Top

Limitele judecăţii în raport de obiectul acţiunii.

Potrivit art. 129 pct. 6 cod procedură civilă în toate cazurile judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului dedus judecăţii. În condiţiile în care prin cererea de chemare în judecată reclamanta a formulat o cerere în obligaţia de a face (respectiv de a i se permite să-şi repare grajdul aflat pe graniţa cu proprietatea pârâtului) instanţa nu poate să hotărască o servitute de trecere pe suprafaţa de teren aferentă acelei construcţii.

Decizia civilă nr. 581/R/16.12.2009 a Curţii de Apel Galaţi

Reclamanta O. A. a chemat în judecată pe pârâtul M. T. pentru grăniţuire, servitute de trecere şi obligaţie de a face.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 379/2007 de BNP C.H. din Focşani, a devenit proprietarul imobilului teren, situat în intravilanul com. P., jud. V., compus din suprafaţa totală de 1605 mp (1600 mp conform titlului de proprietate nr. 29811/aprilie 1994) si cota de 3/8 din dreptul de proprietate asupra construcţiilor edificate pe teren, imobil ce se învecinează în partea de est cu pârâtul care o împiedică să pătrundă pe terenul din spatele clădirilor să efectueze lucrările de întreţinere, fapt ce duce la degradarea pereţilor dinspre acesta.

A solicitat să se stabilească graniţe dintre proprietatea ei şi a pârâtului, să i se stabilească un drept de trecere pe proprietatea acestuia pentru efectuarea lucrărilor de întreţinere la pereţii din spatele imobilului, solicitând totodată să fie obligat pârâtul să îi permită să treacă cu conducta de apa pe terenul din spatele grajdului ei, în vederea alimentării cu apă potabilă a animalelor.

Prin sentinţa civilă nr.245/2009 Judecătoria Adjud a admis în parte acţiunea, a stabilit linia de hotar pe aliniamentul 1-2-8-7-9-6 din schiţa întocmită de expert aflată la fila 53, a stabilit în favoarea reclamantei o servitute de trecere pe terenul pârâtului pe suprafaţa de 6 mp identificată în perimetrul 2-4-5-6-9-7-8, a obligat reclamanta să despăgubească pârâtul cu suma de 120 lei reprezentând contravaloarea terenului afectat de servitute.

A respins ca nefondată cererea reclamantei pentru ca pârâtul să îi permită să treacă pe terenul lui cu conducta de apă şi a obligat pârâtul la 351,6 lei cheltuieli de judecată.

A reţinut instanţa că peretele grajdului reclamantei se află chiar pe hotar şi că linia de hotar a fost stabilită prin raportul de expertiză conform actelor de proprietate. Că reclamanta nu poate efectua lucrări de întreţinere a grajdului fiindcă pârâtul nu-i permite. Numai prin acordarea unei servituţi de trecere reclamanta poate să efectueze reparaţii ori de câte ori este necesar pentru ca imobilul să nu sufere degradări majore. În ceea ce priveşte instalaţia de apă a reţinut că prin raportul de expertiză s-a stabilit că aceasta poate fi făcută prin curtea reclamantei.

Împotriva acestei sentinţe în termen legal a declarat apel pârâtul care a criticat sentinţa ca nelegală şi netemeinică deoarece nu este de acord să-i permită reclamantei să treacă pe terenul său pe suprafaţa de 6 mp şi să-l despăgubească cu 120 lei deoarece este proprietar al terenului şi casei de locuit.

A solicitat admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei şi respingerea acţiunii.

Prin decizia civilă nr.141/22.06.2009 Tribunalul Vrancea a respins ca nefondat apelul cu motivarea cu acordarea servituţii de trecere nu presupune acordul proprietarului fondului aservit aşa cum crede apelantul, chiar acesta este motivul pentru care litigiul a ajuns în faţa instanţei şi s-a stabilit dreptul de trecere pentru suprafaţa de 6 mp în considerarea faptului că reclamanta nu-şi poate repara peretele grajdului care se află pe hotar.

Ori din raportul de expertiză rezultă cu evidenţă că reclamanta nu are acces la acest perete şi că numai prin constituirea acestei servituţii se poate realiza dreptul reclamantei de a-şi conserva construcţia.

Servitutea stabilită îndeplineşte cerinţele art.616 coroborat cu art.621 cod civil dar intimata reclamantă trebuia să exercite servitutea numai în limitele sale (art.635 cod civil) în sensul că o poate folosi doar pentru reparaţii la grajd, fără a avea voie să o îngrădească şi de a nu face nimic de natură a agrava servitutea.

Chiar prin depoziţia martorului audiat în apel, la cererea apelantului, s-a făcut dovada că intimata trebuie să intre prin curtea apelantului pentru a-şi repara construcţia. Dar prima instanţă a stabilit o cale de trecere care nu împovărează fondul aservit, în sensul trecerii printre locuinţa apelantului şi grajd, fără să fie nevoie de a se traversa curtea apelantului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul susţinând că ambele instanţe i-au încălcat dreptul de proprietate prin obligarea sa la cedarea unei părţi din proprietate reclamantei cu care se află în relaţii de duşmănie de ani de zile tocmai din cauza terenului cu care se învecinează.

A mai susţinut recurentul că în urma litigiilor dintre părţi a fost condamnat şi a executat şi o pedeapsă privativă de libertate, că reclamanta are alte posibilităţi de a-şi satisface interesul nu neapărat pe terenul pârâtului.

A solicitat admiterea recursului şi în rejudecare respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Recursul declarat este întemeiat pentru următoarele considerente :

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta a solicitat să i se permită să execute lucrările de reparaţii la grajdul său, să-i permită să construiască gardul despărţitor şi să treacă conducta de apă prin spatele grajdului.

Chiar şi în concluziile la judecarea apelului, reclamanta a precizat că doreşte să fie obligat pârâtul să permită să execute lucrările la reparaţia grajdului, să construiască gard despărţitor şi să treacă conducta de apă prin spatele grajdului.

Instanţa de fond în mod greşit a apreciat însă capătul de cerere în obligaţia de a-i permite reclamantei să repare grajdul ca fiind o cerere în servitute de trecere pe care a admis-o şi a stabilit un drept de servitute de 6 mp teren – care conform propunerii de hotar făcută de expert (şi însuşită de către instanţă) – a şi fost inclus în proprietatea reclamantei şi îngrădită.

In concluzie, în raport de petitul acţiunii, şi de dispoziţiile art.129 alin. ultim din codul de procedură civilă, potrivit căruia judecătorii hotărăsc numai asupra obiectului cererii deduse judecăţii, Curtea a admis recursul pârâtului cu consecinţa modificării deciziei de apel şi a sentinţei în sensul că a înlăturat dispoziţia de stabilire a servituţii de trecere în favoarea reclamantului pe suprafaţa de 6 m.p. identificată în perimetrul 2-4-5-6-9-7-8 şi dispoziţia privind obligarea reclamantei la plata către pârât a sumei de 120 lei. Ca efect a fost obligat pârâtul să-i permită reclamantei să-şi repare spatele grajdului. Au fost menţinute restul dispoziţiilor sentinţei.

Etichete: