Top

Art. 239 Cod penal. Art. 193 Cod penal. Ultraj – ameninţare – diferenţiere

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galaţi sub nr. 4199/121/2006, partea vătămată S.A. a formulat recurs împotriva Deciziei penale nr.140/A/15.03.2007 a Tribunalului Galaţi, pronunţată în dosarul nr.4199/121/2006.

Prin Decizia penală nr.140/A/15.03.2007 a Tribunalului Galaţi a fost respins ca nefondat apelul formulat de partea vătămată S.A împotriva Sentinţei penale nr.978/11.10.2006 a Judecătoriei Tecuci, pronunţată în dosar nr.1877/2006.

Pentru a dispune astfel instanţa de apel, Tribunalul Galaţi, a avut în vedere că prin Sentinţa penală nr. 978 din 11.10.2006 a Judecătoriei Tecuci (dosar fond nr.1877/2006) inculpatul V.C.M a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 -209 al.1 lit. a,g şi i din Cod penal.

Conf.art.81-82 din Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei aplicate pe durata termenului de încercare de 5 ani.

Inculpatul V.M. a fost condamnat la o pedeapsă de 1 ani 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 -209 al.1 lit. a, g şi i din Cod penal cu aplicarea art. 74 şi 76 din Cod penal.

În baza art. 81 – 82 din Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate inculpatului V. M., pe durata termenului de încercare de 3 ani şi 6 luni.

S-a atras atenţia ambelor inculpaţi asupra consecinţelor prevăzute de art. 83 Cod penal.

Inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata sumei de 200 lei RON, despăgubiri civile către partea civilă S.A şi la plata sumei 100 lei RON cheltuieli judiciare către aceeaşi parte.

Conform art.189 şi 191 din Cod procedură penală inculpaţii au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

Inculpaţii V.C. şi V. M. sunt prieteni şi locuiesc în localitatea T, iar la data de 8.09.2006, aflând că partea vătămată S.A nu se afla la domiciliu său, au hotărât să sustragă bunuri din casa acesteia.

În realizarea rezoluţiei infracţionale, cei doi inculpaţi au aşteptat să se întunece afară iar în jurul orelor 23, au escaladat gardul de la casa părţii vătămate, au forţat un geam iar din interiorul locuinţei au sustras mai multe bunuri.

Bunurile au fost recuperate în faza de urmărire penală dar partea vătămată S.A a invocat faptul că cei doi inculpaţi iar fi sustras din locuinţa mult mai multe bunuri.

Situaţia de fapt şi vinovăţia celor doi inculpaţi a fost dovedită cu plângerea şi declaraţia părţii vătămate, declaraţii de martori, planşe foto, declaraţiile date de inculpaţi, proces-verbal de constatare coroborate cu celelalte probe administrate în cauză.

Împotriva Sentinţei penale nr. 978 din 11.10.2006 a Judecătoriei Tecuci, în termen legal, a declarat apel partea civilă/vătămată S.A.

În motivarea cererii de apel, apelanta S.A a solicitat aplicarea celor doi inculpaţi de pedepse privative de libertate în obligarea acestora la despăgubiri civile mai mari, care să cuprindă şi contravaloarea unor bijuterii sustrase de inculpaţi, bunuri care încă nu au fost recuperate.

Apărătorul inculpaţilor-intimaţi şi reprezentantul parchetului au solicitat la termenul din 9.03.2007, respingerea apelului declarat de partea vătămată deoarece hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală sub toate aspectele.

Tribunalul Galaţi a apreciat ca fiind nefondat apelul declarat de partea vătămată S.A.

Verificând sentinţa penală apelată prin prisma motivelor invocate de partea vătămată/civilă S.A, dar şi din oficiu conform art.371 al. 2 din Cod procedură penală, Tribunalul a constatat că instanţa de fond a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală sub toate aspectele deoarece:

Instanţa de fond a manifestat rol activ în soluţionarea cauzei, a administrat toate probele necesare şi suficiente pentru stabilirea corectă a situaţiei de fapt, a valorii prejudiciului, a vinovăţiei fiecărui inculpat, iar la stabilirea pedepselor au fost respectate criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 din Codul penal.

La stabilirea modalităţii de executare a pedepselor instanţa de fond a luat în considerare criteriile prevăzute de art. 72 din Codul penal, practica judiciară în materie, faptul că cei doi inculpaţi nu sunt recidivişti au recuperat prejudiciul cauzat părţii vătămate şi s-a apreciat că scopul educativ al pedepsei se poate realiza şi fără privarea acestora de libertate.

Pe latura civilă, s-a reţinut că partea civilă S.A şi-a recuperat cu ajutorul organelor de poliţie bunurile sustrase de inculpaţi respectiv: un geamantan, o lanternă, o trusă medicală, două fiare de călcat, iar pentru recuperarea unui aparat foto cei doi inculpaţi au fost obligaţi la plata sumei de 200 lei RON, către partea civilă.

Din susţinerile părţii civile făcute atât la instanţa de fond cât şi în apel ar rezulta că inculpaţii iar fi distrus unele bunuri şi, de asemenea, aceştia ar fi sustras şi alte bunuri care nu au fost recuperate în special unele bijuterii din aur şi argint.

Partea civilă nu a dovedit pretenţiile civile solicitate peste cele stabilite ca reale de instanţa de fond în condiţiile art.1169 din Codul civil.

Astfel, inculpaţii V.C. şi V.M. au negat că ar fi sustras şi alte bunuri decât cele găsite de organele de poliţie iar martorii audiaţi la propunerea părţii vătămate S.A, nu au indicat aspecte concrete care să conducă la concluzia că inculpaţii au furat mai multe bunuri din casa părţii civile în noaptea de 8/9 .09.2006.

S-a reţinut că partea civilă S.A nu a indicat o valoare certă a bunurilor sustrase de inculpaţi, în afară de cele dovedite de organele judiciare şi nu a făcut dovada pretinselor distrugeri cauzate de cei doi inculpaţi la locuinţa sa din localitatea T.

Tribunalul Galaţi a constatat că instanţa de fond motivează în detaliu atât latura penală a cauzei cât şi latura civilă respectând întocmai dispoziţiile art. 356 din Cod procedură penală.

Faţă de considerente arătate mai sus, s-a apreciat că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică sub toate aspectele şi, pe cale de consecinţă, apelul declarat de partea vătămată S.A a fost respins ca nefondat.

Împotriva ambelor hotărâri a formulat recurs partea vătămată S.A, criticând aceste hotărâri ca nelegale şi netemeinice.

Sub aspectul laturii penale, a solicitat ca pedepsele aplicate celor doi inculpaţi să fie executate în regim privativ de libertate.

Sub aspectul laturii civile a solicitat ca cei doi inculpaţi să fie obligaţi, în solidar, la plata sumei de 15.000 lei reprezentând daune civile şi a învederat că inculpaţii au sustras mai multe bunuri din casa sa, în afara celor recuperate şi restituite în stare de degradare, în special obiecte de îmbrăcăminte şi bijuterii.

Analizând recursul formulat, din prisma motivelor invocate, dar şi din oficiu sub toate aspectele, Curtea de Apel Galaţi a apreciat că acesta este fondat, urmând să fie admis doar sub aspectul laturii civile.

Sub aspectul laturii penale a constatat că instanţele au făcut o justă apreciere a încadrării juridice şi a pedepselor aplicate inculpaţilor, precum şi a modului de executare a acestora, având în vedere în mod eficient scopul educativ al pedepsei, prevăzut de art.52 Cod penal cât şi criteriile generale de individualizare prevăzute de art.72 Cod penal.

Sub aspectul laturii civile a constatat că instanţele au răsturnat sarcina probei şi au acordat despăgubiri insuficiente părţii vătămate prin infracţiune, şi care au menirea de a acoperi prejudiciul suferit de aceasta.

Încă de la declanşarea cercetărilor partea vătămată a declarat că i-au fost sustrase trei geamantane, în care inculpaţii au încărcat mai multe bunuri electrocasnice, electronice, de îmbrăcăminte, bijuterii, băuturi alcoolice, etc.

În mod constant aceasta a arătat ce bunuri au fost sustrase, declaraţii pe care le-a menţinut şi în faţa instanţei de judecată.

Aceste bunuri, prin natura lor, puteau încape cu uşurinţă în trei geamantane.

Prin natura lor, aceste bunuri puteau exista într-o locuinţă de oameni gospodari, ele neavând caracterul unui lux exagerat, o valoare declarată exagerată sau fiind într-un număr foarte mare.

Partea civilă şi-a dovedit pretenţiile şi cu declaraţiile martorilor C.I. şi C.G., în faţa instanţei de fond, precum şi cu prezumţii legate de faptul că unele bunuri prin natura lor (prosoape, lenjerii de pat, bijuterii) nu puteau fi prezentate, anterior comiterii faptei, unor martori neutri, din afara membrilor familiei sau rudelor apropiate.

În mod greşit instanţele au apreciat că partea vătămată nu a făcut existenţa bunurilor pe care le-au sustras inculpaţii, conform art.1169 Cod civil.

Potrivit prevederilor art.44 alin.8 din Constituţia României caracterul licit al dobândirii averii se prezumă, iar partea vătămată nu putea fi obligată să păstreze chitanţe, facturi şi toate actele prin care să dovedească provenienţa fiecărui bun în parte pentru a putea face dovada în cazul săvârşirii unui furt.

De asemenea, doctrina de specialitate s-a exprimat aşa-numita „teorie a riscului” potrivit căreia, în cazul în care inculpatul fură bunuri din locuinţa unei părţi vătămate, în cazul în care este prins, să fie obligat şi la plata unor despăgubiri suplimentare, pentru bunuri pe care susţine că nu le-a furat, dar despre care partea vătămată susţine că i-au dispărut.

Aşa fiind, Curtea a apreciat că partea vătămată şi-a dovedit pretenţiile civile prin declaraţiile sale, prin declaraţiile martorilor propuşi pe latură civilă, prin înscrisuri şi prin prezumţii juridice.

Suma de 15.000 lei reprezintă o despăgubire justă faţă de bunurile sustrase de inculpaţi şi nerecuperate, de natura acestora, valoarea lor economică, valoarea lor sentimentală pentru partea vătămată, precum şi faţa de degradările aduse imobilului părţii vătămate şi bunurilor recuperate şi restituite părţii vătămate.

În baza prevederilor art.38515 pct.2 lit. d Cod procedură penală, Curtea a admis recursul formulat de partea vătămată S.A, a casat în parte, sub aspectul laturii civile ambele hotărâri şi, în rejudecare, a obligat, în solidar, pe inculpaţi la plata către partea civilă a sumei de 15.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.

Curtea a menţinut restul dispoziţiilor celor două hotărâri judecătoreşti atacate iar, potrivit art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea recursului penal au rămas în sarcina statului.

S-a admis recursul formulat de partea vătămată S.A împotriva Deciziei penale nr.140/15.03.2007 pronunţată de Tribunalul Galaţi în dosarul nr.4199/121/2006 (Sentinţa penală nr.978/11.10.2006 pronunţată de Judecătoria Tecuci în dosarul nr.1877/2006) privind pe inculpaţii V. C.M. şi V. M.

S-a casat în parte, sub aspectul laturii civile, Decizia penală nr.140/15.03.2007 a Tribunalului Galaţi şi Sentinţa penală nr.978/11.10.2006 a Judecătoriei Tecuci şi în rejudecare:

A obligat în solidar pe inculpaţii V.C.M. şi V.M. la plata către partea vătămată S.A. a sumei de 15.000 lei (RON) cu titlu de despăgubiri civile.

A menţinut restul dispoziţiilor hotărârilor penale recurate.

Etichete: