Top

Menţinere stare arest preventiv

Tip speta: încheiere

Data: 21.01.2011

Obiect: MENTINERE STARE DE AREST PREVENTIV

Asupra verificării legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive luate faţă de inculpaţi în această cauză, instanţa constată următoarele:

Prin încheierea din 30.09.2010 pronunţată de Judecătoria Buhuşi în dosarul penal nr. 1365/199/2010 s-a dispus, în temeiul art. 1491 al. 9, 10, 11 C. pr. pen., cu referire la art. 143 al. 1 şi art. 148 al. 1 lit. f C. pr. pen., arestarea preventivă a inculpaţilor, fiind reţinută în sarcina inculpatului M. I. săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 al. 2 lit. b, c, al. 21 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal, iar în sarcina inculpatului minor C. I.-P. săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 al. 2 lit. b, c, al. 21 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 99 al. 3 Cod penal.

Pentru a dispune arestarea inculpaţilor, instanţa a reţinut că în seara zilei de 23.09.2010, cei doi inculpaţi se aflau pe strada Tudor Vladimirescu, dorind sa meargă în oraş. În jurul orelor 22,00, cei doi s-au întâlnit pe stradă cu partea vătămată G. C., care se îndrepta spre domiciliu, i-au solicitat acesteia o ţigară, iar în urma refuzului acesteia, au lovit-o cu pumnii in zona feţei. Victima a căzut, moment în care inculpaţii au lovit-o cu picioarele. C. l.P. a căutat partea vătămată în buzunarul hainei, unde a găsit suma de 200 lei, pe care a luat-o. Din certificatul medico-legal eliberat părţii vătămate a rezultat că aceasta a suferit un traumatism cranio-facial, produs prin loviri cu mijloace contondente, ce necesită 12-14 zile îngrijiri medicale.

S-a mai reţinut că din probele administrate până la acel moment, rezultă cu certitudine comiterea faptei de către inculpaţi.

S-a reţinut de asemenea că periculozitatea socială a faptei este ridicată, modul de săvârşire a faptei fiind violent, inculpaţii acţionând în grup şi pe timp de noapte, că astfel s-a adus o atingere gravă relaţiilor sociale referitoare la sănătatea şi integritatea corporală a persoanei, cu impact şi rezonanţă socială negativă, ce a produs sentimente de insecuritate şi indignare membrilor comunităţii.

A mai reţinut instanţa că, inculpaţii au mai fost condamnaţi anterior, ceea ce atestă o perseverenţă infracţională constantă a acestora şi că neavând o sursă legală de venit, există pericolul ca aceştia să continue activitatea infracţională.

De asemenea, instanţa a reţinut că pentru infracţiunea de tâlhărie, legea prevede pedeapsa închisorii mai mari de 4 ani şi că lăsarea în libertate a inculpaţilor prezintă un pericol social concret, găsind astfel întrunite condiţiile prevăzute de art. 148 al. 1 lit. f Cod procedură penală.

Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului instanţa reţine că nu s-au modificat în nici un mod temeiurile avute în vedere de completul de judecată care a dispus luarea măsurii arestării preventive faţă de inculpat.

Astfel, inculpaţii au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor de tâlhărie, prevăzută de art. 211 al. 2 lit. b, c, al. 21 lit. a Cod penal, cu aplicarea art. 75 lit. c Cod penal şi cu aplicarea art. 99 al. 3 Cod penal pentru inculpatul minor C. I.P., iar prin s. p. nr. 139/15.11.2010, pronunţată în dosarul 1416/199/15.10.2010 al Judecătoriei Buhuşi, au fost condamnaţi la pedeapsa închisorii de 7 şi respectiv 3 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunile reţinute în sarcina lor.

Prin d. p. nr. 16/A/13.11.2011 a Tribunalului Bacău, sentinţa civilă sus-menţionată a fost casată cu trimitere spre rejudecare aceleiaşi instanţe, motivat de neefectuarea de către instanţa de fond a referatului de evaluare pentru inculpatul minor, dar au fost menţinute actele procedurale efectuate în cauză de prima instanţă.

Atât la urmărirea penală cât şi la instanţă, inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor, arătând modul în care au acţionat, în cauză fiind efectuată şi o reconstituire, ocazie cu care au fost consemnate şi declaraţiile martorilor asistenţi.

Fapta a fost de asemenea observată nemijlocit de martorii P.-C. D. şi C. E..

Prin urmare, din probele administrate în cauză rezultă cu certitudine comiterea faptei de către inculpaţi.

Verificând legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive luate faţă de inculpaţi, instanţa are în vedere şi periculozitatea socială sporită a faptei, rezultând din modul de operare al inculpaţilor (prin violenţă, în grup, pe timp de noapte şi lăsând victima în stare de inconştienţă), precum şi perseverenţa infracţională a inculpaţilor, rezultând din condamnările lor anterioare, care, se pare că nu şi-au atins scopul educativ.

De asemenea, instanţa constată îndeplinite condiţiile prevăzute în art. 148 al. 1 lit. f Cod procedură penală, în ce priveşte limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea de tâlhărie şi pericolul ca inculpaţii să continue săvârşirea de astfel de infracţiuni, întrucât ei nu au venituri care să le asigure subzistenţa.

Pentru motivele expuse mai sus, instanţa constată că măsura arestării dispusă faţă de inculpaţi este legală şi că temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive subzistă, impunând în continuare privarea de libertate a inculpaţilor.

În consecinţă, instanţa urmează ca în temeiul art. 3002 şi 160b al. 1 şi 3 C. pr. pen. , coroborat cu art. 160h al. 3 C. pr. pen., să dispună menţinerea măsurii arestării preventive a inculpaţilor.

Etichete: