Top

COMERCIAL: Soluţionarea pe fond de către judecătorie a unei acţiuni în pretenţii, cu încălcarea competenţei materiale a tribunalului. Incidenţa dispoz. art. 312 alin. 6 rap. la art. 304 pct. 3 C.p.c.

Deliberând asupra recursului comercial de faţă, constată:

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Buzău sub nr.4330/200/2010 din 2.04.2010 reclamanta SC C SRL Buzău – societate în insolvenţă, prin administrator judiciar SP B & A SPRL a chemat în judecată pe pârâta SC S D SRL Mărăcineni, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 103.424,12 lei – preţ marfă livrată şi a dobânzii legale calculate de la data scadenţei până la achitarea debitului.

În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că deşi a livrat pârâtei marfă în valoare de 171.668 lei , sens în care a emis facturile anexate, aceasta a achitat doar suma de 68.244,33 lei, rămânând la plată o diferenţă de 103.424,12 lei , în condiţiile în care administratorul societăţii se obligase în cadrul procedurii de conciliere efectuate să lichideze debitul la data de 31.03.2010.

Prin sentinţa nr.5352 din 3.09.2010 pronunţată de Judecătoria Buzău s-a admis acţiunea ca întemeiată , dispunându-se obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 103.424,12 lei – preţ marfă livrată şi a dobânzii legale aferente debitului, calculată de la data scadenţei până la data plăţii integrale a debitului .

Pentru a hotărî astfel, instanţa fondului a reţinut în baza probatoriului administrat că pârâta datorează reclamantei suma de 103.424,12 lei , reprezentând preţul mărfii livrate la perioada lunilor octombrie – decembrie 2008 , conform facturilor fiscale depuse la dosar, suma fiind recunoscută de administratorul acesteia cu prilejul încheierii procesului verbal de conciliere din 12.12.2009, depus la fila 27 dosar.

Astfel reţinută situaţia în fapt , instanţa a invocat în drept dispoziţiile art.969 – 970 şi art.1361 – 1362 din Codul civil şi art.43 din Codul comercial , precum şi prevederile OG nr.9/2000.

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta în termen legal conform art.301 din Codul de procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse la dosar în baza art.303.

În expunerea motivelor de recurs, pârâta a invocat un aspect nou ce nu a făcut obiectul dezbaterii pe fond a cauzei, şi anume încheierea unei înţelegeri prealabile între părţi în sensul de a se plăti doar preţul mărfii livrate şi vândute , urmând ca marfa nevândută să fie returnată corelativ cu întocmirea actelor contabile în mod corespunzător.

Prin decizia nr. 80 din 28 .01.2011 Tribunalul Buzău a admis recursul ca întemeiat şi a casat sentinţa atacată, dispunând trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Buzău, în primă instanţă .

Hotărând astfel , tribunalul a reţinut în fapt şi în drept :

Conform prevederilor art.1 alin.1 pct.1 din Codul de procedură civilă, ”judecătoriile judecă în primă instanţă, toate procesele şi cererile, în afară de cele date prin lege în competenţa altor instanţe, iar potrivit art.2 alin.1 tribunalele judecă în primă instanţă procesele şi cererile în materie comercială al căror obiect are valoare de peste 100.000 lei”.

În raport de dispoziţiile legale invocate şi obiectul litigiului pendinte judecăţii ce se circumscrie sumei de peste 100.000 lei ( 103,424,12 lei) instanţa de control judiciar reţine că judecătoria s-a investit şi a păşit la soluţionarea cauzei cu încălcarea competenţei de ordine publică a tribunalului.

Pentru considerentele ce preced în baza art.312 alin.6 raportat la art.304 pct.3 din Codul de procedură civilă , prin decizia nr. 80 din 28 .01.2011 s-a admis recursul ca întemeiat şi s-a casat sentinţa atacată, dispunându-se trimiterea cauzei spre competentă soluţionare Tribunalului Buzău, în primă instanţă.

Etichete: