GREŞITA APLICARE A PEDEPSEI ACCESORII A INTERZICERII DREPTURILOR PĂRINTEŞTI, PREV. DE ART. 64 LIT. D COD PENAL
Prin sentinţa penală nr. 368/21.09.2005, Tribunalul Vrancea l-a condamnat pe inculpatul M.V., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, prev. de art. 20 Cod penal, raportat la art. 174 alin. 1, cu aplic. art. 74 lit. c Cod penal şi art. 76 lit. b Cod penal, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 71 Cod penal, a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a,b,c,d şi e Cod penal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în fapt, că în ziua de 15.01.2005, în timp ce se afla în vizită la partea vătămată P.I., inculpatul M.V., aflat în stare avansată de ebrietate, i-a aplicat părţii vătămate o lovitură cu cuţitul în zona abdomenului, cauzându-i leziuni care i-au pus în primejdie viaţa.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, invocând printre alte motive, nelegala aplicare a pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor părinteşti, prev. de art. 64 lit. d din Codul penal.
Prin decizia penală nr. 12/A/16 ianuarie 2006, Curtea de Apel Galaţi a admis apelul, a desfiinţat în parte hotărârea primei instanţe şi în rejudecare, a înlăturat dispoziţia privind aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor părinteşti, prevăzută de art. 64 lit. d din Codul penal, pentru următoarele considerente:
Infracţiunea săvârşită de inculpatul M.V. nu are nici o legătură cu cu exercitarea drepturilor părinteşti, iar din actele şi lucrările dosarului nu rezultă că inculpatul s-ar face vinovat de neîndeplinirea obligaţiilor părinteşti sau de rele tratamente aplicate minorilor.
Întrucât aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor părinteşti, prevăzută de art. 64 lit. d Cod penal, nu corespunde unei necesităţi primordiale privind interesele copilului şi nu este justificată de un scop legitim, ea apare ca o ingerinţă în viaţa privată şi de familie a inculpatului, constituind o încălcare a art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
În acest sens s-a pronunţat Curtea Europeană a drepturilor omului prin Hotărârea din 28.09.2004, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 484 din 08.06.2005, în cauza Sobon şi Pârcălab împotriva României.
În condiţiile în care există necorcondanţe între art. 71 din Codul penal (care prevăd aplicarea obligatorie a pedepsei accesorii a interzicerii tuturor drepturilor prev. de art. 64 Cod penal, în cazul condamnării la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a închisorii) şi dispoziţiile art. 8 din Convenţia Europeană a drepturilor omului, are prioritate reglementarea internaţională, conform art. 20 alin. 2 din Constituţie.
Aşa fiind, în mod greşit prima instanţă a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor părinteşti, prev. de art. 64 lit. d Cod penal.