404 www.juspedia.ro | Law article directory
Top

COMERCIAL. Acţiune în pretenţii (acordarea de penalităţi de întârziere). Excepţia privind lipsa calităţii procesual pasivă a pârâtei: sucursala societăţii comerciale. Incidenţa dispoziţiilor art. 41 alin.2 din Codul de procedură civilă

Prin acţiunea înregistrată la Judecătoria Pătârlagele sub nr. 849/277/2007 din 8.05.2007, reclamanta SC M.C. SRL Hărman, judeţul Braşov, a chemat în judecată pe pârâta SC „H” S.A.- Sucursala Siriu, judeţul Buzău, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 5.416,41 lei cu titlu de penalităţi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii reclamanta a susţinut că între părţile în proces s-a încheiat contractul nr. 6289 din 9.08.2005, prin care reclamanta s-a obligat să execute, să finalizeze şi să întreţină lucrarea „reabilitare şi extindere colector canalizare I”, iar pârâta să achite contravaloarea lucrărilor efectuate în termen de 5 zile de la acceptarea situaţiilor lunare de plată.

În baza situaţiei de lucrări – aferentă lunii martie 2006 „ acceptată de pârâtă” a emis factura fiscală nr. 00412114/6.04.2006 în valoare totală de 71.995, din care pârâta a achitat suma de 70.338,08 lei (cu ordine de plată şi prin compensare), iar diferenţa de 1.656,92 lei a achitat-o cu O.P. nr. 1622 din 12.12.2006 (după ce a acţionat-o în judecată pe calea somaţiei de plată).

Consideră că efectuarea plăţii datorate, cu întârziere, o îndreptăţeşte să solicite obligarea pârâtei la plata de penalităţi.

Pârâta a formulat întâmpinare în temeiul art. 115-118 Cod procedură civilă prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată întrucât reclamanta nu a respectat termenul contractual şi prevederile proiectului, precum şi cerere reconvenţională conform art. 119 Cod procedură civilă, prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 6.000 lei, în aplicarea prevederilor art. 9.4 din contract (filele 36-37).

La termenul de judecată din 19.09.2008, reclamanta a depus la dosar o notă de precizare de acţiune prin care a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 21.082,82 lei cu titlu de penalităţi de întârziere şi actualizarea acestei sume în raport de rata inflaţiei până la plata integrală a debitului, conform art. 15.2 din contract, revenind astfel asupra primei note depuse la termenul anterior (filele 112-113 dosar).

Conform încheierii de şedinţă din 20.05.2008, cu prilejul dezbaterii cauzei, instanţa fondului a invocat din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâtei-reclamante SC „H” S.A. – Sucursala Buzău, amânând pronunţarea asupra cauzei la 3.06.2008.

Prin sentinţa nr. 704 din 3.06.2008 s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale a pârâtei reclamante, respingând atât cererea principală cât şi cererea reconvenţională.

Admiţând excepţia lipsei calităţii procesual active a pârâtei-reclamante, instanţa a avut în vedere prevederile art. 41 alin.2 din Codul de procedură civilă, motiv pentru care a respins cererea reconvenţională.

Respingând cererea principală, instanţa a avut în vedere expertiza contabilă I.N., administrată în cauză, din care rezultă că părţile nu au datorii reciproce.

Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta în termen legal conform art. 301 Cod procedură civilă, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie potrivit motivelor de recurs depuse la dosar în temeiul art. 33 Cod procedură civilă.

În expunerea motivelor de recurs, reclamanta a invocat nepunerea în discuţie dar şi greşita admitere a excepţiei privind lipsa calităţii procesuale a pârâtei în raport de prevederile art. 41 alin.2 Cod procedură civilă, deşi aceasta are organe proprii de conducere; nemotivarea sentinţei conform prevederilor legale în materie; reţinerea greşită a obiectului iniţial al acţiunii şi nemenţionarea notei de precizare a acţiunii în sensul majorării câtimii cererii de restituire a taxei de timbru greşit calculată; injusta apreciere de către instanţă asupra pretinselor datorii reciproce ale părţilor în proces, in raport de obiectivul raportului de expertiză administrat în cauză.

Intimata a formulat întâmpinare solicitând motivat respingerea recursului declarat de reclamant.

Prin decizia nr. 935 din 28.11.2008 s-a admis recursul declarat de reclamantă, dispunându-se casarea sentinţei atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut în fapt şi în drept:

1) – Conform art. 261 alin. 1 pct. 5 din Codul de procedură civilă, „Hotărârea va cuprinde motivele de fapt şi de drept care au format convingerea instanţei, cum şi cele pentru care s-au înlăturat cererile părţilor”.

În cauza dedusă judecăţii, hotărârea atacată a fost motivată la modul general, reţinându-se pur şi simplu că pârâta nu are calitate procesuală şi că părţile nu au datorii reciproce, fără ca instanţa să expună motivele de fapt şi de drept care i-au format convingerea în acest sens şi nici considerentele pentru care a înlăturat cererile formulate de părţi, cu precădere reclamanta.

2) – Instanţa fondului s-a aflat într-o gravă confuzie, de neînţeles, şi asupra obiectului iniţial al acţiunii, reţinând că pârâta ar fi fost chemată în judecată pentru neplata unui rest de preţ în sumă de 1.656,92 lei din factura fiscală nr. 00412114 din 6.04.2006.

Or, reclamanta a formulat clar obiectul cererii în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 5.416,41 lei – penalităţi datorate pentru achitarea cu întârziere a preţului datorat, din care suma de 1.656,96 lei a fost plătită cu O.P. nr. 1622/12.12.2006, urmare acţionării sale în judecată pe calea somaţiei de plată.

Pe de altă parte, în considerentele sentinţei nu au fost invocate cele două note precizatoare la acţiune, una depusă la termenul din 29.08.2007 şi alta la termenul din 19.09.2007, prin care s-a majorat câtimea cererii la 21.082,82 lei.

3) – Deşi acţiunea a fost introdusă la data de 8.05.2007, după un an de zile pe parcursul căruia s-a efectuat cercetarea judecătorească, administrându-se inclusiv o expertiză contabilă, şi anume la data de 3.06.2008, instanţa a invocat din oficiu excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâtei-reclamante, fără să o pună şi în discuţia reclamantei, în condiţiile în care aceasta a fost activă, depunând cereri şi acte aproape la fiecare termen de judecată.

Mai mult, respingând cererea reconvenţională ca urmare a admiterii excepţiei lipsei calităţii procesuale a pârâtei-reclamante, instanţa a pierdut din vedere faptul că sucursala-pârâtă are calitate procesuală pasivă în cadrul cererii principale, întrucât are organe proprii de conducere, astfel cum se prevede imperativ la art. 41 alin.2 din codul de procedură civilă.

4) – Reţinând că părţile nu au datorii reciproce, în raport de expertiza contabilă administrată în cauză, instanţa s-a aflat de asemenea în eroare, avându-se în vedere că obiectul expertizei viza exclusiv „calcularea despăgubirilor datorate de reclamantă potrivit art. 9.4. din contractul încheiat între părţi”.

5) – Deşi reclamanta a stăruit în mod constant ca instanţa să se pronunţe asupra restituirii taxei judiciare de timbru greşit calculată la 8.266,30 lei în loc de 1.314,51 lei, conform cererii depuse la fila 162, instanţa fondului a omis să se pronunţe în acest sens.

Pe de altă parte, deşi prin cererea depusă la fila 206 dosar, la termenul de judecată din 19.02.2008, reclamanta a solicitat instanţei să pună în vedere pârâtei timbrarea legală a cererii reconvenţionale, în condiţiile în care o astfel de cerere fusese înregistrată şi depusă la dosar încă de la primul termen de judecată: 6.06.2007, instanţa mu a făcut aplicarea prevederilor Legii nr. 146/1997.

Etichete:

Descopera Primul Stagiu
Zonia.ro