Top

Aplicarea sancţiunii disciplinare pentru abateri grave stabilite prin regulamentul intern

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani sub nr. 2811/40/2009 contestatorul T.Gh. a chemat în judecată intimata SC Clody M SRL Botoşani solicitând anularea Deciziei de concediere nr. 572 din 19.05.2009 prin care s-a dispus sancţionarea sa disciplinară cât şi obligarea la plata drepturilor salariale ce i se cuvin, începând cu 01.01.2009 până la data reintegrării.

A mai solicitat ca intimata să fie obligată să-i plătească suma de 850 Euro reprezentând contravaloarea muncii prestate în Germania în folosul societăţii cât şi suma de 250 Euro reprezentând contravaloarea transportului din Germania în România, cu cheltuieli de judecată

În motivare, a arătat contestatorul că, a fost salariatul intimatei pe postul de muncitor necalificat iar din luna noiembrie a fost trimis să lucreze în Germania încheind un act adiţional în acest sens.

Pe durata activităţii trebuia să fie plătit cu 850 Euro în Germania şi respectiv 630 lei în România. Din luna februarie 2009 nu a mai primit salariul cuvenit de 630 lei. În aprilie 2009, datorită unor probleme de sănătate s-a adresat reprezentantului pârâtei solicitând acordarea de îngrijiri medicale. Întrucât cererea sa nu a fost satisfăcută, a fost nevoit să vină în România. A fost internat în spital la data de 25 aprilie 2009 după ce în prealabil s-a prezentat la societate şi a cerut eliberarea unei adeverinţe de salariat.

Pe 14 aprilie 2009 era internat în spital şi nu se putea prezenta la societate pentru a răspunde la cercetarea prealabilă dispusă de angajator.

Decizia de concediere nu este legală deoarece nu s-a prezentat la program datorită incapacităţii temporare de muncă, fapt ce rezultă din certificatele de concediu medical.

Pentru termenul de judecată din 28.10.2009 a depus întâmpinare societatea, prin lichidator judiciar, prin care a solicitat suspendarea soluţionării cauzei în raport cu dispoziţiile art. 36 din Legea 85/2006.

În ceea ce priveşte sancţiunea disciplinară a învederat că decizia de concediere a fost emisă întrucât petentul a încălcat normele Regulamentului de ordine interioară cât şi ale contractul cadru încheiat cu Generali Asigurări SA Bucureşti.

Abaterile grave comise de contestator s-au datorat consumului excesiv de alcool acesta fiind internat în România într-un spital de psihiatrie.

În dovedire a ataşat regulamentul la care a făcut referire, contractul cadru şi încheierea de numire a lichidatorului judiciar.

La ultimul termen de judecată instanţa a pus în discuţie necesitatea disjungerii soluţionării capetelor de cerere având ca obiect:

-plata salariului de 630 lei lunar brut, pentru perioada 1.01.2009-13.05.2009;

-plata sumei de 1000 euro, din care 850 euro contravaloarea muncii prestate în luna aprilie 2009

-plata sumei de 250 euro contravaloarea transportului din Germania în România, şi înregistrarea acestor capete de cerere sub un nou număr de dosar.

Cererea de suspendare a soluţionării contestaţiei formulată de contestatorul T.Gh. împotriva deciziei de concediere nr.572/19.05.2009 emisă de intimata S.C.Clody M S.R.L.Botoşani a fost respinsă întrucât art. 36 din Legea 85/2006 arată că doar acţiunile în realizarea creanţelor urmează a fi suspendate în măsura în care pentru o societate este declanşată procedura insolvenţei. Contestaţia împotriva unei decizii de concediere nu este o acţiune în realizarea creanţelor ci o acţiune ce urmăreşte anularea unui act emis de angajator.

Prin sentinţa civilă nr. 1538 din 28.10.2009, Tribunalul Botoşani a disjuns soluţionarea capetelor de cerere având ca obiect plata salariului de 630 lei lunar brut pentru perioada 1.01.2009 – 13.05.2009, plata sumei de 1000 EURO contravaloarea muncii prestată în luna aprilie 2009 şi 250 EURO contravaloarea transportului din Germania în România şi a dispus înregistrarea acestor capete sub un număr nou.

Prin aceeaşi sentinţă a fost admisă contestaţia, anulată decizia nr. 572/19.05.2005 şi obligată intimata prin lichidator să reintegreze contestatorul pe postul deţinut anterior şi să-i plătească acestuia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data de 14.05.2009 până la reintegrarea efectivă pe post precum şi suma de 800 lei reprezentând onorariu avocat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că decizia contestată este nulă întrucât s-au încălcat dispoziţiile art. 60 lit. a din Codul Muncii care prevăd că un salariat nu poate fi concediat pe durata incapacităţii temporare de muncă.

S-a arătat că intimata avea cunoştinţă despre incapacitatea temporară de muncă a petentului chiar dacă certificatul de concediu medical nu a fost prezentat plătitorului până cel mai târziu la data de 5 a lunii următoare celei pentru care a fost acordat concediul.

Ca urmare a anulării deciziei contestate, prima instanţă a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior şi a obligat intimata să-i plătească acestuia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data de 14.05.2009 până la reintegrarea efectivă pe post.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs intimata S.C. CLODY M SRL Botoşani prin lichidator judiciar Nord Expert IPURL Botoşani, invocând motive de netemeinicie şi nelegalitate.

Consideră recurenta că sentinţa primei instanţe este nelegală întrucât petentul a refuzat efectiv să prezinte certificatele medicale motivând că are nevoie de acestea pentru a le folosi în justiţie şi din acest motiv societatea nu le-a putut plăti şi îndeplini obligaţiile care decurg în urma prezentării unui certificat medical.

Nici după termenul limită 05.05.2009 şi respectiv 05.06.2009 petentul nu a prezentat certificatul medical deşi legea îl obligă în acest sens.

Susţine recurenta că prima instanţă a greşit atunci când a dispus reintegrarea contestatorului pe postul deţinut anterior deşi a arătat că împotriva societăţii s-a deschis procedura de insolvenţă conform dispoziţiilor Legii nr. 85/2006 iar la data de 01.06.2009 a avut loc o concediere colectivă a personalului muncilor, fiind disponibilizaţi un număr de 110 persoane.

În aceste condiţii, tribunalul trebuia să dispună reintegrarea doar până la data de 01.06.2009, cu plata drepturilor aferente acestei perioade.

În dovedirea motivelor de recurs, recurenta a depus în copie adresa nr. 3329 din 22.05.2009 a I.T.M. Botoşani.

Prin întâmpinare intimatul T. Gh. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că recurenta a avut cunoştinţă despre starea sa de incapacitate temporară, eliberându-i adeverinţa necesară în vederea internării în spital.

Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, probatoriului administrat şi dispoziţiilor legale incidente în cauză, Curtea constată că este nefondat.

Articolul 61 lit. a din Codul Muncii prevede că angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului, în cazul în care acesta a săvârşit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancţiune disciplinară.

Abaterile grave nu sunt enumerate de Codul muncii, însă pot fi stabilite prin contractele colective de muncă sau prin regulamentele interne.

În cazul contestatorului, sancţiunea disciplinară a avut la bază regulamentul intern care la art. 48 lit. g prevede că la acumularea unui număr de cinci absenţe consecutive se va proceda la desfacerea contractului de muncă.

Prin urmare, deşi absenţa de la locul de muncă justifică, în principiu, concedierea pe motive disciplinare, pentru a se lua o astfel de măsură se cere să fie îndeplinită şi condiţia ca lipsa de la locul de muncă să fie urmarea culpei salariatului.

În cazul de faţă, lipsa contestatorului intimat de la locul de muncă nu poate fi imputată acestuia din moment ce din cuprinsul certificatului medical rezultă că acesta s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, iar neprezentarea certificatului tip plătitorului până cel mai târziu la data de 5 a lunii următoare celei pentru care a fost acordat concediul are drept consecinţă neplata indemnizaţiei şi nicidecum desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.

În raport de cele ce preced se constată că aspectele critice invocate de către recurentă nu pot fi primite deoarece certificatul medical constituie dovada faptului că reclamantul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă.

Etichete: