Legea nr. 248/2005. Posibilitatea instanţei de judecată de a verifica legalitatea măsurii returnării cetăţenilor români din străinătate în baza acordurilor de readmisie

Prin cererea înregistrată la 4 aprilie 2006, reclamanta SC „AMO CONFECŢII” SRL Botoşani a solicitat în contradictoriu cu DGFP Botoşani anularea deciziei nr. 9 din 15 martie 2006, respectiv modificarea raportul de inspecţie fiscală nr. 6032 din 12 ianuarie 2006 şi a deciziei de impunere nr. 6 din 16 ianuarie 2006 emisă de Autoritatea de inspecţie fiscală din cadrul DGFPJ Botoşani, în sensul exonerării de plata sumei de 4303 RON cu titlu de TVA şi rambursarea acesteia.

În motivare, reclamanta a arătat că la 10 ianuarie 2005 Garda Financiară Botoşani a confiscat de la societate suma de 269.510.000 lei în care se includea şi TVA de 4303 RON reprezentând suma încasată urmarea comercializării unor produse în iulie 2004 pentru care n-a făcut dovada proprietăţii.

Întrucât doar transferul dreptului de proprietate generează obligaţia de plată a TVA, iar suma a fost confiscată, s-a procedat la stornarea operaţiunii de colectare TVA, însă organul fiscal a reţinut că această operaţiune este nelegală.

Reclamanta a apreciat măsura nelegală şi abuzivă deoarece stornarea operaţiunii a avut temei procesul verbal de confiscare.

În dovedire a depus înscrisuri.

Intimata prin întâmpinare a solicitat respingerea acţiunii întrucât nu s-au respectat disp. art. 160 al. 1 cod fiscal şi ale Legii 82/1991.

Tribunalul Botoşani – secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal prin sentinţa nr. 286 din 17 mai 2006 a admis acţiunea reclamantei aşa cum a fost formulată.

Pentru a hotărî astfel s-a reţinut în esenţă că în mod eronat organul fiscal a stabilit că operaţiunea de stornare a TVA nu a fost legală câtă vreme tot un organ de control a constatat că reclamanta nu era proprietara produselor comercializate, aceasta nu deţinea în atare condiţii un document legal în baza căreia să înregistreze TVA colectată, suma fiind confiscată, deci aceasta nu îndeplinea condiţiile prev. de art. 128 cod fiscal.

S-a reţinut că în cauză nu sunt aplicabile disp. art. 160 cod fiscal întrucât corectarea documentelor se efectuează de furnizorul de bunuri, însă Garda Financiară a stabilit că reclamanta nu era proprietara produselor şi în acest context a procedat corect la stornarea TVA, conform procesului verbal de confiscare.

Împotriva sentinţei a declarat în termen legal recurs pârâta care a criticat-o pentru nelegalitate, susţinând în esenţă că a fost dată cu aplicarea şi interpretarea greşită a dispoziţiilor art. 6 al. 1 din Legea 82/91, art. 134 şi 160 al. 1 din codul fiscal.

Astfel, a susţinut că reclamanta avea obligaţia menţinerii în evidenţa contabilă a TVA colectată în sumă de 4303 RON înscrisă pe factura fiscală seria BT ACH nr. 6177080 /23 iulie 2004, faptul generator de TVA intervenind la data livrării bunurilor. Deşi valoarea bunurilor livrate cu această factură a fost confiscată, reclamanta nu putea storna TVA decât după emiterea unei noi facturi cu semnul minus care să-i fi fost transmisă şi beneficiarului care a dedus TVA aferentă facturii.

Intimata, prin întâmpinare a cerut respingerea recursului susţinând în esenţă că stornarea s-a făcut tocmai pentru faptul că nu avea documentul legal pentru TVA întrucât Garda Financiară a apreciat că livrarea din 28 iulie 2004 nu a constituit un transfer al dreptului de proprietate. A precizat că procesul verbal nr. 0021971/10 ianuarie 2005 al Gărzii Financiare reprezintă documentul legal în baza căruia a făcut stornarea TVA. A susţinut că în acest context, s-ar face o plată dublă.

În fine a arătat că nu sunt incidente disp. art. 160(1) din codul fiscal invocate de recurentă câtă vreme corectarea înregistrării nu reprezintă voinţa reclamantei, ci a altui organ.

Verificând actele şi lucrările dosarului prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale invocate, curtea a apreciat că recursul este întemeiat.

Potrivit art. 5 al. 3 din OG 2/2001 confiscarea bunurilor reprezintă o sancţiune contravenţională complementară.

Cum reclamanta a stornat în mod eronat TVA colectată aferentă facturii nr. 6177080 din 23.07.2004 a cărei sumă a fost confiscată fără a emite o nouă factură cu semnul minus care să-i fie transmisă şi beneficiarului care a dedus TVA aferentă acesteia, măsurile dispuse de organele fiscale sunt legale şi nu există o plată dublă cum susţine intimata.

Pentru cele ce preced, curtea în temeiul art. 304 pct. 9 rap. la art. 312 cod pr. civilă, a admis recursul, a modificat sentinţa şi în rejudecare, a respins acţiunea reclamantei ca nefondată.

Tags: români din străinătate