interogatoriu, neprezentându-se în instanţă pentru a răspunde la întrebările adresate de partea adversă.
La solicitarea părţilor, instanţa a încuviinţat proba testimonială cu trei martori pentru reclamant DV, PG, BG, şi un martor pentru pârâtă, IC, declaraţiile acestora fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.
Analizând materialul probator administrat în cauză, instanţa reţine:
Prin sentinţa civilă pronunţată de Judecătoria Râmnicu Sărat în dosarul, având ca obiect partaj bunuri comune, instanţa a admis acţiunea şi a luat act de tranzacţia părţilor, consfinţind-o într-o hotărâre de expedient.
Prin această tranzacţie, părţile au convenit asupra modalităţii de împărţire a bunurilor mobile, în ceea ce priveşte apartamentul compus din 3 camere şi dependinţe, hotărând ca acesta să fie vândut, cu banii rezultaţi urmând să se achite suma de 100.000.000 lei (ROL) credit BCR, iar diferenţa de bani să fie împărţită în mod egal.
Din coroborarea depoziţiilor martorilor audiaţi în cauză, instanţa reţine că părţile au achiziţionat apartamentul respectiv în baza actului de adjudecare al Biroului individual al executorului judecătoresc AA. Încă de la început, acesta se află într-o anumită stare de degradare, părţile nelocuind în acesta niciun moment.
De la dobândirea dreptului de proprietate asupra apartamentului şi până în prezent singurul care s-a preocupat de apartament, care a ţinut legătura cu Asociaţia de proprietari, care a achitat cheltuielile legate de întreţinerea apartamentului a fost reclamantul. Deşi pârâta avea calitatea de coproprietar alături de d-nul EI, aceasta nu s-a interesat de apartament, nefiind văzută de niciun vecin în bloc.
După pronunţarea sentinţei civile anterior menţionate, reclamantul a iniţiat demersurile necesare pentru vânzarea apartamentului. Astfel, martorul PG a povestit că, fiind coleg de serviciu cu reclamantul şi auzind că acesta intenţionează să-şi vândă apartamentul, i-a solicitat numărul de telefon şi l-a transmis unor cunoscuţi interesaţi să achiziţioneze un apartament în municipiul Râmnicu Sărat. Ulterior, din discuţiile purtate cu aceste persoane, martorul a aflat că d-nul EI a fost în imposibilitatea de a încheia vreun contract din cauza atitudinii manifestate de fosta soţie, în sensul că aceasta, fie nu venea la întâlnirile programate cu cumpărătorii, fie, dacă venea, spunea că nu este interesată să vândă, fără ca măcar să discute în prealabil condiţiile vânzării.
Depoziţia acestuia este întărită de declaraţia martorului DV. Acesta a arătat că din relatările reclamantului a înţeles că acesta nu a putut vinde apartamentul din cauza fostei sale soţii, acesta refuzând motivat de faptul fie că nu-i convenea preţul, fie că dorea să mai aştepte, fie că pur şi simplu nu vroia să vândă.
Martorul IC a relatat că ar fi însoţit-o pe pârâtă, în toamna anului 2007, la apartamentul părţilor, în ideea că îl va găsi acolo pe reclamant şi vor reuşi să discute pe tema vânzării apartamentului. Nerăspunzând nimeni, iar pârâta nefiind în posesia cheii de la apartament nu au putut intra, aşa că au cerut relaţii la vecina de la etajul 3 al condominiului. Aceasta din urmă, d-na BG, fiind audiată în calitate de martor, a infirmat susţinerile martorului IC, arătând că pârâta nu a venit niciodată personal la uşa sa şi nu a purtat nicio discuţie nici cu dumneaei, şi nici cu soţul său referitor de apartamentul în litigiu. Având în vedere relatările martorei BG, instanţa urmează să înlăture declaraţia domnului IC, întrucât aceasta nu corespunde adevărului. Toate aspectele relatate sunt cunoscute din discuţiile purtate cu pârâta, de care îl leagă o anumită prietenie, ceea ce face ca declaraţia acestuia să fie subiectivă, iar existenţa episodului la care a arătat că ar fi asistat personal a fost negată de martora BG.
Aceasta din urmă a arătat că apartamentul părţilor se află într-o stare avansată de degradare, infiltraţiile de apă ajungând până la apartamentul de la etajul al doilea. Fiind direct interesată de remedierea defecţiunilor, a luat legătura în mai multe rânduri cu reclamantul, atât personal, cât şi prin intermediul soţului său. Întrucât este educatoare, calitate în care intră în contact cu multă lume, a anunţat mai multe persoane şi le-a pus în legătură cu reclamantul pentru vânzarea apartamentului. Ulterior, din discuţiile purtate cu aceste persoane, a aflat că nu au putut încheia contractul deoarece reclamantul nu a putut lua legătura cu fosta soţie, aceasta refuzând să răspundă la telefon, atât la cel personal, cât şi la cel aparţinând fetiţei părţilor.
Lovindu-se de refuzul sistematic manifestat de reclamantă de a vinde apartamentul, d-nul EI, tocmai din dorinţa de a pune efectiv capăt stării de indiviziune cu privire la apartament, a formulat de două ori cereri distincte de partaj bunuri comune, înregistrate sub număr de dosar, respectiv la Judecătoria Râmnicu Sărat, finalizate cu hotărâri irevocabile de respingere a cererilor formulate.
Tot acestei intenţii se circumscrie şi cererea formulată de reclamant către executorul judecătoresc şi înregistrată la Biroul Individual Executor Judecătoresc CG. În procesul-verbal din data de 30.08.2004, se consemnează că numita CM a fost notificată să se prezinte la BIEJ CG pentru a se deplasa la un notar public în vederea perfectării contractului de vânzare-cumpărare a apartamentului, reţinându-se că aceasta nu s-a prezentat.
Instanţa apreciază că, cel puţin de la această dată, pârâta a fost pusă în întârziere cu privire la obligaţia asumată, potrivit prevederilor art. 1079 alin.1 C.civ.
Mai mult decât atât, reclamantul a achitat din resurse proprii creditul în valoare de 100.000.000 ROL, contractat la BCR, credit pe care părţile ar fi trebuit, conform tranzacţiei consfinţite în hotărârea de expedient a Judecătoriei Râmnicu Sărat, să-l achite cu prioritate din preţul apartamentului.
Concluzionând, instanţa reţine că, în virtutea tranzacţiei încheiate, cele două părţi şi-au asumat obligaţia de a vinde apartamentul al căror coproprietari erau. Chiar dacă pârâta nu avea un rând de chei şi chiar dacă nu a întreprins demersuri proprii în vederea înstrăinării imobilului, aceasta avea obligaţia de a răspunde solicitărilor venite din partea reclamantului pentru a realiza obiectivul stabilit de comun acord prin convenţia încheiată. Din coroborarea tuturor probelor, instanţa constată că nu se poate stabili nicio culpă în sarcina reclamantului acesta apelând la toate mijloacele posibile pentru a pune capăt stării de coproprietate: a încercat să identifice posibili cumpărători şi a contactat-o pe pârâtă în vederea încheierii actelor de vânzare-cumpărare, a notificat-o prin intermediul executorului judecătoresc pentru a se prezenta la notar, a promovat două acţiuni distincte de partaj, a încercat punerea în executare silită a hotărârii de expedient, toate aceste încercări ale sale fiind sortite eşecului.
Prin nulitate se înţelege acea sancţiune de drept civil care constă în lipsirea unui act, în tot sau în parte, de efectele juridice în vederea cărora acesta a fost întocmit, din cauza nesocotirii dispoziţiilor legale edictate pentru încheierea sa valabilă. Prin urmare, cauza care conduce la constatarea nulităţii absolute a actului ar trebui să existe la chiar momentul încheierii acestuia.
Probele administrate în acţiunea pendinte nu relevă existenţa vreunei cauze de nulitate la momentul semnării convenţiei, nefiind dovedit că pârâta ar fi încheiat tranzacţia doar în scop şicanatoriu, fără a avea intenţia de a pune în acest mod capăt stării de indiviziune. Toate probele, pledează, însă, pentru culpa pârâtei în aducerea la îndeplinire a obligaţiei asumate prin tranzacţie.
În cazul contractului de tranzacţie, neexecutarea culpabilă a oricăreia dintre obligaţiile ce incumbă părţilor atrage rezoluţiunea contractului, definită ca acea sancţiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic, constând în desfiinţarea retroactivă a acestuia şi repunerea părţilor în situaţia avută anterior încheierii contractului.
Cum prevederile art. 1704-1717 C.civ. nu conţin prevederi speciale legate de rezoluţiune, în lipsa unei stipulaţii contractuale exprese, în cazul neexecutării culpabile a obligaţiei de întreţinere devin incidente regulile generale din materia dreptului obligaţiilor art. 1020-1021 C.civ., creditorul putând opta între a cere executarea contractului sau rezoluţiunea lui pentru neexecutare.
Deoarece toate încercările anterioare ale reclamantului de a pune în executare silită obligaţia asumată prin tranzacţie au fost sortite eşecului, acesta a optat pentru desfiinţarea contractului, după punerea în întârziere a pârâtei, culpa pârâtei în executarea obligaţiei asumate prin contract fiind pe deplin dovedită.
Prin prisma celor analizate anterior, instanţa urmează să admită acţiunea precizată formulată de reclamantul EI în contradictoriu cu pârâta CM şi să dispună rezoluţiunea parţială a tranzacţiei încheiate între EI si CM la data de 02.04.2004 în vederea stingerii litigiului având ca obiect paratajarea bunurilor comune, tranzacţie consfinţită prin sentinţa civilă pronunţată de Judecătoria Râmnicu Sărat în dosarul 4, cu privire la înţelegerea referitoare la apartamentul.
Cum prezenta convenţie este o tranzacţie judiciară, consfinţită ca atare printr-o hotărâre judecătorească de expedient, rezoluţiunea parţială a tranzacţiei conduce pe cale de consecinţă la desfiinţarea în parte a sentinţei civile pronunţată de Judecătoria Râmnicu Sărat în dosarul cu privire la înţelegerea referitoare la apartamentul.
Faţă de soluţia la care a ajuns instanţa în urma deliberării, având în vedere dispoziţiile art. 274 C.proc.civ. care prevăd că partea care cade în pretenţii va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată, instanţa urmează să admită cererea reclamantei privind acordarea cheltuielilor de judecată. În acest sens, pârâţii vor fi obligaţi la plata către reclamantă a sumei de 519,3 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, taxă judiciară de timbru legal datorata şi timbru judiciar.

Tags: rezoluţiune contract

Rezolutiune contract

R O M Â N I A

JUDECATORIA O N E S T I

JUDETUL B A C A U

Dosar nr. 1327/270/2010 rezolutiune contract

Înreg. 19.02.2010

SENTINTA CIVILA NR. 2384

Sedinta publica din data de 01 septembrie 2010

COMPLETUL DE JUDECATA FORMAT DIN :

Presedinte – Gheorghe Andronache

Grefier – Nicoleta – Dalia Vrînceanu

Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulata de reclamanta ……. împotriva pârâtei …….. – prin administrator …….., având ca obiect rezolutiune contract.

La apelul nominal facut în sedinta publica au raspuns: reclamanta personal, prin procurator …. si asistata de avocat …… si pentru pârâta avocat …., lipsind administratorul pârâtei, …….

Procedura completa.

S-a facut referatul cauzei de grefierul de sedinta, dupa care:

Avocat ……. pentru reclamanta, fata de actul de la fila 46 dosar, respectiv certificatul emis de Registrul Comertului, din care rezulta ca administratori sunt ….. si …., solicita introducerea în cauza a lui …., cu domiciliul în ……….

Avocat …… pentru pârâta, renunta la exceptia lipsei calitatii de reprezentant legal, respectiv a calitatii de administrator al societatii pârâte pentru ….., este de acord cu introducerea în cauza în calitate de reprezentant legal cu puteri depline a lui Balerca Florenta.

Instanta pune în discutie exceptia inadmisibilitatii actiunii formulata de pârâta prin întâmpinare.

Avocat ….. pentru pârâta, mentine exceptia, cu motivarea din întâmpinare.

Avocat …….. pentru reclamanta, solicita respingerea exceptiei, din simpla enuntare a situatiei de fapt si a solicitarii, magistratul poate solutiona aceasta cauza fata de aceste elemente inserate. La termenul anterior a depus în scris cu privire la temei. Nu s-a pus problema prematuritatii.

Avocat ….. pentru pârâta, indiferent de temeiul de drept, instanta trebuie sa stabileasca natura raportului juridic, raportul este comercial, instanta nu trebuie sa dispuna prematuritatea actiunii, în situatia noastra dreptul este nascut.

Avocat …… pentru reclamanta, este vorba de procedura prealabila conform art. 7201 , partile au fost convocate de notarul public, practic a fost facuta o convocare de un organ în drept, procedura este realizata. Solicita introducerea în cauza a lui Balerca Florenta si cuvântul pentru formularea probatoriilor.

Avocat ……… pentru pârâta ridica exceptia inadmisibilitatii privind rezolutiunea.

Instanta pune în discutie exceptia inadmisibilitatii privind rezolutiunea, ridicata de pârâta prin aparator.

Avocat ……… pentru reclamanta, a sustinut ca din enumerarea situatiei de fapt se poate solutiona aceasta cerere, capatul de cerere este clar.

Avocat …… pentru pârâta, rezolutiunea este fie judiciara, fie conventionala. În contract partile au prevazut un pact comisoriu de gradul 3, si-a produs efectele, în mod automat acest contract s-a desfiintat, instanta nu se mai poate pronunta pentru ca era deja desfiintat.

Avocat …… pentru reclamanta, instanta în aceasta situatie, având în vedere probatoriile urmeaza sa constate ca se îndeplinesc conditiile pactului comisoriu de gradul 3, obligatia unei parti contractante nu a fost îndeplinita.

Avocat ……. pentru pârâta, precizeaza ca s-a cerut a se dispune.

Instanta uneste exceptiile cu fondul, apreciaza ca nu se impune introducerea în cauza a numitei Balerca Florenta iar alte probe nu sunt utile cauzei.

Aparatorii partilor arata ca nu mai au alte cereri de formulat.

Nemaifiind cereri noi de formulat sau probe de administrat, instanta constata cauza în stare de judecata si acorda cuvântul pe fondul cauzei.

Avocat …… pentru reclamanta, solicita admiterea actiunii asa cum a fost formulata. Arata ca între cele 2 parti s-a încheiat un antecontract de vânzare – cumparare pentru un spatiu. S-au prezentat la notar si au perfectat aceasta întelegere, s-a achitat o suma de bani, urmând ca la o data ulterioara sa perfecteze contractul. La data stabilita de parti …….. nu s-a prezentat, nu si-a îndeplinit obligatia. Rezulta ca suma a fost achitata, din cuprinsul întâmpinarii rezulta imposibilitatea executarii corelative. Fata de acestea, solicita admiterea actiunii, cu cheltuieli de judecata, instanta sa ia act ca reclamanta solicita cheltuieli de transport fiind nevoita sa se deplaseze din strainatate, conform actelor pe care le depune la dosar. În situatia în care instanta nu va perfecta vânzarea – cumpararea, solicita sa se dispuna rezolutiunea cu repunerea partilor în situatia anterioara.

Avocat ……. pentru pârâta, s-au pus concluzii pe un capat de cerere pentru care instanta nu a fost investita cu solutionarea lui, nu cunoaste motivul pentru care s-au pus concluzii pentru perfectarea vânzarii. Actiunea a fost introdusa doar pentru rezolutiune si despagubiri. Solicita respingerea privind rezolutiunea, urmeaza a fi respinsa în totalitate actiunea, simpla ajungere la termen nu pune debitorul în întârziere. Partea care considera ca nu si-a îndeplinit obligatia trebuia pusa în întârziere. Solicita obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecata.

Dezbaterile fiind terminate, cauza a ramas în pronuntare.

Dupa ce cauza a ramas în pronuntare avocat ……., aparatorul pârâtei, depune la dosar note scrise.

I N S T A N T A

Deliberând,

Asupra cauzei civile de fata;

Constata ca prin actiunea formulata reclamanta ….., prin procurator ……, a chemat în judecata pârâta ……, prin asociat unic si administrator …….., solicitând rezolutiunea antecontractului de vânzare-cumparare, autentificat sub nr. 154/08. 02.2010 la B.N.P. Mihnea Balan si obligarea pârâtei la plata sumei de 20.000 euro, ca efect al clauzei de razgândire.

Actiunea a fost legal timbrata iar în motivare se arata ca între parti a fost încheiat antecontractul sus-precizat. La data stabilita pentru întocmirea contractului de vânzare-cumparare, respectiv 12.02.2010, reprezentantul ……… s-a prezentat la B.N.P. Mihnea Balan, însa a refuzat semnarea contractului.

În prezent pârâta se afla în posesia spatiului din ……

Actiunea a fost întemeiata pe dispozitiile art.1020, 1021 si 1298 Cod civil.

Pârâta a formulat întâmpinare, invocând exceptia lipsei calitatii de reprezentant legal, respectiv, a calitatii de administrator al societatii pârâte si exceptia inadmisibilitatii actiunii, iar pe fond, respingerea actiunii ca nefondata.

În cauza s-au administrat probe cu înscrisuri, din analiza carora instanta retine urmatoarea situatie de fapt:

În data de 08.02.2010 s-a încheiat între ….., prin asociat unic si administrator ……., în calitate de promitent -vânzator si ….., în calitate de promitent – cumparator, antecontractul de vânzare cumparare, autentificat sub nr. 154 la B.N.P. Mihnea Balan, cu sediul în Onesti, str. Republicii nr. 70, jud. Bacau.

Conform clauzelor contractuale, promitentul – vânzator s-a obligat sa vânda promitentului-cumparator spatiul comercial în suprafata utila de 46,15 m.p., structurat astfel: spatiu deservire cu suprafata utila de 28,76 m.p., baie cu suprafata utila de 2,47 m.p. si magazie cu suprafata utila de 14,92 m.p., imobil situat în …….. cu vecinii: la N – S.C. ………, la E – casa scarilor, la S – exterior, la V – exterior.

Imobilul are nr. cadastral C.F. nr. 60007-C1-U11, dreptul de proprietate fiind înscris în C.F. nr.60007-C1-U11 a mun. Onesti.

Pretul total al vânzarii este în suma totala de 15.000 euro, din care suma de 10.000 euro s-a achitat la data încheierii si autentificarii contractului, urmând ca diferenta de 5.000 euro sa fie achitata vânzatorului, pâna la data de 01.05.2010.

Încheierea si autentificarea contractului de vânzare-cumparare în forma definitiva se va face pâna la data de 12.02.2010.

Promitentul-vânzator a declarat, conform celor înscrise în antecontract, ca acest imobil este pus sub sechestru conform procesului verbal emis de ANAF, nr. 66748/17.09.2009, notat în C.F. nr.12485/09.10.2009.

Totodata, promitentul-vânzator s-a obligat ca la încheierea contractului sa prezinte promitentului-cumparator certificatul de atestare fiscala, extrasul de carte funciara sau certificatul de sarcini, documentatia cadastrala, privind imobilul descris mai sus, sa faca toate formalitatile necesare în vederea ridicarii sechestrului asupra bunului descris mai sus, precum si sa prezinte orice alte documente ce vor fi necesare în vederea încheierii contractului de vânzare-cumparare si a înscrierii în cartea funciara a dreptului dobândit.

Promitenta-cumparatoare a declarat ca are cunostinta de situatia faptica si juridica a imobilului si s-a obligat sa cumpere imobilul descris mai sus în conditiile stabilite si sa se prezinte la biroul notarului public competent în vederea semnarii contractului de vânzare-cumparare în forma autentica.

În situatia în care, la termenul stabilit, promitenta-cumparatoare nu mai doreste sa cumpere, prezentul antecontract va fi reziliat de plin drept, pretul achitat la data autentificarii antecontractului ramânând în mâinile vânzatorului, drept sanctiune.

În cazul în care promitentul-vânzator nu mai doreste sa vânda imobilul descris mai sus, va înapoia promitentei-cumparatoare dublul sumei primite la data încheierii antecontractului.

Din Încheierea de certificare nr.400/12.02.2010, emisa de B.N.P. „Mihnea Balan”, rezulta ca ……. si ……. s-au prezentat în ziua de 12.02.2010, ora 1100, la sediul biroului notarial pentru perfectarea actului de vânzare-cumparare în forma autentica, ca urmare a antecontractului autentificat sub nr.154/08.02.2010 de B.N.P. „Mihnea Balan”, însa ……. a refuzat semnarea contractului de vânzare-cumparare.

În sedinta de judecata din data de 01.09.2010 pârâta, prin aparator, a aratat ca renunta la prima exceptie invocata prin întâmpinare, respectiv, la exceptia lipsei calitatii de reprezentant legal al societatii pârâte pentru ………

Privitor la exceptia inadmisibilitatii actiunii sunt de precizat urmatoarele:

Aceasta exceptie a fost invocata în baza a doua considerente:

Arata pârâta ca, având în vedere ca obiectul antecontractului de vânzare-cumparare îl reprezinta vânzarea unui spatiu comercial cu destinatia de „magazin de desfacere”, ca în acest spatiu pârâta îsi are sediul social, în raport de dispozitiile art. 4 si 56 din Codul comercial, natura litigiului este cea a unui litigiu comercial. În aceasta situatie, fiind un litigiu evaluabil în bani, reclamanta era obligata sa încerce concilierea directa, conform modalitatilor si în termenele prevazute de art. 7201 Cod procedura civila.

Mai arata pârâta, în al doilea rând, ca actiunea este inadmisibila, având în vedere pactul comisoriu de gradul III înscris în antecontract, rezolutiunea fiind conventionala, situatie în care instanta judecatoreasca nu mai are posibilitatea nici sa acorde un termen de gratie si nici sa aprecieze asupra oportunitatii pronuntarii rezolutiei, deoarece aceasta opereaza de plin drept.

De asemenea, se mai sustine de catre pârâta ca, deoarece se solicita rezolutiunea si plata de despagubiri si nu executarea contractului, trebuia ca pârâtul sa fie pus în întârziere, conform art.1078 si 1079 din Codul civil.

În legatura cu cele ce preced sunt de observat:

În primul rând, litigiul dintre parti nu este de natura comerciala. În speta, antecontractul de vânzare-cumparare nu se circumscrie raporturilor din sfera comercialului, din acesta neizvorând obligatii comerciale.

Este irelevant faptul ca în spatiul comercial respectiv, pârâta îsi are sediul sau ca, eventual, formeaza fondul de comert al acesteia si este înregistrat în evidenta contabila a societatii.

În al doilea rând, având în vedere temeiul de drept în baza caruia actiunea a fost promovata, aceasta este admisibila.

În situatia înscrierii unor pacte comisorii exprese de gradul III, cazul în speta, instanta va putea face numai verificarile pe care însesi clauzele contractuale conventionale de rezolutiune le permite.

Privitor la sustinerea ca solicitându-se de catre reclamanta si despagubiri, …… nu a fost pus în întârziere, este de aratat faptul ca prin prezentarea acestuia la biroul notarial si refuzul expres al lui …….. de a semna contractul de vânzare-cumparare, asa cum rezulta din Încheierea de autentificare nr. 400/12.02.2010, emisa de B.N.P. „Mihnea Balan”, instanta apreciaza procedura punerii în întârziere ca fiind acoperita, punerea în întârziere având scopul ca debitorul obligatiei sa ia cunostinta de manifestarea de vointa a creditorului, prin care pretinde executarea obligatiei de catre debitor.

Fata de cele de mai sus urmeaza a se respinge exceptia inadmisibilitatii actiunii, formulata de pârâta si a se admite actiunea reclamantei.

Se va constata intervenita rezolutiunea de deplin drept a antecontractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr.154/08.02.2010 la B.N.P. „Mihnea Balan”, cu sediul în ……

Va fi obligata pârâta ………, pin asociat unic administrator …….., sa restituie reclamantei suma de bani reprezentând echivalentul în lei la data platii, la cursul BNR, a sumei de 20.000 Euro.

În conformitate cu art. 274 Cod procedura civila va fi obligata pârâta sa achite reclamantei suma de 3.227 lei, cheltuieli de judecata.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

H O T A R A S T E :

Respinge exceptia inadmisibilitatii actiunii, formulata de pârâta.

Admite actiunea formulata de reclamanta ….., domiciliata în ……, prin procurator ……., domiciliat în …….. împotriva pârâtei …… cu sediul în …….., prin asociat unic si administrator ….., domiciliat în ……..

Constata intervenita rezolutiunea de plin drept a antecontractului de vânzare – cumparare autentificat sub nr. 154/08.02.2010 la B.N.P. Mihnea Balan, ……..

Obliga pârâta ……, prin asociat unic si administrator ……, sa restituie reclamantei suma de bani reprezentând echivalentul în lei la data platii, la cursul B.N.R., a sumei de 20.000 Euro.

Obliga pârâta …….., prin asociat unic si administrator ……. sa achite reclamantei suma de 3.227 lei, cheltuieli de judecata.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronuntata în sedinta publica, azi 01 septembrie 2010.

Tags: rezoluţiune contract

Rezoluţiune contract

R O M Â N I A

JUDECATORIA ONESTI

JUDETUL BACAU

DOSAR NR.5355/270/2008

Înreg.20.11.2008 rez.contract

SENTINTA CIVILA NR.1920

Sedinta publica din data de 17.06.2009

Completul de judecata format din:

Presedinte – CARMEN CIOSU

Grefier – ELIZA FEKETE

Astazi a fost pe rol judecarea actiunii civile având ca obiect rezolutiune contract formulata de reclamanta F.A. împotriva pârâtilor I. A. s.a.

La apelul nominal facut în sedinta publica se prezinta pârâtele I. A.,B.V. asistate de avocat C.I., procurator P.R., pentru reclamanta, martorii …, lipsa celelalte parti.

Procedura completa.

S-a facut referatul cauzei de grefierul de sedinta,dupa care, s-a procedat la audierea pe rând a martorilor prezenti sub prestare de juramânt, atragându-li-se atentia ca pentru marturie mincinoasa legea prevede închisoarea de la 1 la 5 ani, declaratiile fiind de asemenea consemnate la dosar.

Pentru reclamanta, procuratorul P. depune la dosar un înscris medical pentru reclamanta din care rezulta afectiunile de care sufera reclamanta.

Pentru pârâti, avocat C. depune certificatul de deces pentru I. C., raspunsurile la interogator date de reclamanta în dosarul 5354/2008,copii dupa declaratiile de martori audiate în acel dosar, certificatul de mostenitor 159/12.11.2003,copia contractului de vânzare-cumparare 4200 din 12.11.2003,contract donatie teren din 26.02.1999, o fotografie a casei reclamantei.

Nemaifiind alte cereri, instanta constata cauza în stare de judecata si acorda cuvântul pe fond.

Pentru reclamanta, procurator P. arata ca s-a facut dovada cu probele administrate ca actiunea formulata de reclamanta este întemeiata. Reclamanta si sotul sau si pârâta I. A. si sotul acesteia au încheiat un contract de vânzare-cumparare cu clauza de întretinere, acestia având obligatia sa o ajute si sa-i presteze întretinere pe timpul vietii. Cu probele administrate s-a facut dovada ca reclamanta pâna la decesul sotului sau a avut grija de acesta care era paralizat, singura a facut înmormântarea. Dupa aceasta perioada reclamanta a fost ajutata de uneori de sotul A.I. Batrânii au încheiat un contract de vânzare si cu B.V. pentru un teren. Imobilul în care locuieste batrâna nu este îngrijit, din fotografiile depuse rezulta ca nu este întretinut imobilul . Din exterior casa arata bine. Nu se poate lua în considerare depozitia martorei audiate pentru pârâti, care practic nu stia obiectul prezentei actiuni. Solicita admiterea actiunii. Depune concluzii scrise.

Avocat C. pentru pârâti arata ca obiectul actiunii îl formeaza rezolutiunea contractului de vânzare-cumparare cu doua clauze de întretinere si probatoriul administrat este diferit de cel pentru rezilierea contractului de întretinere. Se solicita rezolutiunea contractului de vânzare-cumparare aratându-se ca înca de la data încheierii acelui contract nu s-a prestat nici un moment acel ajutor pentru întretinere . Fiul A. s-a mutat la reclamanta imediat dupa promovarea acestei actiuni .La aceeasi data s-a introdus si actiunea prin care s-a cerut rezolutiunea contractului de vânzare-cumparare încheiat cu B.V. S-a încercat sa se faca dovada ca fiul lui I.C., I.C. este cel care a ajutat-o pe reclamanta. Dar s-a dovedit ca sotul lui I.A. a fost cel care a ajutat-o permanent pe reclamanta si cât traia sotul ei si dupa moartea acestuia. Urmeaza a se compara declaratiile martorilor audiati în dosarul 5354/ cu cei audiati în prezentul dosar, precum si raspunsurile la interogator date de reclamanta atât la dosarul indicat cât si în prezentul dosar când nu a avut o pozitie sincera. Din întregul probator administrat s-a dovedit ca întretinerea în limite contractuale a fost respectata. Solicita respingerea actiunii ca nefondata, sa se înlature ca nesincere declaratiile martorilor audiati cu celelalte probe din dosarul 5354/2008 unde s-a solicitat rezolutiunea contractului încheiat cu B.V., cu cheltuieli de judecata.

Cauza a ramas în pronuntare.

I N S T A N T A

Deliberând,

Asupra cauzei civile de fata;

Constata ca reclamanta F. A. i-a chemat în judecata pe pârâtii: I.A., I. C., B.V., I.D. si I.C., solicitând rezolutia contractului de vânzare-cumparare autentificat la nr.8798/4.XI.1994 la Notariatul de Stat din Onesti, repunerea partilor în situatia anterioara si cheltuieli de judecata.

Cererea a fost initial timbrata cu 120 lei si timbre judiciare de 0,30 lei, iar ulterior s-a admis cererea de ajutor public judiciar în anularea contractului pentru suma de 1751 lei reprezentând taxa judiciara de timbru pentru cel de-al doilea capat din actiune referitor la repunerea partilor în situatia anterioara. În motivare se arata ca sotii I. nu au prestat întretinere conform contractului de vânzare-cumparare.

Pârâtele formuleaza întâmpinare prin care solicita respingerea actiunii, aratând ca si-au îndeplinit obligatiile fata de reclamanta, atât I.A. cât si sotul ei pâna la deces, cât si fetele sale.

În continuare se mai arata ca au suportat si cheltuielile de înmormântare pentru sotul reclamantei.

Pârâtul I.C. nu formuleaza întâmpinare si de altfel nici un punct de vedere nici macar oral.

S-au depus înscrisuri, s-au luat interogatorii reclamantei si pârâtei I. A. si au fost audiati patru martori.

Din analiza probelor se retin în fapt urmatoarele:

La 9.XI.1994, s-a încheiat contractul de vânzare-cumparare autentificat la Notariatul de Stat între reclamanta si sotul ei, în calitate de vânzatori si I. C. si A., în calitate de cumparatori.

Vânzarea s-a facut sub rezerva dreptului de uzufruct rezervat vânzatorilor.

În schimbul transmisiunii de catre vânzatori a nudei proprietati asupra unei case compuse din trei camere, acoperita cu tigla, a unui grajd si a suprafetei de 1000 mp, cumparatorii au achitat 200.000 lei, obligându-se totodata sa presteze întretinere pe tot timpul vietii.

Practic s-a încheiat un act hibrid, de vânzare-cumparare cu clauza de întretinere.

Pârâta si sotul acesteia … si-au îndeplinit obligatia de întretinere conform contractului.

Sotul pârâtei, I.C. statea mai mult în gospodaria reclamantei, îi ducea mâncare, o ajuta la muncile agricole si a decedat în 2007, decembrie chiar în gospodaria A.F.

Reclamanta nu recunoaste ca a primit ajutor atât ea cât sotul ei, pâna la decesul acestuia de la I.C. care , alaturi de I.A. s-a preocupat inclusiv de ceremonialul si de cheltuielile de înmormântare.

Daca nu ar fi fost asa, reclamanta ar fi actionat cu mult timp înainte pentru desfiintarea actului.

Desi excedea obligatiilor de întretinere atât I.C. si sotia cât si pârâtele efectuau muncile agricole în gospodaria reclamantei.

Declaratiile martorilor reclamantei sunt date pro causa, tendentioase, însa ambele arata ca i-au vazut pe sotii I. sau pe nepoate cel putin o data în gospodaria reclamantei.

Din toamna anului 2008, pârâtul I.C. si sotia acestuia s-au mutat gospodaria reclamantei, moment de la care pârâtelor le-a fost interzis accesul în gospodarie chiar în timpul efectuarii unei lucrari.

La interogator, reclamanta nu recunoaste ca ar fi primit ajutor din partea sotilor I. si nici ca dupa moartea sotului sau I.A., i-a acordat întretinere, însa reuseste sa raspunda si afirmativ, în sensul ca, nepoatele i-au varuit casa în interior în anul 2007 si i-au înlocuit perdelele.

Prin raspunsurile la interogator mai recunoaste ca fiul A.I., respectiv I.C. s-a mutat din toamna anului 2008 în gospodarie si îi acorda întretinere si ca mai mult, doreste sa strice actele.

Din probe rezulta ca de la mutarea acestuia în gospodarie, reclamanta a refuzat ajutorul pârâtelor.

Din continutul contractului, dupa finalitatea si natura acestuia, rezulta ca obligatia de întretinere are caracter indivizibil, în sensul art.1057 Cod civil si urmatoarele Cod civil, creditorii, în speta contestatoarea, respectiv reclamanta putând fi îndestulata de oricare dintre cei care s-au obligat împreuna, potrivit celor ce rezulta din dispozitiile art.1062 Cod civil.

În speta, întretinerea s-a produs din partea tuturor.

Daca un debitor a asigurat întretinerea creditorului si, deci, obligatia a fost îndeplinita, nu exista temei de rezolutiune a contractului chiar daca celalalt debitor n-a avut o contributie la stingerea obligatiilor periodice, ceea ce nu este cazul în aceasta speta.

Actiunea nefiind întemeiata, conform art.1020 -1021 Cod civil urmeaza a se respinge.

Va fi obligata reclamanta la 500 lei cheltuieli de judecata catre pârâte.

Taxa judiciara de timbru în suma de 1751 lei constând în ajutor public judiciar va ramâne în sarcina statului.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

H O T A R A S T E :

Respinge actiunea formulata de reclamanta F.A., domiciliata în … împotriva pârâtilor: I.A., I.C., B.V., I.D. si I.C., domiciliati în …

Obliga pe reclamanta la 500 lei onorar avocat ales, respectiv câte 125 lei catre pârâtele I.A., B.V., I.D. si I.C.

Conform art.19 din O.U.G. nr.51/2008, taxa judiciara de timbru în suma de 1751 lei ramâne în sarcina statului

Cu apel în 15 zile de la comunicare.

Pronuntata azi 17.VI.2009, în sedinta publica.

P R E S E D I N T E , G R E F I E R ,

Red. C.C. – 23.VI.2009

Tehnored. C.M. – 25.VI.2009

Exemplare – 8

Tags: rezoluţiune contract

Rezoluţiune contract

R O M Â N I A

JUDECATORIA O N E S T I

JUDETUL B A C A U

Dosar nr.2944/270/2009 rezolutiune contract

Înreg. 28.05.2009

SENTINTA CIVIla NR. 1986

sedinta publica din data de 24 iunie 2009

COMPLETUL DE JUDECata FORMAT DIN:

Presedinte – Gheorghe Andronache

Grefier – Nicoleta- Dalia Vrînceanu

La ordine a venit spre solutionare actiunea civila promovata de reclamantii P.I. si P.E. împotriva pârâtilor B.C. si B.I. , având ca obiect rezolutiune contract.

La apelul nominal facut în sedinta publica au raspuns: reclamantii asistati de avocat L.S. care substituie pe avocat E. N. – conform delegatiei de substituire pe care o depune la dosar, pârâtul B.C. , lipsa fiind pârâta B.I. .

Procedura completa.

S-a facut referatul oral al cauzei de grefierul de sedinta, dupa care :

Avocat L.S. pentru reclamanti, depune la dosar diferenta de taxa de timbru în suma de 27 lei conform chitantei seria PMO, nr. 46156/24.06.2009, prezinta instantei originalul declaratiei data de pârâti în fata notarului si aflata la fila 7 dosar. Nu are alte cereri de formulat.

Instanta verifica originalul declaratiei cu înscrisul de la fila 7 dosar, constata ca sunt identice si dispune restituirea originalului.

Întrebat fiind, pârâtul recunoaste ca a dat o declaratie la notar, este de acord cu actiunea. Arata ca sotia sa este în Italia, aceasta stie de proces dar nu poate lua legatura telefonic cu ea. Nu are alte cereri de formulat.

Nemaifiind formulate cereri noi, instanta constata cauza în stare de judecata si acorda cuvântul pe fond.

Avocat L.S. pentru reclamanti, arata ca acestia au chemat în judecata pârâtii pentru a se dispune rezolutiunea contractului de vânzare – cumparare autentificat sub nr. 1534/03.12.2008 de B.N.P. B.I., temeiul actiunii fiind art. 1020 Cod civil dar motivul: cumparatorii nu au putut sa achite acel pret. Contractul este legea pârâtilor, motiv pentru care solicita admiterea actiunii, fara cheltuieli de judecata.

Pârâtul este de acord cu actiunea, recunoaste ca nu a achitat banii. sotia lui este plecata din ianuarie, ultima data a vorbit cu ea la telefon dupa ce a primit citatia.

Dezbaterile fiind terminate, cauza a ramas în pronuntare.

I N S T A N T A

Deliberând,

Asupra cauzei civile de fata;

Constata ca prin actiunea formulata reclamantii P.I. si P.E. au chemat în judecata pe pârâtii B.C. si B. I. pentru a se dispune rezolutiunea contractului de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 1354/03.12.2008.

actiunea a fost legal timbrata, iar în motivare se arata ca pârâtii nu au respectat clauzele contractuale privitoare la plata pretului.

Pârâtii nu au formulat întâmpinare.

În cauza s-au administrat probe cu înscrisuri, din analiza carora instanta retine urmatoarea situatie de fapt:

În data de 03.12.2008 s-a încheiat între reclamantii P.I. siP.E. , în calitate de vânzatori, si pârâtii B.C. si B. I., în calitate de cumparatori, contractul de vânzare-cumparare autentificat sub nr. 1534/2008 la B.N.P. B. I., cu sediul în mun. Onesti, B-dul Oituz nr.18, jud. Bacau.

Conform acestui contract, reclamantii au vândut pârâtilor apartamentul situat în Onesti, , jud. Bacau, având numar cadastral 135/A; 16.

Pretul vânzarii a fost stabilit de pârâti la suma de 39.000 lei, suma din care vânzatorii au primit 15.722 lei, anterior autentificarii si încheierii contractului, urmând ca diferenta de 23.278 lei sa fie achitata de cumparatori pâna la data de 15.04.2009.

pârâtile au inserat în contract un pact comisoriu expres, conform caruia, în cazul în care diferenta de pret, nu va fi achitat pâna la data stabilita mai sus, contractul va fi de drept rezolutionat, f?r? interventia instantei de judecata, vânzatorii fiind de drept puti în situa?ia anterioar? vânzarii, fara a fi obligati sa restituie 15.722 lei, fara punere în întârziere sau vreo alta formalitate.

Prezent în instanta, pârâtul B.C. a aratat ca este de acord cu actiunea reclamantilor.

Fata de cele de mai sus si de dispozitiile art. 1020 si urm. din Cod civil, urmeaza a se admite actiunea si a se constata intervenita rezolutiunea de drept a contractului încheiat între pârâti.

Se va lua act ca reclamantii nu au solicitat cheltuieli de judecata.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

H O T A R A S T E:

Admite actiunea formulata de reclamantii P.I. si P.E. , domiciliati în Onesti, , jud. Bacau împotriva pârâtilor B.C. si B.I. , domiciliati în com. , jud. Bacau.

Constata intervenita rezolutiunea de drept a contractului de vânzare-cumparare, autentificat sub nr.1534/03.dec.2008 la B.N.P. B. I., cu sediul în Onesti, B-dul Oituz nr.18, jud. Bacau.

Ia act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.

Cu apel în 15 zile de la comunicare.

Pronun?ata în sedinta publica, azi 24.06.2009.

Tags: rezoluţiune contract

Rezoluţiune contract

Prin cererea adresată Judecătoriei Bacău la data de …. şi înregistrată sub nr. …. reclamantul DI a chemat in judecată ca pârâţi pe DSP şi D (fostă D) E pentru ca prin hotărâre judecătorească să se dispună rezoluţiunea contractului de întreţinere autentificat sub nr. …. la B.N.P. SN şi repunerea părţilor in situaţia anterioară.

Cererea a fost timbrată cu 10 lei taxă judiciară de timbru şi 0,30 lei timbru judiciar.

In motivarea cererii, reclamantul arată că la data de …., împreună cu fosta soţie, pârâta DE a transmis pârâtului DSP prin contractul de întreţinere a cărei rezoluţiune se cere, nuda proprietate a imobilului proprietatea acestora din com .., respectiv casă din paiantă din trei camere împreună cu suprafaţa de 2499 m.p. teren găsit la măsurătoare 2567 m.p. Deşi prin contractul încheiat pârâtul şi-a asumat obligaţia de a – l întreţine pe reclamant in sensul de a-l asigura cu tot ceea ce este necesar unui trai decent, acesta nu şi-a îndeplinit obligaţiile ce ii reveneau prin contract.

Legal citat, pârâtul DSP a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională. A solicitat pârâtul respingerea acţiunii ca nefondată, deoarece relaţiile dintre acesta şi foştii soţi au fost întotdeauna bune, după divorţul foştilor soţi Drugă reclamantul schimbându-şi atitudinea faţă de el. Sub aspect reconvenţional a solicitat pârâtul ca in cazul admiterii cererii reclamantului, aceasta să fie obligat la restituirea contravalorii îmbunătăţirilor la imobilul in litigiu (refăcut faţada casei, racordat imobilul la reţeaua de apa curentă, edificat garduri, turnat alei de beton, zugrăvit interior si exterior, dig de protecţie in spatele casei, montat gresie).

Cererea reconvenţională a fost timbrată cu 1105 lei taxă judiciară de timbru.

S-a formulat întâmpinare de către DE prin care s-a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată. La data încheierii contractului de întreţinere reclamantul a cunoscut că DSP locuieşte in străinătate şi cu toate acestea pârâtul s-a interesat constant de situaţia reclamantului, trimiţându-i bani şi pachete.

In cauză s-a administrat proba cu înscrisuri, interogatoriul reclamantului,

expertiză tehnică construcţii şi proba testimonială fiind audiaţi ca martori MA, ND, ŞV, PT, PC şi FM.

Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine:

Prin contractul de întreţinere autentificat sub nr. …. la B.N.P. SN, reclamantul împreună cu soţia sa pârâta DE au transmis pârâtului DSP nuda proprietate a imobilelor proprietatea acestora din com …., respectiv casă din paiantă din trei camere împreună cu suprafaţa de 2499 m.p. teren găsit la măsurătoare 2567 m.p. transmiţătorii rezervându-şi asupra bunurilor un drept de uzufruct viager. In schimbul transmiterii proprietăţii pârâtul s-a obligat să presteze reclamantului şi lui DE (mama sa) întreţinere pe tot restul vieţii cu tot ceea ce este necesar unui trai decent iar la deces să îi înmormânteze potrivit obiceiului locului. Părţile au enumerat cu titlu enunţiativ in ce constă întreţinerea: procurarea de hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte, medicamente, tratament medical ambulatoriu şi spitalicesc.

Contractul a fost încheiat de către pârâtul DSP prin mandatar FC, aşa după cum rezultă din probele administrate acesta fiind plecat la lucru în străinătate in acea perioadă. De asemenea, ulterior încheierii contractului pârâtul a avut reşedinţa in străinătate de unde a trimis in ţară periodic sume de bani şi sporadic, unele pachete cu produse, aşa după cum au arătat martorii FM, PC, ŞV. Insă deşi reclamantul suferă de o serie de afecţiuni iar o anumită perioadă a fost internat in spital (potrivit declaraţiei martorului ND) pârâtul nu s-a achitat de obligaţia de întreţinere stipulată in contract constând in procurarea de hrană, tratament ambulatoriu şi spitalicesc, obligaţie care are un caracter succesiv, cu prestare zi de zi.

In absenţa unei clauze exprese, nu are nici o relevanţă că beneficiarul întreţinerii are suficiente mijloace materiale, căci obligaţia convenţională de întreţinere nu se confundă cu obligaţia legală, când acordarea întreţinerii depinde de starea de nevoie a celui îndreptăţit să o primească.

Mai mult, sumele de bani trimise de către pârât din străinătatea au fost in parte destinate efectuării lucrărilor de renovare şi îmbunătăţire a locuinţei ce a făcut obiectul contractului (declaraţiile martorilor FM, ŞV) şi doar o parte pentru acoperirea cheltuielilor reclamantului şi soţiei acestuia.

In speţă instanţa are in vedere împrejurarea potrivit căreia contractului de întreţinere –care este unul cu titlu oneros, translativ de proprietate, fiind un contract sinalagmatic nenumit – îi sunt aplicabile prevederile art. 1020 din Codul civil, condiţia rezolutorie fiind subînţelesă întotdeauna în caz de neexecutare culpabilă a uneia dintre obligaţii.

Soţii Drugă transmiţând proprietatea casei şi terenului către pârât in schimbul întreţinerii, rezultă că obligaţia de întreţinere este indivizibilă, cu o pluralitate de creditori. Aşa fiind, obligaţia de întreţinere nu este considerată îndeplinită dacă nu s-a executat integral faţă de toţi beneficiarii astfel că neexecutarea obligaţiei faţă de unul dintre beneficiari (reclamantul) îl îndreptăţeşte pe acesta să solicite desfiinţarea convenţiei şi restabilirea situaţiei anterioare.

Instanţa reţine pe baza depoziţiilor martorilor audiaţi în cauză că pârâtul nu s-a achitat de obligaţia de întreţinere asumată prin contract, astfel că urmează a admite acţiunea principală şi a dispune rezoluţiunea contractului de întreţinere autentificat sub nr. …..

Cu privire la cererea reconvenţională, din probele administrate rezultă că după încheierea contractului de întreţinere, cu acceptul reclamantului şi al pârâtei DE, pârâtul DSP a efectuat unele îmbunătăţiri la imobilele in litigiu. Astfel, aşa după cum au arătat martorii şi au fost identificate prin expertiza tehnică, au fost efectuate următoarele îmbunătăţiri: refăcut faţada casei, racord la reţeaua de apă, garduri din tablă zincată pe temelie de beton, placă de beton in curte, zugrăveli interioare şi exterioare, zid de protecţie in spatele casei, porţi din fier forjat, montat gresie in locuinţă, streaşină din lambriu PVC (necontestată de reclamant).

Aceste îmbunătăţiri au fost recunoscute de către reclamant prin interogatoriul administrat, insă acesta susţine că manopera a reprezentat contribuţia soţilor D. Cu privire la această manoperă, martorul MA a arătat că o mare parte dintre lucrări au fost făcute cu ajutorul fraţilor reclamantului pentru care nu s-au plătit bani. MND arată că atât el cât şi alte persoane l-au ajutat pe reclamant la unele lucrări (branşamentul de apă, ridicat o copertină) şi că ajutorul a fost unul reciproc, aceştia fiind apropiaţi şi sprijinindu-se la nevoie. Martorul PC a arătat de asemenea că la îmbunătăţirile efectuate, mână de lucru a fost asigurată de soţii D. iar contravaloarea materialelor de către pârâtul reclamant DP. In acest sens este şi declaraţia martorei FM, care i-a văzut pe soţii D. lucrând la pregătirea şi turnarea betoanelor cu ajutorul unei betoniere achiziţionată de pârât.

Din toate probele administrate, instanţa reţine că pentru îmbunătăţirile realizate, doar contravaloarea materialelor a fost suportată de către pârâtul DSP iar valoarea manoperei a aparţinut soţilor D.

În raport de soluţia de desfiinţare a contractului de întreţinere, urmează ca aceste îmbunătăţiri să se regăsească in patrimoniul reclamantului.

In situaţii precum cea de faţă, practica judecătorească a făcut aplicaţia principiului restituirii îmbogăţirii fără just temei.

Aceasta a fost definită ca fiind faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic. Acest fapt juridic naşte in sarcina celui care îşi vede mărit patrimoniul, obligaţia de restituire in limita sporirii patrimoniului.

Cum contravaloarea materialelor achitate de către pârât a condus la mărirea patrimoniului reclamantului concomitent cu diminuarea patrimoniului pârâtului, acestea având aceeaşi cauză, instanţa urmează a constata că reclamantul este obligat să restituie pârâtului reclamant DSP contravaloarea materialelor incorporate in îmbunătăţirile realizate, evaluate prin expertiza tehnică la suma de 7223 lei.

Constatând culpa procesuală a pârâtului reclamant, in temeiul art. 274 Cod Procedură Civilă va fi obligat acesta să plătească reclamantului suma de 810,30 lei cheltuieli judiciare (onorariu avocat şi taxă judiciară de timbru potrivit chitanţelor depuse la dosar).

Tags: rezoluţiune contract

Rezoluţiune contract

Deliberând asupra cauzei civile de faţă,

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la data de 11.05.2007 , reclamanţii T G şi T Fl au chemat în judecată pârâţii D C şi D E , solicitând instanţei ca prin hotărârea pe care o va pronunţa să dispună rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere autentificat sub nr. 5048/

În motivarea cererii, reclamanţii au arătat că, deşi intenţia lor a fost de a încheia doar un contract de întreţinere, după ce au semnat actul, l-au citit şi au aflat că s-a menţionat că ar fi primit şi un preţ de 8000 lei vechi, aspect neadevărat.

Mai mult, după ce timp de 1 an s-au înţeles bine cu pârâţii, care le-au adus alimente şi i-au ajutat, familia D i-a abandonat, fiind nevoiţi să se descurce singuri. De asemenea, pârâţii îi ameninţă cu evacuarea, le vorbesc urât şi refuză să îi mai ajute.

Pe de altă parte, în timp ce pârâţii folosesc singuri terenurile ce fac obiectul contractului, reclamanţii nu-şi pot asigura un trai normal, fiind bolnavi şi fără pământ. Pârâţii le-au desfiinţat postul telefonic, le-au tăiat abonamentul la lapte şi nu permit vecinilor să vină să-i viziteze.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.1020 şi urm. C. civ.

Cererea a fost legal timbrată în conformitate cu dispoziţiile Legii 146/1997 cu taxă de timbru în cuantum de 20 lei şi timbru judiciar în valoare de 0, 3 lei.

Pârâţii au formulat în termen legal întâmpinare prin care au solicitat instanţei respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

În motivare, pârâţii au arătat că şi-au achitat în mod permanent obligaţiile contractuale, atât personal cât şi prin persoane interpuse, asigurându-le reclamanţilor, hrană, medicamente şi ajutor la treburile gospodăreşti.

Au mai învederat că notarul le-a citit contractul reclamanţilor şi că preţul a fost achitat cu aceiaşi ocazie. Pe de altă parte, pârâţii au arătat că au un trai decent şi că nu au interes să înşele doi bătrâni.

O dată cu întâmpinarea, pârâţii au depus şi cerere reconvenţională prin care au solicitat obligarea reclamanţilor la plata sumei de 15000 lei, reprezentând cheltuieli cu întreţinerea şi îmbunătăţiri la gospodărie, plus dobândă în cuantum de 400 lei, precum şi un drept de retenţie asupra bunurilor până la achitarea datoriei.

Cererea reconvenţională a fost timbrată cu taxă de timbru de 1584 lei şi 3 lei, timbru judiciar.

În dovedirea acţiunii, reclamanţii au solicitat proba cu acte, interogatoriu şi martori, probe ce au fost încuviinţate şi administrate de instanţă.

În apărare şi susţinerea reconvenţionalei, pârâţii au solicitat proba cu acte, interogatoriu, martori şi expertiză construcţii, probe ce au fost încuviinţate şi administrate de instanţă.

Au fost audiaţi martorii propuşi de reclamanţi, şi cei propuşi de pârâţi, , declaraţiile lor fiind consemnate şi ataşate la dosarul cauzei.

A fost ataşat raportul de expertiză efectuat de exp. Enică Aurel.

La dosarul cauzei au fost depuse înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

Prin contractul de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, autentificat sub nr. 5048 de către BNP „L D”, reclamanţii le-au vândut pârâţilor nuda proprietate a imobilului situat în com. R, Jud. Bacău, compus din 9674 mp teren situat în extravilan şi intravilan, o casă în suprafaţă construită de 92 mp şi o magazie de 17 mp.

În cuprinsul contractului s-a menţionat că preţul vânzării de 8000 lei a fost primit integral de către vânzători, mai înainte de autentificarea actului şi că, pe lângă preţ cumpărătorii se obligă să asigure vânzătorilor îngrijirea şi întreţinerea cu tot ce este necesar pentru un trai normal şi decent, iar la deces să îi înmormânteze conform tradiţiei strămoşeşti. Întreţinerea şi îngrijirea se va presta la domiciliul vânzătorilor şi va consta în asigurarea de hrană , îmbrăcăminte, încălţăminte, încălzire, asistenţă medicală, îngrijire efectivă, cheltuielile urmând a fi suportate atât din banii cumpărătorilor cât şi ai vânzătorilor.

Reclamanţii sunt persoane în vârstă şi datorită problemelor de sănătate, ce rezultă din actele medicale ataşate la dosarul cauzei (filele 83-85) precum şi lipsa veniturilor suficiente, nu se pot îngriji singuri.

Din anul 2005, reclamanţii nu au mai beneficiat de îngrijire din partea pârâţilor. Acest aspect reiese din declaraţia martorului L M, prietenă cu familia reclamanţilor, care îl vizitează de două ori pe săptămână şi care a constatat personal că după această dată, reclamanţii aveau lipsuri legate de hrană şi ajutor în

casă pentru treburile zilnice, că îşi plăteau abonamentul la lapte şi îşi procurau singuri făina şi gazul.

Această declaraţie se coroborează şi cu depoziţia martorului G A, care îi vizitează pe reclamanţi săptămânal şi care a constat personal că aceştia îşi achiziţionau singuri hrana şi lemne pentru iarnă şi că duceau lipsă de mâncare.

Din răspunsurile pârâtei la interogatoriu coroborate cu declaraţiile martorilor de mai sus, instanţa reţine că la momentul actual relaţiile dintre părţi sunt tensionate, reclamanţii apelând la organele de poliţie.

Instanţa apreciază că declaraţia martorei M F nu este de natură de a duce la aflarea adevărului în cauză. Astfel, în primul rând, declaraţia este subiectivă, provenind de la o persoană angajată de pârâţi, iar în al doilea rând, contrazice chiar susţinerile pârâţilor (dacă pârâtul a răspuns la interogatoriu că s-a înţeles bine cu reclamanţii până în anul 2006, martora a declarat că părţile s-au înţeles bine până în 2007, dacă pârâţii au susţinut că au plătit preţul pentru toate imobilelel, martora a arătat că preţul a fost dat doar pentru jumătatate de hectar).

Conform art. 1020 Cod civil, „condiţia rezolutorie este subînţeleasă întotdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una dintre părţi nu îndeplineşte angajamentul său.”, iar potrivit art. 1021 Cod civil, „într-acest caz, contractul nu este desfiinţat de drept. Partea în privinţa căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau să silească pe cealaltă a executa convenţia, când este posibil, sau să-i ceară desfiinţarea, cu daune-interese. Desfiinţarea trebuie să se ceară înaintea justiţiei, care, după circumstanţe, poate acorda un termen părţii acţionate.”

În speţă suntem în prezenţa unui contract de întreţinere, intitulat in mod greşit contract de vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, întrucât preţul prevăzut în contract în schimbul imobilelor înstrăinate reprezintă mai puţin de jumătate din valoarea acestora. Mai mult, instanţa apreciază că în fapt pârâţii nu au plătit acest preţ. Acest aspect rezultă din atitudinea contradictorie a pârâţilor care, în cuprinsul întâmpinării au menţionat că preţul a fost plătit la notar, la interogatoriu pârâta a răspuns că preţul a fost achitat în iunie 2003, acasă la pârâţi, iar pârâtul a arătat că preţul a fost plătit în anul 2003, la locuinţa reclamanţilor. De asemenea, martora propusă de pârâţi, M F, a arătat că banii au fost daţi pentru pentru jumătatate de hectar.

Faţă de situaţia de fapt mai sus arătată, instanţa reţine că debitorii întreţinerii D C şi D E nu şi-au executat obligaţiile decurgând din acest contract faţă de creditorii T G şi T Fl. Această neexecutare este imputabilă pârâţilor, care nu au făcut dovada caracterului fortuit al neîndeplinirii obligaţiei.

De asemenea, instanţa constată că este îndeplinită şi cea de-a treia condiţie cerută pentru admisibilitatea rezoluţiunii judiciare, şi anume, aceea a punerii în întârziere a debitorilor. Fiind vorba despre un contract de întreţinere, debitorii sunt consideraţi de drept în întârziere, datorită caracterului alimentar al prestaţiei, care

trebuie sa fie efectuată în mod succesiv, termenele stipulate pentru executare având un caracter esenţial.

In consecinţă, având în vedere şi caracterul indivizibil al obligaţiei de întreţinere care trebuie executată integral faţă de toţi creditorii, instanţa va admite acţiunea reclamanţilor, astfel cum a fost precizată şi va dispune rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 5048.

Cu privire la cererea reconvenţională, instanţa reţine, în primul rând, că datorită caracterului aleatoriu al contractului de întreţinere, în caz de rezoluţiune, creditorii întreţinerii nu sunt obligaţi să restituie valoarea întreţinerii prestate.

În ceea ce priveşte suma pretins achitată cu titlu de preţ, instanţa observă că această sumă nu a fost solicitată prin cererea reconvenţională, ci numai în cadrul concluziilor pe fondul cauzei. De altfel, astfel cum s-a reţinut mai sus, acest preţ nu a fost plătit în fapt, fiind stipulat în mod fictiv în contract.

Pentru aceste motive, instanţa va respinge aceste pretenţii (inclusiv dobânda la aceste sume ce reprezintă un accesoriu al principalului) ale pârâţilor-reclamanţi ca neîntemeiate.

În ceea ce priveşte contravaloarea coşerului şi a gardului, din răspunsurile reclamanţilor-pârâţi la interogatoriu coroborate cu declaraţiile martorilor, instanţa reţine că pârâţii-reclamanţi au realizat din mijloace proprii aceste construcţii. Susţinerile reclamanţilor-pârâţi, potrivit cărora le-au dat pârâţilor-reclamanţi stâlpii pentru gard, nu sunt confirmate de nici o probă din dosar şi astfel, nu au fost dovedite potrivit art.1169 c.civ. Potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, valoarea acestor construcţii este de 5286 lei.

La momentul actual, dat fiind că prin rezoluţiunea contractului de întreţinere, reclamanţii-pârâţi au redevenit proprietarii casei şi a terenului aferent, aceste construcţii aparţin, în baza art.469 al. 1 c.civ, tot reclamanţilor-pârâţi.

În ceea ce priveşte dreptul de retenţie solicitat de pârâţii – reclamanţi, instanţa consideră că aceste bunuri nu sunt susceptibile de retenţie, drept pentru care pretenţiile pârâţilor nu sunt întemeiate.

Pentru aceste considerente, instanţa va admite în parte cererea reconvenţională şi va obliga reclamanţii-pârâţi să le plătească pârâţilor-reclamanţi suma de 5286 lei reprezentând contravaloarea coşer şi gard.

În baza art. 274 C.pr.civ., instanţa va obliga pârâţii-reclamanţi să le plătească reclamanţilor-pârâţi suma de 519,3 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând taxă de timbru şi onorariu avocat. În baza aceluiaşi text legal, va obliga reclamanţii-pârâţi să le plătească pârâţilor-reclamanţi suma de 903 lei, cu titlu de parte din cheltuielile de judecată reprezentând parte din onorariul de avocat, parte din taxa de timbru şi onorariul expert.

Tags: rezoluţiune contract

Rezoluţiune contract

Prin sentinţa civilă nr. 464/12.06.2008, pronunţată în dosarul nr.30/199/2007 al Judecătoriei Buhuşi, s-a admis acţiunea formulată de reclamanta S.A. în contradictoriu cu pârâta F.M., pentru rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de uzufruct viager şi clauză de întreţinere.

S-a admis excepţia lipsei coparticipării procesuale pasive şi ca urmare s-a respins acţiunea în rezoluţiune. Totodată s-a respins cererea de intervenţie în interes alăturat reclamantei, formulată de intervenientele S.M. şi S.A.. Reclamanta a fost obligată la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că, la data de 24.02.1997, s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.368, între reclamantă şi soţul său, actualmente decedat, pe de o parte, şi pârâta F.M. în calitate de cumpărătoare, de pe altă parte. În contract s-a trecut clauza de uzufruct viager şi clauza de întreţinere în favoarea vânzătorilor, iar în ceea ce o priveşte de pârâta-cumpărătoare s-a trecut menţiunea că aceasta este căsătorită.

S-a arătat de instanţa de fond că s-a pus în discuţia părţilor respectiv a reclamantei, problema coparticipării procesuale, raportat la susţinerile făcute de pârâtă prin întâmpinare şi anume că nuda proprietate a fost dobândită în regimul comunităţii de bunuri, preţul nudei proprietăţi fiind achitat din banii comuni ai soţilor. Instanţa de fond a arătat că, în speţă, este incidentă instituţia coparticipării procesuale forţate şi aceasta întrucât ne aflăm în faţa unui contract sinalagmatic ale cărui efecte urmează a se produce faţă de toţi participanţii la încheierea contractului.

Privitor la cererea de intervenţie accesorie, instanţa a arătat că urmează a fi respinsă ca urmare a respingerii acţiunii principale, cererea fiind formulată în interesul reclamantei.

Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termen legal, reclamanta şi intervenientele.

Prin încheierea din 25.05.2009, raportat la valoarea contractului, calea de atac a fost calificată drept recurs.

Recursul a fost legal timbrat.

În susţinerea recursului s-a arătat că hotărârea instanţei de fond este nelegală şi netemeinică, soluţia de admitere a excepţiei şi a nesoluţionării cauzei pe fond fiind una greşită. Au arătat recurentele că, deşi F.M. era căsătorită la data încheierii contractului, lipsa din cauză a soţului nu împiedica soluţionarea cererii şi aceasta pentru că hotărârea n-ar fi putut fi pusă în executare decât raportat la pârâtă nu şi la soţul acesteia, or acest lucru ar prejudicia-o pe reclamantă. S-a arătat totodată că instanţa, în virtutea rolului activ, putea din oficiu să introducă în cauză soţul pârâtei dar nu a făcut acest lucru. Pe cale de consecinţă, greşită e şi soluţionarea cererii de intervenţie,instanţa de fond trebuind să judece cauza pe fond, administrând probe în acest sens.

Intimata,prin apărător, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului deoarece F.V., soţul pârâtei, era necesar să figureze în proces, motivat de faptul că dobândirea nudei proprietăţi s-a făcut de soţia sa şi imobilul a intrat în comunitatea de bunuri a soţilor. Cu privire la criticile aduse sentinţei sub aspectul rolului activ, intimata a arătat că în cauză este incident principiul disponibilităţii, cadrul procesual fiind fixat de reclamant şi nu de instanţă.

În recurs nu s-au depus înscrisuri noi.

Analizând motivele de recurs invocate şi din oficiu, Tribunalul reţine că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Criticile aduse sentinţei sub aspectul greşitei soluţionări a cauzei pe excepţie, prin constatarea incidenţei excepţiei lipsei coparticipării procesuale pasive sunt nefondate deoarece, aşa cum a arătat şi instanţa de fond, ne aflăm în ipoteza unui caz de coparticipare procesuală forţată prin natura şi obiectul cauzei.

Chiar dacă, F.V., soţul pârâtei, nu a participat efectiv la încheierea contractului de vânzare-cumpărare, regimul comunităţii de bunuri, care este un regim consacrat de lege şi de la care soţii nu pot deroga, face ca, în mod automat, prin efectul legii nuda proprietate să fie dobândită nu numai de pârâtă – parte semnatară a contractului de vânzare-cumpărare, dar şi de soţul său, pârâta fiind căsătorită la momentul încheierii contractului.

Ca urmare, indiferent de faptul că soţul pârâtei nu a figurat în contract, regimul comunităţii de bunuri, care se aplică imperativ şi de drept, face ca dobândirea dreptului de proprietate să fie făcut de soţii Feraru şi nu numai de pârâtă.

Rezoluţiunea contractului, care tinde la desfiinţarea contractului şi restabilirea situaţiei anterioare, face ca, în mod necesar, în proces să figureze ambii soţi, deoarece din momentul încheierii contractului ambii soţi Feraru au devenit proprietari, iar efectele rezoluţiunii nu se pot produce în mod parţial doar cu privire la unele părţi.

Din acest motiv susţinerile recurentelor în sensul că ar fi cel mult o problemă de executare a hotărârii şi nu de judecată în sine, nu pot fi primite deoarece prin hotărâre se stabileşte dacă a intervenit sau nu rezoluţiunea şi nu la momentul executării hotărârii. Apărările recurentelor ar putea fi reţinute doar dacă ne-am afla în prezenţa unui regim al separaţiei de bunuri ale soţilor, când soţii au patrimonii distincte.

Constatând incidenţa excepţiei, în mod corect, raportat la dispoziţiile art. 137 Cod procedură civilă, instanţa a dat curs soluţionării excepţiei, fiind inutilă cercetarea fondului.

Cât priveşte criticile legate de lipsa de rol activ a instanţei, analizând dispoziţiile art. 129 Cod procedură civilă, raportat la situaţia invocată, Tribunalul reţine că de asemenea nu sunt fondate, deoarece instanţa de fond nu putea introduce în cauză soţul pârâtei, fără nicio cerere în acest sens, deoarece procesul civil e guvernat de principiul disponibilităţii care face ca reclamantul să fie cel care stabileşte cadrul procesual, respectiv părţile, obiectul şi temeiul cauzei şi acest fapt rezultă şi din dispoziţiile art.112 Cod procedură civilă.

În consecinţă, faţă de dispoziţiile art.304 pct.9 şi art.312 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.

Faţă de dispoziţiile art. 274 Cod procedură civilă, recurentele vor fi obligate la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, cheltuieli avansate de intimată în recurs.

Tags: rezoluţiune contract

Rezoluţiune contract

Tip speţă: sentinta civilă 580

Titlu: rezolutiune contract

Data speţă: 05.07.2010

Prin cererea înregistrată sub nr.494/199/13.05.2008, reclamantele S. A., S. M. şi G. A.-M. (fostă S.) au chemat în judecată pe pârâtul F. V. solicitând rezoluţiunea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.368/1997 şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

Cererea a fost timbrată cu 3805 lei taxă de timbru şi 0,3 timbru judiciar.

În motivarea cererii se arată că la 24.02.1997 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.368/1997, între S. I.şi A. în calitate de vânzători şi F. M. în calitate de cumpărător. Contractul s-a încheiat şi dobândirea bunurilor s-a făcut în condiţiile art.30 Cod familie de către fam.F.. În acest contract este prevăzută clauza de întreţinere şi clauza de uzufruct viager. Motivat de faptul că preponderent în c/val apartamentului înstrăinat era clauza de întreţinere şi nu preţul achitat – evident contractului trebuie apreciat ca un contract de întreţinere şi nu de vânzare cumpărare.

În cadrul acestui contract beneficiarii contractului nu şi-au respectat obligaţiile asumate, nu au asigurat o întreţinere cât de cât decentă, fără ajutor în gospodărie, fără alimente, medicamente etc., se impune rezilierea acestuia. În plus, preţul derizoriu trecut în contract nu a fost achitat de cumpărător.

Voinţa reală a vânzătorilor la încheierea contractului a fost de a li se asigura întreţinerea la bătrâneţe şi înmormântarea creştinească, la momentul respectiv.

În realitate, pârâtul şi soţia acestui nu s-a preocupat de vânzători, au urmărit doar un profit material, motiv pentru care contractul nu mai poate fi menţinut.

În dovedirea acţiunii au solicitat proba cu interogatoriu, acte, martori.

Cererii de chemare în judecată i-as fost anexat contractul de vânzare-cumpărare.

La termenul din 17.09.2008, reclamantele au depus precizări la acţiune solicitând introducerea în cauză în calitate de pârâtă şi a numitei F. M..

La acelaşi termen pârâtul F. V., prin apărător a depus întâmpinare la dosar prin care a invocat excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată, întrucât nu este semnată de toate reclamantele.

De asemenea, a invocat excepţia inadmisibilităţii acţiunii raportat la obiectul contractului.

Astfel, contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.368/1997 este un contract cu executare „dintr-o dată” şi nu succesiv, obiectul acestuia fiind transmiterea nudei proprietăţi contra obligaţiei corelative de plată a preţului, astfel că reclamantele puteau solicita rezilierea sau anularea contractului şi nu rezoluţiunea acestuia.

Având natura unui contract de vânzare cumpărare şi nu de întreţinere, moştenitoarele vânzătorului S.I.pot sta în judecată în acţiune în reziliere, însă , lipsindu-le calitatea procesuală activă în acţiune în rezoluţiune a unui contract de întreţinere, astfel cum a statuat jurisprudenţa.

Pe fondul cauzei a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată întrucât pârâtul nu şi-a asumat nici o obligaţie de întreţinere faţă de vânzători şi pe lângă plata preţului le-a respectat dreptul de uzufruct viager. Părţile contractante sunt nude, iar preţul a fost real, cert, sigur, determinat.

Practica şi jurisprudenţa consacră noţiunea de vilitate a preţului, când se încheie un contract oneros între părţile care au şi calitatea de rude. Or, în anul 1997, preţul de 5 milioane lei, era un preţ corect, iar pentru lipsa preţului, sancţiunea civilă era nulitatea şi nu rezoluţiunea contractului.

Reclamanta S. A. se află sub influenţa unei rude mai tinere, membră a unei secte religioase.

Pârâtul, şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile art.115 Cod pr.civilă.

La termenul din 05.11.2008 reclamantele au depus precizări la acţiune arătând că acţiunea formulată de reclamantă este rezoluţiune contract. Contractul, deşi intitulat de vânzare cumpărare, este în realitate un contract de întreţinere, scopul încheierii lui fiind întreţinerea şi nu suma de bani primită drept preţ.

În acest contract există o pluralitate de debitori şi creditori iar fiicele defunctului au calitate procesuală activă în cauză.

Dreptul la întreţinere este un drept procesual şi netransmisibil prin succesiune. Acţiunea în rezoluţiune a contractului pentru neexecutare are caracter patrimonial iar dreptul la acţiune se transmite moştenitorilor.

Pârâtul F. V. are calitate procesuală pasivă, întrucât F. M. a dobândit imobilul în condiţiile art.30 Cod familie.

La termenul din 15.02.2010 instanţa a respins excepţia nulităţii cererii pentru lipsa semnăturii întrucât reclamantele au semnat cererea de chemare în judecată.

La termenul din 08.03.2010 pârâta F. M. a depus cerere reconvenţională, solicitând transformarea obligaţiei de întreţinere prevăzută în contract în obligaţia de plată a unei sume de bani în valoare de 500 lei lunar către reclamanta S. A., începând cu data pronunţării hotărârii. Cererea reconvenţională a fost legal timbrată cu 50 lei taxă de timbru şi 1,5 lei timbru judiciar.

În motivarea cererii reconvenţionale pârâta a arătat că obiectul contractului a fost vânzarea unui imobil pentru care cumpărătoarea a achitat vânzătorilor un preţ determinat, obligându-se în acelaşi timp să le asigure uzufructul viager şi să le asigure întreţinerea, corespunzător stării şi nevoilor de viaţă ale vânzătorilor.

Până la decesul vânzătorului (soţul reclamantei)şi-a executat corespunzător şi cu bună credinţă obligaţiile pe care şi le-a asumat prin contractul 368/1997 faţă de ambii vânzători, adică le-a achitat preţul convenit, le-a asigurat folosinţa imobilului respectându-le clauza de uzufruct viager, le-a asigurat întreţinerea decentă şi la decesul vânzătorului S. I.s-a preocupat să-i asigure ceremonia de înmormântare conform tradiţiei, suportând toate cheltuielile.

După decesul vânzătorului, reclamanta, influenţată de o rudă a sa, a promovat acţiune în rezoluţiunea contractului şi a refuzat să mai primească întreţinerea pe care s-a oferit să i-o acorde. Pe tot parcursul soluţionării primului dosar de rezoluţiune (30/199/2007) reclamanta a refuzat să îi permită să ia legătura cu ea. După ce s-a terminat primul proces, în luna iunie 2008, văzând atitudinea sa refractară faţă de ea a înţeles să o notifice în scris şi să o întrebe cum doreşte să îşi exercite obligaţia de întreţinere.

În luna noiembrie 2008 i-a răspuns în scrisă dumneaei doreşte să îi achite o sumă de bani, lunar, în cuantum de 500 lei, exprimându-şi astfel dezacordul de a-i permite să-şi execute obligaţia de întreţinere în natură şi solicitând novaţia obiectivă a obligaţiei de întreţinere şi transformarea ei într-o obligaţie de plată a unei sume de bani.

Neexistând in titlu în acest sens, nu i-a transformat cu de la ea putere obligaţia de întreţinere în rentă viageră, dar pentru că în continuare refuză să primească întreţinerea şi a acţionat-o din nou în judecată, înţelege să formuleze prezenta cerere.

Instanţa are posibilitatea de a transforma o obligaţie într-o altă obligaţie temporar sau definitiv, fie prin acordul părţilor fie la cererea creditorului.

În cauză, cererea creditorului este reprezentată prin notificarea transmisă la data de 06.11.2008 prin BEJ „G. K. în dosarul 10/2008 iar ea îşi exprimă acordul în acest sens, astfel încât să poată opera novaţia obiectivă a obligaţiei de întreţinere.

Si înainte de promovarea primului proces, a procedat la trimiterea către reclamantă sau către soţul ei a diferitelor sume de bani la cererea acesteia.

Apreciază că cererea este întemeiată atât în drept cât şi în fapt, fiind îndeplinite condiţiile legale, respectiv: existenţa unei obligaţii valabile care urmează a fi transformată (a se stinge prin novitate) adică prin obligaţia de întreţinere.; naşterea unei noi obligaţii valabile adică naşterea obligaţiei de a plăti suma de bani; noua obligaţie nu a făcut obiectul vechii obligaţii; intenţia părţilor de a nova.

Pârâta, şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art.1128 pct.1 Cod civil.

În dovedirea cererii a solicitat proba cu acte, interogatoriu, martori, prezumţii.

La acelaşi termen pârâta F. M. a depus întâmpinare.

În motivarea întâmpinării pârâta a arătat că şi-a executat corespunzător şi cu bună credinţă obligaţiile pe care şi le-a asumat prin contractul 368/1997 faţă de ambii vânzători, adică le-a achitat preţul convenit, le-a asigurat folosinţa imobilului respectându-le clauza de uzufruct viager, le-a asigurat întreţinerea decentă şi la decesul vânzătorului S. I.s-a preocupat să-i asigure ceremonia de înmormântare conform tradiţiei, suportând toate cheltuielile.

Contractul a fost încheiat în urmă cu 13 ani şi părţile timp de 10 ani nu şi-au manifestat în nici un fel nemulţumirea faţă de modul în care înţelegea să-şi execute obligaţia de întreţinere faţă de ambii vânzători până la acest moment. În toţi aceşti ani a avut grijă să le asigure vânzătorilor cele necesare unei existenţe normale. La data la care s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare a cărui rezoluţiune se cere, convenţia părţilor a fost aceea ca obligaţia de întreţinere să şi-o execute prin expedierea unor sume de bani sau pachete atunci când vânzătorii ar fi avut nevoie. Această convenţie rezidă din însuşi faptul că pârâta locuia şi lucra la Braşov în timp ce vânzătorii beneficiari al clauzei de întreţinere locuiau în Buhuşi, aspect cunoscut de vânzători şi care rezultă din chiar contractul 368/1997. Niciodată acordul de voinţă, al părţilor n-a cuprins intenţia vreuneia dintre părţi ca ea, cumpărătoarea să se mute la Buhuşi şi nu a pretins ca ea să locuiască sau să gospodărească împreună cu reclamanta şi soţul acesteia.

Pe tot parcursul celor 10 ani le-a trimis diferite sume de bani, le-a expediat mai multe colete conţinând alimente, medicamente, îmbrăcăminte, i-a lua la ea la Braşov ori de câte ori aceştia au dorit să accepte invitaţiile ei şi le-a pus la dispoziţie tot confortul de care au nevoie pe perioade îndelungate, dacă unul dintre ei s-a întâmplat să se îmbolnăvească a venit la Buhuşi personal să îi îngrijească şi l-a dus la Spitalul din Braşov pe defunct. În timp ce era internat i-a asigurat hrana şi medicaţia specială, a suportat cheltuielile de notorietate care fac se cu medicii şi asistentele pe durata internărilor.

Personal venea la Buhuşi, ori de câte ori avea posibilitatea şi îi ajuta pe vânzători să facă treburile mai grele, mai anevoioase din casă(curăţenie generală, spălat geamuri, conserve de toamnă etc.). În lipsa ei s-a asigurat că întotdeauna o persoană poate să le dea o mână de ajutor dacă aveau nevoie urgent, sens în care a plătit personal diverse persoane, de-a lungul timpului care să îi ajute la treabă, atunci când aveau nevoie.

Fiecare dintre vânzători era „în putere” şi în general „treaba în gospodărie” pe care aceştia o desfăşurau era doar activitatea care se face în mod curent într-un apartament cu 2 camere.

La data la care soţul reclamantei a decedat m-am preocupat personal de toată ceremonia de înmormântare suportând toate costurile aferente acesteia precum şi datinilor ulterioare (pomeni, praznice, slujbe, etc), totul fiind organizat la un nivel superior faţă de majoritatea altor astfel de evenimente.

Nici anterior şi nici cu prilejul înmormântării soţului său reclamanta nu i-a spus ori sugerat că ar fi fost nemulţumită de modul în care s-a ocupat de ea şi de soţul său defunct, în ultimii 10 ani. Abia după ceremonia de înmormântare pe care pârâta a organizat-o pentru defunctul S. I. reclamanta, devenită vulnerabilă datorită suferinţei cauzate de pierderea soţului său, a fost influenţată şi instigată de terţe persoane să promoveze prezenta acţiune.

În drept, şi-a întemeiat întâmpinarea pe dispoziţiile art.115 Cod pr.civilă.

În dovedirea susţinerilor sale pârâta a solicitat proba cu acte, interogatoriul reclamantei, martori.

Reclamantele au solicitat proba martorii A. E.. N. D. şi N. M., şi au înţeles să se folosească şi de probele administrate în dosarul ataşat(interogatorii, înscrisuri.

În cauză s-au luat interogatorii pârâţilor.

Pârâţii au solicitat proba cu martorii V. C. şi D. M. şi de asemenea au înţeles să se folosească de probele din dosarul ataşat (interogatoriu, declaraţii de martor, înscrisuri).

La termenul din 10.05.2010 instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor S. M. şi G. A.-M., excepţie invocată de pârâţi. Instanţa a unit excepţia cu fondul. Instanţa a respins excepţia inadmisibilităţii cererii invocată de pârâtul F. V., ca rămasă fără obiect.

În cauză s-a ataşat dosarul 30/199/2007 al Judecătoriei Buhuşi.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de 24.02.1997 s-a încheiat contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.368 de BNP „A. Gh., prin care reclamanta S. A. şi defunctul său soţ S. I., decedat la 04.decembrie.2006, vindeau pârâtei imobilul apartament, cu rezerva uzufructului viager.. Pe lângă preţ şi dreptul de uzufruct viager pârâta F.M. avea obligaţia de a-i întreţine şi îngriji pe vânzători (în speţă pe reclamantă şi soţul ei) întreţinerea constând în alimente, medicamente, ajutor în gospodărie, iar după decesul acestora, obligaţia de a-i înmormânta conform tradiţiei.

Pârâta, urma să intre în stăpânire de fapt a imobilului după decesul ultimului vânzător.

Cu privire la excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor S. M. şi G. A. M., moştenitoarele defunctului S. I., instanţa, urmează să o respingă, ca nefondată, obligaţia de întreţinere fiind indivizibilă, contract5ul având o plenalitate de creditori şi este normal ca acestea să figureze în calitate de pârâte.

Pe fondul cauzei, instanţa reţine că, contractului de întreţinere, cu titlu oneros, translativ de proprietate, fiind un contract sinalagmatic nenumit îi sunt aplicabile prevederile art.1020 Cod civil, condiţia rezoluţiei fiind subînţeleasă, întotdeauna în caz de neexecutare culpabilă a unei dintre obligaţii.

Potrivit art.1021 Cod civil în cazul în care creditorul obligaţiei contractuale neexecutată în mod culpabil, solicită rezoluţiunea contractului, aceasta are întotdeauna caracter judiciar, instanţa fiind obligată a cerceta nu numai neîndeplinirea culpabilă a obligaţiei, ci şi cauza neexecutării culpabile, dacă neexecutarea obligaţiei de către debitor nu este imputabilă creditorului obligaţiei, dar şi de a aprecia oportunitatea rezoluţiunii în funcţie de circumstanţele neexecutării obligaţiei.

Pârâta F. M. este nepoata reclamantei. Vânzătorii cunoşteau că pârâta locuieşte la Braşov. La interogatoriul luat în dosarul ataşat, reclamanta a recunoscut că nu i-a pretins niciodată să se mute la Buhuşi.

Reclamantele au susţinut că preţul nu a fost niciodată achitat, iar în precizările depuse la acţiune (filele 31-33) arată că preţul este disproporţionat.

Preţu, de regulă, trebuie să fie proporţional cu valoarea bunului vândut, însă părţile sunt libere să determine valoarea şi deci preţul care poate fi superior sau inferior, dar având în vederecă reclamanta S. A. este rudă cu pârâta F.M., instanţa apreciază că preţul este real, determinat, sigur şi cert şi că în realitate natura contractului a fost de vânzare cumpărare şi că preţul mai mic nu afectează validitatea contractului.

De altfel, reclamanta şi soţul său aveau posibilitatea să solicite anularea acestui contract invocând lipsa preţului sau eventual că preţul stipulat în contract este neserios.

În ceea ce priveşte conţinutul obligaţiei contractului de întreţinere instanţa, apreciază că acesta trebuie circumscris nevoilor în schimbare ale întreţinutului, potrivit art.977 şi 981 Cod civil.

Este important de stabilit modul în care se determină limitele obligaţiei de ajutor şi supraveghere permanente ce intră în conţinutul obligaţiei de întreţinere. Permanenţa nu poate fi privită temporal şi nici spaţial în mod absolut, în sensul de a locui cu întreţinutul, de a sta tot timpul lângă el, ci relativ, intermitenţele normale fiind de natura şi esenţa obligaţiei de întreţinere.

Or, nu se impunea un ajutor permanent la menaj, la pregătirea hranei şi nici de asta în permanenţă cu reclamanta şi soţul acesteia, având în vedere că aceştia se puteau îngriji singuri.

Susţinerea reclamantei S. A. că nu i s-a adus alimente, nu i s-a asigurat medicamente şi ajutor nici ei nici soţului acesteia va fi înlăturată ca nesinceră.

Astfel, reclamanta nu a recunoscut că primea produse alimentare, de la pârâtă, că pârâta i-a monta gresie şi faianţă, că tot ea l-a luat pe soţul acesteia la Braşov şi l-a internat, că nu a ajutat-o la zugrăvitul apartamentului în fiecare an (deşi este de neconceput ca un apartament să fie zugrăvit în fiecare an). Din relatările martorilor, răspunsul la interogatorii şi actele depuse la dosar reieşind că pârâta s-a preocupat de îngrijirea reclamantei şi a defunctului S. I. suportând şi cheltuielile de înmormântare ale acestuia din urmă.

De altfel, obligaţia de întreţinere efectivă a locuinţei, (de văruit, vopsit, ş.a.) incumbau reclamantei şi soţului, în calitate de titulari ai dreptului de uzufruct. Orice iniţiativă din partea pârâţilor, în sensul efectuării unor astfel de operaţiuni, putea fi considerată ca un act ce aducea atingere exerciţiului, dreptului de uzufruct viager.

Reclamantele nu au făcut dovada că deşi au apelat la ei pârâţii au refuzat aportul ci din contră aceştia au făcut unele îmbunătăţiri la apartament. Nu a dovedit că reclamanta şi soţul le-ar fi cerut pârâţilor să le asigure consult medical şi aceştia să fi refuzat. Nu a dovedit reclamanta S.A. că nu putea munci, că era bolnavă, actele medicale depuse, fiind ulterioare datei cererii.

Martorii reclamantelor cunosc situaţia din spusele reclamantei S. A., nu le-au perceput personal.

Susţinerile acestora urmează a fi înlăturate ca nesincere întrucât toţi au relatat că reclamanta era ajutată în gospodărie de mai multe persoane, fără a fi plătite, iar unele veneau şi stăteau 8-9 ore pe zi (martora N.) fără a arăta ce anume făcea, care era ajutorul pe care-l dădea reclamantei întrucât şi martora avea familie. De altfel, aceasta a fost un martor ostil, având în vedere comportamentul acesteia în instanţă. De altfel, această martoră nu este vecină cu reclamanta S. A. şi nu avea cum să ştie sau să vadă cine mergea la reclamantă şi soţul acesteia. Aceiaşi martoră a declarat că după decesul soţului său, pârâta F. M. nu a mai fost primită de reclamantă, dar nu cunoaşte motivul.

De altfel, şi martora A. E. a declarat că făcea mâncare şi cumpărături pentru reclamantă, susţinere nesinceră şi în contradicţie cu declaraţia martorei N., care a arătat că A. „nu face menajul ci vine şi stă de vorbă”. Martora A. a arătat că reclamanta ar fi fost ajutată şi de minori – contra cost, afirmaţie contradictorie cu cea a martorei Miron, care a arătat că nu a fost plătită de reclamantă.

Această martoră a declarat (fila 190 dosar ataşat) că a înţeles că părţile (reclamanta S. A. şi soţul ei) ca pârâta să vină să îi ajute atunci când au nevoie, şi că de reclamantă se ocupă şi S. C. (nepotul reclamantei).

Declaraţia martorei M., este de asemenea în contradicţie cu declaraţia reclamantei S. A. care a arătat la interogator (dosar ataşat) că a plătit-o pe M., susţinere ce va fi înlăturată ca nesinceră.

Nici declaraţia martorului N. D. nu va fi luată în considerare întrucât martorul s-a mutat la Buhuşi în anul 2001, locuieşte mai departe de reclamantă şi nu a avut când să se împrietenească cu defunctul S. I.. Nici susţinerea martorilor că defunctul le-ar fi spus că doreşte să anuleze „actele” nu poate fi primită, martorii fiind „instruiţi” ce să decalare dar şi din atitudinea acestora la instanţă.

Cu privire la cheltuielile de înmormântare, reclamanta a susţinut că defunctul a avut bani, deşi ulterior a susţinut că era în nevoie şi nu avea bani. De asemenea, deşi a susţinut că înmormântarea s-a făcut cu banii defunctului ei soţ, nu ştie cât s-a cheltuit cu înmormântarea deşi la interogatoriu a arătat că înmormântarea a fost suportată de ea şi nepoată.

Martorii propuşi de reclamantă au relatat că că aceasta din urmă le-a spus că pârâta a scos banii de la CAR, la fel şi ajutorul de înmormântare deşi din probele administrate şi actele depuse de pârâtă rezultă că reclamanta a ridicat banii de la CAR pensionari sub semnătură(fila 118) dosar iar ajutorul de înmormântare a fost ridicat de reclamantă după înmormântarea defunctului ei soţ.

Martorii pârâtei au confirmat că au văzut-o pe reclamantă şi pe soţul ei la I., la părinţii pârâtei iar aceasta le dădea produse alimentare, şi că pârâta le ducea celor doi pachete şi le trimitea bani şi a suportat costurile înmormântării.

Faţă de cele ce preced, instanţa va respinge excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantelor S. M. şi G. A. M. şi va respinge şi acţiunea principală ca nefondată.

În ceea ce priveşte cererea reconvenţională, instanţa reţine că după decesul soţului său reclamanta S. A. a refuzat să o mai primească pe pârâtă , să mai primească întreţinere şi să ia legătura cu aceasta, ceea ce demonstrează reaua credinţă a acesteia şi nu faptul că nu i s-a acordat întreţinere.

În cazul refuzului primirii prestaţiei sau când debitorul este împiedicat în executarea prestaţiei cu rea-credinţă, acesta din urmă poate solicita transformarea prestaţiei în întreţinere în bani.

Pârâta, a notificat-o pe reclamanta S. A. în acest sens, iar reclamanta i-a răspuns că pârâta este debitoare pentru o obligaţie de 500 lei/lună începând cu luna martir 1997.

Prin transformarea judecătorească a prestaţie nu se încalcă art.969 Cod civil, această acţiune de transformare a obligaţiei în bani are ca finalitate menţinerea efectelor contractului.

Chiar în lipsa acordului unei din părţi, instanţa poate dispune transformarea obligaţiei de întreţinere în bani.

Cu privire la această posibilitate a instanţei, în doctrină s-a subliniat că ea nu valorează novaţie, raporturile dintre părţi fiind guvernate în continuare de regulile aplicabile contractului de întreţinere şi nu de cele reglementate special pentru renta viageră.

Faţă de aceste considerente, instanţa va dispune transformarea obligaţiei de întreţinere prevăzută în contractul de vânzare-cumpărare în obligaţia de plată a unei sume de 500 lei lunar începând cu data pronunţării hotărârii.

În temeiul art. 274 Cod pr.civilă, va obliga reclamantele la plata cheltuielilor de judecată reprezentând taxă de timbru, timbru judiciar şi onorariu apărător.

Tags: rezoluţiune contract

Rezolutiune contract

INSTANTA

Prin cererea inregistrata la instanta cu nr. x, reclamanta F M a chemat in judecata paratii S T si S M, solicitand ca, prin sentinta ce se va pronunta, sa se dispuna rezolutiunea contractului de intretinere autentificat cu nr. X din 20 sept 2006 la Biroul Notarului Public din B.

In motivarea actiunii, reclamanta a aratat ca la data de 20.09.2006 a fost incheiat contractul de intretinere intre ea si sotul sau (in prezent decedat) in calitate de intretinuti si paratii in calitate de intretinatori , prin care au transmis paratilor dreptul de proprietate asupra imobilului compus din apartamentul situat in mun. B , str. X , parter, jud. V, format din 2 camere si dependinte si din terenul aferent spatiului construit in cota parte indiviza , in suprafata de 11,67 m.p. conform actelor de proprietate si masuratorilor cadastrale cu numar cadastral provizoriu 354/1;4, precum si cotele parti pentru constructii si instalatii care prin natura si destinatia lor sunt de folosinta comuna, fortata si perpetua a tuturor coproprietarilor. Reclamanta precizeaza ca ea si sotul ei si-au rezervat un drept de uzufruct viager asupra imobilului pe tot restul vietii.

Reclamanta arata ca in schimbul transmisiunii, paratii s-au obligat sa-i intretina pe tot restul vietii, in sensul de a le asigura alimentele, imbracamintea, medicamentele, incalzitul si iluminatul, iar la deces sa-i inmormanteze dupa datina. Paratii nu au respectat obligatiile prevazute in contract, in timpul vietii sotului sau , care era bolnav, avand nevoie de intretinere atat el cat si ea, paratii veneau doar in vizita necontribuind cu nimic la intretinerea lor, iar dupa decesul sotului paratii nu au contribuit la cheltuielile de inmormantare si pomenile ulterioare, cu o singura exceptie , cand la una din pomeniri au adus cateva alimente si au platit preotul.

De asemenea, reclamanta arata ca paratii au achitat din luna iulie 2008 si pana in iulie 2009 iluminatul si incalzirea , dar nu i-au adus nici un aliment sau medicament de care avea nevoie, iar din iulie 2009 si pana in prezent paratii nu au contribuit cu nimic la intretinerea ei, ea facand cu greu fata cheltuielilor fiind nevoita chiar sa se imprumute de bani.

In dovedirea actiunii, reclamanta a folosit proba cu inscrisuri, depunand la dosar, in copie, contractul de intretinere autentificat cu nr. X din 20 sept 2006 la Biroul Notarului Public X din B; buletin de identitate, incheierea nr. X, documentatie cadastrala, ordinul prefectului nr. X, certificat de deces, bilete de trimitere/internare, alte acte medicale, chitante plata utilitati(f. 6-48).

Paratii nu a formulat intampinare.

Prezenti in instanta la termenul din 16.12.2010, paratii au aratat ca renunta de buna-voie la contractul incheiat cu reclamanta deoarece din cauza diminuarii salariilor nu fac fata obligatiilor de intretinere.

Paratii nu au folosit probe in aparare.

Din analiza actelor si lucrarilor dosarului, se retin urmatoarele:

Prin contractul de intretinere autentificat cu nr. X din 20 sept 2006 la Biroul Notarului Public X din B, reclamanta F M, impreuna cu sotul sau F I au transmis paratilor S T si S M dreptul de proprietate asupra imobilului compus din aparatmentul cu numarul 4, cu numar de identificare corp cladire C1/1;4, situat in municipiul B, strada X, numarul X, bloc X, scara A, parter, judetul V, format in totalitate din doua camere de locuit si dependinte, cu o suprafata utila de 46,66 m.p. conform actului de proprietate, real masurat 46,53 m.p. si o suprafata construita real masurata de 57,8 m.p. si terenul aferent spatiului construit, in cota indiviza, in suprafata de 11,67 m.p., conform actelor de proprietate si masuratorilor cadastrale, cu numar cadastral provizoriu 354/1;4 , precum si dreptul de proprietate pentru cotele parti din constructii si instalatii , care prin natura si destinatia lor sunt in folosinta comuna, fortata si perpetua a tuturor coproprietarilor.

Prin contractul de intretinere mentIat, paratii s-au obligat sa presteze intretinere reclamantei si sotului acesteia , in natura, pe tot timpul vietii acestora, constand in alimente, imbracaminte, medicamente, incalzit si iluminat, iar la deces sa-i inmormanteze dupa datina, reclamanta si sotul acesteia rezervandu-si dreptul de uzufruct viager asupra imobilului, pe tot restul vietii.

In contract s-a mentIat ca in caz de nerespectare a obligatiei de intretinere din partea paratilor sau daca executarea in natura a devenit imposibila din culpa acestora, reclamanta si sotul acesteia si-au rezervat dreptul de solicita instantei rezolutiunea contractului sau transformarea obligatiei de intretinere in natura intr-o suma de bani, iar in cazul rezolutiunii din vina paratilor acestia vor restitui imobilul catre reclamanta si sotul acesteia, fara a fi obligati la restituirea intretinerii acordata pana in acel moment.

Sotul reclamantei, parte in contractul de intretinere in calitate de intretinut a decedat la data de 22.05.2008.

Prezenti in instanta la termenul din 16.12.2010, paratii au aratat ca renunta de buna-voie la contractul incheiat cu reclamanta, deoarece din cauza diminuarii salariilor nu fac fata obligatiilor de intretinere.

Avand in vedere pozitia procesuala a paratilor, faptul ca acestia nu au indeplinit obligatiile contractuale in sensul ca nu au acordat intretinere reclamantei si nu mai au posibilitati sa acorde acesteia intretinere, instanta in temeiul art.1020,1021 din Codul civil urmeaza sa admita cererea reclamantei si sa dispuna rezolutiunea contractului de intretinere autentificat cu nr. X din 20 sept 2006 la Biroul Notarului Public X din B.

Nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.

Actiunea a fost legal timbrata.

Tags: rezoluţiune contract

Rezoluţiune contract

Dosar nr. 2554/189/2009 – rezolutiune contract

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECTIA CIVILA

DECIZIE CIVILA Nr. 1421/R

Sedinta publica de la 20 Octombrie 2010

Instanta constituita din:

PRESEDINTE ADINA ALEXANDRU

Judecator DANIELA MIHAELA MANOLE

Judecator IOLANDA-MIHAELA PASCARU

Grefier ELENA GHEORGHIES

Pe rol se afla judecarea cererii de recurs formulata de recurentii – reclamanti SV si SL, în contradictoriu cu intimatul – petent SMS, împotriva sentintei civile nr. 1081/19.04.2010 pronuntata de Judecatoria Vaslui, cauza având ca obiect rezolutiune contract

La apelul nominal facut în sedinta publica se prezinta intimatul, asistat de av. Panaite Virgil, lipsind recurentii.

S-a facut referatul cauzei de catre grefier care învedereaza urmatoarele: procedura de citare este legal îndeplinita; cauza se afla la al doilea termen de judecata; în data de 18.10.2010, prin serviciul registratura al instantei, intimatul a depus întâmpinare; în data de 19.10.2010, prin serviciul registratura al instantei, recurentii au depus cerere prin care solicita judecarea cauzei si în lipsa.

Av. Panaite Virgil depune împuternicire avocatiala, chitanta nr. 0000659/20.10.2010, reprezentând 250 lei onorariu avocat si copii ale urmatoarelor înscrisuri: factura nr. 0663350/11.05.2010, nr.2268645/28.09.2010, nr.2268607/ 01.07.2010, nr. DIV00013640/22.09.2010, nr. DIV00002105/27.05.2010, nr. DIV0001827/05.05.2010, nr. DIV00008840/28.06.2010, certificat nr. 1488/ 18.08.2010 eliberat de Consiliul Judetean Vaslui si certificat medical nr. 701/13.08.2010.

S-au citit si verificat actele si lucrarile dosarului, dupa care instanta da cuvântul reprezentantului prezent pentru a arata daca formuleaza cereri.

Av. Panaite Virgil precizeaza ca nu formuleaza cereri.

Instanta, având în vedere ca recurentii au solicitat judecarea cauzei si în lipsa, iar prin întâmpinarea depusa nu au fost invocate aspecte noi si nici motive de ordine publica, apreciaza ca nu se impune comunicarea duplicatului întâmpinarii.

În baza probatoriului administrat se considera lamurita, constata cauza în stare de judecata si da cuvântul în aparare, pe cererea de recurs.

Av. Panaite Virgil, având cuvântul pentru intimat, solicita respingerea recursului formulat întrucât motivele aratate sunt neîntemeiate, contradictorii si lipsite de orice baza reala

În mod corect instanta de fond a respins cererea recurentilor—reclamanti privind rezolutiunea Contractului de întretinere nr. 173 din 23 februarie 2005, bazându-se pe o analiza profunda a probelor administrate in cauza.

Din depozitiile martorilor si actele depuse rezulta ca intimatul si-a îndeplinit obligatia de a-i întretine pe reclamanti asa a fost asumata prin contractul încheiat.

În mod corect a retinut prima instanta ca pe lânga întretinere, pâtâtul a adus îmbunatatiri importante la casa de locuit care formeaza obiectul contractului de întretinere. Acestea au fost realizate pe cheltuiala pârâtului, dar cu acordul reclamantilor.

Când aspectul locuintei s-a schimbat, rude ale celor doi au început sa-i influenteze si sa-i faca sa renunte la contractul încheiat.

Martorii Rotaru Stefan si Sava Danut au aratat în declaratiile date ca recurentii reclamanti nu s-au plâns niciodata de neacordarea întretinerii.

Singura situatie conflictuala a fost determinata de atitudinea violenta a recurentilor care in lipsa sa, din domiciliu au alungat-o pe sotia si pe fiul sau de câteva luni si doar interventia vecinilor si in cele din urma a politiei a dus la linistirea acestora. Acest aspect a rezultat din procesul — verbal întocmit de Politia Grivita la data de 30 Mai 2009.

De vreme atât pârâtul cât si sotia sa nu au avut o atitudine ostila, iar obligatia de întretinere a fost asigurata corespunzator, apreciaza hotarârea primei instante ca fiind legala si temeinica.

Solicita respingerea recursului formulat ca neîntemeiat si obligarea recurentilor la plata cheltuielilor de judecata.

Instanta declara dezbaterile închise, dupa care lasa cauza în pronuntare.

INSTANTA

Deliberând asupra recursului declarat constata urmatoarele:

Prin sentinta civila nr. 1081/.2010 a Judecatoriei Bârlad a fost respinsa ca nefondata actiunea reclamantului SV si SL în contradictoriu cu SMS.

S-a retinut de catre instanta de fond ca reclamantii nu au facut dovada ca pârâtul nu si-a îndeplinit obligatia de întretinere stabilita prin contractul de întretinere autentificat cu nr. 173 din 23.02.2005, din contra, din declaratiile martorilor Curelaru Michi si Stan Pauna rezulta ca pârâtul a acordat întretinere reclamantilor însa, în urma casatoriei pârâtului, reclamantii au fost nemultumiti de aceasta, astfel ca au aparut neîntelegeri care au culminat cu violente din partea reclamantilor si refuzul de a accepta întretinere de la pârât.

Acest aspect rezulta si din raspunsurile pârâtilor la interogatorii, dar si din adresa nr. 386652 din 30.11.2009 a Politiei Grivita în care se arata ca aspectele sesizate de pârât cu privire la comportamentul reclamantilor, parintii sai, s-au confirmat si s-a luat masura avertizarii în baza unui proces verbal.

Din declaratiile martorilor Curelaru Michi si Sava Danut precum si din autorizatia de constructie nr. 13/2008 emisa de Primaria Grivita, rezulta ca pârâtul a efectuat lucrari substantiale de îmbunatatire si extindere cu acordul reclamantilor, inclusiv construirea unei fântâni, la dosar pârâtul depunând autorizatie de constructie si chitante fiscale.

În aceste conditii obligatia pârâtului de întretinere trebuia privita si sub prisma acestor lucrari care au dus la cresterea nivelului de confort al reclamantilor.

Totodata s-a avut în vedere ca în contractul în litigiu se prevede ca prestarea întretinerii se va da si în raport cu posibilitatea întretinatorului, sens în care trebuiau avute în vedere si problemele de sanatate ale pârâtului si familiei sale dovedite cu acte medicale.

Nici din declaratiile martorilor Rotaru Stefan si Sava Danut audiati la propunerea reclamantilor nu rezulta ca pârâtul nu si-a respectat obligatiile, martorul Rotaru Stefan aratând ca reclamantii nu i s-au plâns cu privire la contractul de întretinere, iar martorul Sava Danut a aratat ca nu stie de unde proveneau banii pentru plata facturilor de întretinere si ca nu a vazut cine facea curatenie în casa.

În raport de întregul material probator rezulta ca în cauza erau întrunite conditiile prevazute de art.1020 si 1021 Cod civil, pârâtului nefiindu-i imputabil refuzul reclamantilor de a primi întretinere, pe care au acceptat-o pâna la casatoria acestuia.

Împotriva acestei sentinte a declarat recurs SV si SL invocând urmatoarele motive:

In mod gresit, instanta de fond a apreciat drept nedemonstrata culpa exclusiva a debitorului in neîndeplinirea obligatiilor asumate prin contractul de întretinere autentificat sub nr. 173/23.2005.

Probatoriul administrat in cauza a fost superficial analizat de instanta de fond fara a se interpreta corect declaratiile martorilor audiati in cauza precum si raspunsul la interogatoriul luat de reclamanti paratului SMS

La o apreciere aprofundata a probatoriului, se putea constata ca paratul nu a fost preocupat de îndeplinirea obligatiilor asumate prin contract.

Din întâmpinarea depusa la dosar, din interogatoriu, precum si din declaratiile martorilor propusi de pârât se poate desprinde cu usurinta ideea de a-si spori patrimoniul lui.

Motivarea ca întretinerea nu a fost prestata cu caracter continuu, din cauza faptului ca pârâtii însasi sunt bolnavi si ca necesita si ei îngrijiri, nu putea fi retinuta ca un argument care sa justifice executarea necorespunzatoare a prezentului contract.

In realitate, obligatia de întretinere pe care o datoreaza paratii este una continua, instituita intuitu personae, si in prevederile contractuale nu a fost inserata nici o clauza de atenuare sau de temporizare a prestarii întretinerii fata de reclamanti in astfel de circumstante. Este adevarat ca in contractul de întretinere exista o clauza care se refera la acordarea întretinerii dupa posibilitatile paratilor, însa, in mod evident, aceste mentiuni se refera la cuantumul material al prestatiilor si nu la caracterul discontinuu sau fragmentat al acestora cum s-a întâmplat in speta.

In mod gresit instanta a retinut drept cauza determinanta a tensiunilor cu paratul, dezacordul fata de casatoria dânsului. Sotia paratului este un tert fata de contractul intervenit intre noi, pentru care contractul nostru este un res inter alios acta.

In mod gresit instanta de fond a retinut drept mijloc probator un proces verbal prin care eu eram sanctionat de catre Politie. Acest proces verbal nu priveste relatiile dintre recurenti si pârât si nici nu probeaza refuzul de a primi intretinere de la dansul.

In mod gresit instanta nu a apreciat caracterul aleatoriu pronuntat al contractului de intretinere. In aceasta situatie obiectul prestatiei este variabil in functie de nevoile zilnice ale creditorului sau de alti factori care pot influenta intensitatea prestatiilor, starea sanatatii, costul vietii, etc. Desi sunt extrem de bolnavi, pârâtul nu a inteles sa acorde sprijin in îngrijirea sanatatii noastre, in mai multe rânduri invocând faptul ca nu a stiut.

Faptul ca paratul a efectuat constructii sporindu-si valoarea patrimoniului propriu nu înseamna ca acesta si-a indeplinit obligatiile asumate prin contract. Beneficiu acestor imbunatatiri ii profita si lui in mod direct, de vreme ce locuiesc in aceeasi casa.

Paratul, desi locuieste in aceeasi gospodarie, nu a stiut ca au fost bolnavi si internati, ceea ce probeaza, fara nici un dubiu, dezinteresul acestuia. El nu a platit facturile de utilitati, nu stia de ce medicamente au nevoie.

In mod eronat instanta de fond a apreciat doar prin prisma cantitatii de prestatii materiale a pârâtului. El nu a interes sa isi îndeplineasca cu buna credinta obligatiile ce ii reveneau in temeiul contractului încheiat, beneficul sau personal având întotdeauna prioritate.

Din actele si lucrarile dosarului de fata Tribunalul constata urmatoarele:

Instanta de fond a retinut în mod corect ca pârâtul si-a respectat obligatiile fata de reclamanti în ceea e priveste întretinerea lor.

Neîntelegerile dintre cele doua parti au aparut în momentul când pârâtul s-a casatorit, în sept. 2008.

Rezulta din depozitiile martorilor audiati în cauza, în special a martorei Stan Pauna, ca, pâna în momentul când pârâtul s-a casatorit, relatiile dintre cele doua parti au decurs în mod normal, pârâtul fiind cel care se ocupa de treburile gospodaresti, aprovizionarea gospodariei cu lemne si a efectuat numeroase îmbunatatiri la imobil.

La un moment dat reclamantii nu au mai vrut sa primeasca ajutorul pârâtului, lucru ce nu-i poate fi imputat acestuia.

Fata de cele aratate, tribunalul constata ca recursul formulat de Silvestru Victor si Lenuta este neîntemeiat si urmeaza a fi respins.

În baza art. 312 C.pr.civ, Tribunalul va mentine sentinta instantei de fond.

În baza art. 274 C.pr.civ. Tribunalul va obliga recurentii la plata cheltuielilor de judecata.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de SV si SL împotriva sentintei civile nr. 1081/19.04.2010 a Judecatoriei Bârlad, pe care o mentine.

Obliga recurentii sa achite intimatului SMS suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecata efectuate în faza recursului.

Irevocabila.

Pronuntata în sedinta publica, azi, 20 octombrie 2010.

Tags: rezoluţiune contract