Top

Tainuire

Dosar nr. 305/189/2009 – tăinuire

R O M Â N I A

TRIBUNALUL VASLUI

SECŢIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. NR. 146/A

Şedinţa publică de la 12.08. 2009

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE: PARPALEA FILIP NICOLAE

Judecător: NICULACHE LUMINIŢA

Grefier: CRISTEA MARIANA

Cu participare procuror : ARMEANU CRISTINA-ELENA

Pe rol, la ordine, se află spre soluţionare apelul penal declarat de inculpatul G I P, fiul lui născut la data de, în prezent aflat în Penitenciarul cu regim închis Vaslui ,împotriva sentinţei penale nr. 237 din 28.04.2009 a Judecătoriei Bârlad, pronunţată în dosar nr.305/189/2009.

Obiectul cauzei : tăinuire prev .de art. 221 C.penal.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezintă în inculpatul–apelant G I P în stare de arest, asistat de apărător ales Hîj Roxana cu împuternicire avocaţială din data de 17.06.2009 aflată la fila 11 din dosar, lipsă fiind partea civilă-intimată SC G SRL .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează că procedura de citare este legal îndeplinită, cauza se află al doilea termen de judecată , apelul este declarat în termen, motivat, inculpatul a fost audiat la instanţa de fond (f.8). Cauza s-a amânat la cererea apărătorului inculpatului apelant în vederea studierii dosarului şi pregătirii apărării.

S-au verificat actele şi lucrările de la dosar după care:

S-a verificat identitatea inculpatului conform datelor existente la dosar.

Av. Hâj Roxana depune un set de acte din partea inculpatului apelant, respectiv un certificat de deces pentru G M , tatăl inculpatului, pentru G E , mama acestuia se depun acte medicale privind starea de sănătate a acesteia şi un nr. de 5 caracterizări de la 3 persoane care-l cunoscut pe inculpat şi care-l caracterizează va fiind un băiat muncitor, nu a creat probleme .

Totodată arată că inculpatul nu mai are alte probleme prealabile dezbaterilor apelului declarat în cauză.

Reprezentantul parchetului arată că nu mai are alte probleme prealabile dezbaterilor apelului declarat în cauză.

Instanţa constată cauza în stare de judecată, trece la dezbateri şi acordă cuvântul apărătorului în susţinerea apelului inculpatului G I P.

D-na avocat având cuvântul arată că inculpatul apelant G I P a declarat apel împotriva sentinţei penale nr. 237 din 28.04.2009 pronunţată de Judecătoriei Bârlad, prin care a fost condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de 4 pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire aşa cum este reglementată aceasta în dispoziţiile art.221 alin. 1 Cod penal.

In fapt s-a reţinut că la data de 21/22.09.2007 inculpatul apelant ar fi achiziţionat de la o persoană pe nume H V un congelator şi un frigider, fără să ştie faptul că acestea provin din săvârşirea unei infracţiuni de furt. De altfel, bunurile au şi fost recuperate în aceeaşi seară, prin restituirea lor către societatea – proprietara acestor bunuri, respectiv S.C. G S.R.L.. Valoarea prejudiciul recuperat a fost de 1540 lei. Apelul declarat de inculpatul apelant vizează latura penală a sentinţei penale 237/28.04.2009 sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate de 4 ani închisoare, pedeapsă pe care acesta o apreciază ca fiind excesiv de severă raportat la situaţia de fapt concretă, la faptul că aşa cum a mai arătat acesta nu a avut cunoştinţă de faptul că aceste bunuri provin din săvîrşirea unei infracţiuni de furt, furt a cărui autor a fost descoperit ca fiind H V , de altfel acesta a şi decedat la scurt timp după încetarea cercetărilor .În seara respectivă inculpatul apelant a venit la un bar din apropierea locului unde erau aceste bunuri pentru a consuma ceva. A fost întrebat de această persoană H V dacă doreşte să achiziţioneze respectivele bunuri. Nu inculpatul G s-a oferit să le cumpere ci acestuia i-a fost propus de către H V. Acesta , aşa cum rezultă din actele depuse azi la dosar, tatăl său decedat , mama suferă de mai multe afecţiuni cu venituri mici s-a bucurat de chilipir şi a fost de acord să plătească pentru bunurile respectiv 250 şi respectiv 120 lei intenţionând astfel să le achiziţioneze.

În această situaţie solicită admiterea apelului formulat de către inculpatul apelant, desfiinţarea hotărârii instanţei de fond şi pronunţând o nouă hotărâre solicită a se da eficienţă circumstanţelor atenuante care pot fi reţinute în favoarea acestuia aşa cum a arătat anterior. Înainte de săvârşirea faptei a fost un cetăţean liniştit a vrut să se angajeze, a lucrat o perioadă în zona Complexului Comercial din Bârlad şi nu are nicio vină faptul că s-a săvârşit această infracţiune de furt. Pedeapsa pe care instanţa de la Bârlad a aplicat-o consideră că este exagerată , este nejustificat de mare , doar pentru faptul că el a achiziţionat două bunuri să primeşti o pedeapsă de 4 ani închisoare este o pedeapsă extrem, extrem de severă. De aceea solicită admiterea apelului formulat şi pronunţând o nouă hotărâre solicită a se coborî pedeapsa pentru că deja inculpatul a şi executat o bună parte din această pedeapsă, se află în stare de arest încă din 12.04.2008, deja a executat din această pedeapsă mai bune de un an şi jumătate . Dacă instanţa va da dovadă de clemenţă perioada în care va mai rămâne în detenţie se va scurta mult. Cu angajament .

Reprezentantul parchetului având cuvântul arată că într-adevăr apelul inculpatului G I-P în această cauză este fondat întrucât pedeapsa aplicată acestuia de 4 ani închisoare pentru comiterea unei infracţiuni de tăinuire este mult prea aspră raportat la gradul de pericol social concret al faptei comise , la modalitatea de săvârşire a faptei şi de asemenea la faptul că prejudiciul cauzat părţii civile a fost integral recuperat prin restituirea bunurilor tăinute de inculpat, bunuri care au fost găsite de organele de poliţie şi restituite părţii vătămate. Drept urmare solicită ca admiţând apelul inculpatului a se redoza pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire, faptă comisă în stare de recidivă postexecutorie, însă faţă de persistenţa infracţională deosebită a inculpatului solicită să nu i se reţină în favoarea acestuia circumstanţe atenuante personale însă a se avea în vedere atitudinea inculpatului şi celelalte elemente care caracterizează persoana inculpatului în cadrul general al individualizării pedepsei stabilit pentru infracţiunea de tăinuire de art. 221 Cod penal.

Pentru aceste motive solicită admiterea apelului inculpatului . In ceea ce priveşte faptul că inculpatul nu ar fi cunoscut că bunurile tăinuite provin din săvârşirea unei infracţiuni , inculpatul nu a recunoscut doar în faţa instanţei pentru că în faza urmăririi penale la un moment dat a recunoscut fapta aşa cum este ea prezentată în actul de sesizare a instanţei. Consideră că este dovedită cu prisosinţă vinovăţia inculpatului cu privire la infracţiunea de tăinuire, vinovăţie care rezultă din declaraţiile date de fratele inculpatului, respectiv G I din declaraţiile martorilor S M şi P N , poliţişti comunitari , martori care l-au văzut pe inculpat cărând cu o roabă un congelator pe care îl cumpărase de la persoana care l-a sustras. Deşi , foarte greu de primit apărarea inculpatului în condiţiile în care acesta cumpără bunuri la ora 3,00 noaptea, bunuri care se aflau potrivit propriei declaraţii într-un gang, erau bunuri noi care erau ambalate şi în condiţiile în care i s-a cerut pe acestea un preţ modic la jumătate sau chiar la un sfert din valoarea unui bun în magazin. Dar, având în vedere faptul că pedeapsa aplicată este mult prea aspră raportat la gradul de pericol social concret al faptei comise solicită a se redoza pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului .

Având ultimul cuvânt, inculpatul G I P solicită admiterea apelului şi restul lasă la aprecierea instanţei.

Instanţa declară dezbaterile închise, lasă cauza în pronunţare şi trece la deliberare.

Ulterior deliberării ;

TRIBUNALUL ,

Asupra apelului penal declarat :

Prin Rechizitoriul 3424/P/2008 din data de 20.01.2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bârlad, în temeiul prevederilor art. 262 pct.1lit. a din C.pr.pen., s-a dispus punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului G I-P pentru comiterea unei infracţiuni de tăinuire, faptă prev. şi ped. de art. 221 alin. 1 din C.pen., cu aplic. art. 37 lit. b din C.pen., reţinându-se că acesta a cumpărat un frigider şi un congelator, bunuri ce proveneau din comiterea, în noaptea de 21/22.09.2007, de către numitul H V, unei infracţiuni de furt, împrejurare cunoscută de tăinuitor.

Prin acelaşi act de dispoziţie al procurorului, faţă de autorul faptei de furt, H V, care a decedat la data de 8.11.2007, în temeiul prevederilor art.228 alin. 6 şi art. 10 alin.1 lit. g din C.proc.pen, s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul comiterii infracţiunii prev. de art. 208 alin 1 – 209 alin 1 lit. a, g şi i din C.pen., în dauna S.C.G C SRL.

În conformitate cu prevederile art. 264 C.proc.pen., rechizitoriul, verificat sub aspectul legalităţii şi temeiniciei, împreună cu dosarul cauzei, a fost înaintat instanţei competente din punct de vedere material şi teritorial, Judecătoria Bârlad, pe rolul căreia a fost înregistrat dosarul 305/189/2009 din 27.01.2009.

Procedând la judecarea cauzei, prin sentinţa penală nr. 237 pronunţată în şedinţa publică din data de 28.04.2009, s-a dispus:

– în baza art. 221 alin 1 din C.pen., cu aplic art. 37 lit. b din C.pen. condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 4 ani închisoare;

– constatarea faptului că această infracţiune este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţele penale 633 din 26.09.2007, 818 din 14.11.2007 şi 387 din 29.07.2008 ale Judecătoriei Bârlad, aşa cum au rămas ele definitive;

– în baza art. 36 alin 1 şi 2, cu aplic art. 33 lit. a şi art.34 lit. b din C. pen, contopirea pedepsei de 4 ani aplicată prin sentinţă, cu pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa 387/29.07.2008 a Judecătoriei Bârlad şi cu pedeapsa de 629 zile dispusă prin sentinţa penală 564/11.11.2008 a Judecătoriei Bârlad, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 4 ani ;

– deducerea din pedeapsa rezultantă a perioadei executate de la 12.04.2008 la zi ;

– interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II a şi lit. b pe perioada executării pedepsei;

– retragerea mandatelor de executare a pedepselor emise în baza sentinţelor penale 564/11.11.2008 şi 387/29.07.2008 ale Judecătoriei Bârlad şi emiterea unui nou mandat;

– respingerea acţiunii civile formulate de S.C. G SRL , prin reprezentant;

– obligarea inculpatului la plata sumei de 500 RON cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat;

– obligarea Ministerului Justiţiei la plata sumei de 200 RON către Baroul Vaslui, reprezentând onorariu apărător din oficiu pentru inculpat.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarele:

S.C.G SRL cu sediul social în municipiul, are ca obiect de activitate principală ,,comerţul cu amănuntul în magazine nespecializate, cu vânzare predominantă de produse nealimentare – 4719’’ şi deţine pe str. un depozit care se învecinează cu imobilul aparţinând S.C. B SRL, la parterul căruia funcţionează terasa şi barul aparţinând S.C.C SRL, unde numitul H V îşi îndeplinea atribuţiile de paznic.

Acesta din urmă, văzând că în respectivul depozit au fost aduse obiecte şi produse de uz casnic, a luat hotărârea de a-şi apropria o parte a acestora cu scopul de a le valorifica. În executarea acestei hotărâri, prin efracţie, a pătruns în depozit şi a sustras două frigidere şi un congelator, marca ,,ARCTIC’’, pe care le-a dus în gangul dintre gardul despărţitor şi clădirea ce aparţine S.C.B SRL.

S-a reţinut că după comiterea faptei de furt, numitul H V s-a întâlnit cu inculpatul G I-P care, la rândul său, asigura paza mai multor chioşcuri din Piaţa ,,9 MAI’’ şi care venise la bar pentru a consuma băuturi alcoolice. Autorul faptei de furt i-a propus inculpatului să-i vândă din bunurile sustrase, propunere acceptată de acesta care a cumpărat un congelator pentru un preţ de 250 lei şi un frigider contra sumei 120 lei, deşi ‚,şi-a dat seama că provin din sustragere’’, împrejurare ce rezultă din ‚,ora la care s-a prezentat tranzacţia, preţurile modice solicitate şi faptul că aparatele erau noi, în ambalaje originale’’

Ulterior inculpatul, având ajutorul autorului sustragerii, a încărcat într-o roabă congelatorul cumpărat şi a plecat spre piaţă, pe drum întâlnindu-se cu fratele său, G I, pe care l-a informat că în ambalajul respectiv are nişte haine. În timpul discuţiilor purtate de cei doi, în zonă se afla un echipaj al Poliţiei comunitare care, observând pachetul voluminos, a sesizat Poliţia municipiului Bârlad. Până la sosirea lucrătorilor sesizaţi, inculpatul a ascuns pachetul într-o magazie, cerând pentru aceasta o cheie de la fratele său. Intervenţia lucrătorilor de poliţie a făcut posibilă recuperarea bunurilor tăinuite.

S-a reţinut că situaţia de fapt descrisă rezultă din ‚,analiza coroborată a declaraţiilor părţii vătămate, martorilor audiaţi şi a inculpatului G I-P, precum şi a aspectelor consemnate în procesele verbale încheiate de organele de cercetare penală’’

În concluzie, instanţa a constatat că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 345 alin. 2 din C.proc.pen., respectiv că fapta există, constituie infracţiune şi a fost comisă de inculpat cu intenţie directă.

S-a reţinut că infracţiunea a fost comisă în condiţii de recidivă post-executorie prev. de art. 37lit.b din C.pen., în raport de condamnarea anterioară de 5 ani şi 3 luni, aplicată prin sentinţa penală 624/28.05.2002 a Judecătoriei Bârlad şi în concurs cu

– infracţiunea pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală 633 din 26.09.2007, modificată şi rămasă definitivă la data de 3.04.2008, prin decizia penală nr.9/A/17.01.2008 a Tribunalului Vaslui,

– cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentinţa penală 818 din 14.11.2007 a Judecătoriei Bârlad, rămasă definitivă prin decizia penală 181/3.04.2008 a Curţii de Apel Iaşi şi

– cu infracţiunea prev. de art. 208 alin. 1 209 alin.1 lit. g din C. pen., cu aplic. art. 37 lit. b din C.pen. pentru care a fost condamnat prin sentinţa penală 387/29.07.2008 a Judecătoriei Bârlad, modificată prin decizia penală 209/A/19.11.2008 a Tribunalului Vaslui.

Cu privire la conţinutul pedepsei accesorii, în temeiul art.71 din C.pen., au fost interzise drepturile prev. de art. 64 lit. a teza a II a şi lit. b din C.pen, respectiv dreptul de a fi ales şi de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, motivat de împrejurarea că ,,aplicarea acestor pedepse se impune în raport de pericolul social concret al faptei săvârşite şi de periculozitatea persoanei inculpatului’’.

Împotriva acestei hotărâri, prin memoriul din data de 7.05.2009, inculpatul a declarat apel şi a adus critici referitoare la împrejurarea că în sarcina sa a fost reţinută în mod greşit infracţiunea de tăinuire în contextul în care ,,nu există nicio dovadă din care să rezulte că am ştiut că obiectul cumpărat provine dintr-un furt’’. Oral, prin apărător, inculpatul a precizat că apelul vizează latura penală a cauzei sub aspectul cuantumului pedepsei aplicate pe care o apreciază ca fiind severă în raport de situaţia de fapt concretă, solicitând reţinerea circumstanţelor atenuante ce rezultă din împrejurarea că înainte de comiterea faptei a fost cetăţean liniştit, a vrut să se angajeze, a lucrat chiar o perioadă şi nu are nicio vină că s-a comis o infracţiune de furt.

Examinând cauza şi judecata instanţei de fond sub aspectul problemelor de fapt şi de drept invocate şi, potrivit art. 371 alin. 2 din C.proc.pen., sub toate aspectele ei ce ar putea fi modificate în interesul inculpatului, tribunalul constată că apelul declarat este fondat pentru motivele ce vor fi arătate în continuare:

Verificând probatoriul administrat în cursul urmăririi penale şi în faza cercetării judecătoreşti, tribunalul constată că s-a reţinut în mod corect că inculpatul este culpabil de comiterea infracţiunii de tăinuire, faptă prev. şi ped. de art. 221 alin. 1 din C. pen.

Conform textului incriminator, constituie infracţiunea de tăinuire şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 7 ani, fără ca sancţiunea aplicată să poată depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea din care provine bunul tăinuit ,,primirea, dobândirea sau transformarea unui bun ori înlesnirea valorificării acestuia, cunoscând că bunul provine din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, dacă prin aceasta s-a urmărit obţinerea, pentru sine ori pentru altul, a unui folos material’’.

Referitor la latura obiectivă a infracţiunii inculpatul nu a făcut obiecţiuni, acesta a recunoscut că, la data reţinută prin actul de inculpare şi prin hotărârea instanţei de fond, dorind să obţină un folos material, la preţuri mult sub cele reale, a dobândit prin cumpărare de la numitul H V bunurile ce fac obiectul material al infracţiunii reţinute în sarcina sa. Recunoaşterea se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, aşa încât se concluzionează că elementul material al infracţiunii şi scopul prevăzut de text au fost stabilite în acord cu probatoriul administrat, împrejurarea că inculpatul a dobândit acele bunuri de la autorul furtului fiind un element faptic real.

Pentru a concluziona că această faptă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tăinuire, este necesar să se verifice dacă sub aspectul laturii subiective fapta a fost comisă cu forma de vinovăţie specifică. Astfel, cum infracţiunea de tăinuire se comite numai cu intenţie, este necesar ca tăinuitorul să ştie că bunul provine dintr-o faptă penală şi cu toate acestea acceptă să-l primească, fiind de rea credinţă.

Inculpatul a susţinut că nu există nicio probă care să demonstreze împrejurarea că a avut ştiinţă de împrejurarea de care depinde caracterul penal al faptei sale. În legătură cu această chestiune trebuie arătat că în procesul penal, pentru dovedirea învinuirii şi a apărării, se pot folosi atât probele directe cât şi cele indirecte, acestea din urmă, cunoscute şi sub denumirea de indicii, se referă la acele deducţii logice din care se poate trage concluzia existenţei sau nu a unei împrejurări.

Cunoaşterea de către inculpat a provenienţei ilicite a bunurilor dobândite rezultă din următoarele elemente faptice:

– dobândirea bunurilor pe timp de noapte, moment neobişnuit pentru astfel de tranzacţii;

– preţul derizoriu în raport cu împrejurarea că bunurile nu erau uzate, fiind ,,în ţiplă”;

– locul de unde au fost luate bunurile nu este obişnuit pentru valorificarea licită a unor astfel de bunuri;

– locul ascuns în care a fost ţinut bunul după comiterea faptei;

– atitudinea inculpatului de a face declaraţii contradictorii cu privire activităţile desfăşurate la data respectivă.

Astfel, dacă la momentul depistării sale de către lucrătorii poliţiei comunitare şi în primele declaraţii a precizat că transporta un colet cu haine aparţinând unei terţe persoane, ulterior a revenit asupra acestor susţineri şi a precizat că a cumpărat acele bunuri în interes propriu. Relevante sunt menţiunile făcute în procesul verbal întocmit la data de 22.09.207, ora 430 , cu ocazia depistării, din care rezultă că celor doi lucrători, S M şi P N, care au fost ascultaţi şi în calitate de martori, li s-a solicitat să lase lucrurile aşa cum sunt, să nu mai facă zarvă, ,,putând să se înţeleagă cumva’’ .

Toate aceste împrejurări, chiar dacă singulare nu duc la concluzia că, în momentul dobândirii bunurilor, inculpatul a fost de rea credinţă, coroborate au aptitudinea de a exclude orice altă variantă.

De altfel, din însăşi declaraţia inculpatului dată în faza de judecată se poate desprinde concluzia că domnia sa ştia că bunurile nu au o provenienţă licită ,,întrebându-l acesta mi-a spus că bunurile sunt noi, sigilate în ţiplă, şi că le-ar fi avut la vânzare întrucât are mai multe produse pe care le-a cumpărat cu file CEC’’.

Cumpărarea de mărfuri folosind ca mijloc de plată fila CEC nu justifică preţul derizoriu, decât dacă respectiva tranzacţie este viciată sub aspectul consimţământului, viciu care, de cele mai multe ori în astfel de situaţii, este dat de inducerea în eroare prin lipsa provizionului necesar. Or, astfel stând lucrurile, în condiţiile în care reţinerea infracţiunii de tăinuire nu depinde de cunoaşterea de către tăinuitor a condiţiilor în care s-a comis fapta din care provine bunul, a încadrării juridice, dacă sunt realizate condiţiile răspunderii penale, etc., fiind suficient să ştie că provine dintr-o faptă prevăzută de lege penală, tribunalul concluzionează că instanţa de fond a reţinut în mod corect a fi întrunite şi condiţiile specifice laturii subiective.

În ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa de control judiciar reţine că pedeapsa de 4 ani stabilită de instanţa de fond este prea severă pentru a-şi atinge scopul său preventiv, curativ şi educativ. Pentru ca pedeapsa să-şi realizeze funcţiile, este necesar să fie bine adaptată gravităţii infracţiunii, personalităţii infractorului precum şi tuturor condiţiilor obiective şi subiective de comitere a faptei.

Astfel, dacă legiuitorul, ţinând cont de pericolul social abstract al faptei, procedând la individualizarea legală a pedepsei, a stabilit că tăinuitorul poate fi resocializat dacă suferă o pedeapsă cuprinsă între 3 luni şi 7 ani, se observă că instanţa, înfăptuind opera de individualizare judiciară, s-a îndreptat spre o pedeapsă peste jumătatea acestui interval, individualizare apreciată ca nefiind proporţională pericolului social concret al faptei comise.

Susţinerile referitoare la persoana inculpatului, cum că anterior comiterii faptei a fost un om liniştit şi s-a preocupat să-şi obţină mijloacele de subzistenţă prin ocuparea unui loc de muncă, nu pot fi caracterizate ca fiind veridice şi nu pot fi reţinute ca motive de reducerea a pedepsei în contextul în care probele chiar infirmă o astfel de susţinere, inculpatul fiind cunoscut cu antecedente. Nici atitudinea adoptată în cursul cercetărilor nu are aptitudinea de a justifica o oarecare clemenţă.

Ceea ce îndreptăţeşte instanţa de control judiciar să aprecieze pedeapsa ca fiind prea severă este gradul de pericol social concret al faptei reţinute în sarcina inculpatului, prin împrejurările care particularizează activitatea obiectivă, caracterul şi importanţa urmărilor. Se observă că prejudiciul cauzat părţii vătămate prin fapta de tăinuire este relativ modic, valoarea bunurilor cumpărate de la autorul furtului şi restituite părţii vătămate fiind de 1.540 lei

Drept urmare, punând în balanţă gradul de pericol social al faptei comise, care justifică coborârea pedepsei, şi persoana inculpatului, care determină aplicarea unei pedepse severe datorită atitudinii de dispreţ faţă de normele penale şi a lipsei de sinceritate pe care a manifestat-o în cursul procesului, tribunalul apreciază că o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare este suficientă pentru realizarea constrângerii necesare, a prevenţiei şi a readaptării inculpatului la viaţa socială.

Tribunalul constată că hotărârea instanţei de fond este greşită şi sub aspectul aplicării incorecte a regulile referitoare la concursul de infracţiuni. Instanţa de fond, înainte de a dispune contopirea pedepselor, nu a procedat la descompunerea pedepsei rezultante a cărei executare s-a dispus prin sentinţa penală 564/11.11.2008 a Judecătoriei Bârlad şi la repunerea pedepselor aferente sentinţelor penale 633 din 26.09.2007 şi 818 din 14.11.2007 ale Judecătoriei Bârlad, în individualitatea lor.

Verificând situaţia juridică a inculpatului se constată că acesta a suferit condamnări după cum urmează.

– prin sentinţa penală 633 din 26.09.2007 a Judecătoriei Bârlad, modificată prin decizia penală 9/A/17.08.2008 a Tribunalului Vaslui, rămasă definitivă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Iaşi, prin decizia penală 180/3.04.2008, a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 629 zile pentru comiterea, la data de 31.06.2006, a unei infracţiuni prev. de art. 182 alin 2 din C.pen.

– prin sentinţa penală 818 din 14.11.2007 a Judecătoriei Bârlad, definitivă prin respingerea recursului de către Curtea de Apel Iaşi prin decizia 181/3.04.2008, a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de de 629 zile pentru comiterea la data de 11.03.2007 a unei infracţiuni prev. de art. 239 alin. 1,2 din C.pen.

Cele două condamnări au făcut obiectul unei cereri de contopire soluţionate prin sentinţa penală 564/11.11.2008 a Judecătoriei Bârlad, definitivă prin neapelare la data de 08.12.2008, prin care, în temeiul art. 36 alin. 2 din C.pen., s-a dispus executarea unei pedepse de 629 zile

– prin sentinţa penală 387/29.07.2008 a Judecătoriei Bârlad, definitivă prin decizia penală 203/A/19.11.2008 a Tribunalului Vaslui, a fost condamnat la o pedeapsă de 1 an şi 6 luni închisoare pentru comiterea, la data de 20/21.04.2007, unei infracţiuni prevăzute de art. 208 alin. 1-209 alin.1 lit. g Cod penal cu aplic. art.37 lit.b Cod penal.

Verificând actele procesuale efectuate în cursul desfăşurării procesului penal se constată că dispoziţiile legale a căror încălcare este sancţionată potrivit art. 197 alin.2 din C.poc.pen. cu nulitatea absolută, au fost respectate, făcând referire la normele ce reglementează competenţa după materie şi calitatea persoanei, la sesizarea instanţei, compunerea acesteia, la publicitatea şedinţei de judecată, la participarea procurorului, la prezenţa inculpatului şi la asistenţa acestuia de apărător.

Inculpatul G I P, aflându-se în executarea pedepsei privative de libertate din data de 12.04.2008, în cursul urmăririi penale şi în faţa instanţei de fond, a beneficiat de asistenţă juridică din oficiu, fiind asistat conform delegaţiilor nr.2036/5.12.2008, 3/20.01.2009 şi 116/20.02.2009 ale Baroului Vaslui.

De asemenea nu au fost identificate încălcări ale celorlalte dispoziţii legale ce reglementează desfăşurarea procesului penal, încălcări prin care să se fi adus vreo vătămare şi pe care acesta să o fi invocat la momentele stabilite de art.197 alin 4 din C.proc.pen, respectiv ,,în cursul efectuării actului când partea este prezentă sau la primul termen de judecată cu procedura completă’’.

Văzând considerentele arătate tribunalul va admite apelul declarat conform prevederilor art.379 alin.1 pct.2 lit. a din C.proc. pen. şi, pe cale de consecinţă, rejudecând cauza va decide descontopirea pedepsei rezultante de 4 ani închisoare în pedepsele componente după cum urmează:

– 629 zile închisoare pedeapsă rezultantă stabilită prin SP nr.564/11.11.2008 a Judecătoriei Bîrlad – 4 ani închisoare, pedeapsă aplicată în prezenta cauză pentru săv. infracţiunii de tăinuire prev de art.221 alin.1 Cod penal cu aplic art.37 lit.b Cod penal;

– 1 an şi 6 luni închisoare pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr.387/2008 a Judecătoriei Bîrlad .

Va reduce pedeapsa aplicată în prezenta cauză de la 4 ani închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare.

Va constata că infracţiunea ce face obiectul prezentei cauze este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţele penale nr.633/2007,818/2007 şi 387/2008 ale Judecătoriei Bîrlad.

În baza art.449 Cod pr. penală va descontopi pedeapsa rezultantă de 629 zile stabilită prin SP nr.564/2008 a Judecătoriei Bîrlad în două pedepse de cîte 629 zile, stabilite prin Sent. penale nr.633/2007 şi 818/2007 ale Judecătoriei Bîrlad.

În baza art.36 alin.1 şi 2 Cod penal, cu aplic. art.33 lit.a şi 34 lit.b Cod penal, va contopi pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare cu pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplic. prin Sent.penală nr.387/2008 a Judecătoriei Bîrlad şi cu cele două pedepse rezultante de cîte 629 zile închisoare, stabilite prin Sent.penale nr.633/2007 şi 818/2007 ale Judecătoriei Bîrlad, urmînd ca inculpatul Grozavu Iulian Petrică să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art.36 alin.3 Cod penal, va deduce din această pedeapsă durata executată de la 12.04.2008 la zi.

Va dispune anularea formelor de executare emise în baza Sent. penale nr.564/2008 şi 387/2008 ale Judecătoriei Bîrlad şi va dispune emiterea unor forme noi de executare conform prezentei hotărîri, va menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei şi va înlatura dispozitiile contrare, cheltuielile judiciare avansate de stat urmând să rămână în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Admite apelul formulat de inculpatul G I P, fiul lui, în prezent deţinut în Penitenciarul Vaslui, împotriva Sentinţei penale nr.237/28.04.2009 a Judecătoriei Bîrlad pe care o desfiinţează în parte în latura penală.

Rejudecând cauza, descontopeşte pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare în componentele:

– 629 zile închisoare pedeapsă rezultantă stabilită prin SP nr.564/11.11.2008 a Judecătoriei Bîrlad ;

– 4 ani închisoare, pedeapsă aplicată în prezenta cauză pentru săv. infracţiunii de tăinuire prev. de art.221 alin.1 Cod penal cu aplic art.37 lit.b Cod penal;

– 1 an şi 6 luni închisoare pedeapsa aplicată prin sentinţa penală nr.387/2008 a Judecătoriei Bîrlad .

Reduce pedeapsa aplicată în prezenta cauză de la 4 ani închisoare la 2 ani şi 6 luni închisoare.

Constată că infracţiunea ce face obiectul prezentei cauze este concurentă cu infracţiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentinţele penale nr.633/2007,818/2007 şi 387/2008 ale Judecătoriei Bîrlad.

În baza art.449 Cod pr. penală descontopeşte pedeapsa rezultantă de 629 zile stabilită prin SP nr.564/2008 a Judecătoriei Bîrlad în două pedepse de cîte 629 zile, stabilite prin Sent. penale nr.633/2007 şi 818/2007 ale Judecătoriei Bîrlad.

În baza art.36 alin.1 şi 2 Cod penal, cu aplic. art.33 lit.a şi 34 lit.b Cod penal, contopeşte pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare cu pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare aplic. prin Sent.penală nr.387/2008 a Judec.Bîrlad şi cu cele două pedepse rezultante de cîte 629 zile închisoare, stabilite prin Sent.penale nr.633/2007 şi 818/2007 ale Judecătooriei Bîrlad, urmînd ca inculpatul G I P să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare.

În baza art.36 alin.3 Cod penal, deduce din această pedeapsă durata executată de la 12.04.2008 la zi.

Anulează formele de executare emise în baza Sent.penale nr.564/2008 şi 387/2008 ale Judecătoriei Bîrlad şi dispune emiterea unor forme noi de executare conform prezentei hotărîri.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei si înlatura dispozitiile contrare.

Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Cu recurs în 10 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 12 august 2009.

Preşedinte, Judecător, Grefier,

P.F.N. N.L. C.M.

Etichete: