Top

Asigurare risc profesional pentru magistraţi.

Drept civil. Litigii de muncă.

Art. 78 din Legea 303/2004, republicată.

Acţiunea în obligarea Ministerului Justiţiei a încheierii Poliţei de asigurări pentru risc profesional, promovată de magistraţi în temeiul art. 78 din Legea 303/2004, republicată, apare ca prematur formulată în absenţa hotărârii de guvern la care face trimitere al. 2 al art. 78, prin care să se stipuleze condiţiile concrete de realizare a acestei asigurări.

Curtea de Apel Bacău – Secţia civilă, minori şi familie,

conflicte de muncă şi asigurări sociale

Decizia civilă nr. 1067 din 5 octombrie 2009

Prin sentinţa civilă nr. 293/2008, pronunţată în dosarul nr. 253/103/2008 al T. Nţ., a fost admisă acţiunea formulată de reclamanţii F.L.EL., A.M.S., B.EL.G., C.M., M.D., S. D., M.D., B.C., P.C.EL., M.D., M.I., I.M., V.M., N.C., A.M., S.M.D., M.C., M.A., U.S., P. I.C., T.N., M. EL., M.L. şi O.D.M., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la în contradictoriu cu pârâţii M.J., C.A.Bc., şi T.Nţ.. şi în consecinţă:

Au fost obligaţi pârâţii, în temeiul art.78 alin.1 din Legea 303/2004 republicată, să încheie anual pentru fiecare reclamant asigurarea de risc profesional pentru viaţă, sănătate şi bunurile afectate în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea, în limita veniturilor pentru anii lucraţi în funcţia de judecător, dar nu mai mult de 15 ani de activitate, sub sancţiunea aplicării de daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere pentru fiecare reclamant.

În motivarea sentinţei instanţa de fond a arătat că:

Asupra litigiului de muncă de faţă, constată că prin cererea înregistrată pe rolul T. Nţ sub numărul 253/103/2008 din 15.02.2008, reclamanţii F.L.El., A.M.S., B.El.G., C. M., M. D., S.D., B.C., P.C.El., M.D., M.D., M.I., I.M., V.M., N.C., M.C., U.S., P.I.C., O.D.M., A. M., S.M.D., M.A., T.N., M.El. Şi M.L., cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la T.Nţ., au chemat în judecată pe pârâţii M.J., C.A.Bc. şi T.Nţ, solicitând obligarea acestora la încheierea anuală, pentru fiecare dintre ei, a asigurărilor pentru risc profesional, pentru viaţă, sănătatea şi bunuri afectate în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea, în limita veniturilor pentru anii lucraţi în aceste funcţii, dar nu mai mult de 15 ani de activitate, sub sancţiunea aplicării unor daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere pentru fiecare reclamant.

În motivarea acţiunii, reclamanţii arată că deţin funcţia de judecător şi în această calitate beneficiază de dispoziţiile art.78 alin.1 din Legea nr. 303/2004, rep., respectiv de asigurare pentru risc profesional, realizată din fondurile bugetare ale M. J., pentru viaţă, sănătatea şi bunuri afectate în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea, în limita veniturilor pentru anii lucraţi în aceste funcţii, dar nu mai mult de 15 ani de activitate, în condiţii ce ar trebui stabilite prin Hotărâre de Guvern, cu avizul C.S.M. (art.78 alin.3); că, deşi de la data intrării în vigoare a Legii nr.303/2004 au trecut mai bine de trei ani, hotărârea de guvern care să reglementeze condiţiile în care magistraţii beneficiază de asigurare nu a fost adoptată, pasivitatea Guvernului neputând lipsi de efecte juridice textul legal existent, în temeiul prevederilor art.3 din Decretul nr.31/1954 şi că, în cauză nu există niciun act normativ care să fi suspendat sau abrogat dispoziţiile art.78 alin.1 din Legea nr.303/2004.

Reclamanţii, în conformitate cu dispoziţiile art.242 pct.2 din C. proc. Civ au solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Prin întâmpinarea formulată, pârâtul M.J. a solicitat respingerea acţiunii formulate ca neîntemeiată, arătând că potrivit dispoziţiilor art. 78 alin.1 din Legea nr. 303/2004, obiectul asigurării de care beneficiază judecătorii îl constituie viaţa sănătatea şi bunurile acestora, însă numai pentru risc profesional, respectiv numai în situaţia în care aceste valori au fost afectate în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea, în condiţiile stabilite prin Hotărâre a Guvernului, cu avizul C.S.M.. În realitate, este vorba de despăgubiri care nu pot fi acordate decât numai în urma producerii unui prejudiciu sau a unei daune sau pagube.

Analizând probatoriul administrat, raportat la dispoziţiile legale în materie, instanţa a constatat că acţiunea formulată este întemeiată, urmând a fi astfel admisă pentru considerentele expuse mai jos:

Reclamanţii au calitatea de judecători şi astfel îşi desfăşoară activitatea cadrul T.Nţ. Iniţial, prin Legea nr.303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, s-a stabilit că judecătorii şi procurorii beneficiază de asigurare pentru risc profesional, realizată din fonduri bugetare, pentru viaţă, sănătate şi bunuri, dacă acestea sunt afectate în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea, în limita veniturilor pentru anii lucraţi în aceste funcţii, dar nu în mai mult de 15 ani de activitate.

Faţă de textul de lege invocat mai sus, se apreciază că dreptul magistraţilor de a beneficia de o asigurare s-ar putea concretiza numai în măsura în care s-ar încheia un contract de asigurare cu o societate de asigurări, ceea ce în cauză nu s-a realizat. Chiar dacă prevederile art. 77(78) din Legea nr. 303/2004 nu instituie o obligaţie a unităţii de a încheia un contract de asigurare, ci doar un drept al salariatului de a solicita încheierea contractului sau plata primei de asigurare, prevederea legală este imperativă şi atrage în condiţiile nerespectării ei răspunderea materială a angajatorului pentru săvârşirea faptei ilicite de a nu-i da curs. Susţinerea pârâtului M.J. referitoare la faptul că acest lucru ar putea fi realizat numai după cauzarea unei pagube ori daune, va fi înlăturată, întrucât este cunoscut că nicio societate de asigurare nu va da curs unei cereri de încheiere a unei asigurări atunci când există deja un prejudiciu cert.

Chiar dacă pe 15 aprilie 2008 (odată cu publicarea în M. Of.), a intrat în vigoare LEGEA Nr. 97 din 14 aprilie 2008 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 100/2007 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul justiţiei şi că art.78 din Legea nr.303/2004 a fost modificat în sensul că „Judecătorii şi procurorii beneficiază de despăgubiri acordate din fondurile bugetare ale I.C.C.J., ale M.J., M.P. sau, în cazul judecătorilor şi procurorilor militari, din fondurile M.A., în cazul în care viaţa, sănătatea ori bunurile le sunt afectate în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea”, obligaţia angajatorului de a da curs celor menţionate mai sus nu a fost însă înlăturată.

Întrucât textul de lege invocat reglementează obligaţia angajatorului (în situaţia de faţă a ordonatorilor de credite) de a suporta primele de asigurare facultativă ori a contravalorii acestora din fondurile bugetare, ca o garanţie a protecţiei speciale recunoscută în considerarea riscurilor specifice ce decurg din exercitarea profesiei de pentru viaţă, sănătate ori bunuri. Pretenţiile reclamanţilor deduse judecăţii sunt astfel întemeiate, urmând a fi admise aşa cum au fost formulate.

Întrucât are natura unei cereri privind „obligaţia de a face”, solicitarea acordării de daune cominatorii de către reclamanţi este, de asemenea, întemeiată, având o fundamentare legală, recunoscută chiar de instanţa supremă prin pronunţarea unei decizii de îndrumare (nr. XX din 12.12.2005 în dosarul nr.16/2005), prin intermediul căreia s-a statuat că cererea de daune cominatorii este admisibilă chiar şi în condiţiile reglementării obligării debitorului la plata amenzii civile conform art.5803 Cod procedură civilă. Astfel, daunele cominatorii solicitate de reclamanţi reprezintă un mijloc de constrângere a debitorilor, în situaţia de faţă a pârâţilor, pentru îndeplinirea obligaţiei dispusă, urmând ca acestea să fie transformate, la cerere, în daune-interese (compensatorii) în vederea executării lor în limita prejudiciului cauzat.

Împotriva acestei sentinţe a promovat recurs pârâtul M.J. care a criticat nelegalitatea acesteia, prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9, arătând că, eronat, prima instanţă a dispus obligarea sa la încheierea poliţelor de asigurare pentru risc profesional, sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii, în contextul în care, dispoziţiile normative au în vedere plata unor despăgubiri ca efect al unei asigurări prin efectul legii, despăgubire ce poate fi acordată doar în urma producerii unui prejudiciu.

A mai invocat recurentul faptul că legiuitorul a prevăzut că metodologia realizării asigurării de risc profesional, urmează a fi stabilită în concret printr-un act administrativ respectiv H.G., cu avizul C.S.M. emisă în aplicarea textului normativ invocat de, intimaţii – reclamanţi, hotărâre ce nu a fost adoptată astfel, în absenţa metodologiei realizării asigurării de risc profesional datorat intimaţilor la asigurare este lipsit de eficienţă şi protecţie juridică.

În raport de argumentele invocate de recurent, respectiv absenţa metodologiei realizării asigurării de risc profesional, instanţa a pus în discuţia părţilor excepţia prematurităţii acţiunii, în raport de ansamblul dispoziţiilor art. 78 din Legea nr. 303/2004, republicată.

Prin acţiunea introductivă, intimaţii – reclamanţi au solicitat obligarea recurentului şi a intimaţilor – pârâţi la încheierea anuală pentru fiecare dintre reclamanţi a unui pachet de asigurare pentru risc profesional, pentru viaţă, sănătate şi bunuri afectate în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea, sub sancţiunea aplicării unor daune cominatorii de 100 lei/zi întârziere pentru fiecare reclamant.

Acţiunea a fost întemeiată pe dispoziţiilor art. 78 alin. 1 din Legea nr. 303/2004, republicată.

Potrivit textului normativ invocat de reclamanţi, „judecătorii şi procurorii beneficiază de asigurare pentru risc profesional, realizată din fondurile bugetare ale I.C.C.J. ale M.J., M.P., pentru viaţă, sănătate şi bunuri, dacă sunt afectate în exercitarea atribuţiilor de serviciu sau în legătura cu acestea, în limita veniturilor pentru anii lucraţi în această funcţie, dar nu mai mult, decât 15 ani de activitate”.

Alin. 3 al art. 78 din Legea nr. 303/2004, republicată, stipulează că asigurarea prev. la alin. 1 se realizează în condiţiile stabilite de Guvern, prin hotărâre, cu avizul C.S.M.

Din analiza textului normativ invocat de reclamanţi, respectiv art. 78 alin.1, din Legea 303/2004, republicată, rezultă că în actuala redactare a textului, singura obligaţie a recurentului – pârât M.J., este aceea de a pune la dispoziţie fondurile bugetare necesare asigurării magistraţilor pentru risc profesional, viaţă, sănătate şi bunurile acestora, dacă sunt afectate în exerciţiul atribuţiilor de serviciu sau în legătură cu acestea, se reţine totodată, că alin.1 al art. 78 nu face nici o referire la obligaţiile ordonatorilor secundari şi terţiari de credite, în speţă, curţi de apel sau tribunale.

În contextul în care, alin.1 al art. 78 stipulează în sarcina M.J. doar asigurarea fondurilor bugetare şi, în absenţa hotărârii de guvern la care face trimitere alin.2 al art. 78, act normativ care să stabilească, în mod corect, condiţiile de exercitare a dreptului, normele tehnice de aplicare a dispoziţiilor legale, obligaţii şi răspunderi în sarcina părţilor, raportului juridic de asigurare, şi determinarea acestora, acţiunea intimatelor – reclamante apare ca fiind prematură.

A obliga pârâţii la încheierea poliţelor de asigurare pentru fiecare dintre intimaţii – reclamanţi sub sancţiunea plăţii de daune cominatorii/zi întârziere pentru fiecare dintre ei, în absenţa unei prevederi legale exprese, şi, în contextul în care, societăţile de asigurare, ca societăţi cu capital privat, nu au bază normativă care să includă, în portofoliul de servicii de asigurare, asigurările de risc profesional pentru magistraţi, ar însemna a adăuga la lege prin substituirea normatorului (în speţă, Guvernul).

Mai mult, hotărârea judecătorească ar fi imposibil de executat, în condiţiile în care, aşa cum însăşi intimaţii – reclamanţi au arătat în întâmpinare, societăţile de asigurare nu încheie asigurări pentru risc profesional pentru magistraţi cu argumentaţia că nu au incluse în pachetul de servicii de asigurări, garantarea riscurilor profesionale, aferente activităţii prestate de magistraţi în exercitarea funcţiilor lor.

În speţă, nu se pune problema negării drepturilor magistraţilor la asigurarea prevăzută de art. 78 din Legea nr. 303/2004, republicată, care nu a fost abrogat, şi, nici cea a suspendării lui, ci aceea a stabilirii condiţiilor concrete de realizare a acestui drept astfel cum stipulează alin.3 al art. 78 din Lege.

Intervenţia instanţelor de judecată ca modalitate juridică de valorificare a dreptului consacrat prin art. 78 alin.1, astfel cum au invocat intimaţii – reclamanţi, nu poate avea loc decât în aplicarea ei şi nu în substituirea legiuitorului, iar scoaterea din starea de pasivitate a Guvernului, invocată, de asemenea, de reclamanţi, pasivitate sancţionabilă până la îndeplinirea obligaţiei legale, poate avea loc şi ca urmare a exercitării demersurilor legale în temeiul art. 78 alin.3 din Legea nr. 303/2004, republicată.

Având în vedere cele anterior arătate, instanţa a constatat întemeiat cel de al doilea motiv al recursului, în temeiul art. 304 pct. 9, art. 312 cod pr. civilă, a admis recursul M.J., şi, a modificat sentinţa recurată şi ca urmare a extinderii efectelor acestuia, în baza art. 48, art. 311 cod pr. civilă, a respins ca prematură acţiunea.

Etichete: