Top

Solutionarea cauzei civile se face în limita învestirii – art.129 al.5 Cod pr.civila, iar probele se administreaza în raport de obiectul dedus judecatii.

Solutionarea cauzei civile se face în limita învestirii – art.129 al.5 Cod pr.civila, iar probele se administreaza în raport de obiectul dedus judecatii.

Reclamantul O.D. a chemat în judecata Comisia judeteana Tulcea pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, Comisia locala a comunei Jijila, precum si pe pârâtii C.A., C.N., C.M.E., C.T. si C.G., solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se constate nulitatea absoluta a titlului de proprietate nr.86607/10 august 2002 emis pe numele pârâtilor C.A., N.C., C.M.E.,C.T. si C.G.

Prin sentinta civila nr.12/7.01.2005 Judecatoria Macin a admis în parte actiunea si a constatat nulitatea absoluta a titlului de proprietate nr.86607/10 aug.2002 pentru suprafata de 3 ha. emis pârâtilor M.E., C.A., C.T. si C.G.si a respins capatul de cerere privind cheltuielile de judecata.

În apel, Tribunalul Tulcea prin decizia civila nr.68 din 13 aprilie 2005 a Tribunalului Tulcea, în sensul ca a admis apelurile pârâtilor C.A. C.M.E., C.T., C.G. si Comisia judeteana pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor Tulcea împotriva sentintei civile nr.12 din 06.01.2005 pronuntata de Judecatoria Macin în dosarul nr.540/2004.

A schimbat în tot hotarârea atacata, în sensul ca a respins actiunea pentru constatarea nulitatii absolute a titlului de proprietate nr.86607/10.08.2002, ca nefondata.

Împotriva deciziei tribunalului reclamantul a declarat recurs.

Recursul este fondat.

Astfel, potrivit art.294 Cod pr.civila, în apel nu se poate schimba calitatea partilor, cauza sau obiectul cererii de chemare în judecata si nici nu se pot face alte cereri noi.

Pe de alta parte, potrivit art.129 al.5 Cod pr.civila în materie de drept procesual civil, partea are dreptul sa hotarasca singura cu privire la exercitarea actiunii a carei pornire se concluzioneaza în cererea de chemare în judecata.

În acest scop, ea este obligata sa determine obiectul actiunii, urmând ca litigiul sa fie solutionat în acest cadru si fara ca instanta sa poata depasi limitele fixate.

În cauza, instanta de fond si apel au încalcat limitele investirii, dupa cum urmeaza:

– instanta de fond a analizat ca temei de drept al actiunii numai dispozitiile art.III lit.b din Legea 167/1997 – desi reclamantul invocase si dispozitiile art.11 din Legea 213/1998 – art.221 din Legea 1/2000;

– instanta de apel nu a analizat incidenta dispozitiilor art.22 din Legea 1/2000 invocata de reclamant si îsi motiveaza solutia pe Legea 268/1991 – HG 1172 din 21 dec.2001.

Rezulta ca solutia pronuntata în apel nu a analizat temeiurile de drept cu a carei investire a fost sesizata si încalcând dispozitiile art.294 Cod pr.civila a schimbat temeiul de drept al cauzei.

De asemenea, desi s-a invocat ca terenul pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate face parte din domeniul public al statului, instantele nu au stabilit apartenenta terenului la domeniul public al statului în conditiile art.8 si 9 din Legea 213/1998.

De asemenea, nu s-au facut probe în dovedirea împrejurarii ca terenul în litigiu provine din desecari.

Este adevarat ca potrivit art.III lit.b din Legea 167/1992, sunt lovite de nulitate absoluta actele de constituire a dreptului de proprietate nu si cel de reconstituire cum este cazul în speta, instanta era obligata sa analizeze si celelalte temeiuri de drept, respectiv art.221 din Legea 1/2000 si art.11 din Legea 213/1998.

Procedând în acest fel, instanta de apel a pronuntat o hotarâre esential nelegala supusa casarii.

Asa fiind, s-a admis recursul si s-a trimis cauza aceleasi instante pentru a fi analizata cauza în limitele investirii si a se face probe (acte, expertize) pentru a se stabili apartenenta terenului în litigiu.

Etichete:

Pe rol soluţionarea cauzei civile având ca obiect contestatie la executare , acţiune formulată de contestatoarea AA în contradictoriu cu intimatii BB si CC .

ROMÂNIA

JUDECĂTORIA CONSTANŢA

SECTIA CIVILĂ

Dosar civil nr. 7704/212/2010

Sentinţa civilă nr. 10697

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE :26.04.2010

Pe rol soluţionarea cauzei civile având ca obiect contestatie la executare , acţiune formulată de contestatoarea AA în contradictoriu cu intimatii BB si CC .

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa de judecată din data de 19 aprilie 2010 , consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre .

INSTANTA

Prin cererea inregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 7704/212/2010, contestatoarea AA a solicitat, in contradictoriu cu intimaţii BB şi CC, anularea tuturor formelor de executare efectuate in dosarul de executare nr. 148/2009 al BEJ

DD şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. De asemenea, a solicitat suspendarea executării silite incepute in dosarul de executare nr. 148/2009 al BEJ DD până la soluţionarea in fond a prezentei contestaţii la executare.

In motivarea contestaţiei, contestatoarea arată, in esenţă, că actele de executare efectuate in dosarul de executare nr. 148/2009 al BEJ DD sunt nule absolut pentru următoarele motive: executarea s-a inceput impotriva unei persoane decedate, şi anume soţul său EE decedat la data de 20.09.2008; debitoarea iniţială FF a fost citată in mod nelegal in cursul executării; executorul a calculat in mod greşit penalităţile de intârziere.

In drept, a invocat disp. art. 399 şi urm. Cod proc. civ., art. 112 Cod proc. civ.

In susţinerea cererii, a depus la dosar inscrisuri.

Legal citată, intimata BB a formulat intâmpinare, solicitând respingerea contestaţiei la executare ca neintemeiată.

In motivarea intâmpinării, intimata a arătat că actele de executare incepute de BEJ DD au fost suspendate de indată ce acesta a aflat de decesul lui EE, acestea reluându-se după expirarea termenului de 8 zile prevăzut de lege, executarea continuând in contradictoriu cu moştenitorii debitorului decedat, al cărui deces nu a fost adus la cunoştinţa terţilor prin nicio notificare sau orice alt fel de instiinţare. Cu privire la FF, a arătat că procedura de executare vizează doar debitorii menţionaţi in incheierea de incuviinţare executare silită nr. 3408E/29.10.2009 a Judecătoriei Constanţa, nu şi această societate. De asemenea, a apreciat că penalităţile de intârziere au fost corect calculate.

Legal citat, intimatul CC nu a formulat intâmpinare şi nu s-a prezentat in instanţă pentru a propune probe in apărarea sa.

La termenul de judecată din data de 29.03.2010, la solicitarea instanţei, contestatoarea şi-a precizat cererea, arătând că formulează contestatie la executare atât in nume propriu, cât şi ca moştenitor al soţului său decedat, EE, precum şi faptul că se contestă executarea silită în totalitate. De asemenea, la acelaşi termen de judecată, instanţa a invocat din oficiu excepţia tardivităţii formulării contestaţiei.

Prin incheierea de şedinţă din data de 02.04.2010, instanţa a respins cererea de suspendare a executării silite incepute in dosarul de executare nr. 148/2009 al BEJ DD, ca neintemeiată.

La solicitarea instanţei, la dosarul cauzei s-a depus dosarul de executare nr. 148/2009 al BEJ DD , in copie conformă cu originalul. In cauză, instanţa a administrat proba cu inscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa apreciază excepţia tardivităţii formulării contestatiei la executare ca fiind intemeiată pentru următoarele considerente:

Conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1580/12.06.2006 de BNP GG şi HH, vânzătoarea FF, prin asociaţi şi administratori AD1 şi AD2, a înstrăinat către cumpărătorii CC, AA şi EE, in cote egale de ½ şi in indiviziune imobilul teren. Aşa cum rezultă din menţiunile contractului, la momentul semnării cumpărătorii au declarat că au cunoştinţă de faptul că terenul este grevat de ipoteca de rang I, conform contractului de imprumut cu garanţie imobiliară autentificat sub nr. 273/24.08.2004 de BNP II, aşa cum a fost modificat prin actul adiţional autentificat sub nr. 1575/12.06.2006 de BNP GG şi HH, ipotecă inscrisă in favoarea numiţilor JJ şi BB, înţelegând să cumpere in aceste condiţii.

La data de 20.09.2008 a decedat EE, conform certificatului de deces nr. 181089/20.09.2008 eliberat de Primăria mun. Constanţa, contestatoarea fiind moştenitoarea acestuia, in calitate de soţie supravieţuitoare.

Intrucât debitorul FF nu şi-a achitat imprumutul, creditoarea BB a solicitat BEJ DD să inceapă demersurile pentru executarea silită imobiliară asupra imobilului teren ce făcuse obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1580/12.06.2006 de BNP GG şi HH, teren grevat de ipoteca de rang I inscrisă in favoarea intimatei BB.

Prin incheierea de incuviinţare executare silită nr. 3408E/2009 a Judecătoriei Constanţa, s-a admis cererea formulată de BEJ DD şi s-a incuviinţat executarea silită privind pe creditorul BB şi debitorii CC, AA şi EE, efectuată în temeiul titlului executoriu reprezentat de contractul de imprumut cu garanţie imobiliară autentificat sub nr. 273/24.08.2004 de BNP II.

Prin urmare, BEJ DD a intocmit dosarul de executare silită nr. 148/2009.

La data de 13.11.2009, BEJ DD a emis somaţie către debitorii CC, AA şi EE, insoţită de titlul executoriu, incheierea de incuviinţare şi procesul-verbal de stabilire a cheltuielilor de executare, debitorii fiind somaţi ca in termen de 15 zile să achite in solidar suma de 64500 euro la care se adaugă penalităţi de intârziere de 0,2%, cheltuieli de executare şi onorariu de executare.

Potrivit dovezilor de comunicare, somaţia a fost comunicată la domiciliul soţilor debitori AA şi EE la data de 19.11.2009, aspect necontestat in cauză de părţi.

Instanţa constată că somaţia anterior menţionată a fost comunicată după decesul debitorului EE (din data de 20.09.2008), al cărui moştenitor este contestatoarea.

Prin urmare, instanţa apreciază că, la data de 19.11.2009, debitoarea contestatoare a luat cunoştinţă de executarea incepută in dosarul de executare silită nr. 148/2009 atât în calitatea sa de debitor, cât şi in calitatea sa de moştenitor al debitorului EE (soţul decedat al contestatoarei).

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 401 alin. 1 lit. c Cod proc. civ., contestaţia la executare se poate face în termen de 15 zile de la data la care debitorul care contestă executarea însăşi a primit somaţia ori de la data când a luat cunoştinţă de primul act de executare, în cazurile în care nu a primit somaţia sau executarea se face fără somaţie.

Aşa fiind, având în vedere dispoziţiile legale evocate, precum şi împrejurarea că prezenta contestaţie vizează executarea însăşi, aspect ce rezultă cu prisosinţă din precizările formulate de contestatoare in faţa instanţei la termenul de judecată din 29.03.2010 şi din cuprinsul motivării în fapt a cererii prin care se solicită anularea tuturor formelor de executare, instanţa apreciază că termenul în care contestaţia la executare putea fi introdusă urmează a fi calculat conform articolului menţionat.

Astfel, instanţa constată că debitoarei contestatoare i-a fost comunicată la data de 19.11.2009, somaţia emisă în dosarul de executare nr. 148/2009, contestaţia fiind înregistrată pe rolul Judecătoriei Constanţa la data de 22.02.2010, cu depăşirea termenului de 15 zile, prevăzut de dispoziţiile art. 401 alin. 1 lit. c Cod proc. civ.

În consecinţă, pentru considerentele expuse, văzând şi dispoziţiile art. 401 alin. 1 lit. c Cod proc. civ., instanţa apreciază ca tardivă prezenta contestaţie şi prin urmare va admite excepţia tardivităţii şi va respinge contestaţia ca tardiv formulată.

În baza art. 274 cod proc. civ., urmează să oblige contestatoarea la plata către pârâta BB a sumei de 1000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE :

Admite excepţia tardivităţii formulării contestaţiei la executare .

Respinge contetaţia la executare , formulată de contestatoarea AA , în contradictoriu cu intimaţii BB şi CC ca tardiv formulată .

Obligă contestatoarea la plata către pârâta BB a sumei de 1000 lei , reprezentând cheltuieli de judecată .

Cu recurs în 15 zile de la comunicare .

Pronunţată în şedinţă publică , azi , 26.04.2010 .

Etichete:

Pe rol , solutionarea cauzei civile ce are ca obiect actiune in constatare-stare civila , actiune formulata de reclamanta AA in contradictoriu cu paratul PRB

ROMANIA

JUDECATORIA CONSTANTA

SECTIA CIVILA

Opreator de date cu caracter personal nr.3047

Dosar nr. 4921/118/2010

Sentinta civila nr. 1725

Sedinta publica din 28.01.2011

Completul compus din:

Pe rol , solutionarea cauzei civile ce are ca obiect actiune in constatare-stare civila , actiune formulata de reclamanta AA in contradictoriu cu paratul PRB .

La apelul nominal facut in sedinta publica se constata lipsa partilor.

Instanta este legal investita, timbrajul fiind asigurat corespunzator.

Procedura este legal indeplinita cu partile potrivit disp art 85 si urmat Cpc.

S-a facut referatul cauzei de grefierul de sedinta,dupa care :

Instanta invoca din oficiu exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Constanta in raport de cererea reclamantei prin care intelege sa atace Dispozitia nr. 1686 pentru respingerea cererii de rectificare a actului de nastere nr.1583 din 26.04.2003 privind pe Stoian Anthony -Costel si , acorda cuvantul pe exceptie.

Avand cuvantul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a exceptiei.

In temeiul disp.art.150 Cod procedura civila, instanta constata incheiata cercetarea judecatoreasca si ramane in pronuntare asupra exceptiei invocata.

I N S T A N T A

Prin cererea înregistrată sub nr.4921/118/2010 pe rolul Tribunalului Constanţa, reclamanta AA a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr.1686/10.03.2010 emisă de Primarul municipiului Constanţa, prin care a fost respinsa cererea de rectificare a actului de nastere nr. 1583/26.04.2003.

În motivare, a arătat că fiul său BB s-a născut în Anglia-Nottingham la data de 10.07.2002, iar în certificatul de naştere, la rubrica „prenumele mamei”, cele două prenume au fost inversate- Claudia –Costanda, in loc de COSTANDA -CLAUDIA . Aceeaşi eroare s-a făcut şi de către Serviciul de stare civilă al Primăriei Constanţa, când a emis certificatul de naştere românesc. Demersurile sale de soluţionare pe cale administrativă a acestei probleme, respectiv cererea sa în rectificare, au fost respinse prin dispoziţia contestată.

În drept, a invocat disp. art.571 alin.3 din Legea nr.119/1996 republicată.

Procedând la verificarea propriei competenţe în soluţionarea cererii, tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Constanţa şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătorei Constanţa.

Pe rolul acestei instante, cauza a fost inregistrata in data de 23.07.2010, cu termen de judecata 28.01.2011.

La acest termen , instanta din oficiu a invocat lipsa competentei materiale a Judecatoriei Constanta.

In raport de dispozitiile art. 137 cod proc civ, instanta se va pronunta cu prioritate asupra exceptiei, exceptie pe care o considera vadit intemeiata si urmeaza sa o admita pentru urmatoarele considerente:

Potrivit art. 61 alin. 3 din legea 119/ 1996 rep.,cu privire la actele de stare civila, dispozitia primarului prin care se solutioneaza cererea de rectificare a actelor de stare civila sau a mentiunilor înscrise pe marginea acestora poate fi contestata la instanta judecatoreasca în a carei raza teritoriala îsi are sediul autoritatea emitenta, în conditiile legii.

Dispozitiile legale mai sus citate nu fac nici o referire la competenta materiala de solutionare a cauzei astfel ca pentru delimitarea instantei competente material trebuie facuta aplicarea dispozitiilor generale de competenta.

În acest sens se constata ca, spre deosebire de actiunea în anulare, completare sau modificare a actului de stare civila unde art. 60 din legea 119 1996 reglementeaza neechivoc competenta materiala a judecatoriei în solutionarea cauzei, dispozitiile art. 61 nu cuprind nici o referire în acest sens.

În aceste conditii trebuie facuta diferentierea între actiunea în anulare completare sau modificare a actului de stare civila, unde obiectul actiunii îl constituie actul de stare civila, act de natura civila, si unde legiuitorul a indicat competenta materiala în solutionarea cauzei conform regulilor generale de determinare a competentei materiale, aratând ca aceasta revine judecatoriei, instanta careia potrivit art. 1 pct. 1 din codul de procedura civila îi revine plenitudinea de competenta în solutionarea cauzelor de natura civila si actiunea îndreptata împotriva dispozitiei primarului privind rectificarea unui act de stare civila, în care obiectul actiunii nu îl mai constituie actul de stare civila, ci dispozitia autoritatii administrative data în solutionarea cererii de rectificare.

Aceasta dispozitie are caracterul unui act administrativ unilateral în sensul art. 2 alin. 1 lit. c din legea 554 /2004 astfel ca determinarea competentei materiale în solutionarea cauzei se impune a fi facuta potrivit regulilor specifice contenciosului administrativ respectiv art. 2 pct. 1 lit. d din Codul de procedura civila si art. 10 alin. 1 din legea 554 2004, competenta apartinând potrivit dispozitiilor legale mai sus citate tribunalului ca prima instanta de contencios administrativ.

Data fiind distinctia dintre natura juridica a actului de stare civila si natura actului administrativ prin care se solutioneaza o cerere referitoare la un act de stare civila, dispozitiile art. 60 din legea 119 1996 nu sunt incidente si în situatia rectificarii actului de stare civila, deoarece daca o astfel de analogie s-ar fi impus a fi facuta, ar fi putut fi facuta în mod expres de legiuitor care ar fi putut arata în dispozitiile art. 61 alin. 3 din legea 119 1996, ca urmeaza a se stabili competenta materiala în solutionarea cauzelor reglementate de aceasta dispozitie legala în conditiile prezentei legi, iar nu în conditiile legii, exprimare ce în mod clar trimite la delimitarea competentei materiale în solutionarea cauzei potrivit naturii actului ce constituie obiectul litigiului.

In raport de dispozitiile art. 21 cod proc civ, instanta constata ivit conflictul negativ de competenta, urmand sa inainteze dosarul instantei in drept sa hotarasca asupra conflictului, anume Curtea de Apel Constanta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Admite excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Constanţa, în soluţionarea cauzei privind pe reclamanta AA in contradictoriu cu paratul PRB.

Declină competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Constanta – sectia comerciala si de contencios administrative.

Constată ivit conflictul negativ de competenţă de competenta materiala.

Inaintează dosarul Curtii de Apel Constanta să hotărască asupra conflictului.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 28.01.2011.

Red. C.I.B

Tehnored M.D

4 ex/ 23.02.2011

ROMANIA

JUDECATORIA CONSTANTA

SECTIA CIVILA

Opreator de date cu caracter personal nr.3047

Dosar nr. 4921/118/2010

Sentinta civila nr. 1725

Sedinta publica din 28.01.2011

Completul compus din:

Pe rol , solutionarea cauzei civile ce are ca obiect actiune in constatare-stare civila , actiune formulata de reclamanta AA in contradictoriu cu paratul PRB .

La apelul nominal facut in sedinta publica se constata lipsa partilor.

Instanta este legal investita, timbrajul fiind asigurat corespunzator.

Procedura este legal indeplinita cu partile potrivit disp art 85 si urmat Cpc.

S-a facut referatul cauzei de grefierul de sedinta,dupa care :

Instanta invoca din oficiu exceptia necompetentei materiale a Judecatoriei Constanta in raport de cererea reclamantei prin care intelege sa atace Dispozitia nr. 1686 pentru respingerea cererii de rectificare a actului de nastere nr.1583 din 26.04.2003 privind pe Stoian Anthony -Costel si , acorda cuvantul pe exceptie.

Avand cuvantul, reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de admitere a exceptiei.

In temeiul disp.art.150 Cod procedura civila, instanta constata incheiata cercetarea judecatoreasca si ramane in pronuntare asupra exceptiei invocata.

I N S T A N T A

Prin cererea înregistrată sub nr.4921/118/2010 pe rolul Tribunalului Constanţa, reclamanta AA a formulat contestaţie împotriva dispoziţiei nr.1686/10.03.2010 emisă de Primarul municipiului Constanţa, prin care a fost respinsa cererea de rectificare a actului de nastere nr. 1583/26.04.2003.

În motivare, a arătat că fiul său BB s-a născut în Anglia-Nottingham la data de 10.07.2002, iar în certificatul de naştere, la rubrica „prenumele mamei”, cele două prenume au fost inversate- Claudia –Costanda, in loc de COSTANDA -CLAUDIA . Aceeaşi eroare s-a făcut şi de către Serviciul de stare civilă al Primăriei Constanţa, când a emis certificatul de naştere românesc. Demersurile sale de soluţionare pe cale administrativă a acestei probleme, respectiv cererea sa în rectificare, au fost respinse prin dispoziţia contestată.

În drept, a invocat disp. art.571 alin.3 din Legea nr.119/1996 republicată.

Procedând la verificarea propriei competenţe în soluţionarea cererii, tribunalul a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Constanţa şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătorei Constanţa.

Pe rolul acestei instante, cauza a fost inregistrata in data de 23.07.2010, cu termen de judecata 28.01.2011.

La acest termen , instanta din oficiu a invocat lipsa competentei materiale a Judecatoriei Constanta.

In raport de dispozitiile art. 137 cod proc civ, instanta se va pronunta cu prioritate asupra exceptiei, exceptie pe care o considera vadit intemeiata si urmeaza sa o admita pentru urmatoarele considerente:

Potrivit art. 61 alin. 3 din legea 119/ 1996 rep.,cu privire la actele de stare civila, dispozitia primarului prin care se solutioneaza cererea de rectificare a actelor de stare civila sau a mentiunilor înscrise pe marginea acestora poate fi contestata la instanta judecatoreasca în a carei raza teritoriala îsi are sediul autoritatea emitenta, în conditiile legii.

Dispozitiile legale mai sus citate nu fac nici o referire la competenta materiala de solutionare a cauzei astfel ca pentru delimitarea instantei competente material trebuie facuta aplicarea dispozitiilor generale de competenta.

În acest sens se constata ca, spre deosebire de actiunea în anulare, completare sau modificare a actului de stare civila unde art. 60 din legea 119 1996 reglementeaza neechivoc competenta materiala a judecatoriei în solutionarea cauzei, dispozitiile art. 61 nu cuprind nici o referire în acest sens.

În aceste conditii trebuie facuta diferentierea între actiunea în anulare completare sau modificare a actului de stare civila, unde obiectul actiunii îl constituie actul de stare civila, act de natura civila, si unde legiuitorul a indicat competenta materiala în solutionarea cauzei conform regulilor generale de determinare a competentei materiale, aratând ca aceasta revine judecatoriei, instanta careia potrivit art. 1 pct. 1 din codul de procedura civila îi revine plenitudinea de competenta în solutionarea cauzelor de natura civila si actiunea îndreptata împotriva dispozitiei primarului privind rectificarea unui act de stare civila, în care obiectul actiunii nu îl mai constituie actul de stare civila, ci dispozitia autoritatii administrative data în solutionarea cererii de rectificare.

Aceasta dispozitie are caracterul unui act administrativ unilateral în sensul art. 2 alin. 1 lit. c din legea 554 /2004 astfel ca determinarea competentei materiale în solutionarea cauzei se impune a fi facuta potrivit regulilor specifice contenciosului administrativ respectiv art. 2 pct. 1 lit. d din Codul de procedura civila si art. 10 alin. 1 din legea 554 2004, competenta apartinând potrivit dispozitiilor legale mai sus citate tribunalului ca prima instanta de contencios administrativ.

Data fiind distinctia dintre natura juridica a actului de stare civila si natura actului administrativ prin care se solutioneaza o cerere referitoare la un act de stare civila, dispozitiile art. 60 din legea 119 1996 nu sunt incidente si în situatia rectificarii actului de stare civila, deoarece daca o astfel de analogie s-ar fi impus a fi facuta, ar fi putut fi facuta în mod expres de legiuitor care ar fi putut arata în dispozitiile art. 61 alin. 3 din legea 119 1996, ca urmeaza a se stabili competenta materiala în solutionarea cauzelor reglementate de aceasta dispozitie legala în conditiile prezentei legi, iar nu în conditiile legii, exprimare ce în mod clar trimite la delimitarea competentei materiale în solutionarea cauzei potrivit naturii actului ce constituie obiectul litigiului.

In raport de dispozitiile art. 21 cod proc civ, instanta constata ivit conflictul negativ de competenta, urmand sa inainteze dosarul instantei in drept sa hotarasca asupra conflictului, anume Curtea de Apel Constanta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Admite excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Constanţa, în soluţionarea cauzei privind pe reclamanta AA in contradictoriu cu paratul PRB.

Declină competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Constanta – sectia comerciala si de contencios administrative.

Constată ivit conflictul negativ de competenţă de competenta materiala.

Inaintează dosarul Curtii de Apel Constanta să hotărască asupra conflictului.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 28.01.2011.

Red. C.I.B

Tehnored M.D

4 ex/ 23.02.2011

Etichete:

Pe rol solutionarea cauzei civile avand ca obiect divort, actiune formulata de reclamanta AA in contradictoriu cu pârâtul BB cu domiciliul stabil în Africa de Sud.

DOSAR CIVIL NR.3982/212/2010

R O M Â N I A

JUDECATORIA CONSTANTA

Sectia civilă

SENTINTA CIVILĂ NR. 16884

SEDINTA PUBLICA DIN 28.06.2010

Pe rol solutionarea cauzei civile avand ca obiect divort, actiune formulata de reclamanta AA in contradictoriu cu pârâtul BB cu domiciliul stabil în Africa de Sud.

Dezbaterile asupra exceptiei necompetentei teritoriale a Judecătoriei Constanta au avut loc în şedinţa publică din data de 25.06.2010 şi au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunţării ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanţa pentru a da posibilitatea de a se depune concluzii scrise, a dispus amânarea pronuntări la data de 28.06.2010.

I N S T A N T A

Deliberand asupra cauzei civile de fata, constata urmatoarele:

Prin cererea inregistrata pe rolul acestei instante la data de 23 ianuarie 2010 sub nr. 3982/212/2010, reclamanta AA , prin mandatar cu procura speciala atasata la dosar,fila 7, asolicitat in contradictoriu cu paratul BB desfacerea casatoriei partilor incheiata la data de 20.11.1987 si inregistrata in Registrul Starii civile Constanta sub nr. 2357 , din culpa comuna a sotilor , precum si reluarea de catre reclamanta a numelui purtat anterior casatoriei , acela de ENE.

Instanta a dispus emiterea unei adrese catre SEIP Constanta in vederea comunicarii adresei de domiciliu a paratului, totodata dispunand si citarea prin publicitate a paratului.

Ca urmare a demersurilor intreprinse , prin adresa nr. 47499/04.06.2010 s-a invederat instantei ca domiciliul stabil al paratului este incepand cu 20.03.2008 in AFRICA DE SUD,fara afi precizata o adresa concreta.

Potrivit cererii introductive, procurii atasate la dosar, adeverintei eliberate de Consiliul Distructual Waldshut –Serviciul pentru drepturi de cetatenie si straini (fila 8),permisul de munca al reclamantei (fila 10), adresa nr. 47499/04.06.2010 emisa de Primaria Municipiului Constanta –Serviciul Public Comunitar Local de Evidenta a persoanelor , rezulta ca reclamanta are domiciliul stabilit in Germania iar paratul in Africa de Sud.

La acest termen de judecata, avand in vedere cele de mai sus, instanta a invocat din oficiu exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Constanta, in raport de prevederile art. 150 pct. 1 si art. 155 din Legea 105/1992, exceptie pe care analizand-o o considera vadit intemeiata si urmeza sa o admita pentru urmatoarele argumente:

În conformitate cu art. 607 C.p.civ, “cererea de divort este de competenta judecatoriei în circumscriptia careia se afla cel din urma domiciliu comun al sotilor. Daca sotii nu au avut domiciliu comun sau daca nici unul din soti nu mai locuieste în circumscriptia judecatoriei în care se afla cel din urma domiciliu comun, judecatoria competenta este aceea în circumscriptia careia isi are domiciliul pârâtul, iar când pârâtul nu are domiciliu în tara, este competenta judecatoriei în circumscriptia careia isi are domiciliul reclamantul”.

În conformitate cu dispozitiile art. 155 din Legea 105/1992 “în cazul în care instantele romane sunt competente, potrivit dispozitiilor prezentului capitol si nu se poate stabili care anume dintre ele este indreptatita sa solutioneze procesul, cererea va fi îndreptata, potrivit regulilor de competenta materiala, la Judecatoria sectorului 1 al municipiului Bucuresti sau la Tribunalul municipiului Bucuresti.

În speta, instanta constatata ca, potrivit art.150 pct.1 din Legea 105/1992, instantele române sunt competente sa solutioneze cauza deoarece casatoria a fost incheiata in Romania si reclamantul este cetatean roman. Dar, in cauza, nu se poate stabili competenta teritoriala a unei anumite instante în conformitate cu criteriile stabilite de art. 607 C.p.civ. pentru ca in prezent reclamanta locuieste in Germania iar paratul in Africa de Sus.

Chiar daca art. 607 c. pr. civ. stabileste competenta in favoarea judecatoriei in circumscriptia careia isi are domiciliul pârâtul sau daca pârâtul nu are domiciliu în tara, in favoarea judecatoriei în circumscriptia careia isi are domiciliul reclamantul instanta a retinut ca in aceasta situatie notiunea de domiciliu trebuie interpretata in sens de loc in care locuiesc efectiv partile.

In aceste conditii s-a pronuntat si Inalta Curte De Casatie si Justitie ca si regulatorul de competenta prin decizia nr. 3295/3 septembrie 2003 , referitor la competentele de solutionare a unor cereri avand ca obiect divortul cu elemente de extraneitate.

.

Deoarece din coroborarea dispozitiilor art. 159 pct.3 cu art. 19 Cpciv, rezulta ca în materia divortului competenta teritoriala este reglementata de norme de ordine publica, instanta retinand ca in cauza nu s-a facut dovada ca domiciliul actual comun al partilor sau ca locuinta efectiva a reclamantei sau a paratului se afla in circumscriptia teritoriala a Judecatoriei Constanta urmeaza sa admita exceptia de necompetenta teritoriala, si în temeiul art.158 C.p.civ. rap la art. 150 pct. 1 si art. 155 din Legea 105/1002 urmeaza sa decline competenta de solutionare a cauzei în favoarea Judecatoriei sectorului 1 Bucuresti.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂSTE

Admite exceptia necompetentei teritoriale a Judecatoriei Constanta invocata din oficiu de instanta.

Declina competenta de solutionare a cauzei formulata de reclamanta AA in contradictoriu cu pârâtul BB în favoarea Judecatoriei Sector 1 Bucuresti.

Cu recurs in termen de 5 zile de la pronuntare.

Pronuntata in sedinta publica, astazi, 28 mai 2010.

Red.jud. CB – 28.06.2010

Tehnred.gref. DR – 29.06.2010

Etichete:

Pe rol solutionarea cauzei civile avand ca obiect rezolutiune contract, actiune formulata de reclamant AA in contradictoriu cu parat BB

ROMANIA

JUDECATORIA CONSTANTA

SECTIA CIVILA

Opreator de date cu caracter personal nr.3047

Dosar nr. 3564/212/2010

Sentinta civila nr. 19060

Sedinta publica din 23.08.2010

Pe rol solutionarea cauzei civile avand ca obiect rezolutiune contract, actiune formulata de reclamant AA in contradictoriu cu parat BB.

La apelul nominal facut in sedinta publica se constata lipsa partilor.

Procura este legal indeplinita cu partile potrivit disp art 85 si urmat C.p.c.

Prezenta actiune este legal timbrata cu taxa de timbru in suma de 19 lei si timbru judiciar in valoare de 1,5 lei.

S-a facut referatul cauzei de grefierul de sedinta, dupa care :

Instanta constata ca prin serviciul de registratura, la dosarul cauzei, reclamanta a depus interogatoriul in vederea adminstrarii paratului, acesta insa nefiind prezent pentru a raspunde, desi a fost citat cu aceasta mentiune. Totodata constata ca reclamanta a solicitat judecarea cauzei in lipsa.

In temeiul disp art 167 Cod pr civ, instanta incuviinteaza pentru reclamanta proba cu inscrisuri, respectiv cele depuse la dosarul cauzei, ca fiind concludente, pertinente si utile in solutionarea cauzei.

In temeiul disp.art.150 Cod procedura civila, instanta constata incheiata cercetarea judecatoreasca si ramane in pronuntare .

I N S T A N T A

Prin cererea inregistrată pe rolul acestei instanţe sub nr. 3564/212/2010, reclamantul AA a solicitat in contradictoriu cu pârâtul BB ca instanţa să constate rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare a autovehiculului marca Mitsubishi cu nr. de identificare MMBJNK407D071846, încheiat in formă autentică la data de 19.03.2009, şi repunerea părţilor in situaţia anterioară.

In motivarea cererii, reclamantul a arătat că la data de 19.03.2009 a vândut pârâtului autovehiculul marca Mitsubishi cu nr. de identificare MMBJNK407D071846, preţul vânzării fiind de 27890 lei, preţ ce urma a fi achitat in trei tranşe. Prima tranşă trebuia achitată la momentul încheierii contractului, respectiv suma de 8600 lei, fiind achitată de pârât. Celelalte două tranşe trebuiau achitate astfel: suma de 9645 lei la data de 31.05.2009 şi suma de 9645 lei la data de 31.07.2009. Reclamantul a susţinut că ultimele două tranşe nu au mai fost achitate de pârât. A mai arătat că in contract s-a prevăzut clauza desfiinţării de drept a contractului fără somaţie şi punere in intârziere in cazul in care preţul nu este achitat până la termenul stabilit, astfel că părţile urmează să fie puse in situaţia anterioară contractului. In aceste imprejurări, reclamantul a apreciat că pârâtul a fost pus de drept in intârziere, conform art. 1079 Cod civ., precum şi faptul că in cauză sunt aplicabile dispoziţiile art. 1365 Cod civ. şi art. 969-970 Cod civ. În ceea ce priveşte plata parţială efectuată de pârât în cuantum de 8600 lei, reclamantul a arătat că este de acord cu restituirea acestei sume de bani.

In drept, reclamantul a invocat disp. art. 111 Cod proc. civ., art. 1365 Cod civ., art. 1079 Cod civ., art. 969-970 Cod civ.

In susţinerea cererii, a depus inscrisuri.

Legal citat, pârâtul nu a formulat întâmpinare şi nu s-a prezentat in instanţă pentru a propune probe in apărarea sa şi pentru a răspunde la interogatoriu.

In cauză, instanţa a administrat proba cu inscrisuri şi proba cu interogatoriu.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa constată că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 582/19.03.2009 de BNPA Boroi, reclamantul, in calitate de vânzător, a instrăinat către pârât, in calitate de cumpărător, autovehiculul marca Mitsubishi cu nr. de identificare MMBJNK407D071846, avariat şi in stare de nefuncţionare, preţul vânzării fiind de 27890 lei, din care s-a achitat la momentul incheierii contractului suma de 8600 lei, urmând ca diferenţa de 19290 lei să se achite astfel: suma de 9645 lei până la data de 31.05.2009, iar suma de 9645 lei până la data de 31.07.2009. Părţile au fost de acord ca, la plata integrală a preţului să se emită chitanţă pentru intregul preţ, chitanţa reprezentând dovada achitării celor două rate. De asemenea, părţile au convenit ca in cazul in care preţul nu este achitat până la momentul stabilit, contractul să se desfiinţeze de plin drept, fără nici o somaţie sau punere in intârziere (pact comisoriu de grad IV), părţile fiind repuse in situaţia anterioară semnării contractului. Totodată, in contract s-a stipulat că pârâtul cumpărător intră de drept şi de fapt in stăpânirea autoturismului vândut incepând cu data semnării contractului. Instanţa mai constată că contractul a fost insuşit prin semnătură de reclamant şi de pârât.

Intrucât până la data de 31.07.2009 pârâtul nu a achitat debitul (reprezentat de cele două rate) către reclamant, acesta l-a notificat asupra debitului restant, realizand si procedura concilierii, in baza disp. art. 720 ind.1 C.pr.civ., fara niciun rezultat insa.

De asemenea, instanţa reţine că pârâtul, legal citat cu menţiunea personal la interogatoriu, nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a răspunde interogatoriului propus de reclamant, fapt ce echivalează cu un început de dovadă în folosul reclamantului, potrivit art. 225 C.proc.civ.

În drept, art. 969 C.Civ prevede obligativitatea respectării convenţiilor legal făcute între părţile contractante.

Mai reţine instanţa şi următoarele dispoziţii ale Codului civil:

“Art. 1020. Conditia rezolutorie este subînteleasã totdeauna în contractele sinalagmatice, în caz când una din pãrti nu îndeplineste angajamentul sãu.

Art. 1021. Într-acest caz, contractul nu este desfiintat de drept. Partea în privinta cãreia angajamentul nu s-a executat are alegerea sau sã sileascã pe cealaltã a executa conventia, când este posibil, sau sã-i cearã desfiintarea, cu daune interese. Desfiintarea trebuie sã se cearã înaintea justitiei, care, dupã circumstante, poate acorda un termen pãrtii actionate.”

Din interpretarea acestor dispoziţii legale rezultă că acţiunea în rezoluţiunea contractului este admisibilă cu respectarea următoarelor condiţii: partea care a intentat acţiunea şi-a executat obligaţia sau declară că este gata să execute contractul; una din părţi să nu îşi fi executat obligaţiile ce îi revin; neexecutarea să fie imputabilă părţii care nu şi-a indeplinit obligaţia; debitorul obligaţiei neexecutate să fie pus in intârziere.

In speţă, instanţa constată că aceste condiţii sunt indeplinite.

Astfel, convenţia de vânzare-cumpărare este obligatorie pentru părţile contractante, conform art. 969 Cod civil, pârâtul insuşidu-şi obligaţia de a achita cele două rate ale preţului la termenele stabilite in contract.

Aşa cum rezultă din menţiunile contractului, la data semnării contractului, pârâtul a intrat de drept şi de fapt in stăpânirea autoturismului vândut.

Pârâtul nu a făcut dovada achitării integrale a preţului la termenele stabilite, deşi îi revenea sarcina acestei probe, întrucât reclamantul a dovedit executarea obligaţiei sale de a preda autoturismul şi deţinerea creanţei împotriva pârâtului. Mai mult, deşi legal citat cu menţiunea personal la interogatoriu, pârâtul nu s-a prezentat în faţa instanţei pentru a răspunde interogatoriului propus de reclamant, fapt ce echivalează cu un început de dovadă în folosul reclamantului, potrivit art. 225 C.proc.civ.

De asemenea, instanţa constată că pârâtul a fost pus de drept in intârziere, in conformitate cu disp. art. 1079 alin. 2 pct. 2 Cod civ., in contractul părţilor convenindu-se ca in cazul in care preţul nu este achitat până la momentul stabilit, contractul să se desfiinţeze de plin drept, fără nici o somaţie sau punere in intârziere (pact comisoriu de grad IV).

Având în vedere cele reţinute mai sus, instanţa constată că obligaţia de achitare a preţului, asumată prin contract de către pârât, nu a fost îndeplinită din culpa acestuia, astfel că faţă de dispoziţiile art.969 coroborate cu dispoziţiile art.1020 şi 1021 C.civ., instanţa va admite acţiunea şi va dispune rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare incheiat de părţi.

Totodată, ca efect al rezoluţiunii contractului, instanţa va dispune şi repunerea părţilor în situaţia anterioară, în sensul că reclamantul va redobândi dreptul de proprietate asupra autovehiculului in discuţie, prin obligarea pârâtului la restituirea autovehiculului, iar pârâtul va redobândi suma de 8600 lei (rata achitată la data incheierii contractului) prin obligarea reclamantului la restituirea acestei sume către pârât.

Instanţa va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Admite cererea formulată de reclamantul AA împotriva pârâtului BB

Dispune rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 582/19.03.2009 de NP CC , încheiat între reclamant, în calitate de vânzător, şi pârât, în calitate de cumpărător, având ca obiect autoutilitara marca Mitsubishi tipul KAOT/KB121/L200, nr. omologare B1MT131312U56E4/2007, nr. identificare MMBJNKB407D071846, serie motor UCAL2237, avariată, în stare de nefuncţionare, înstrăinată de reclamant pentru preţul în rate de 27890 lei, prima rată de 8600 lei fiind achitată la data încheierii contractului.

Dispune repunerea părţilor în situaţia anterioară şi în consecinţă:

Obligă pârâtul să restituie reclamantului autoutilitara marca Mitsubishi tipul KAOT/KB121/L200, nr. omologare B1MT131312U56E4/2007, nr. identificare MMBJNKB407D071846, serie motor UCAL2237, avariată, în stare de nefuncţionare.

Obligă reclamantul să restituie pârâtului suma de 8600 lei, reprezentând rata achitată la data încheierii contractului.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 23.08.2010.

Etichete:

Soluţionarea cauzei civile având ca obiect uzucapiune

R O M Â N I A

JUDECATORIA CONSTANTA – SECŢIA CIVILĂ

Dosar civil nr. 2413/212/2010

Sentinta civila nr.26563

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN DATA DE 06.12.2010

Pe rol, soluţionarea cauzei civile având ca obiect uzucapiune, acţiune formulată de reclamanţii AA, BB şi CC în contradictoriu cu pârâţii ORASUL TECHIRGHIOL PRIN PRIMAR şi CONSILIUL LOCAL AL ORASULUI TECHIRGHIOL.

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în sedinta publica din data de 08.11.2010 si au fost consemnate în încheierea de sedinta din acea data , încheiere ce face corp comun cu prezenta , pentru cand , instanta avand nevoie de timp pentru a delibera a dispus amanarea pronuntarii la data de 15.11.2010 , 22.11.2010 , 29.11.2010 si respectiv 6.12.2010 .

INSTANŢA,

Prin actiunea înregistrată pe rolul Judecatoriei Constanta cu numarul 2413/212/2010, reclamanţii AA, BB şi CC au solicitat în contradictoriu cu pârâţii oraşul Techirghiol prin Primar şi Consiliul Local al oraşului Techirghiol să se constate că au dobândit prin uzucapiune de lungă durată şi prin joncţiunea posesiilor dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafaţă de aprox. 600 mp (aflat în componenţa întregului imobil de până la 1109,60 mp) situat în Techirghiol, str. Nicolae Titulescu nr. 4, jud. Constanţa; să se constate că au dobândit prin accesiune dreptul de proprietate asupra imobilelor construcţii situate pe terenul aflat in proprietatea lor în Techirghiol, str. Nicolae Titulescu nr. 4, jud. Constanţa.

În motivarea in fapt a actiunii, s-a arătat, in esenta, că imobilul in litigiu in suprafaţă de aprox. 600 mp a fost stapanit de peste 30 de ani, posesia exercitata de reclamanţi şi de autorul lor DD fiind utilă şi sub nume de proprietar. De asemenea, reclamanţii au arătat că ei şi autorul lor DD au edificat pe cheltuiala lor imobilele construcţii situate în Techirghiol,

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.1860 C.civ., art. 482, 489 şi urm., 646, 1847, 1890 şi urm. Cod civ., art. 111 Cod proc. civ.

În dovedirea actiunii reclamanţii au solicitat proba cu înscrisuri,proba testimonială şi cea cu expertiză tehnică imobiliară.

Pârâţii nu au depus întâmpinare şi nu s-au opus admiterii acţiunii. Au solicitat efectuarea unei expertize tehnice imobiliare şi au depus la dosar situaţia juridică şi istoricul de rol fiscal al imobilului litigios.

Pe parcursul soluţionării cauzei, reclamanta AA a decedat, procesul fiind continuat de moştenitorii acesteia, reclamanţii BB şi CC. In cauză, instanţa a administrat proba cu înscrisuri, proba testimonială şi cea cu expertiză tehnică imobiliară.

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa constata ca actiunea este intemeiata,in sensul celor ce vor fi aratate in continuare.

Instanţa reţine că, in fapt, la data de 16.01.1965, autorii reclamanţilor, AA şi DD, au cumpărat terenul in suprafaţă de 461,5 mp situat in Techirghiol, str. Nicolae Titulescu nr. 4, conform actului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 260/16.01.1965 şi transcris sub nr. 56/16.01.1965 de Notariatul de Stat Reg. Dobrogea. Prin acelaşi act de vânzare-cumpărare, au cumpărat o suprafaţă de teren in continuare şi soţii Catană Ion şi Elena.

La data de 27.01.1986, DD a decedat, reclamanţii dezbătând şi acceptând succesiunea tatălui lor la 24.07.1996.

La data de 13.11.1996, prin partaj voluntar incheiat intre soţii Catană, defuncta AA şi reclamanţi, s-a ieşit din indiviziune faţă de soţii Catană.

De asemenea, instanţa reţine că in 1970 s-a realizat o sistematizare a străzilor oraşului Techirghiol, inclusiv a străzii Nicolae Titulescu, ocazie cu care o suprafaţă de teren de aprox. 600 mp, care era in continuarea proprietăţii reclamanţilor, a rămas nefolosită de către pârâţi. Potrivit expertizei judiciare imobiliare efectuată in cauză, suprafaţa de teren in discuţie este de 648,10 mp. Reclamanţii şi-au aliniat proprietatea la stradă, au îngrădit acest teren şi l-au folosit. Totodată, pe suprafaţa de teren pentru care deţineau titlu de proprietate au edificat o locuinţă şi anexe gospodăreşti fără a avea autorizaţie de construire.

Analizând îndeplinirea condiţiilor legale pentru constatarea intervenirii uzucapiunii cu privire la suprafaţa de teren de 648,10 mp, instanţa reţine următoarele:

Potrivit art.1890 C. civ., pentru a se putea dobândi proprietatea bunului prin uzucapiune, cel care invocă acest mod de dobândire a proprietăţii trebuie să îndeplinească două condiţii: să posede bunul în tot timpul prevăzut de lege,anume 30 de ani şi posesia sa să fie utilă, în sensul că posesia nu trebuie să fie afectată de vreunul din viciile discontinuităţii, violenţei, clandestinităţii şi echivocului.

Referitor la prima dintre condiţiile enunţate anterior, instanţa reţine din declaraţiile celor doi martori audiaţi în cauză, vecini ai reclamanţilor, coroborate cu istoricul de rol al imobilului că părinţii reclamanţilor şi, ulterior, reclamanţii au exercitat acte materiale cu privire la imobilul in litigiu timp de peste 30 de ani, incepând din anul 1970. În consecinţă, fiind astfel dovedit în cauză elementul material al posesiei exercitate de autorii reclamanţilor şi de reclamanţi, instanţa constată că, drept urmare a aplicării prezumţiei instituite de art.1854 C. civ., care face din elementul material al posesiei dovada elementului intenţional, prezumţie ce nu a fost răsturnată în cauză printr-o dovadă contrară, reclamanţii au probat posesia exercitată de părinţii lor începând cu anul 1970, posesie pe care au înţeles să o unească, potrivit art. 1860 Cod civil, cu cea exercitată ulterior de ei, până în prezent.

In privinta celei de a doua condiţii a uzucapiunii de 30 de ani, instanţa reţine că posesia este utilă, fiind exercitată în mod continuu şi public, astfel cum rezultă din declaraţiile martorilor audiaţi şi din istoricul de rol fiscal comunicat de Primăria Techirghiol, precum şi în mod paşnic, nefiind administrate în cauză probe din care să rezulte că posesia a fost dobândită sau conservată prin acte de violenţă. De asemenea, instanţa constată că posesia reclamanţilor a fost exercitată şi fără echivoc, sub nume de proprietar.

În consecinţă, constatând că sunt îndeplinite în cauză cele două cerinţe prevăzute de art.1890 C.civ., instanţa apreciază ca întemeiată actiunea formulată de către reclamanţi în privinţa constatării dreptului de proprietate asupra imobilului astfel cum a fost identificat prin raportul de expertiză tehnică judiciară efectuat de expertul tehnic Brumă Eugen.

În raport de toate aceste considerente, instanţa va admite acţiunea şi va constata că reclamanţii a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafaţă de 648,10 mp (aflat în componenţa întregului imobil de până la 1109,60 mp) situat în Techirghiol, str. Nicolae Titulescu nr. 4, jud. Constanţa, identificat prin notaţiile date de punctele A-B-2-1-A (anexa 2), conform raportului de expertiză tehnică imobiliară efectuat in cauză de expert EE.

În ceea ce priveşte cel de-al doilea capăt de cerere, instanţa reţine că potrivit prevederilor art. 492 Cod civil „orice construcţie, plantaţie sau lucru făcut în pământ sau asupra pământului, sunt prezumate a fi făcute de proprietarul acelui pământ cu cheltuiala lui şi că sunt ale lui până ce se dovedeşte din contră”. Acest text de lege instituie o prezumţie legală relativă, susceptibilă de a fi răsturnată prin dovada contrară, potrivit căreia o construcţie edificată pe un teren se consideră a fi fost ridicată de către proprietarul terenului respectiv, în nume propriu şi pe cheltuiala sa.

Se constată din materialul probator administrat că devin incidente dispoziţiile art. 492 Cod civil în ceea ce priveşte casa de locuit şi anexele, edificate pe teren (atât pe cel cumpărat prin actul de vânzare-cumpărare din 16.01.1965, cât şi pe cel uzucapat) de autorii reclamanţilor.

Având în vedere că prezumţia de proprietate asupra construcţiilor respective în favoarea reclamanţilor nu a fost răsturnată în cauză prin dovada contrară, instanţa va admite şi acest capăt de cerere şi va reţine că reclamanţii au dobândit, prin efectul accesiunii imobiliare, dreptul de proprietate asupra construcţiei cu destinaţia de locuinţă, alcătuită din 4 camere şi dependinţe ce ocupă o suprafaţă construită la sol de 132,68 mp şi având o suprafaţă utilă de 96,65 mp, împreună cu o terasă aflată în gabarit de 7,30 mp, cu pereţi interiori din chirpici şi cei exteriori din piatră, tavane şi şarpantă din lemn, învelitoare din ţiglă, pardoseli din duşumele, având încălzirea realizată prin centrală termică proprie pe combustibil solid şi instalaţii sanitare complete (identificate in anexa 3 a raportului de expertiză tehnică imobiliară efectuat in cauză de expert EE), precum şi asupra construcţiilor anexe reprezentate printr-un garaj, un grup sanitar de curte, o magazie, o bucătărie de vară cu beci, un foişor, o altă magazie şi un coteţ de păsări (identificate in anexa 2 a raportului de expertiză tehnică imobiliară efectuat in cauză de expert EE), situate în Techirghiol, str. Nicolae Titulescu nr. 4, jud. Constanţa, pe terenul în suprafaţă de 1109,60 mp, identificat în limita notaţiilor date de punctele A-B-C-D-E-F-A, având următoarele vecinătăţi conform raportului de expertiză tehnică imobiliară efectuat in cauză de expert EE: la N – vecin Cătană Elena, pe lg. totală de 51,20 ml şi cuprins între punctele B şi C; la S – vecin Cutova Tache, pe lg. Totală de 61,30 ml şi cuprins între punctele A şi F; la E – vecin Papu Gheorghe, pe lg. totală de 18,45 ml şi cuprins între punctele C, D, E şi F; la V – str. N. Titulescu, pe lg. totală de 21,45 ml şi cuprins între punctele A şi B.

Instanţa va lua act că reclamanţii nu au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite cererea formulată de reclamanţii BB şi CC , în contradictoriu cu pârâţii oraşul Techirghiol prin Primar şi Consiliul Local al oraşului Techirghiol.

Constată că reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate ca efect al prescripţiei achizitive de lungă durată asupra imobilului teren în suprafaţă de 648,10 mp (aflat în componenţa întregului imobil de până la 1109,60 mp) situat în Techirghiol, str. Nicolae Titulescu nr. 4, jud. Constanţa, identificat prin notaţiile date de punctele A-B-2-1-A (anexa 2), conform raportului de expertiză tehnică imobiliară efectuat in cauză de expert EE.

Constată că reclamanţii au dobândit dreptul de proprietate ca efect al accesiunii imobiliare artificiale asupra construcţiei cu destinaţia de locuinţă, alcătuită din 4 camere şi dependinţe ce ocupă o suprafaţă construită la sol de 132,68 mp şi având o suprafaţă utilă de 96,65 mp, împreună cu o terasă aflată în gabarit de 7,30 mp, cu pereţi interiori din chirpici şi cei exteriori din piatră, tavane şi şarpantă din lemn, învelitoare din ţiglă, pardoseli din duşumele, având încălzirea realizată prin centrală termică proprie pe combustibil solid şi instalaţii sanitare complete (identificate in anexa 3 a raportului de expertiză tehnică imobiliară efectuat in cauză de expert EE), precum şi asupra construcţiilor anexe reprezentate printr-un garaj, un grup sanitar de curte, o magazie, o bucătărie de vară cu beci, un foişor, o altă magazie şi un coteţ de păsări (identificate in anexa 2 a raportului de expertiză tehnică imobiliară efectuat in cauză de expert EE), situate în Techirghiol, str. Nicolae Titulescu nr. 4, jud. Constanţa, pe terenul în suprafaţă de 1109,60 mp, identificat în limita notaţiilor date de punctele A-B-C-D-E-F-A, având următoarele vecinătăţi conform raportului de expertiză tehnică imobiliară efectuat in cauză de expert EE: la N – vecin FF, pe lg. totală de 51,20 ml şi cuprins între punctele B şi C; la S – vecin GG, pe lg. Totală de 61,30 ml şi cuprins între punctele A şi F; la E – vecin HH, pe lg. totală de 18,45 ml şi cuprins între punctele C, D, E şi F; la V – str. N. Titulescu, pe lg. totală de 21,45 ml şi cuprins între punctele A şi B.

Ia act că reclamanţii nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 6.12.2010.

Etichete:

Soluţionarea cauzei civile având ca obiect „contestaţie la executare silită, întoarcerea executării”

SENTINŢA CIIVLĂ 5

Dosar nr. 323/249/2010

SENTINŢA CIVILĂ NR. 292 din data de 20.04.2010

Pe rol, soluţionarea cauzei civile având ca obiect „contestaţie la executare silită, întoarcerea executării”, acţiune formulată de contestatoarea S.A.D.M. în contradictoriu cu intimata L. F.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au lipsit părţile, dar intimata a fost reprezentată de dl. avocat C. T. F.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefier care învederează că s-a depus la dosarul cauzei cerere completatoare.

Instanţa comunică un exemplar de pe cererea completatoare apărătorului intimatei.

Intimata prin avocat învederează că nu solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoştinţă de cererea completatoare precizând că nu mai are alte probe de formulat.

Instanţa, nemaifiind alte probe de administrat, consideră cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pentru susţineri pe fondul cauzei.

Intimata prin avocat solicită respingerea contestaţiei cu cheltuieli de judecată. Precizează că nu înţelege care este motivarea, ce normă a încălcat BEJ O. C. şi că nu s-au dezvoltat motivele care să atragă anularea executării.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă:

La data de 12.03.2010 s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe, sub nr. 323/249, contestaţia la executarea silită – întoarcerea executării, formulată de contestatoarea S.A.D.M, împotriva formelor de executare silită a sentinţei civile nr.606/25.03.2008, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, exercitate de către BEJ O C., la cererea intimatei L. F., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună :

– anularea tuturor formelor de executare silită şi încetarea executării;

– suspendarea executării până la soluţionarea cauzei;

– întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare executării;

– obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.

În motivarea contestaţiei, contestatoarea arată că prin sentinţa civilă nr.606/ 25.03.2008 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, s-a constatat, pe de o parte, dreptul intimatei de a primi despăgubiri „în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv..”, iar pe de altă parte, că „despăgubirile sunt în valoare de 103.955, 21 RON”.

În termen legal, contestatoarea a apelat această sentinţă, iar prin decizia civilă nr.888/11.12.2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a fost respins apelul ca nefondat, fiind menţinută soluţia primei instanţe.

Dat fiind că soluţia Curţii nu le-a fost comunicată, apreciază că hotărârea instanţei de fond nu este irevocabilă şi pe cale de consecinţă, nici executorie, întrucât unitatea contestatoare se află încă în termenul de recurs.

Prin somaţia nr.180/02.02.2010, comunicată de către BEJ O. C., contestatoarea, contrar dispozitivului sentinţei nr.606, a fost somată ca în termen de 24 de ore de la primirea actului de executare silită, să achite intimatei suma de 112.202, 21 lei, cu titlu de pretenţii – despăgubiri, cheltuieli de judecată, cheltuieli de onorariu şi executare silită.

Având în vedere conţinutul dispozitivului sentinţei nr.606 conform căruia nu s-a dispus obligarea unităţii la plata vreunei sume de bani către intimată, deci nu a căzut în pretenţii faţă de titularii acţiunii, ci s-a constatat numai dreptul acestora la despăgubiri şi cuantumul lor, apare evident că formele de executare silită pornite împotriva unităţii contestatoare nu numai că sunt neconforme cu dispozitivul sentinţei instanţei de fond, dar contravin flagrant acestuia în condiţiile în care, aşa cum a reţinut şi a dispus prima instanţă, plata despăgubirilor băneşti se va face „ în condiţiile legii speciale”, de către stat, prin Fondul Proprietatea, „şi nu de către pârâtă”.

Ca atare, apare evident că executarea silită declanşată împotriva unităţii contestatoare este nelegală şi abuzivă întrucât nu respectă conţinutul dispozitivului sentinţei civile nr.606, invocată drept titlu executoriu.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea acţiunii, anularea formelor de executare silită efectuate de BEJ O.C. în temeiul sentinţei civile sus menţionate şi întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare executării.

În drept, contestatoarea şi-a întemeiat contestaţia pe dispoziţiile art. 399 şi urm. C.proc.civil.

În dovedirea contestaţiei s-a solicitat proba cu înscrisuri, ataşând următoarele acte în fotocopie: foaie de transmitere anexa 2 din 12.03.2010, certificat de grefă dosar nr.719/C/2010 emis de Tribunalul Călăraşi; somaţia nr. 180/02.02.2010 emisă în dosarul de executare nr. 180/2009 (dosar instanţă 1745/249/2009) şi comunicarea acesteia către S. A. D.M.; proces-verbal de cheltuieli de 02.02.2010 în dosarul de executare nr.180/2009; înfiinţare poprire pe conturile debitoarei S. A. D.M.către R. B. SA. B. din 22.02.2010.

La data de 23.03.2010, intimata L. F. a formulat întâmpinare solicitând să se respingă acţiunea în totalitate şi să fie obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare intimata învederează că din motivele de fapt descrise de către reclamantă nu rezultă încălcarea vreunui text de lege cu privire la executarea silită însăşi sau efectuarea oricărui act de executare care ar atrage sancţiunea anulării actului nelegal.

Contestatoarea face vorbire de faptul că nu i-a fost comunicată hotărârea Curţii de Apel, ori din titlul executoriu rezultă cu certitudine că aceasta nu mai este în termenul de recurs.

Contestatoarea face vorbire de o contradicţie între dispozitivul sentinţei nr.606/25.03.2008 a Tribunalului Călăraşi şi faptul că din conţinutul dispozitivului nu ar rezulta obligarea contestatoarei la plata vreunei sume de bani.

Întrucât contestatoarea face vorbire de neînţelegerea titlului, consideră că se află într-o altă situaţie, de calificare juridică a contestaţiei, şi anume întinderea sau aplicarea titlului executoriu, ori contestatoarea a refuzat să-şi întemeieze contestaţia pe dispoziţiile art.400 alin 2 C.proc.civ., aceasta fiind de competenţa instanţei care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Cererea fost timbrată cu 194 lei taxă de timbru şi timbru judiciar.

În drept se invocă dispoziţiile art.115 C.pr.civ.

Solicită proba cu proba cu înscrisuri.

Au fost ataşate: dosarul de fond 3497/2003 al Tribunalui Călăraşi, dosarul de încuviinţare nr. 1745/249/2009 al Judecătoriei Lehliu-Gară şi dosarul de executare silită nr. 180/2009 – BEJ O. C.

Aceeaşi cerere a fost înregistrată sub nr. 594/116/2010 pe rolul Tribunalului Călăraşi, care prin sentinţa civilă 647/17.03.2010 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lehliu-Gară, şi care a fost ataşat la acest dosar, 323/249/2010.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 606/25.03.2008 pronunţată de Tribunalul Călăraşi în dosarul nr. 6/116/2003 a fost admisă în parte acţiunea formulată de L. F. şi de moştenitorii decedaţilor D. M. şi D. M., respectiv D. P., D. O. şi D. F., împotriva pârâtei S. A. D.M..

Astfel, s-a dispus anularea deciziei nr. 168/03.10.2003 emisă de pârâtă şi s-a respins capătul de cerere privind restituirea în natură a imobilului ce a format obiectul notificării 63N/2001 dar şi de acordare de despăgubiri pentru suprafaţa de 2102 m teren.

S-a constatat că reclamanţii, în calitate de moştenitori ai defunctului D. C., sunt îndreptăţiţi să primească despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru imobilul format din suprafaţa totală de 4198 mp teren şi dintr-o construcţie compusă din patru camere, sală, hol şi terasă în suprafaţă construită de 145,69 mp. S-a constatat că despăgubirile aferente imobilului susmenţionat sunt în valoare de 103.955,21 lei noi şi s-a respins cererea de chemare în garanţie a Primăriei comunei D. M. formulată de S. A. D.M..

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel S. A. D.M., apel respins ca nefondat prin Decizia civilă nr.888 A/11.12.2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă în dosarul 6/116/2003 (2045/2008). Prin aceeaşi decizie a fost obligată apelanta la 300 lei cheltuieli de judecată către intimata L. F..

Sentinţa civilă nr. 606/25.03.2008 pronunţată de Tribunalul Călăraşi în dosarul nr. 6/116/2003 şi decizia civilă nr.888 A/11.12.2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă în dosarul 6/116/2003 (2045/2008) au rămas definitive şi irevocabile prin nerecurare.

Prin încheierea din 12.01.2010 pronunţată de Judecătoria Lehliu-Gară în dosarul nr. 1745/249/2009 având ca obiect încuviinţare executare silită, s-a admis cererea formulată de creditoarea L. F. şi s-a dispus încuviinţarea executării silite în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă 606/25.03.2008, definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă 888 A/ 11.12.2008 însă este evident că din dispozitivele celor două hotărâri judecătoreşti de mai sus nu era susceptibilă de executare silită decât obligarea S. A. D.M. la 300 lei cheltuieli de judecată.

Dispozitivul sentinţei civile 606/25.03.2008 nu putea fi pus în executare silită întrucât doar se constata că reclamanţii, în calitate de moştenitori ai defunctului D. C., sunt îndreptăţiţi să primească despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru imobilul format din suprafaţa totală de 4198 mp teren şi dintr-o construcţie compusă din patru camere, sală, hol şi terasă în suprafaţă construită de 145,69 mp şi se constata că despăgubirile aferente imobilului susmenţionat sunt în valoare de 103.955,21.

Aceasta înseamnă că reclamanţii din dosarul 6/116/2003 sunt îndreptăţiţi să primească despăgubiri pentru imobilele ce au aparţinut autorului lor şi care au fost preluate în mod abuziv de către stat însă nu contestatoarea de astăzi este cea căzută în pretenţii, nu ea a fost obligată la a le achita aceste despăgubiri.

Cum formele de executare se referă la suma de 112547,21 lei şi nu doar la suma de doar 300 lei cheltuieli de judecată, instanţa urmează a admite capătul de cerere vizând anularea formele de executare ale BEJ O. C. din dosarul de executare 180/2009.

Cum contestatoarea nu a timbrat capătul de cerere privind suspendarea propriu-zisă a executării silite, instanţa urmează a respinge capătul de cerere ca rămas fără obiect.

În ceea ce priveşte întoarcerea executării silite, instanţa reţine că nu a fost dovedit cu nici un mijloc de probă că s-a achitat vreo sumă în cadrul executării silite fiind doar simple susţineri ale contestatoarei, ori art. 1169 C.civ. obligă pe cel ce face o propunere în faţa instanţei să o şi dovedească.

Cum cererea a fost admisă doar în parte în conformitate cu dispoziţiile art. 276 C.proc. civ. obligă intimata, către contestatoare, la cheltuieli de judecată în cuantum de 100 lei, reprezentând taxă de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMEL LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte contestaţia formulată de contestatoarea S. A. D.M. în contradictoriu cu intimatei L. F.

Anulează toate formele de executare întocmite de BEJ O. C. în dosarul de executare 180/2009 (dosar de executare al instanţei nr. 1745/249/2009).

Respinge capătul de cerere prin care s-a solicitat suspendarea executării silite ca rămas fără obiect.

Respinge capătul de cerere privind întoarcerea executării silite ca neîntemeiat.

Obligă intimata la plata către contestatoare a sumei de 100 lei, cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 20.04.2010.

PREŞEDINTE GREFIER

(Sentinţa a rămas irevocabilă prin nerecurare)

SENTINŢA CIIVLĂ 5

Dosar nr. 323/249/2010

SENTINŢA CIVILĂ NR. 292 din data de 20.04.2010

Pe rol, soluţionarea cauzei civile având ca obiect „contestaţie la executare silită, întoarcerea executării”, acţiune formulată de contestatoarea S.A.D.M. în contradictoriu cu intimata L. F.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au lipsit părţile, dar intimata a fost reprezentată de dl. avocat C. T. F.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefier care învederează că s-a depus la dosarul cauzei cerere completatoare.

Instanţa comunică un exemplar de pe cererea completatoare apărătorului intimatei.

Intimata prin avocat învederează că nu solicită acordarea unui termen pentru a lua cunoştinţă de cererea completatoare precizând că nu mai are alte probe de formulat.

Instanţa, nemaifiind alte probe de administrat, consideră cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pentru susţineri pe fondul cauzei.

Intimata prin avocat solicită respingerea contestaţiei cu cheltuieli de judecată. Precizează că nu înţelege care este motivarea, ce normă a încălcat BEJ O. C. şi că nu s-au dezvoltat motivele care să atragă anularea executării.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă:

La data de 12.03.2010 s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe, sub nr. 323/249, contestaţia la executarea silită – întoarcerea executării, formulată de contestatoarea S.A.D.M, împotriva formelor de executare silită a sentinţei civile nr.606/25.03.2008, pronunţată de Tribunalul Călăraşi, exercitate de către BEJ O C., la cererea intimatei L. F., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună :

– anularea tuturor formelor de executare silită şi încetarea executării;

– suspendarea executării până la soluţionarea cauzei;

– întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare executării;

– obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.

În motivarea contestaţiei, contestatoarea arată că prin sentinţa civilă nr.606/ 25.03.2008 pronunţată de Tribunalul Călăraşi, s-a constatat, pe de o parte, dreptul intimatei de a primi despăgubiri „în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv..”, iar pe de altă parte, că „despăgubirile sunt în valoare de 103.955, 21 RON”.

În termen legal, contestatoarea a apelat această sentinţă, iar prin decizia civilă nr.888/11.12.2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, a fost respins apelul ca nefondat, fiind menţinută soluţia primei instanţe.

Dat fiind că soluţia Curţii nu le-a fost comunicată, apreciază că hotărârea instanţei de fond nu este irevocabilă şi pe cale de consecinţă, nici executorie, întrucât unitatea contestatoare se află încă în termenul de recurs.

Prin somaţia nr.180/02.02.2010, comunicată de către BEJ O. C., contestatoarea, contrar dispozitivului sentinţei nr.606, a fost somată ca în termen de 24 de ore de la primirea actului de executare silită, să achite intimatei suma de 112.202, 21 lei, cu titlu de pretenţii – despăgubiri, cheltuieli de judecată, cheltuieli de onorariu şi executare silită.

Având în vedere conţinutul dispozitivului sentinţei nr.606 conform căruia nu s-a dispus obligarea unităţii la plata vreunei sume de bani către intimată, deci nu a căzut în pretenţii faţă de titularii acţiunii, ci s-a constatat numai dreptul acestora la despăgubiri şi cuantumul lor, apare evident că formele de executare silită pornite împotriva unităţii contestatoare nu numai că sunt neconforme cu dispozitivul sentinţei instanţei de fond, dar contravin flagrant acestuia în condiţiile în care, aşa cum a reţinut şi a dispus prima instanţă, plata despăgubirilor băneşti se va face „ în condiţiile legii speciale”, de către stat, prin Fondul Proprietatea, „şi nu de către pârâtă”.

Ca atare, apare evident că executarea silită declanşată împotriva unităţii contestatoare este nelegală şi abuzivă întrucât nu respectă conţinutul dispozitivului sentinţei civile nr.606, invocată drept titlu executoriu.

Pentru aceste considerente, solicită admiterea acţiunii, anularea formelor de executare silită efectuate de BEJ O.C. în temeiul sentinţei civile sus menţionate şi întoarcerea executării prin restabilirea situaţiei anterioare executării.

În drept, contestatoarea şi-a întemeiat contestaţia pe dispoziţiile art. 399 şi urm. C.proc.civil.

În dovedirea contestaţiei s-a solicitat proba cu înscrisuri, ataşând următoarele acte în fotocopie: foaie de transmitere anexa 2 din 12.03.2010, certificat de grefă dosar nr.719/C/2010 emis de Tribunalul Călăraşi; somaţia nr. 180/02.02.2010 emisă în dosarul de executare nr. 180/2009 (dosar instanţă 1745/249/2009) şi comunicarea acesteia către S. A. D.M.; proces-verbal de cheltuieli de 02.02.2010 în dosarul de executare nr.180/2009; înfiinţare poprire pe conturile debitoarei S. A. D.M.către R. B. SA. B. din 22.02.2010.

La data de 23.03.2010, intimata L. F. a formulat întâmpinare solicitând să se respingă acţiunea în totalitate şi să fie obligat reclamantul la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare intimata învederează că din motivele de fapt descrise de către reclamantă nu rezultă încălcarea vreunui text de lege cu privire la executarea silită însăşi sau efectuarea oricărui act de executare care ar atrage sancţiunea anulării actului nelegal.

Contestatoarea face vorbire de faptul că nu i-a fost comunicată hotărârea Curţii de Apel, ori din titlul executoriu rezultă cu certitudine că aceasta nu mai este în termenul de recurs.

Contestatoarea face vorbire de o contradicţie între dispozitivul sentinţei nr.606/25.03.2008 a Tribunalului Călăraşi şi faptul că din conţinutul dispozitivului nu ar rezulta obligarea contestatoarei la plata vreunei sume de bani.

Întrucât contestatoarea face vorbire de neînţelegerea titlului, consideră că se află într-o altă situaţie, de calificare juridică a contestaţiei, şi anume întinderea sau aplicarea titlului executoriu, ori contestatoarea a refuzat să-şi întemeieze contestaţia pe dispoziţiile art.400 alin 2 C.proc.civ., aceasta fiind de competenţa instanţei care a pronunţat hotărârea ce se execută.

Cererea fost timbrată cu 194 lei taxă de timbru şi timbru judiciar.

În drept se invocă dispoziţiile art.115 C.pr.civ.

Solicită proba cu proba cu înscrisuri.

Au fost ataşate: dosarul de fond 3497/2003 al Tribunalui Călăraşi, dosarul de încuviinţare nr. 1745/249/2009 al Judecătoriei Lehliu-Gară şi dosarul de executare silită nr. 180/2009 – BEJ O. C.

Aceeaşi cerere a fost înregistrată sub nr. 594/116/2010 pe rolul Tribunalului Călăraşi, care prin sentinţa civilă 647/17.03.2010 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Lehliu-Gară, şi care a fost ataşat la acest dosar, 323/249/2010.

Analizând actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 606/25.03.2008 pronunţată de Tribunalul Călăraşi în dosarul nr. 6/116/2003 a fost admisă în parte acţiunea formulată de L. F. şi de moştenitorii decedaţilor D. M. şi D. M., respectiv D. P., D. O. şi D. F., împotriva pârâtei S. A. D.M..

Astfel, s-a dispus anularea deciziei nr. 168/03.10.2003 emisă de pârâtă şi s-a respins capătul de cerere privind restituirea în natură a imobilului ce a format obiectul notificării 63N/2001 dar şi de acordare de despăgubiri pentru suprafaţa de 2102 m teren.

S-a constatat că reclamanţii, în calitate de moştenitori ai defunctului D. C., sunt îndreptăţiţi să primească despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru imobilul format din suprafaţa totală de 4198 mp teren şi dintr-o construcţie compusă din patru camere, sală, hol şi terasă în suprafaţă construită de 145,69 mp. S-a constatat că despăgubirile aferente imobilului susmenţionat sunt în valoare de 103.955,21 lei noi şi s-a respins cererea de chemare în garanţie a Primăriei comunei D. M. formulată de S. A. D.M..

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel S. A. D.M., apel respins ca nefondat prin Decizia civilă nr.888 A/11.12.2008, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă în dosarul 6/116/2003 (2045/2008). Prin aceeaşi decizie a fost obligată apelanta la 300 lei cheltuieli de judecată către intimata L. F..

Sentinţa civilă nr. 606/25.03.2008 pronunţată de Tribunalul Călăraşi în dosarul nr. 6/116/2003 şi decizia civilă nr.888 A/11.12.2008 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a III-a civilă în dosarul 6/116/2003 (2045/2008) au rămas definitive şi irevocabile prin nerecurare.

Prin încheierea din 12.01.2010 pronunţată de Judecătoria Lehliu-Gară în dosarul nr. 1745/249/2009 având ca obiect încuviinţare executare silită, s-a admis cererea formulată de creditoarea L. F. şi s-a dispus încuviinţarea executării silite în baza titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă 606/25.03.2008, definitivă şi irevocabilă prin decizia civilă 888 A/ 11.12.2008 însă este evident că din dispozitivele celor două hotărâri judecătoreşti de mai sus nu era susceptibilă de executare silită decât obligarea S. A. D.M. la 300 lei cheltuieli de judecată.

Dispozitivul sentinţei civile 606/25.03.2008 nu putea fi pus în executare silită întrucât doar se constata că reclamanţii, în calitate de moştenitori ai defunctului D. C., sunt îndreptăţiţi să primească despăgubiri în condiţiile legii speciale privind regimul de stabilire şi plată a despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pentru imobilul format din suprafaţa totală de 4198 mp teren şi dintr-o construcţie compusă din patru camere, sală, hol şi terasă în suprafaţă construită de 145,69 mp şi se constata că despăgubirile aferente imobilului susmenţionat sunt în valoare de 103.955,21.

Aceasta înseamnă că reclamanţii din dosarul 6/116/2003 sunt îndreptăţiţi să primească despăgubiri pentru imobilele ce au aparţinut autorului lor şi care au fost preluate în mod abuziv de către stat însă nu contestatoarea de astăzi este cea căzută în pretenţii, nu ea a fost obligată la a le achita aceste despăgubiri.

Cum formele de executare se referă la suma de 112547,21 lei şi nu doar la suma de doar 300 lei cheltuieli de judecată, instanţa urmează a admite capătul de cerere vizând anularea formele de executare ale BEJ O. C. din dosarul de executare 180/2009.

Cum contestatoarea nu a timbrat capătul de cerere privind suspendarea propriu-zisă a executării silite, instanţa urmează a respinge capătul de cerere ca rămas fără obiect.

În ceea ce priveşte întoarcerea executării silite, instanţa reţine că nu a fost dovedit cu nici un mijloc de probă că s-a achitat vreo sumă în cadrul executării silite fiind doar simple susţineri ale contestatoarei, ori art. 1169 C.civ. obligă pe cel ce face o propunere în faţa instanţei să o şi dovedească.

Cum cererea a fost admisă doar în parte în conformitate cu dispoziţiile art. 276 C.proc. civ. obligă intimata, către contestatoare, la cheltuieli de judecată în cuantum de 100 lei, reprezentând taxă de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMEL LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite în parte contestaţia formulată de contestatoarea S. A. D.M. în contradictoriu cu intimatei L. F.

Anulează toate formele de executare întocmite de BEJ O. C. în dosarul de executare 180/2009 (dosar de executare al instanţei nr. 1745/249/2009).

Respinge capătul de cerere prin care s-a solicitat suspendarea executării silite ca rămas fără obiect.

Respinge capătul de cerere privind întoarcerea executării silite ca neîntemeiat.

Obligă intimata la plata către contestatoare a sumei de 100 lei, cheltuieli de judecată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 20.04.2010.

PREŞEDINTE GREFIER

(Sentinţa a rămas irevocabilă prin nerecurare)

Etichete:

Soluţionarea cauzei civile, având ca obiect contestaţie la executare silită

SENTINŢA CIVILĂ 4

DOSAR Nr.1750/249/2009

SENTINŢA CIVILĂ Nr.213 din data de 18.03.2010

Pe rol soluţionarea cauzei civile, având ca obiect contestaţie la executare silită, acţiune formulată de contestatoarea SC P SRL, împotriva intimatei SC H SRL.

La apelul nominal făcut în şedinţă public au lipsit părţile, contestatoarea fiind reprezentată de avocat T G.

Se face referatul cauzei de grefier, după care:

Nemaifiind alte cereri instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Contestatoarea prin avocat solicită admiterea cererii şi anularea actelor de executare având în vedere că în calea de atac a recursului, conform certificatului de grefă ataşat, s-a admis recursul şi s-a modificat încheierea dispunându-se respingerea cererii de investire cu formulă executorie a cec-ului ce a stat la baza pornirii executării silite, fără cheltuieli de judecată.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra cauzei civile de faţă :

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 17.12.2009, contestatoarea SC P SRL, în contradictoriu cu intimata SC H SRL, solicitând să se constate prescris dreptul SC H SRL de a solicita executarea silită a filei CEC, seria BR 300, nr.197762 să se anuleze somaţiei nr.171/07.12.2009, procesul-verbal de cheltuieli 07.12.2009, procesul-verbal din 15.12.2009, precum şi toate actele de executare silită subsecvente acestora întocmite în dosarul de executare silită nr.171/2009 al BEJ OC şi să se dispună suspendarea executării silite.

În motivarea cererii contestatoarea invocă excepţia prescripţiei dreptului de a solicita executarea silită a filei CEC, seria BR 300, nr.197762 întrucât prezentarea la plată a filei CEC trebuie să aibă loc în 15 zile de la data emiterii sale.

Potrivit art.43 din Legea nr.59/1934, posesorul poate exercita dreptul de regres împotriva giranţilor, trăgătorului şi celorlalţi obligaţi, dacă cecul prezentat în termen util nu este plătit şi dacă refuzul de plată este constatat fie printr-un act autentic (protest), fie printr-o declaraţie a trasului datată şi scrisă pe cec, cuprinzând ziua când a fost prezentat.

Se mai arată că articolul 73 din Legea nr.59/1934 statuează că acţiunile de regres ale posesorului împotriva trăgătorului sau celorlalţi obligaţi se prescriu prin curgerea unui termen de 6 luni, socotite de la expirarea termenului de prezentare a filei cec.

Or, în speţă, SC H SRL, a ignorat caracterul prescriptiv al normelor juridice anterior menţionate şi a iniţiat demersurile aferente excitării acţiunii de regres împotriva subscrisei prin depăşirea vădită a termenelor legale, fila CEC a fost emisă la data de 10.10.2008, în timp ce SC H SRL, a prezentat la plata CEC-ul la data de 4.11.2009 (refuzul de plată fiind înregistrat către BCR L G la data de 10.11.2009), iar pe de altă parte a declanşat formalităţile aferente executării silite la data de 19.11.2009 (cu mult peste termenul de 6 luni de zile prescris de art.73 din Legea nr.59/1934).

Mai arată că anularea formelor de executare silită se impune, atât faţă de intervenirea prescripţiei dreptului de a solicita executarea silită a filei CEC cât şi faţă de lipsa caracterului cert, lichid şi exigibil al sumei de bani la care face trimitere înscrisul anterior menţionat. Caracterul incert al creanţei rezultă neconcordanţa existentă între suma de bani înscrisă în cuprinsul filei CEC şi suma de bani real datorată SC H SRL la data emiterii filei CEC, respectiv la 10.10.2008.

Mai arată contestatoarea că, la data emiterii filei CEC, SC P SRL nu datora SC H SRL suma de 574.987.09 lei, valoarea totală a facturilor până la data de 10.10.2008, fiind în sumă de 221.298 lei şi nu de 574.987.09 lei, aşa cum a fost completat. Apoi incertitudinea pretinsă de SC H SRL reiese din necorelarea sumei de bani înregistrată în contabilitatea contestatoarei cu suma de bani solicitată excesiv de către SC H SRL şi că a livrat SC P SRL combustibil în valoare totală de 444.552,77 lei, acesta fiind şi soldul debitor la data de 30.10.2009 al contului contestatoarei referitor la SC H SRL.

Mai arată contestatoarea că lipsa caracterului cert, lichid şi exigibil al creanţei SC H SRL derivă şi din lipsa unui cadru contractual între cele două societăţi comerciale referitor la furnizarea de combustibil, neexistând nici o înţelegere contractuală referitoare la valoarea penalităţilor de întârziere.

Referitor la cererea de suspendare a executării, se arată că această măsură este necesară, întrucât continuarea cursului executării silite este de natură să aducă grave prejudicii subscrisei proprietară a imobilului asupra căruia s-a instituit măsura sechestrului asigurator, deoarece în cazul continuării executării silite, imobilul urmează a fi scos din patrimoniul contestatoarei, prin vânzare la licitaţie publică, întoarcerea executării silite, fiind dificil de realizat, sau chiar imposibilă. Astfel, după întabularea în cartea funciară, adjudecatarul va putea să dispună de imobil, în orice mod, în calitate de proprietar, fapt de natură să prejudicieze în mod grav interesele subscrisei, existând pericolul iminent ca imobilul să fie executat silit pentru un preţ derizoriu, valoarea reală de circulaţie a acestuia fiind mult mai mare.

În drept, se invocă dispoziţiile Legii 59/1934.

În dovedirea acţiunii, contestatoarea a solicitat proba cu înscrisuri, interogatoriul intimatei, expertiza contabilă.

Alăturat cererii, contestatoarea a ataşat în copie următoarele acte: somaţia şi proces-verbal nr.171/07.12.2009, emisă de BEJ O C, fila CEC seria BE 300, nr.00197762, Borderou de încasare a cecului emis de Raiffeisen Bank, cererea de învestire cu formulă executorie a cecului seria BE 300, nr.00197762, emis la data de 10.10.2008 formulată de către SC H SRL, notificare din data de 02.12.2009, prin care SC P SRL a convocat SC H la04.12.2009, orele 13.00 în vederea soluţionării pe cale amiabilă a litigiului referitor la suma de plată datorată.

La termenul din 19.02.2010, contestatoarea SC P SRL, a depus cerere precizatoare în care arată că obiectul cererii este opoziţia la executarea silită formulată în temeiul Legii speciale a CEC-ului (Legea nr.59/1934); totodată, arată că renunţă la susţinerea capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării silite declanşate în dosarul nr.171/2009 de către BEJ O C. Ulterior la termenul din 19.02.2010 contestatoarea a precizat că susţine drept motive ale opoziţiei pe cele indicate la pct.I din cerere.

Alăturat cererii, contestatoarea a depus un set acte, respectiv: înştiinţare de plată, notificare, somaţie de plată nr.171/07.12.2009, emisă de BEJ O C către SC P SRL, somaţia de plată nr.171/07.12.2009, factura nr.004654/14.10.2009, factura nr.004549/30.09.2009, factura nr.003064/29.10.2008, factura seria HL, nr.004411/31.08.2009, factura seria HL, nr.003896/18.05.2009, factura seria HL, nr.003697/01.04.2009, factura seria HL, nr.004133/16.07.2009, factura seria HL, nr.004219/30.07.2009, factura seria HL, nr.004617/01.10.2009.

Cererea a fost timbrată conform chitanţei nr.556/14.01.2010 şi timbru judiciar.

Intimata, deşi legal citată nu a formulat întâmpinare pentru a-şi preciza apărările.

Din oficiu instanţa a dispus ataşarea dosarului de executare nr. 171/2009 al BEJ O C.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de 10.10.2008 contestatoarea SC P SRL a emis fila CEC seria BE 300 nr. 00197762 în favoarea SC H SRL pentru suma de 574987,09 lei.

Intimata a prezentat la 04.11.2009 CEC-ul la plată Băncii Raiffeisen Bank L care l-a refuzat la plată la 11.11.2009 pentru lipsă totală de disponibil .

În consecinţă prin încheierea civilă din 25.11.2009 intimata a investit cec-ul cu formulă executorie şi a obţinut prin încheierea din 03.12.2009 încuviinţarea executării silite a creditoarei.

Drept urmare BEJ O C a început executarea silită a contestatoarei şi a emis următoarele acte de executare: somaţia nr.171/07.12.2009 prin care executorul judecătoresc a somat-o pe contestatoare să execute titlul executoriu, procesul-verbal de cheltuieli 07.12.2009 şi procesul-verbal din 15.12.2009 prin care s-a identificat un imobil al contestatoarei.

Întrucât titlul executoriu în baza căruia a fost pornită executarea nu este o hotărâre judecătorească, împotriva lui pot fi invocate apărări de fond (art. 399 al.3 C.p.civ.9), de genul celei invocate de contestatoare constând în prescrierea dreptului de a solicita executarea silită a filei CEC.

Deşi contestatoarea a indicat prin precizările făcute că obiectul cererii îl constituie opoziţia la executare instanţa apreciază că motivele invocate astfel cum au fost restrânse privesc o veritabilă contestaţie la executare (cererea fiind valabilă chiar dacă poartă o denumire greşită cf. art. 84 C.p.civ.), întrucât opoziţia la executare este o cale de apărare pusă de legiuitor la îndemâna debitorului, pentru a se apăra, pe calea excepţiilor împotriva pretenţiilor creditorului având ca scop invalidarea raportului derivat din cec.

Potrivit art.54 din Lg.5971934, debitorul care a primit somaţia de plată este în drept să facă opoziţie la executare în termen de 5 zile de la primirea somaţiei, la judecătoria care a investit biletul la ordin cu formula executorie.

Conform dispozitiilor art.55 din Legea nr.59/1934, la somaţia de executare a cecului, debitorul nu va putea opune decât excepţiile privind nulitatea titlului potrivit dispozitiilor art.2, precum si cele care nu sunt oprite de art.23, iar excepţiile personale trebuie să fie de grabnică soluţionare şi întotdeauna întemeiate pe o proba scrisă, tocmai pentru a nu mai fi nevoie de administrarea altor probe, care ar conduce la tergiversarea judecarii cauzei, putându-se invoca excepţii privind nulitatea titlului, cum ar fi cele formale şi cele care privesc incapacitatea, falsul, lipsa de mandat si excepţii procedurale care privesc condiţiile de exercitare a acţiunii. Ori motivele invocate de contestatoare privesc nu cauze de nulitate a CEC-ului expres prevăzute de legea invocată, ci intervenirea prescripţiei dreptului de a solicita acţiunea în regres.

Pentru valorificarea drepturilor izvorând din CEC-ul în cauză intimata în caz de refuz la plată a acestuia are la dispoziţie fie acţiunea directă fie acţiunea în regres.

Potrivit art.43 din Legea nr.59/1934, posesorul poate exercita dreptul de regres împotriva giranţilor, trăgătorului şi celorlalţi obligaţi, dacă cecul prezentat în termen util nu este plătit şi dacă refuzul de plată este constatat fie printr-un act autentic (protest), fie printr-o declaraţie a trasului datată şi scrisă pe cec, cuprinzând ziua când a fost prezentat.

Prezentarea la plată a cec-ului trebuie să aibă loc în 15 zile de la data emiterii lui (art.30 din Lg.59/1934). În caz de refuz de plată dacă cec-ul e prezentat în termen util acţiunile de regres ale posesorului împotriva trăgătorului sau celorlalţi obligaţi se prescriu prin curgerea unui termen de 6 luni, socotite de la expirarea termenului de prezentare a filei cec (art.73 din Lg.59/1934).

Ori în speţă la data de 10.10.2008 contestatoarea SC P SRL a emis fila CEC în favoarea SC H SRL care l-a prezentat la plată Băncii Raiffeisen Bank L la 04.11.2009, fiind refuzat la plată la 11.11.2009 pentru lipsă totală de disponibil, deci peste termenul de 15 zile susmenţionat, fapt ce conduce la prescrierea dreptului intimatei de a porni acţiunea în regres contra trăgătorului, astfel că investirea cu formulă executorie a cec-ul ce a stat la baza pornirii executării silite este nelegală, intimata având la îndemână o acţiune directă împotriva contestatoarei prescriptibilă în termenul general de prescripţie.

În plus se reţine că potrivit certificatului de grefă emis de Tribunalul C, prin decizia civilă nr.171R din 24.02.2010 s-a admis recursul împotriva încheierii civile din 25.11.2009, pe care a modificat-o în sensul respingerii cererii intimatei de investire cu formulă executorie a CEC-ului seria BE 300 nr.197762. Drept urmare desfiinţându-se titlul executoriu, executarea silită este nelegală şi toate actele de executare efectuate în baza acestuia sunt desfiinţate de drept (art.3715 lit.d şi art. 379 1 C.p.civ.)

Faţă de considerentele ce preced instanţa apreciază întemeiată cererea contestatoarei, urmând a o admite pe cale de consecinţă şi în temeiul art. 404 C.p.civ. va dispune anularea actelor de executare întocmite de BEJ O C în dosarul de executare nr.171/2009 şi încetarea executării silite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite contestaţia la executare formulată de contestatoarea SC P SRL, în contradictoriu cu intimata SC H SRL.

Anulează actele de executare întocmite de BEJ O C în dosarul de executare nr.171/2009 şi dispune încetarea executării silite.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 18.03.2010.

PREŞEDINTE GREFIER

(Sentinţa a rămas irevocabilă prin nerecurare)

Etichete:

Soluţionarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravenţională, cerere de chemare în garanţie”

SENTINŢA CIVILĂ 3

Dosar nr. 1690/249/2009

SENTINŢA CIVILĂ NR.1109 din data de 15.12.2009

Pe rol, soluţionarea cauzei civile având ca obiect „plângere contravenţională, cerere de chemare în garanţie”, plângere formulată de petenta SC. R.L. R. IFN.SA, împotriva procesului verbal de contravenţie seria CC nr. 4522586 din 09.11.2009, întocmit de I.G.P.R. – S. P. A., B.- A2.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică au lipsit părţile şi chematul în garanţie SC „Z.S. SRL.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:

Instanţa ia act că s-a solicitat de către creditoare judecarea cauzei în lipsă, conform art. 242 Cod proc.civ.

Instanţa consideră cauza în stare de judecată şi o reţine spre soluţionare.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra acţiunii civile de faţă:

La data de 02.12.2009 s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 1690/249 plângerea contravenţională formulată de petenta SC. R.L. R.IFN.SA , împotriva procesului verbal de contravenţie seria CC nr. 4522586 din 09.11.2009, întocmit de I.G.P.R. – S.P. A., B.- A2, solicitând anularea procesului-verbal.

În motivarea plângerii, petenta în primul rând invocă lipsa calităţii de contravenient, întrucât răspunderea contravenţională este personală, societatea este persoană juridică cu activitate unică de creditare şi nu poate fi sancţionată pentru fapte şi atitudini ce aparţin unei alte persoane.

Pe fond se arată că autovehiculul înmatriculat cu nr… (ce figurează în cuprinsul procesului verbal de contravenţie nr.4522586 din 09.11.2009) a fost contractat şi utilizat în regim de leasing de către SC Z.S.SRL,

Agentul constatator a întocmit procesul verbal direct pe numele petentei deşi amenda nu trebuia să fie aplicată direct acesteia, ci societăţii utilizatoare, ale cărei date de identificare apăreau în cuprinsul Certificatului de înmatriculare.

Fiind vorba de un autovehicul în leasing agentul constatator a continuat o practică mai veche de sancţionare şi nu a socotit să aplice legea la zi, cu modificările survenite, respectiv art.7 din OG 15/2002 „responsabilitatea achitării tarifului de utilizare în ceea ce priveşte tipul şi valabilitatea rovinietei revine în exclusivitate, în cazul utilizatorilor români, deţinătorilor menţionaţi în certificatul de înmatriculare, iar în cazul utilizatorilor străini, acestora revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului”.

În temeiul art. 60-63 Cod proc. civ. petenta a formulat cerere de chemare în garanţie a SC „Z.S. SRL , pentru ca în situaţia în care se va respinge plângerea contravenţională să se dispună obligarea chematei în garanţie la suportarea amenzii aplicate precum şi a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în garanţie se arată că SC Z. S. SRL, în calitate de utilizator al autoturismului cu nr. de înmatriculare nr….achiziţionat în baza Contractului de leasing nr. …încheiat cu petenta, avea obligaţia legală de a achita contravaloarea taxei de utilizare a reţelei de drumuri naţionale, ceea ce nu a efectuat însă, generând confuzie cu privire la identificarea utilizatorului.

Faşă de aceste considerente invocate mai sus, solicită admiterea prezentei cereri de chemare în garanţie a SC Z.S.SRL, cu consecinţa obligării acesteia la suportarea contravalorii amenzii aplicare, precum şi a cheltuielilor de judecată, constând în onorariu de avocat, pentru situaţia în care se va considera procesul verbal valabil încheiat.

Plângerea a fost întemeiată în drept pe dispoziţiile OG 2/2001 şi art. 60-63 C.pr.civ.

În dovedirea plângerii s-a solicitat proba cu înscrisuri.

În temeiul art.242 alin.2 C.pr.civ. s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Potrivit dispoziţiilor art. 36 din O.G. nr. 2/2001, plângerea este scutită de taxă de timbru şi implicit de timbru judiciar.

Alăturat plângerii s-au ataşat în copie: procesul verbal contravenţie seria CC nr. 4522586 din 09.11.2009, Contractul de leasing financiar nr… încheiat între petentă şi SC Z. S. SRL, carte de identitate şi certificat de înmatriculare pentru auto Dacia Logan, sentinţa civilă nr. 1283/21.10.2009, pronunţată de Judecătoria Rîmnicu Sărat, judeţul Buzău, factura fiscală privind c/val. contract asistenţă juridică.

Legal citat cu această menţiune, intimatul a formulat întâmpinare prin care a achiesat la pretenţiile petentei şi a invocat dispoziţiile art. 275 Cod proc.civ.

Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:

La data de 09.11.2009 un agent constatator din cadrul intimatului a întocmit procesul-verbal de contravenţie seria CC nr. 4522586 prin care i-a aplicat petentei SC. R.L. R. IFN.SA sancţiunea amenzii contravenţionale în cuantum de 1500 lei pentru că la dat de 09.11.2009 ora 1535, pe A2 la km 65, auto Dacia Logan cu nr. de înmatriculare ..condusă de C.D. nu a deţinut rovinietă valabilă, sancţiune prevăzută şi pedepsită de art.8 alin.1, 2 din OG 15/2002.

Prin contractul de leasing financiar nr. … s-a prevăzut obligaţia utilizatorului de a-şi asuma pentru întreaga perioadă a contractului totalitatea obligaţiilor care decurg din folosirea bunului, ceea ce include obligaţia de a achita taxa de utilizare a infrastructurii rutiere, ceea ce utilizatorul nu a îndeplinit.

Faptul că utilizatorul nu şi-a îndeplinit obligaţia legală de a achita taxa de drum nu face să se nască responsabilitatea petentei pentru aceasta, răspunderea în materie contravenţională fiind personală.

Astfel, conform art.7 din OG 15/2002 „responsabilitatea achitării tarifului de utilizare în ceea ce priveşte tipul şi valabilitatea rovinietei revine în exclusivitate, în cazul utilizatorilor români, deţinătorilor menţionaţi în certificatul de înmatriculare, iar în cazul utilizatorilor străini, acestora revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului”.

Ordonanţa defineşte clar la art.1 lit. b noţiunea de utilizatori „persoane fizice sau juridice care deţin vehicule înmatriculate în România, denumite în continuare utilizatori români, sau care deţin vehicule înmatriculate în alte state, denumite în continuare utilizatori străini” Din punct de vedere juridic, deţinător poate fi orice persoană care se comportă ca proprietar, ca şi chiriaş sau pur şi simplu ca şi detentor precar.

Un alt text legal, OUG 195/2002, modificată prin Legea 6/2007 privind circulaţia pe drumurile publice, prevede la art.15 că „la cererea scrisă a proprietarului unui vehicul, în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare se poate înscriere şi o altă persoană decât proprietarul, specificându-se calitatea în care acesta poate utiliza vehiculul, în virtutea unui drept legal. In cazul în care proprietarul vehiculului este o societate de leasing, este obligatorie menţionarea în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare şi a datelor de identificare ale deţinătorului mandatat.”

Aceeaşi lege defineşte la art. 6 pct. 34 noţiunea de deţinător mandatat– persoana fizică sau juridică care foloseşte un autovehicul în baza unui contract de leasing sau contract de închiriere.

Art.1 din OG 2/2001 stabileşte că reprezintă contravenţie „fapta săvârşită cu vinovăţie, stabilită şi sancţionată prin lege, ordonanţă, prin hotărâre a Guvernului sau, după caz, prin hotărâre a consiliului local al comunei, oraşului, municipiului sau al sectorului municipiului Bucureşti, a consiliului judeţean ori a Consiliului General al Municipiului Bucureşti”.

Având în vedere contractul de leasing şi prevederile legale menţionate mai sus, instanţa apreciază că nu se poate reţine vinovăţia petentei, întrucât aceasta nu foloseşte autovehiculul Dacia Logan cu nr. de înmatriculare…, deţinătorul mandat/utlizatorul, fiind SC Z. S. SRL.

Faţă de cele arătate mai sus instanţa urmează a admite plângerea contravenţională şi întrucât calitatea de contravenient nu o are petenta ci eventual Z.S. SRL, instanţa va respinge cererea de chemare în garanţie formulată ca nefondată, întrucât prin admiterea plângerii petenta nu a căzut în pretenţii.

Art. 275 Cod proc.civ. arată că pârâtul care a recunoscut la prima zi de înfăţişare pretenţiile reclamantului nu va putea fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, afară numai dacă a fost pus în întârziere înainte de chemarea în judecată.

Cum prin întâmpinarea depusă intimata a achiesat la pretenţiile petentei înainte de prima zi de înfăţişare, urmează a admite cererea acesteia de a nu o obliga la cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

Admite plângerea formulată de petenta S.C. „R. L. R.I.F.N., împotriva procesului verbal de contravenţie seria CC nr. 4522586 din 09.11.2009, întocmit de I.G.P.R. – S. P. A., B – A2.

Anulează procesul-verbal de contravenţie seria CC nr. 4522586 din 09.11.2009, întocmit de I.G.P.R. – S. P. A., B.- A2.

Respinge cererea de chemare în garanţie formulată de S.C. „R. L. R.IFN. SA în contradictoriu cu SC Z. S. SRL.

Cu drept de recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 15.12.2009.

PREŞEDINTE GREFIER

(La data de 22.02.2010 a declarat recurs contestatoarea, sentinţa rămânând irevocabilă prin Decizia civilă nr. 270/R/23.03.2010 fiind respins recursul de către Tribunalul Călăraşi, dosarul fiind înaintat la instanţă în data de 20.05.2010)

Etichete: