DREPTUL LA APĂRARE. CONŢINUT. CONSECINŢELE ÎNCĂLCĂRII DREPTULUI LA APĂRARE
Prin decizia penală nr. 184 din 22 martie 2006 a Curţii de Apel Suceava s-a dispus admiterea recursurilor inculpaţilor, s-a casat parţial încheierea din 15 martie 2006 a Tribunalului Suceava pronunţată în dosarul penal nr. 2599/P/2005 prin care se menţinuse starea de arest a recurenţilor şi revocându-se măsura arestării preventive aceasta a fost înlocuită cu cea de a nu părăsi ţara, prev. de art. 1451 Cod procedură penală.
După pronunţarea hotărârii inculpatul C.I. s-a adresat cu cerere formulată în temeiul art. 195 şi 196 Cod procedură penală, pentru îndreptarea erorii şi înlăturarea omisiunii, motivând că măsura obligării de a nu părăsi ţara fiind o măsură preventivă este limitată în timp conform art. 145 Cod procedură penală, s-a omis a se face precizarea duratei acestei măsuri, sens în care a solicitat completarea hotărârii.
Cererea a fost respinsă ca nefondată.
Potrivit art. 1451 Cod procedură penală durata măsurii de a nu păsări ţara nu poate depăşi 30 de zile numai în cursul urmăririi penale, putând fi prelungită, în caz de necesitate, doar în această fază procesuală, de către instanţa căreia i-ar reveni competenţa să judece cauza în fond.
În lipsa unor dispoziţii contrare, măsura dispusă în timpul judecăţii nu este limitată în timp, astfel încât ea durează până la soluţionarea dosarului.
Publicat de: pe 1 July, 2011 
Categorie: 
