Top

Cumpărare în scop de revânzare de autoturisme. Acte de comerţ

Tip: Decizie
Nr./Dată: 822 (02.06.2009)
Autor: Curtea de Apel Timisoara

O.G. nr. 7/2001, art. 15 – Constituie acte cu caracter comercial şi astfel supuse impozitării conform art. 15 din O.G. nr. 7/2001, cumpărarea în scop de revânzare a autoturismelor.

Curtea de Apel Timişoara, Secţia contencios administrativ şi fiscal

Decizia civilă nr. 822 din 2 iunie 2009

Prin sentinţa civilă nr. 258 din 2 martie 2009 pronunţată în dosarul nr. 8789/30/2008, Tribunalul Timiş a respins ca nefondată acţiunea reclamantei persoană fizică, formulată împotriva pârâtelor D.F.P. Timiş şi D.G.F.P. Timiş pentru anularea deciziei nr. 1769/234/20.10.2008 emisă de D.G.F.P. Timiş, a Raportului de inspecţie fiscala din 14.11.2006, emis de A.F.P. Timişoara – Serviciul Control fiscal persoane fizice şi exonerarea de la plata sumei de 88.803 lei debit.

Prin decizia civilă nr. 822 din 2 iunie 2009 pronunţată în dosarul nr. 8789/30/2008, Curtea de Apel Timişoara a respins ca nefundat recursul reclamantei, cu motivarea că, prin raportul de inspecţie fiscală din 14.11.2006 emis de A.F.P. Timişoara s-a reţinut în sarcina reclamantei faptul că în perioada 2000 – 2003 aceasta a introdus în ţară un număr de 8 autoturisme din Germania pe care le-a comercializat la diverse persoane fără a declara venituri astfel realizate şi fără a avea autorizaţie de comercializare. S-au stabilit astfel obligaţii de plată în sumă de 88.803 lei din care 50.028 lei diferenţa impozit pe venit global pe anii 2000- 2003, 33.408 lei majorări de întârziere şi 5367 lei penalităţi de întârziere, aceste obligaţii fiind cuprinse în decizia de impunere nr. 35866/6.12.2006, decizie ce a fost contestată de către reclamantă conform art. 207 O.G. nr. 92/2003, contestaţie respinsă prin decizia nr. 1769/234./20.10.2008.

Curtea observă că starea de fapt reţinută prin raportul de inspecţie fiscală nu este contestată de reclamantă, aceasta arătând însă că cumpărarea autoturismelor s-a realizat cu titlu de hobby şi nu a reprezentat o profesie obişnuită, achiziţionarea autoturismelor fiind întâmplătoare iar revânzarea s-a datorat constatării unor defecţiuni. Aceste argumente nu pot fi reţinute de către instanţă întrucât în perioada 2000 – 2003 reclamanta a introdus în ţară un număr de 8 autoturisme din Germania pe care le-a comercializat la diverse persoane, aspecte care au fost reţinute de organele fiscale luând în considerare documentele puse la dispoziţie de către organele de poliţie, respectiv contracte de vânzare a autoturismelor, declaraţii ale cumpărătorilor şi chitanţele pentru achitarea accizelor şi a T.V.A.-ului, toate aceste documente dovedind indubitabil că reclamanta a săvârşit în mod reperat operaţiuni de vânzare-cumpărare de autoturisme câtă vreme conform art. 3 pct. 1 din Codul comercial sunt considerate fapte de comerţ cumpărarea de mărfuri în scop de revânzare şi nu sunt incidente dispoziţiile art. 5 C.com. potrivit cărora nu sunt considerate fapte de comerţ cumpărarea de produse sau de mărfuri ce s-ar face pentru uzul sau consumaţia cumpărătorului ori a familiei sale urmată de revânzarea acestora. În mod obiectiv reclamanta nu poate justifica achiziţionarea pentru uzul personal şi al familiei sale a unui număr de 8 autoturisme în perioada 2000 – 2003 pentru a reţine astfel că revânzarea acestora intră sub incidenţa art. 5 C.com. Autoturismele au fost achiziţionate succesiv pe perioada respectivă după ce în prealabil aceasta a procedat la înstrăinarea autoturismului deţinut anterior iar caracterul repetitiv al acestor fapte dovedeşte intenţia de revânzare care exista din momentul cumpărării autoturismelor.

Etichete: , ,