Top

Acţiune civilă în procesul penal. Aplicarea art. 14 C.pr.pen., raportat la art. 998 şi 999 din Codul civil. Prejudiciul ce se repară

Stabilind obligaţia de a repara prejudiciul cauzat unei persoane printr-o faptă penală, legea nu distinge între prejudiciul patrimonial şi cel nepatrimonial. Ca atare, nu există temei juridic pentru a înlătura obligaţia de reparare a daunelor morale, acestea având un caracter păgubitor, ce dă naştere obligaţiei de reparare.

Curtea de Apel Iaşi, decizia penală nr. 88 din 27 noiembrie 2008

Prin sentinţa penală nr. 173 din 19 februarie 2007, Judecătoria Paşcani a dispus condamnarea inculpatului M.D.-I. la pedepsele de:

– trei ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 178 alin 1, 2 C.pen. cu aplicarea art. 33 lit. b);

– doi ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 184 alin 2, 4 C.pen. cu aplicarea art. 33 lit. b; în temeiul art. 33 lit. b si 34 lit. b C.pen. inculpatul va executa pedeapsa de 3 ani închisoare.

În temeiul art. 86 ind.1 C.pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de trei ani închisoare pe o perioada de cinci ani, termen de încercare stabilit in condiţiile prevăzute de art. 86 ind. 2 C.pen.

A fost admisă în parte acţiunea civila formulata de partea civilă D.D. şi obligat inculpatul să plătească părţii civile suma de 20.000 lei cu titlu de daune materiale si suma de 8.000 lei cu titlu de daune morale.

A fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă D.M. şi obligat inculpatul să plătească părţii civile suma de 8.000 RON cu titlu de daune materiale.

S-a respins acţiunea civilă formulată de partea civilă D.M. având ca obiect acordare de daune morale.

Cu privire la acţiunea civilă promovată de D.D. (tatăl victimei D.A.-M.), instanţa a apreciat că atât daunele materiale cât şi daunele morale solicitate sunt exagerate. Având în vedere că în urma decesului victimei minore D.A.-M. au fost provocate familiei acesteia suferinţe psihice şi de asemenea au fost făcute cheltuieli atât la înmormântare, cât şi ulterior, cu ocazia praznicelor tradiţionale, aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor, precum şi din copiile chitanţelor depuse la dosar, instanţa de fond a dispus admiterea în parte a acţiunii civile formulată de partea civilă D.D., obligarea inculpatului să îi plătească părţii civile suma de 20.000 lei cu titlu de daune materiale şi suma de 8.000 lei cu titlu de daune morale.

În ceea ce priveşte acţiunea civilă formulată de partea civilă D.M., în calitate de moştenitor a victimei B.D., care în cursul cercetării judecătoreşti a decedat, prima instanţă a apreciat că daunele materiale solicitate în cuantum de 15.000 RON nu au fost dovedite, însă având în vedere că în urma accidentului victima B.D. a făcut cheltuieli (aşa cum rezultă din declaraţiile martorilor precum şi din copiile chitanţelor aflate la dosar) privind tratamentul medicamentos prescris, alimente speciale, plata însoţitorului, cheltuieli cu transportul victimei de la Spitalul de Urgenţă laşi la Spitalul de Urgenţă Braşov, cheltuieli de transport ale mandatarei D.M. la temenele de judecată, instanţa a admis în parte acţiunea civilă şi l-a obligat pe inculpat să îi plătească părţii civile suma de 8.000 RON cu titlu de daune materiale.

Cu privire la daunele morale solicitate de partea civilă D.M. în calitate de moştenitor al victimei B.D., instanţa a apreciat că acestea sunt neîntemeiate având în vedere că suferinţele fizice şi psihice au fost cauzate victimei B.D. (care a decedat în cursul cercetării judecătoreşti, fără a exista legătură de cauzalitate între accident şi deces) şi nu părţii civile D.M.

În termenul prevăzut de art. 363 C.pr.pen., hotărârea Judecătoriei Paşcani a fost apelată de inculpatul M.D.-I. şi de părţile civile D.M. şi D.D., invocând netemeinicia şi nelegalitatea sentinţei penale apelate atât în latură penală cât şi în latură civilă.

Astfel, apelanta D.M., moştenitoare a părţii civile B.D., a invocat ca motiv de nelegalitate şi netemeinicie faptul că prima instanţă a apreciat eronat că daunele morale sunt neîntemeiate, motivând că suferinţele fizice şi psihice au fost cauzate victimei B.D. şi nu părţii civile D.M. În faţa primei instanţe, în termen legal, partea vătămată B.D., prin mandatar, s-a constituit parte civilă în cauză, solicitând atât daune materiale (a suferit trei intervenţii chirurgicale şi a avut nevoie de însoţitor permanent până la deces), cât şi morale (suferinţa provocată ca urmare a accidentului, având în vedere că este un om în vârstă, avea deja diverse afecţiuni, a fost nevoit să suporte operaţii, tratamente speciale la picior, respectiv introducerea unei tije de metal, o alimentaţie specială şi imobilizare la pat). În mod greşit s-a reţinut şi faptul că nu ar exista o legătură de cauzalitate între accident şi deces.

Admiterea, în parte, a daunelor materiale, ce au fost evaluate doar la suma de 8.000 de lei, nu este legală, raportat la declaraţiile martorilor, actele depuse la dosar, respectiv acte medicale, raport de expertiză medico legală; au fost ignorate cheltuielile făcute înainte de rejudecare respectiv onorariu de avocat, în sumă de 500 lei la Judecătoria Paşcani şi cheltuielile cu deplasările martorilor neaudiaţi din cauza atitudinii inculpatului şi a apărătorului acestuia;

Partea civilă D.D. a criticat sentinţa apelată atât sub aspectul laturii penale cât şi civile, invocând faptul că pedeapsa aplicată este mult prea mică, raportat la conduita procesuală a inculpatului, care a lipsit la majoritatea termenelor de judecată, a dat declaraţii contradictorii şi nu a plătit nici o sumă de bani, la plata cărora a fost obligat prin sentinţa penală nr. 173/19.02.2007, precum şi faptul că suma acordată ca daune morale este derizorie, raportat la tragedia prin care a trecut.

Inculpatul M.D.-I., între motivele de apel depuse în scris la dosar a solicitat ca, în latura civilă, în funcţie de o eventuală nouă interpretare dată rolului victimei B.D., să fie recuantificate daunele materiale pretinse de moştenitoarea victimei, iar în ceea ce priveşte daunele morale, acestea să fie reduse, urmând a se ţine seama că acestea nu trebuie să constituie o sursă de avuţie, ori un element de răzbunare. Totodată, s-a invocat şi faptul că din conţinutul hotărârii apelate nu rezultă modul de calcul al despăgubirilor materiale la plata cărora a fost obligat, făcând doar trimitere la declaraţiile martorilor, precum şi la copiile chitanţelor aflate la dosar.

Tribunalul Iaşi a constatat întemeiate apelurile formulate în cauză, pe care le-a admis şi a dispus desfiinţarea sentinţei penale nr. 173/19.02.2007 a Judecătoriei Paşcani, astfel:

În apelul declarat de inculpat a fost desfiinţată sentinţa penală, doar în latura civilă, în sensul reducerii cuantumului despăgubirilor materiale la plata cărora a fost obligat în favoarea părţii civile D.D., la suma de 9653,9 lei, reducerii cuantumului despăgubirilor materiale la plata cărora a fost obligat inculpatul in favoarea părţii civile D.M., moştenitoarea legală a defunctului parte civilă B.D. şi continuatoarea acţiunii civile promovată de acesta, la suma 912,4 lei şi respingerii cererii promovate de defunctul B.D., continuată pe plan procesual de către moştenitoarea D.M., privind obligarea inculpatului la plata de daune morale.

În apelurile părţilor civile D.D. şi D.M. a fost desfiinţată sentinţa penală în parte, în sensul majorării cuantumului daunelor morale la plata cărora inculpatul a fost obligat în favoarea părţii civile D.D., respectiv la suma de 20.000 lei, majorării cuantumului cheltuielilor de judecată la plata cărora a fost obligat inculpatul în favoarea părţii civile D.M., moştenitoare a părţii civile B.D., la suma de 1263,4 lei, obligării inculpatului la plata cheltuielilor de judecata avansate de partea civilă D.D., la suma 1263,4 lei.

Decizia Tribunalului Iaşi a fost recurată de părţile civile şi de inculpat.

Examinând hotărârile recurate, curtea a reţinut că instanţele de fond şi de apel, pe baza probatoriului administrat în cauză, în mod judicios şi temeinic motivat au reţinut vinovăţia inculpatului M.D.-I. în săvârşirea infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, în raport cu situaţia de fapt stabilită.

În contextul împrejurărilor concrete în care s-au comis faptele, în mod corect şi în deplină concordanţă cu materialul probator administrat instanţele au reţinut în sarcina inculpatului săvârşirea în concurs ideal a infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. 1, 2 C.pen. şi vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin. 2 şi 4 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. b C.pen.

Stabilind în sarcina inculpatului obligaţia de a repara prejudiciul cauzat prin săvârşirea infracţiunilor (prin reţinerea culpei exclusive a acestuia în producerea accidentului) instanţele în mod just au reţinut că părţile civile sunt îndreptăţite la despăgubiri materiale, reprezentând daune materiale şi daune morale.

Potrivit prevederilor art. 14 din Codul de procedură penală şi ale art. 998 şi 999 din Codul civil despăgubirile pentru prejudiciile cauzate prin infracţiune trebuie să constituie o justă şi integrală reparare a daunelor ocazionate.

Ca atare, cheltuielile impuse de evenimentul morţii victimei D.A.-M. (cheltuielile de înmormântare, cele ocazionate de comemorările ulterioare, potrivit tradiţiei religioase a locului), precum şi cheltuielile de transport în vederea participării la înmormântare, îndreptăţesc partea civilă D.D. la o despăgubire în sumă de 9.653,9 lei, între aceste cheltuieli şi infracţiunea de ucidere din culpă existând legătură cauzală. Despăgubirea a fost stabilită pe baza probelor administrate şi nu în mod arbitrar (bonuri de casă, chitanţe fiscale, facturi fiscale şi bilete de călătorie, depoziţiile martorilor).

Pentru partea civilă D.M., moştenitoarea legală a defunctului – parte civilă B.D. şi continuatoarea acţiunii civile promovată de acesta în calitate de victimă a infracţiunii de vătămare corporală din culpă, curtea a reţinut, prin coroborarea datelor oferite în urma administrării probelor, că în mod corect au fost stabilite daune materiale în sumă de 912,4 lei, reprezentând cheltuieli cu medicaţia, spitalizarea, serviciile medicale acordate şi transportul cu ocazia internării la Spitalul Clinic de Urgenţe Iaşi şi cu ocazia deplasării la Braşov. Mijloacele de probă care au oferit criterii de evaluare a sumelor cheltuite sunt înscrisurile (bonuri de casă, chitanţe fiscale, facturi fiscale şi bilete de călătorie) aflate la dosar, precum şi depoziţiile martorilor.

În mod judicios instanţa de apel a înlăturat, din sumele acordate de prima instanţă, acele sume ce nu au fost dovedite prin acte justificative, depoziţiile martorilor nefiind relevante sub aspectul probării în concret a sumelor precizate (D.D. 3.500 lei – lipsa câştigurilor din Italia şi 860 lei alte cheltuieli efectuate cu ocazia înmormântării, iar D.M. – moştenitoarea legală a defunctului – parte civilă B.D. şi continuatoarea acţiunii civile promovate de acesta – 1.259 lei contravaloarea hainelor distruse în accident şi cheltuielile efectuate cu însoţitorul pe perioada internării în spitale, precum şi pe perioada convalescenţei).

De asemenea, în mod corect au fost respinse – ca neîntemeiate – cheltuielile efectuate cu înmormântarea părţii civile B.D., în sumă de 1.340,8 lei, în condiţiile în care nu există legătură de cauzalitate între fapta inculpatului dedusă judecăţii (vătămare corporală din culpă) şi decesul acestei părţi civile, deces survenit pe parcursul procesului penal.

Stabilind obligaţia de a repara prejudiciul cauzat unei persoane printr-o faptă ilicită, legea nu distinge între prejudiciul patrimonial şi cel nepatrimonial. Ca atare, nu există temei juridic pentru a înlătura obligaţia de reparare a daunelor morale, acestea având – la fel ca orice prejudiciu – un caracter păgubitor, ce dă naştere obligaţiei de reparare.

Între prejudiciile nepatrimoniale se înscriu şi cele afective, constând în suferinţele psihice cauzate în urma lezării sentimentelor de afecţiune, cum este suferinţa psihică produsă prin moartea unei persoane apropiate, în speţă fiica în vârstă de 5 ani.

Astfel, traumele psihice pe care le presupune o asemenea situaţie impun şi o compensaţie, sub forma unor daune morale care, în cuantumul majorat apreciat de instanţa de apel la suma de 20.000 lei acordate părţii civile D.D., corespund cerinţelor unei juste şi integrale despăgubiri.

Daunele morale solicitate de partea civilă B.D., constând în suferinţele fizice şi psihice ce au rezultat ca urmare a atingerii aduse integrităţii sale fizice şi sănătăţii prin fapta culpabilă a inculpatului, au un caracter strict personal. Cum partea civilă a decedat pe parcursul procesului penal, dreptul la continuarea acţiunii în daune pentru repararea prejudiciului său nepatrimonial nu se transmite moştenitorilor, astfel încât în mod legal şi temeinic a fost respinsă acţiunea civilă continuată de moştenitoarea legală a părţii civile, respectiv de D.M., având ca obiect acordarea de daune morale.

În consecinţă, sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate părţilor civile (daune materiale şi daune morale) criticile formulate de inculpat şi de părţile civile nu sunt fondate.

Nefondată este şi critica părţilor civile, vizând neacordarea cheltuielilor judiciare făcute pe parcursul procesului penal, în condiţiile în care instanţa de apel a majorat cuantumul acestor cheltuieli, la plata cărora a fost obligat inculpatul către părţile civile D.M., moştenitoare a părţii civile B.D. şi D.D., cheltuieli pentru care s-a făcut dovada existenţei lor de către părţi şi care au fost necesare desfăşurării activităţii judiciare penale.

Faţă de considerentele expuse mai sus, curtea a respins – ca nefondate – recursurile promovate de părţile civile şi de inculpat.

Etichete: