Top

Infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori, prevăzute de art. 12 şi art. 13 din Legea nr. 678/2001. Elemente constitutive. Proxenetism. Deosebiri. Ori de câte ori recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea sau primirea unei persoane s-a realizat prin constrângere, în scopul obligării acesteia la practicarea prostituţiei, fapta întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane,reglementată de Legea nr.678/2001.

Sentinţa penală nr. 32/P/02.03.2011

A fost înregistrat la instanţă rechizitoriul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Biroul Teritorial Neamţ, prin care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor M.S. şi M. M. M. pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane prevăzută de art. 12 al. 1 şi 2 lit. a din Legea nr. 678/2001 şi trafic de minori prevăzută de art. 13 al. 1, 2 şi 3 din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

În actul de sesizare al instanţei s-a reţinut că inculpaţii, care sunt soţi, au racolat şi exploatat sexual şi prin muncă o majoră şi trei minore.

În cursul cercetării judecătoreşti au fost audiaţi inculpaţii, părţile vătămate şi martorii.

Din analiza probatoriului administrat pe tot parcursul procesului penal, instanţa reţine următoarele:

Inculpatul M.S. este administrator la S.C. „A.C.” S.R.L. Focşani, care are ca obiect de activitate program de streaptease. Pentru angajarea dansatoarelor, inculpatul a publicat mai multe anunţuri în ziare din judeţele Neamţ, Botoşani şi Suceava, cunoscând faptul că aceste zone sunt mai puţin dezvoltate din punct de vedere economic. În baza acestor anunţuri, la clubul administrat de către inculpat au lucrat mai multe minore şi majore din aceste judeţe. Fetele erau obligate să întreţină relaţii sexuale cu clienţii clubului contra sumei de 100 euro. Relaţiile sexuale erau întreţinute în biroul de la club, la hotelurile din apropierea clubului sau la domiciliul clientului. Dacă una dintre victime refuza să iasă cu clientul respectiv aceasta era bătută de M.S. Pentru a-şi asigura controlul asupra fetelor, în momentul în care acestea începeau activitatea la club, inculpaţii le luau actele de identitate şi le cazau într-un imobil din Focşani, închiriat de una din fete. Pe timpul zilei fetele erau supravegheate de inculpaţi sau angajaţii acestora.

Inculpaţii, pentru a le inspira victimelor o stare de temere, se lăudau cu relaţiile pe care le aveau în poliţie şi justiţie, parte dintre clienţii fideli făcând parte din aceste instituţii.

Victimele erau exploatate atât sexual cât şi prin muncă, întrucât o parte din ele erau minore, erau obligate să lucreze mai mult de 8 ore pe noapte deşi acestea nu puteau fi obligate la prestarea unor activităţi după ora 2000, nu aveau contracte de muncă şi nu au fost retribuite aşa cum s-a discutat. Inculpaţii, pentru a se acoperi, au încheiat contracte de muncă după ce părţile vătămate au împlinit 18 ani deşi acestea lucrau în club de mai mult timp.

Astfel, în cursul anului 2005 inculpatul M.S. a cunoscut-o pe B.A.E., ce avea vârsta de 15 ani, fiind născută la data de 17 februarie 1990. Inculpatul i-a propus minorei să îl însoţească în municipiul Focşani, unde-i va facilita întreţinerea de relaţii sexuale cu clienţi găsiţi de el, însă minora a refuzat acest lucru. În cursul lunii mai 2007, inculpatul a contactat-o pe minoră, care avea 17 ani, şi i-a propus să lucreze la clubul de streaptease deschis de el pe raza municipiului Focşani. Pentru a o determina pe minoră să accepte propunerea, el a venit împreună cu S.I.S., care era prietenă cu minora. Cei doi i-au spus minorei că va avea un salariu de 500 lei lunar plus 20 % din contravaloarea consumaţiei făcută de către clienţi. Cu această ocazie, inculpatul nu i-a spus minorei că va fi obligată să întreţină relaţii sexuale cu clienţii clubului. Minora, având o situaţie financiară precară şi fiind mulţumită de condiţiile de lucru prezentate, a mers în municipiul Focşani, fiind cazată într-un apartament închiriat, împreună cu alte trei fete ce lucrau în club. Programul de lucru era de seara la orele 19,00 până dimineaţă la orele 6,00. Pe timpul programului fetele trebuiau să întreţină relaţii sexuale cu clienţii clubului. Clientul discuta cu inculpatul şi-i spunea cu ce fată vrea să întreţină relaţii sexuale, după care inculpatul o chema pe fata respectivă şi-i cerea să meargă cu clientul. În cazul în care aceasta refuza, era bătută de către inculpat. De regulă corecţiile fizice se aplicau în prezenţa celorlalte fete pentru a le inspira o stare de temere. Minora a lucrat în club circa o săptămână după care a reuşit să fugă, revenind la domiciliu. După circa trei luni minora a fost vizitată la domiciliu de către inculpatul M.S. care i-a cerut să revină la clubul din Focşani. Iniţial minora a refuzat acest lucru însă, fiind ameninţată că nu-şi va mai revedea fratele, a acceptat să revină la club unde a stat circa patru luni. În această perioadă ea a fost obligată să întreţină relaţii sexuale cu clienţii clubului, banii obţinuţi astfel fiind luaţi de către M.S.

În cursul lunii octombrie 2007 minora a fugit iarăşi din club dar, în decembrie 2007 a revenit ca urmare a ameninţărilor exercitate de către inculpat. Minora a mai lucrat în club până în luna aprilie 2008 când a reuşit să fugă şi a formulat o plângere la I.P.J. Vrancea.

Din întreţinerea de relaţii sexuale cu clienţii, partea vătămată a obţinut suma de 70.000 euro, bani pe care i-a predat inculpatului.

Faptul că victima a fost exploatată şi prin muncă, rezultă din precizările făcute de aceasta, care a relatat că toţi banii erau luaţi de către inculpaţi, iar ele primeau bani doar pentru a-şi cumpăra mâncare, ţigări şi prezervative, iar dacă voiau să-şi cumpere haine, trebuiau să-i spună inculpatului sau soţiei acestuia ce anume doresc şi, dacă inculpaţii erau de acord, le lăsa să iasă în oraş dar numai însoţite de către bodyguardul de la club.

Fiind audiată în cursul urmăririi penale, minora a descris amănunţit modul în care erau exploatate de către inculpaţi.

Prezentă în instanţă, partea vătămată şi-a retractat declaraţiile, susţinând că acestea au fost luate sub presiune, afirmând că nu a fost exploatată de inculpaţi ci doar a lucrat la clubul acestora ca dansatoare, fiind plătită pentru munca prestată cu suma de 800 lei, plus un comision din consumaţia clienţilor, fără a fi obligată să întreţină relaţii sexuale cu clienţii.

Partea vătămată a negat faptul că a formulat plângeri penale împotriva inculpaţilor, atât la I.P.J. Vrancea cât şi la D.I.I.C.O.T. Neamţ, deşi la dosarul de urmărire penală există plângerile scrise de victimă. Fiindu-i prezentate plângerile respective, partea vătămată a recunoscut că sunt scrise de ea, susţinând însă că nu îşi mai aminteşte când au fost date, dar că, în nici un caz nu a fost exploatată de inculpaţi.

În condiţiile în care declaraţia dată în instanţă de partea vătămată conţine relatări vădit nereale şi nu se coroborează cu restul probelor administrate în cauză, instanţa apreciază că doar declaraţiile date în cursul urmăririi penale cuprind aspecte reale şi relevante în soluţionarea cauzei.

În cursul anului 2007 inculpatul a colaborat cu administratorul unui club din municipiul Deva, unde avea două fete ce lucrau ca dansatoare, ocazie cu care a cunoscut-o pe partea vătămată O.C.M., care avea vârsta de 19 ani. După deschiderea clubului din Focşani, inculpatul M.S. a discutat cu administratorul clubului din Deva şi l-a convins să lase trei fete să lucreze în Focşani pentru o perioadă de 7 zile, printre acestea fiind şi O.C.M., acestea urmând să fie retribuite cu 600 lei pe lună, un procent de 20% din consumaţia clientului şi 1/2 din banii de la bikini încasaţi de la clienţi în timpul dansului. Conform declaraţiei părţii vătămate, a lucrat în club timp de trei luni de zile, perioadă în care nu a fost retribuită pentru munca prestată. Victima a precizat că permanent erau supravegheate de către cei doi inculpaţi sau de bodyguarzii clubului, că erau încuiate în casă când aceştia plecau, iar dacă voiau să meargă la cumpărături, erau însoţite permanent de către bodyguarzii clubului.

De asemenea, partea vătămată a precizat că inculpatul M.S. lua actele de identitate a fetelor pentru ca acestea să nu poată pleca din club. Mai mult, dacă vreuna dintre fete le spunea soţilor M. că vor să plece aceştia le spuneau că au de achitat diverse sume de bani, cu titlu de datorii, cerându-le să lucreze până la stingerea creanţei însă, niciodată nu le spuneau care este cuantumul acesteia. De asemenea ea a precizat că fetele care refuzau să întreţină relaţii sexuale cu clienţii erau agresate de către cei doi inculpaţi. Fiecare din fete avea câte 3-4 clienţi pe zi, iar toţi banii încasaţi de la clienţi pentru prestaţiile sexuale erau luaţi de către inculpat. În noaptea de 31.12.2006/01.01.2007 inculpatul, fără un motiv anume, le-a agresat pe O.C.M. cât şi o altă fată „Brânduşa”, lovindu-le cu o bâtă de baseball. Întrucât clubul din Focşani a fost închis pentru o perioadă, partea vătămată a mers la un alt club din Deva, dar fără vreo implicare din partea inculpatului. După un timp inculpatul a sunat-o şi i-a cerut să revină la clubul din Focşani, ameninţând-o că se va răzbuna pe familia ei dacă refuză. Partea vătămată, pentru a nu avea probleme cu inculpatul şi fiindu-i frică de ameninţările acestuia s-a angajat ca dansatoare la un club din municipiul Roman, prin intermediul martorei B.A.P., pe care a cunoscut-o la clubul din Deva. În luna octombrie 2007 M.S. s-a deplasat în municipiul Roman şi, folosind forţa, a luat-o pe O.C.M. şi a dus-o în municipiul Focşani. Aici inculpaţii i-au cerut părţii vătămate să accepte să întreţină relaţii sexuale cu clienţii pentru a scăpa de „penalizări”, fără a-i comunica care este cuantumul datoriei, lucru pe care aceasta l-a acceptat de frică, întrucât anterior fusese bătută de M.S. şi a văzut când acesta a bătut-o şi pe „Simona” pentru că a refuzat o „combinaţie”. În aceste condiţii, la data de 1 noiembrie 2007, partea vătămată, a acceptat să întreţină relaţii sexuale cu un client, a primit de la acesta suma de 100 euro pe care a predat-o inculpatului M.S., după care a plecat cu un taxi împreună cu clientul, la domiciliul acestuia.

Profitând de faptul că la un moment dat clientul respectiv a coborât din taxi, partea vătămată a cerut taximetristului să plece şi s-a deplasat la I.P.J. Vrancea unde i-a reclamat pe inculpaţi şi a fost audiată cu privire la cele reclamate, fără a primi vreun răspuns la plângerea sa.

În luna ianuarie 2007 partea vătămată V.F.I., care era minoră la acea dată, fiind născută la 19 aprilie 1989, a citit un anunţ în ziarul „Monitorul de Suceava” prin care o firmă din municipiul Focşani angaja dansatoare. Întrucât provine dintr-o familie cu probleme financiare foarte mari şi are un copil minor în întreţinere, partea vătămată a sunat la numărul respectiv ocazie cu care a discutat cu inculpatul M.S.. Inculpatul i-a spus părţii vătămate că va lucra ca dansatoare în schimbul unui salariu de 700 lei lunar, un procent de 20% din consumaţia clienţilor şi jumătate din banii daţi de clienţi în timpul dansului. Deşi era minoră inculpatul a acceptat ca partea vătămată să lucreze la clubul administrat de el fără a întocmi contractul de muncă. După două luni partea vătămată a vrut să plece de la club întrucât nu a primit nici un ban de la inculpat, însă nu a fost lăsată de către acesta, inculpatul cerându-i să muncească mai mult şi să facă mai mulţi bani. Mai mult, inculpatul i-a spus că, după ce va avea încredere în ea, o va scoate pe „combinaţii”. Minora a lucrat la club timp de trei luni de zile, perioadă în care i-a predat lui M.S. circa 10.000 lei – bani din consumaţia clienţilor cât şi din cei oferiţi de aceştia în timpul dansului – dar din care ea nu a primit nici un leu.

Fiind audiată, minora a relatat condiţiile în care muncea în clubul respectiv, tratamentul pe care-l aplica inculpatul angajatelor – bătăi şi ameninţări cu moartea adresate lor cât şi celorlalţi membri ai familiei lor – precum şi faptul că acesta se lăuda cu relaţiile pe care le avea în municipiul Focşani. De asemenea, partea vătămată a relatat faptul că atât ea, cât şi celelalte fete erau permanent supravegheate, iar în cazul în care voiau să plece nu erau lăsate, fiind bătute.

În luna martie 2007 partea vătămată a reuşit să vorbească cu părinţii, ocazie cu care le-a spus că vrea să plece de la club dar nu este lăsată de patron, motiv pentru care aceştia au anunţat organele de poliţie şi s-a făcut o descindere la club. După acel moment, inculpatul a lăsat-o să plece, pentru a nu mai avea probleme.

Audiată în cursul cercetării judecătoreşti, partea vătămată a susţinut că declaraţiile date în cursul urmăririi penale i-au fost dictate, acestea cuprinzând aspecte nereale, în instanţă precizând că a lucrat, cât era minoră la clubul inculpatului, că a primit bani atunci când îi cerea inculpatului şi că nici ea şi nici alte fete nu au fost sechestrate sau obligate să aibă relaţii sexuale cu clienţii. Declaraţia sa din cursul cercetării judecătoreşti este infirmată însă de restul probelor administrate în cauză.

În cursul lunii mai 2008 la clubul „A.” a fost dusă partea vătămată B.A.G., care era minoră la acea dată, fiind născută la 4 iunie 1990, de o persoană din municipiul Botoşani. După o examinare sumară a părţii vătămate inculpatul i-a spus minorei că urma să înceapă treaba – ca dansatoare – chiar în acea seară, explicându-i că va trebui să danseze la bară şi să facă consumaţie cu clienţii. Partea vătămată a acceptat să presteze activităţile convenite cu inculpatul. După câteva zile inculpatul i-a cerut părţii vătămate să întreţină relaţii sexuale cu clienţii indicaţi de el, după terminarea programului de lucru, contra unor sume cuprinse între 100 – 150 euro pentru o oră. Iniţial partea vătămată a refuzat însă, în urma ameninţărilor cu acte de violenţă, a acceptat practicarea unor relaţii sexuale cu clienţii clubului. Inculpatul i-a spus părţii vătămate că, dacă va refuza vreun client va lua bătaie ca şi celelalte fete. Întrucât aflase de la cele care erau mai vechi despre comportamentul foarte agresiv al inculpatului, minora a acceptat să întreţină relaţii sexuale cu clienţii clubului. Tarifele practicate erau stabilite de M.S., de regulă acesta cerându-le fetelor să-i dea câte 100 euro pentru o oră. Dacă acest interval de timp era depăşit fetele trebuiau să-i mai ceară clientului o diferenţă de bani, de până la 200 euro. Toţi banii trebuiau predaţi inculpatului. Fetele nu puteau refuza vreun client întrucât riscau să fie bătute de către M.S.

În perioada cât fetele lucrau la club, toţi banii obţinuţi din consumaţia făcută de client sau din banii de la bikini erau luaţi de către M.S. sau soţia acestuia. Pentru a avea un control cât mai riguros asupra fetelor, inculpaţii le luau actele de identitate şi nu le dădeau decât sume foarte mici de bani doar pentru mâncare sau prezervative.

Privitor la inculpata M.M.M., din declaraţiile părţilor vătămate rezultă cu certitudine implicarea acesteia în exploatarea sexuală şi prin muncă a victimelor. În lipsa soţului, inculpata coordona activitatea la club, era contactată de clienţi şi stabilea cu aceştia ce fată să meargă, locaţia cât şi tariful practicat.

Din declaraţia martorei C.A., mama părţii vătămate B.A.G., rezultă cu certitudine faptul că fiica sa a fost exploatată sexual şi prin muncă de către cei doi inculpaţi. Mai mult martora a precizat că fiica ei a reuşit să fugă de la inculpaţi cu ajutorul unor rude, ocazie cu care i-au rămas acolo actele de identitate.

Din declaraţiile martorilor B.N.L.M. şi I.C. rezultă că la data de 03.09.2008 au mers în municipiul Focşani pentru a o ajuta pe B.A.G. să plece de la clubul „A.”, întrucât aflaseră de la acesta că era obligată să întreţină relaţii sexuale cu clienţii, la solicitarea celor doi inculpaţi. În municipiul Focşani aceştia au aşteptat-o pe partea vătămată circa o oră, întrucât nu putea pleca din apartament fiind supravegheată de către M.M.M., după care, împreună cu partea vătămată au plecat în judeţul Botoşani, la domiciliul părinţilor acesteia. În instanţă, martora I.L.M. a precizat că partea vătămată a povestit, la mult timp după plecarea de la Focşani, că a fost obligată de inculpaţi să întreţină relaţii sexuale cu clienţii, iar martorul I.C. a precizat că la momentul la care au luat-o pe victimă de la Focşani, aceasta era speriată.

De asemenea şi martora C.A., mama părţii vătămate, a declarat că fiica sa i-a relatat cum s-au comportat inculpaţii cu ea şi cum au exploatat-o sexual. În instanţă, martora a susţinut că fiica sa i-a povestit aspectele pe care le-a relatat în cursul urmăririi penale, dar că nu ştie dacă spunea adevărul sau minţea.

Cât a lucrat la club, partea vătămată i-a dat inculpatului suma de 7.000 euro, obţinuţi din întreţinerea de relaţii sexuale cu clienţii.

În cursul cercetării judecătoreşti, partea vătămată a depus la dosar o declaraţie autentificată, în care a precizat că nu a fost exploatată de inculpaţi şi că declaraţia din timpul urmăririi penale, a fost dată deoarece partea vătămată B.A.E. a trimis organele de poliţie la ea şi la insistenţa acestora a declarat lucruri neadevărate. Susţinerile părţii vătămate sunt însă nefondate, întrucât din actele dosarului de urmărire penală rezultă că partea vătămată B.A.E. a sesizat organele de poliţie la data de 7 octombrie 2008, declarând că a fost exploatată de inculpat, fără a face precizări cu privire la alte părţi vătămate, iar B.A.G. a dat declaraţii la urmărirea penală la data de 23 octombrie 2008, anterior declaraţiilor date de B.A.E., care a dat declaraţii la 30 octombrie 2008 şi 19 noiembrie 2008, declaraţii în care a precizat şi numele celorlalte părţi vătămate.

Fiind audiaţi, atât în cursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti, inculpaţii nu au recunoscut faptele pentru care au fost trimişi în judecată, declarând că părţile vătămate au lucrat în mod legal la club ca dansatoare, fiind plătite pentru munca prestată, că acestea nu au fost sechestrate, nu fost bătute şi nici obligate să aibă relaţii sexuale cu clienţii, dimpotrivă, chiar le-a interzis acest lucru şi că totul este o înscenare pusă la cale de B.A.E., întrucât M.S. a fost audiat ca martor în dosarul penal privind pe B.C. Această motivaţie nu subzistă având în vedere că în dosarul respectiv B.A.E. nu a fost parte în proces.

Susţinerile inculpaţilor sunt nefondate şi nu se coroborează cu materialul probatoriu administrat pe tot parcursul procesului penal. Declaraţiile părţilor vătămate din timpul urmăririi penale sunt confirmate de celelalte probe administrate în cauză, inclusiv de declaraţiile martorilor audiaţi.

Astfel, din declaraţia martorei B.A.P., rezultă că inculpatul M.S. le bătea pe fete care lucrau la club, acestea erau mereu supravegheate şi obligate să întreţină relaţii sexuale cu diverşi clienţi şi că, în mod repetat, inculpatul s-a deplasat în municipiul Roman pentru a o recupera pe O.C.M., ocazii cu care a avut un comportament foarte violent. Audiată în instanţă, martora a susţinut că a dat o declaraţie în cursul urmăririi penale, scrisă şi semnată de ea, însă nu-şi mai aminteşte ce a declarat. În instanţă, martora a susţinut că nu cunoaşte ca persoanele care au lucrat la clubul inculpatului să fi fost obligate să aibă relaţii sexuale cu clienţii, că nu i s-a plâns partea vătămată O.C.M. cu privire la exploatarea sa de către inculpaţi, în concluzie, că nu cunoaşte nimic despre activitatea infracţională a inculpaţilor. Pe parcursul întregii audieri în instanţă, martora a avut o atitudine neconvingătoare, întrucât aceasta nici nu a negat în mod vehement declaraţia anterioară şi nici nu a făcut afirmaţii de natură să conducă la modificarea situaţiei de fapt reţinută de instanţă. În finalul declaraţiei date în instanţă, martora a arătat că nu ştie în care din declaraţiile date în cauză, respectiv dacă în cea de la urmărire penală sau în cea de la instanţă, a spus adevărul, astfel că, poziţia adoptată dovedeşte cu atât mai mult nesinceritatea ultimei declaraţii. În consecinţă, în condiţiile în care schimbarea declaraţiei date în cursul urmăririi penale, nu este justificată de nicio împrejurare care să ducă la concluzia nerealităţii afirmaţiilor făcute, instanţa va avea în vedere la soluţionarea cauzei declaraţia dată în cursul urmăririi penale, declaraţie care a fost făcută la o dată mai apropiată de cea a comiterii faptelor.

De asemenea, declaraţiile părţilor vătămate sunt susţinute şi de declaraţiile martorilor B.P. – care a arătat că inculpatul a venit în mai multe rânduri noaptea, la domiciliul său şi l-a ameninţat cu un pistol, cerându-i să-i spună unde este fiica sa, B.A.P., care lucra împreună cu partea vătămată O.C.M., a martorilor I.L.E. şi I.C. – care au relatat că la cererea părţii vătămată B.A.E. au mers să o ia de la Focşani, deoarece inculpaţii nu o lăsau să plece, aceasta povestindu-le că a fost exploatată sexual de inculpaţi, precum şi de declaraţia martorei C.A., mama părţii vătămate B.A.G. – care a declarat că fiica sa i-a povestit cum a fost sechestrată, lovită şi exploatată sexual de inculpaţi. Din probatoriul administrat în cauză rezultă că numărul părţilor vătămate exploatate de către M.S. şi M.M.M. este mult mai mare, acestea neputând fi identificate şi audiate până în prezent deoarece ele figurează doar cu numele de scenă şi nu se cunoaşte identitatea reală, motiv pentru care s-a dispus disjungerea cauzei, completarea cercetărilor şi identificarea tuturor părţilor vătămate.

Mai mult decât atât, toate declaraţiile părţilor vătămate date în cursul urmăririi penale conţin aceleaşi aspecte cu privire la activitatea infracţională a inculpaţilor, astfel că nu poate fi pusă la îndoială realitatea declaraţiilor, acestea coroborându-se şi cu celelalte probe.

La cererea inculpaţilor, au fost audiaţi martorii B.L., D.L.D., P.I., B.A., B.V., D.V., D.I.L., declaraţii care susţin că inculpaţii nu ar fi desfăşurat activitate infracţională, însă acestea nu se coroborează cu declaraţiile părţilor vătămate, declaraţii confirmate de întreg probatoriul din cursul urmăririi penale şi readministrat în instanţă. Din declaraţia martorului P.I., rezultă că a acesta a închiriat un apartament martorei B.L., care lucra la club şi că nu a aflat că în acel apartament s-ar desfăşura activităţi ilegale. Aceste aspecte nu au relevanţă în cauză, în condiţiile în care părţile vătămate au susţinut constant că erau obligate să aibă relaţii sexuale cu clienţii în club, în pensiuni, sau la domiciliul clientului, şi nicidecum în apartamentul în care erau cazate. De asemenea, martora D.V. a susţinut că a lucrat în clubul inculpatului, însă în altă perioadă, decât părţile vătămate, respectiv în cursul anului 2009.

Din registrul de control al societăţii administrate de inculpat, rezultă că societatea a fost de mai multe ori controlată de organele abilitate, făcându-se menţiuni şi cu privire la încheierea unor procese verbale de contravenţie, fără a se face dovada motivului pentru care s-au aplicat sancţiunile, fiind posibil ca acestea să vizeze şi nerespectarea condiţiilor de angajare. Susţinerile inculpaţilor referitoare la faptul că părţile vătămate au fost angajate legal, cu contract de muncă, sunt parţial reale, în sensul că, la dosar au fost depuse contractele de muncă, însă acestea au fost încheiate după momentul la care părţile vătămate au devenit majore, iar din probele administrate rezultă că acestea au fost angajate încă din perioada minorităţii.

De asemenea, nefondate sunt şi susţinerile inculpaţilor, formulate prin apărător, referitoare la faptul că sunt aplicabile în cauză dispoziţiile Legii nr. 678/2001, în forma iniţială, respectiv cea anterioară anului 2005, întrucât actul de sesizare al instanţei nu prevede menţiunea aplicării dispoziţiilor OU.G. nr. 79/2005, care a modificat Legea nr. 678/2001, iar activitatea infracţională se reţine a fi desfăşurată în perioada 2008-2010, când victimele erau majore. Astfel, din întreg probatoriul administrat rezultă că victimele B.A.E., V.F.I. şi B.A.G.au fost exploatate în perioada anilor 2007-2008, cât acestea erau minore, iar partea vătămată O.C.M. a fost exploatată în cursul anului 2007, când era majoră, astfel că, în cauză sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 678/2001, în forma în vigoare la data comiterii faptei, respectiv cu modificările aduse prin O.U.G. nr. 79/2005, nefiind necesară o precizare expresă a aplicării şi acestei ordonanţe.

Inculpaţii prin apărător au solicitat şi schimbarea încadrării juridice a faptelor, din infracţiunile de trafic de persoane şi trafic de minori, în infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 329 Cod penal, întrucât nu s-a făcut dovada exercitării de violenţe sau constrângeri asupra victimelor. Raportat la probatoriul administrat în cauză nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor.

Astfel, proxenetismul reprezintă o activitate infracţională neagresivă, neimplicând vicierea poziţiei subiective a subiectului pasiv secundar, în timp ce activităţile ce constituie elementul material al infracţiunii de trafic de persoane constau în mijloace care presupun înfrângerea libertăţii de voinţă şi conştiinţă a subiectului pasiv.

Or, în speţă, din probatoriul administrat rezultă că inculpaţii au acţionat faţă de părţile vătămate prin mijloace care au înfrânt libertatea de voinţă şi conştiinţă a acestora, atât prin ţinerea lor sub strictă supraveghere, fără a avea libertate de mişcare cât şi prin violenţele exercitate fie asupra lor fie asupra altor angajate, pentru a le inspira temere, în cazul în care s-ar opune exploatării lor sexuale sau prin muncă.

Raportat la probatoriul administrat în cauză, instanţa constată că faptele inculpaţilor de a racola şi caza trei victime minore şi o victimă majoră într-o locuinţă, ţinându-le sub strictă supraveghere şi de a le exploata sexual sau prin muncă, folosind acte de violenţă sau ameninţări, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane, prevăzută de art. 12 al. 1 şi 2 lit. a din Legea nr. 678/2001, în cazul părţii vătămate majore O.C.M. şi a infracţiunii de trafic de minori prevăzută de art. 13 al. 1, 2 şi 3 din Legea nr. 678/2001 în cazul părţilor vătămate B.A.E., V.F.I. şi B.A.G.

Etichete: